Chiar dacă au avut pierderi enorme după pandemia de coronavirus, doi tineri români – Raisa şi Mihai – proprietarii restaurantului Taverna lui Dracula din Tivoli – oferă în fiecare zi un prânz gratuit cu mâncăruri româneşti persoanelor sărace sau care se află în dificultate. Din meniu nu lipsesc ţuica şi un pahar de vin românesc. Iniţiativa românilor a fost imediat promovată de presa italiană.
În România există o clinică privată în care medicii operează gratuit pacienții cu venituri mici. În urmă cu doi ani, aceştia au pus bazele “Asociației Zetta și de atunci tot mai mulți pacienți, cu situații sociale speciale și cu diferite probleme medicale, ce țin de Chirurgia Plastică și Microchirurgia Reconstructivă, vin pentru a fi salvați. Fondatorul acestei asociații este doctorul Dragoş Zamfirescu, medic primar în chirurgie plastică, estetică și reconstuctivă, cu peste 20 de ani de experiență şi cu zeci de premiere medicale, inovator în medicină (medaliat cu aur la Bruxelles). El formează împreună cu alţi 10 medici o echipă salvatoare pentru mulți oameni aflați în dificultate. Deşi iniţial medicii au hotărât să efectueze 50 de operaţii pro-bono, în 2018, acestea s-au realizat în doar cinci luni, pentru ca până la sfârşitul anului să se ajungă la 125 de operaţii pro bono. Si anul 2019 a fost unul de mare succes, au depăşit de două ori ceea ce şi-au propus.
Dr. Dragoş Zamfirescu: Mie îmi place să operez, nu să vorbesc și să mă laud. Practic, o lună și jumătate clinica a lucrat numai pentru operații pro-bono, ceea ce nu cred că face nimeni în lume, iar din timpul meu, un sfert, adică trei luni din an, am lucrat pentru această cauză… Suntem câțiva doctori care facem operații pe care nu le mai fac alte centre din România și suntem, uneori, ultima speranță. Să refuzăm un pacient doar pentru că nu are bani să plătească în privat, nu mi s-a părut niciodată acceptabil. Am pus bazele acestei Fundații la indicația unor contabili pentru a acoperi din donații costul acestor operații, care nu sunt chiar așa de ușoare. Ne-am uitat la salariul mediu, la nivelul mediu de consum al unui om din România și avem două praguri de încadrare. Si pacienții din clasa de mijloc își pot permite anumite operații, adică să plătească doar consumabilele. De