Radio România Internațional

Tag: capsuni

  • Deserturi cu căpşune

    Deserturi cu căpşune

    În România este vremea
    căpşunelor. Dacă în urmă cu 20 … 30 de ani întâlneam astfel de fructe de
    dimensiuni mici, pe tarabele din pieţe sau în magazine găsim în prezent căpşune
    de dimensiuni mai mari, din soiuri de mare productivitate, care şi-au recăpătat
    şi acel gust, cum se spune de pe vremea bunicilor. Aceste fructe se
    diferenţiază prin mărimea lor, culoare, intensitatea aromei şi gust şi este
    normal să fie aşa dacă ţinem cont de faptul că în lume există peste 600 de
    soiuri de căpşun. Originar din America, arbustul care ne dă acest delicios
    fruct a început să fie cultivat în Europa în secolul al 18-lea şi, în timp, s-a
    răspândit şi în spaţiul românesc.


    Căpşunele pot fi servite proaspete, imediat după
    ce le-am îndepărtat codiţele şi le-am spălat. Pot fi servite după ce presărăm
    zahăr deasupra lor sau după ce turnăm puţină miere. Mai pot fi servite într-o
    combinație cu smântână, cu un iaurt mai gras și cu miere sau cu frișcă.
    Smântâna trebuie amestecată cu puțin miere și cu esență de vanilie după care se
    toarnă în cupe în care deja am pus căpșunele întregi sau, dacă sunt mai mari,
    tăiate în jumătăți.


    Căpşunele pot fi folosite şi pentru prepararea
    unei prăjituri cu aluat. Pentru prepararea aluatului avem nevoie de 5 ouă, 5
    linguri de făină, 5 linguri de zahăr și 5 linguri de ulei. Batem gălbenușurile
    de ou cu jumătate din cantitatea de zahăr, adăugăm esență de vanilie și ulei,
    după care încorporăm făina și praful de copt. Separat se bat albușurile până
    când se transformă în spumă, adăugăm restul de zahăr și obținem o cremă ca de
    bezea, pe care o amestecăm cu cealaltă compoziție. Totul se întinde într-un
    tavă unsă cu ulei, iar deasupra se pun jumătăți sau felii de căpșune. Punem
    tava în cuptorul încălzit la 180 de grade Celsius și o ținem circa 30 de
    minute. După ce se răcește, se presară zahăr pudră și se porționează pentru a
    fi servită.


    Pentru a păstra savoarea acestui fruct şi după
    trecerea sezonului, putem să facem dulceaţă, gem sau sirop de căpşuni. Există,
    desigur, şi varianta de a le păstra în congelator.


  • Deserturi cu căpşune

    Deserturi cu căpşune

    În România este vremea
    căpşunelor. Dacă în urmă cu 20 … 30 de ani întâlneam astfel de fructe de
    dimensiuni mici, pe tarabele din pieţe sau în magazine găsim în prezent căpşune
    de dimensiuni mai mari, din soiuri de mare productivitate, care şi-au recăpătat
    şi acel gust, cum se spune de pe vremea bunicilor. Aceste fructe se
    diferenţiază prin mărimea lor, culoare, intensitatea aromei şi gust şi este
    normal să fie aşa dacă ţinem cont de faptul că în lume există peste 600 de
    soiuri de căpşun. Originar din America, arbustul care ne dă acest delicios
    fruct a început să fie cultivat în Europa în secolul al 18-lea şi, în timp, s-a
    răspândit şi în spaţiul românesc.


    Căpşunele pot fi servite proaspete, imediat după
    ce le-am îndepărtat codiţele şi le-am spălat. Pot fi servite după ce presărăm
    zahăr deasupra lor sau după ce turnăm puţină miere. Mai pot fi servite într-o
    combinație cu smântână, cu un iaurt mai gras și cu miere sau cu frișcă.
    Smântâna trebuie amestecată cu puțin miere și cu esență de vanilie după care se
    toarnă în cupe în care deja am pus căpșunele întregi sau, dacă sunt mai mari,
    tăiate în jumătăți.


    Căpşunele pot fi folosite şi pentru prepararea
    unei prăjituri cu aluat. Pentru prepararea aluatului avem nevoie de 5 ouă, 5
    linguri de făină, 5 linguri de zahăr și 5 linguri de ulei. Batem gălbenușurile
    de ou cu jumătate din cantitatea de zahăr, adăugăm esență de vanilie și ulei,
    după care încorporăm făina și praful de copt. Separat se bat albușurile până
    când se transformă în spumă, adăugăm restul de zahăr și obținem o cremă ca de
    bezea, pe care o amestecăm cu cealaltă compoziție. Totul se întinde într-un
    tavă unsă cu ulei, iar deasupra se pun jumătăți sau felii de căpșune. Punem
    tava în cuptorul încălzit la 180 de grade Celsius și o ținem circa 30 de
    minute. După ce se răcește, se presară zahăr pudră și se porționează pentru a
    fi servită.


    Pentru a păstra savoarea acestui fruct şi după
    trecerea sezonului, putem să facem dulceaţă, gem sau sirop de căpşuni. Există,
    desigur, şi varianta de a le păstra în congelator.


  • Deserturi din căpșune

    Deserturi din căpșune

    Chiar dacă ploile au fost și sunt în exces, în piețele și magazinele din
    România au apărut căpșunele. Sunt, parcă, mai mici față de anii trecuți, din
    cauza ploilor după cum explică vânzătorii, dar dulci și aromate. După ani de
    declin al producţiei interne, se remarcă o revenire a producătorilor care au
    început să cultive nu numai soiuri de mare productivitate, ci şi cu acel gust
    de pe vremea bunicilor. Aceste fructe se diferenţiază prin mărimea lor,
    culoare, intensitatea aromei şi gust pentru că în lume există peste 600 de
    soiuri de căpşuni. Originar din America, arbustul care ne dă acest delicios
    fruct a început să fie cultivat în Europa în secolul al 18-lea şi, în timp, a
    pătruns şi în spaţiul românesc.


    Căpşunele pot fi servite
    imediat după ce le-am îndepărtat codiţele şi le-am spălat. Bineînţeles, le
    punem în castroane, iar deasupra lor presărăm zahăr sau, de ce nu?, turnăm
    puţină miere. Căpșunele mai pot fi servite într-o combinație cu smântână, cu un
    iaurt mai gras și cu miere sau cu frișcă. Smântâna trebuie amestecată cu puțin
    miere și cu esență de vanilie după care se toarnă în cupe în care deja am pus
    căpșunele întregi sau, dacă sunt mai mari, tăiate în jumătăți.



    Pentru a păstra savoarea acestui fruct şi după
    trecerea perioadei culesului, putem să facem o dulceaţă de căpşune. Avem nevoie
    de 3 kg de căpşune, de un kg şi jumătate de zahăr şi de o lămâie. După ce li se
    îndepărtează codiţele şi după ce sunt spălate, căpşunele trebuie puse într-o
    cratiţă, în straturi, alternativ cu zahărul, adăugându-se zeama rezultată din
    stoarcerea lămâii, pentru ca fructele să se întărească puţin şi să nu se
    strivească. Vasul trebuie lăsat la rece timp de câteva ore până ce căpşunele
    lasă zeamă. Se pune la fiert, la foc mic, iar periodic trebuie îndepărtată
    spuma formată. După circa 45 de minute, scoatem puţină zeamă pe o farfurie şi o
    lăsăm să se răcească pentru a vedea dacă este consistentă şi dacă se leagă. Dacă
    acesta nu curge în farfurie, atunci dulceaţa este gata şi poate fi turnată în
    borcane cu capac, pe care le lăsăm să se răcească lent, după care le depozităm
    într-un loc răcoros.


    Există o metodă de a obţine atât dulceaţă, cât şi
    sirop de căpşune. După ce au lăsat zeamă, căpşunele sunt mutate într-o altă
    cratiţă, iar la fiert este pusă doar zeama lăsată de acestea. După circa o
    jumătate de oră, o parte din zeamă este turnată în vasul cu căpşune care este,
    de asemenea, pus la fiert până ce zeama capătă consistenţă. Restul de zeamă,
    căreia i se mai adaugă vreo 200 de grame de zahăr, este lăsat la fiert până
    când acest sirop capătă, de asemenea, consistenţă, putând fi turnat apoi în
    sticle.


    Căpșunele pot fi folosite
    cu succes și la produse de patiserie precum tarte sau prăjituri cu aluat.


  • Deserturi din căpșune

    Deserturi din căpșune

    Chiar dacă ploile au fost și sunt în exces, în piețele și magazinele din
    România au apărut căpșunele. Sunt, parcă, mai mici față de anii trecuți, din
    cauza ploilor după cum explică vânzătorii, dar dulci și aromate. După ani de
    declin al producţiei interne, se remarcă o revenire a producătorilor care au
    început să cultive nu numai soiuri de mare productivitate, ci şi cu acel gust
    de pe vremea bunicilor. Aceste fructe se diferenţiază prin mărimea lor,
    culoare, intensitatea aromei şi gust pentru că în lume există peste 600 de
    soiuri de căpşuni. Originar din America, arbustul care ne dă acest delicios
    fruct a început să fie cultivat în Europa în secolul al 18-lea şi, în timp, a
    pătruns şi în spaţiul românesc.


    Căpşunele pot fi servite
    imediat după ce le-am îndepărtat codiţele şi le-am spălat. Bineînţeles, le
    punem în castroane, iar deasupra lor presărăm zahăr sau, de ce nu?, turnăm
    puţină miere. Căpșunele mai pot fi servite într-o combinație cu smântână, cu un
    iaurt mai gras și cu miere sau cu frișcă. Smântâna trebuie amestecată cu puțin
    miere și cu esență de vanilie după care se toarnă în cupe în care deja am pus
    căpșunele întregi sau, dacă sunt mai mari, tăiate în jumătăți.



    Pentru a păstra savoarea acestui fruct şi după
    trecerea perioadei culesului, putem să facem o dulceaţă de căpşune. Avem nevoie
    de 3 kg de căpşune, de un kg şi jumătate de zahăr şi de o lămâie. După ce li se
    îndepărtează codiţele şi după ce sunt spălate, căpşunele trebuie puse într-o
    cratiţă, în straturi, alternativ cu zahărul, adăugându-se zeama rezultată din
    stoarcerea lămâii, pentru ca fructele să se întărească puţin şi să nu se
    strivească. Vasul trebuie lăsat la rece timp de câteva ore până ce căpşunele
    lasă zeamă. Se pune la fiert, la foc mic, iar periodic trebuie îndepărtată
    spuma formată. După circa 45 de minute, scoatem puţină zeamă pe o farfurie şi o
    lăsăm să se răcească pentru a vedea dacă este consistentă şi dacă se leagă. Dacă
    acesta nu curge în farfurie, atunci dulceaţa este gata şi poate fi turnată în
    borcane cu capac, pe care le lăsăm să se răcească lent, după care le depozităm
    într-un loc răcoros.


    Există o metodă de a obţine atât dulceaţă, cât şi
    sirop de căpşune. După ce au lăsat zeamă, căpşunele sunt mutate într-o altă
    cratiţă, iar la fiert este pusă doar zeama lăsată de acestea. După circa o
    jumătate de oră, o parte din zeamă este turnată în vasul cu căpşune care este,
    de asemenea, pus la fiert până ce zeama capătă consistenţă. Restul de zeamă,
    căreia i se mai adaugă vreo 200 de grame de zahăr, este lăsat la fiert până
    când acest sirop capătă, de asemenea, consistenţă, putând fi turnat apoi în
    sticle.


    Căpșunele pot fi folosite
    cu succes și la produse de patiserie precum tarte sau prăjituri cu aluat.


  • Deserturi cu căpşune

    Deserturi cu căpşune

    În România este şi vremea
    căpşunelor. După ani de declin al producţiei interne, se remarcă o revenire a
    producătorilor care au început să cultive nu numai soiuri de mare
    productivitate, ci şi cu acel gust de pe vremea bunicilor. Aceste fructe se
    diferenţiază prin mărimea lor, culoare, intensitatea aromei şi gust pentru că
    în lume există peste 600 de soiuri de căpşun. Originar din America, arbustul
    care ne dă acest delicios fruct a început să fie cultivat în Europa în secolul
    al 18-lea şi, în timp, s-a răspândit şi în spaţiul românesc.



    Din căpşune pot fi obţinute multe deserturi. Căpşunele
    pot fi servite imediat după ce le-am îndepărtat codiţele şi le-am spălat.
    Bineînţeles, le punem în castroane, iar deasupra lor presărăm zahăr sau, de ce
    nu?, turnăm puţină miere. Dacă avem puţin răbdare, le putem lăsa puţin în
    frigider pentru că servite reci parcă sunt mai bune.


    În stare proaspătă, căpșunele pot fi servite într-o
    combinație cu smântână, cu un iaurt mai gras și cu miere sau cu frișcă.
    Smântâna trebuie amestecată cu puțin miere și cu esență de vanilie după care se
    toarnă în cupe în care deja am pus căpșunele întregi sau, dacă sunt mai mari,
    tăiate în jumătăți.


    Un desert care se prepară foarte repede este spuma
    de căpşune. Avem nevoie de două albuşuri de ou, de 200 de grame de zahăr pudră
    şi de jumătate de kg de căpşune. Punem totul într-un vas şi amestecăm cu
    mixerul până se transformă într-o spumă. Lăsăm compoziţia la frigider circa o
    oră ca să se răcească şi o servim în castroane. În fiecare castron, pentru
    aspectul estetic, punem deasupra câteva căpşune.

  • Deserturi cu căpşune

    Deserturi cu căpşune

    În România este şi vremea
    căpşunelor. După ani de declin al producţiei interne, se remarcă o revenire a
    producătorilor care au început să cultive nu numai soiuri de mare
    productivitate, ci şi cu acel gust de pe vremea bunicilor. Aceste fructe se
    diferenţiază prin mărimea lor, culoare, intensitatea aromei şi gust pentru că
    în lume există peste 600 de soiuri de căpşun. Originar din America, arbustul
    care ne dă acest delicios fruct a început să fie cultivat în Europa în secolul
    al 18-lea şi, în timp, s-a răspândit şi în spaţiul românesc.



    Din căpşune pot fi obţinute multe deserturi. Căpşunele
    pot fi servite imediat după ce le-am îndepărtat codiţele şi le-am spălat.
    Bineînţeles, le punem în castroane, iar deasupra lor presărăm zahăr sau, de ce
    nu?, turnăm puţină miere. Dacă avem puţin răbdare, le putem lăsa puţin în
    frigider pentru că servite reci parcă sunt mai bune.


    În stare proaspătă, căpșunele pot fi servite într-o
    combinație cu smântână, cu un iaurt mai gras și cu miere sau cu frișcă.
    Smântâna trebuie amestecată cu puțin miere și cu esență de vanilie după care se
    toarnă în cupe în care deja am pus căpșunele întregi sau, dacă sunt mai mari,
    tăiate în jumătăți.


    Un desert care se prepară foarte repede este spuma
    de căpşune. Avem nevoie de două albuşuri de ou, de 200 de grame de zahăr pudră
    şi de jumătate de kg de căpşune. Punem totul într-un vas şi amestecăm cu
    mixerul până se transformă într-o spumă. Lăsăm compoziţia la frigider circa o
    oră ca să se răcească şi o servim în castroane. În fiecare castron, pentru
    aspectul estetic, punem deasupra câteva căpşune.

  • Deserturi din căpşuni

    Deserturi din căpşuni

    În România este şi vremea căpşunilor. După ani de
    declin al producţiei interne, se remarcă o revenire a producătorilor care au
    început să cultive nu numai soiuri de mare productivitate, ci şi cu acel gust
    de pe vremea bunicilor. Aceste fructe se diferenţiază prin mărimea lor,
    culoare, intensitatea aromei şi gust pentru că în lume există peste 600 de
    soiuri de căpşun. Originar din
    America, arbustul care ne dă acest delicios fruct a început să fie cultivat în
    Europa în secolul al 18-lea şi, în timp, a pătruns şi în spaţiul românesc.
    Există localităţi care şi-au făcut o
    tradiţie din cultivarea căpşunilor, un exemplu fiind comuna vâlceană Buneşti. Aici este organizată chiar şi o manifestare tematică – Sărbătoarea Căpşunului
    – cu spectacol de muzică şi de costume populare, cu o defilare a
    cultivatorilor, evenimentul din acest an aflându-se la cea de 45-a ediţie.


    Din căpşuni pot fi
    obţinute multe deserturi. Căpşunile
    pot fi servite imediat după ce le-am îndepărtat codiţele şi le-am spălat.
    Bineînţeles, le punem în castroane, iar deasupra lor presărăm zahăr sau, de ce
    nu?, turnăm puţină miere. Dacă avem puţin răbdare, le putem lăsa puţin în
    frigider pentru că servite reci parcă sunt mai bune.


    Pentru a păstra savoarea acestui fruct şi după
    trecerea perioadei culesului, putem să facem o dulceaţă de căpşuni. Avem nevoie de 3 kg de
    căpşuni, de un kg şi jumătate de zahăr şi de o lămâie. După ce li se
    îndepărtează codiţele şi după ce sunt spalate, căpşunile trebuie puse în
    straturi alternativ cu zahărul într-o cratiţă, adăugându-se zeama rezultată din
    stoarcerea lămâii, pentru ca fructele
    să se întărească puţin şi să nu se
    strivească.
    Vasul trebuie lăsat la rece timp de câteva ore până ce căpşunile lasă zeamă. Se
    pune la fiert, la foc mic şi se spumează permanent. După circa 45 de minute, scoatem puţină zeamă pe o farfurie şi o lăsăm să
    se răcească pentru a vedea dacă este consistentă şi dacă se leagă. Dacă acesta nu curge în
    farfurie, atunci dulceaţa este gata şi poate fi turnată în borcane cu capac, pe
    care le lăsăm să se răcească lent, după care le depozităm într-un loc răcoros.


    Mai există o metodă de
    a obţine atât dulceaţă, cât şi sirop de căpşuni. După ce au lăsat zeamă,
    căpşunile sunt mutate într-o altă cratiţă, iar la fiert este pusă doar zeama
    lăsată de acestea. După circa jumătate de oră, o parte din zeamă este turnată
    în vasul cu căpşuni care este, de asemenea, pus la fiert până ce zeama capătă
    consistenţă. Restul de zeamă, căreia Ii se mai adaugă vreo 200 de grame de
    zahăr, este lăsată la fiert până când acest sirop capătă, de asemenea,
    consistenţă, putând fi turnat apoi în sticle.


    Un desert care se prepară
    foarte repede este spuma de căpşuni. Avem nevoie de două albuşuri de ou, de 200
    de grame de zahăr pudră şi de jumătate de kg de căpşuni. Punem totul într-un
    vas şi amestecăm cu mixerul până se transformă într-o spumă. Lăsăm compoziţia
    la frigider circa o oră ca să se răcească şi o servim în castroane. În fiecare
    castron, pentru aspectul estetic, punem deasupra câteva căpşuni.

  • Deserturi din căpşuni

    Deserturi din căpşuni

    În România este şi vremea căpşunilor. După ani de
    declin al producţiei interne, se remarcă o revenire a producătorilor care au
    început să cultive nu numai soiuri de mare productivitate, ci şi cu acel gust
    de pe vremea bunicilor. Aceste fructe se diferenţiază prin mărimea lor,
    culoare, intensitatea aromei şi gust pentru că în lume există peste 600 de
    soiuri de căpşun. Originar din
    America, arbustul care ne dă acest delicios fruct a început să fie cultivat în
    Europa în secolul al 18-lea şi, în timp, a pătruns şi în spaţiul românesc.
    Există localităţi care şi-au făcut o
    tradiţie din cultivarea căpşunilor, un exemplu fiind comuna vâlceană Buneşti. Aici este organizată chiar şi o manifestare tematică – Sărbătoarea Căpşunului
    – cu spectacol de muzică şi de costume populare, cu o defilare a
    cultivatorilor, evenimentul din acest an aflându-se la cea de 45-a ediţie.


    Din căpşuni pot fi
    obţinute multe deserturi. Căpşunile
    pot fi servite imediat după ce le-am îndepărtat codiţele şi le-am spălat.
    Bineînţeles, le punem în castroane, iar deasupra lor presărăm zahăr sau, de ce
    nu?, turnăm puţină miere. Dacă avem puţin răbdare, le putem lăsa puţin în
    frigider pentru că servite reci parcă sunt mai bune.


    Pentru a păstra savoarea acestui fruct şi după
    trecerea perioadei culesului, putem să facem o dulceaţă de căpşuni. Avem nevoie de 3 kg de
    căpşuni, de un kg şi jumătate de zahăr şi de o lămâie. După ce li se
    îndepărtează codiţele şi după ce sunt spalate, căpşunile trebuie puse în
    straturi alternativ cu zahărul într-o cratiţă, adăugându-se zeama rezultată din
    stoarcerea lămâii, pentru ca fructele
    să se întărească puţin şi să nu se
    strivească.
    Vasul trebuie lăsat la rece timp de câteva ore până ce căpşunile lasă zeamă. Se
    pune la fiert, la foc mic şi se spumează permanent. După circa 45 de minute, scoatem puţină zeamă pe o farfurie şi o lăsăm să
    se răcească pentru a vedea dacă este consistentă şi dacă se leagă. Dacă acesta nu curge în
    farfurie, atunci dulceaţa este gata şi poate fi turnată în borcane cu capac, pe
    care le lăsăm să se răcească lent, după care le depozităm într-un loc răcoros.


    Mai există o metodă de
    a obţine atât dulceaţă, cât şi sirop de căpşuni. După ce au lăsat zeamă,
    căpşunile sunt mutate într-o altă cratiţă, iar la fiert este pusă doar zeama
    lăsată de acestea. După circa jumătate de oră, o parte din zeamă este turnată
    în vasul cu căpşuni care este, de asemenea, pus la fiert până ce zeama capătă
    consistenţă. Restul de zeamă, căreia Ii se mai adaugă vreo 200 de grame de
    zahăr, este lăsată la fiert până când acest sirop capătă, de asemenea,
    consistenţă, putând fi turnat apoi în sticle.


    Un desert care se prepară
    foarte repede este spuma de căpşuni. Avem nevoie de două albuşuri de ou, de 200
    de grame de zahăr pudră şi de jumătate de kg de căpşuni. Punem totul într-un
    vas şi amestecăm cu mixerul până se transformă într-o spumă. Lăsăm compoziţia
    la frigider circa o oră ca să se răcească şi o servim în castroane. În fiecare
    castron, pentru aspectul estetic, punem deasupra câteva căpşuni.

  • Dulceaţă de căpşuni

    Dulceaţă de căpşuni

    (În România) Este vremea căpşunilor, dar şi a pregătirii dulceţii sau siropului de căpşuni. Pentru dulceaţă avem nevoie de 3 kg de căpşuni, de un kg şi jumătate de zahăr şi de o lămâie. După ce li se îndepărtează coditele şi după ce se spală, căpşunile sunt puse în straturi alternativ cu zahărul într-o cratiţă, adăugându-se zeama de la o lămâie. Vasul trebuie lăsat la rece timp de câteva ore până ce căpşunile lasă zeamă. Se pune la fiert, la foc mic şi se spumează permanent. După circa 45 de minute, se scoate puţin sirop pe o farfurie pentru a i se verifica consistenţa. Dacă acesta nu curge în farfurie, atunci dulceaţă este gata şi poate fi turnată în borcane cu capac, pe care le lăsăm să se răcească lent, după care le depozităm într-un loc răcoros.



    Mai există o metodă de a obţine atât dulceaţă, cât şi sirop de căpşuni. După ce au lăsat zeamă, căpşunitle sunt mutate într-o altă cratiţă, iar la fiert este pusă doar zeama lăsată de acestea. După circa jumătate de oră, o parte din zeamă este turnată în vasul cu căpşuni care este, de asemenea, pus la fiert până ce zeama capătă consistenţă. Restul de zeamă, căreia Ii se mai adaugă vreo 200 de grame de zahăr, este lăsată la fiert până când acest sirop capătă consistenţă, putând fi turnat apoi în sticle.

  • Dulceaţă de căpşuni

    Dulceaţă de căpşuni

    (În România) Este vremea căpşunilor, dar şi a pregătirii dulceţii sau siropului de căpşuni. Pentru dulceaţă avem nevoie de 3 kg de căpşuni, de un kg şi jumătate de zahăr şi de o lămâie. După ce li se îndepărtează coditele şi după ce se spală, căpşunile sunt puse în straturi alternativ cu zahărul într-o cratiţă, adăugându-se zeama de la o lămâie. Vasul trebuie lăsat la rece timp de câteva ore până ce căpşunile lasă zeamă. Se pune la fiert, la foc mic şi se spumează permanent. După circa 45 de minute, se scoate puţin sirop pe o farfurie pentru a i se verifica consistenţa. Dacă acesta nu curge în farfurie, atunci dulceaţă este gata şi poate fi turnată în borcane cu capac, pe care le lăsăm să se răcească lent, după care le depozităm într-un loc răcoros.



    Mai există o metodă de a obţine atât dulceaţă, cât şi sirop de căpşuni. După ce au lăsat zeamă, căpşunitle sunt mutate într-o altă cratiţă, iar la fiert este pusă doar zeama lăsată de acestea. După circa jumătate de oră, o parte din zeamă este turnată în vasul cu căpşuni care este, de asemenea, pus la fiert până ce zeama capătă consistenţă. Restul de zeamă, căreia Ii se mai adaugă vreo 200 de grame de zahăr, este lăsată la fiert până când acest sirop capătă consistenţă, putând fi turnat apoi în sticle.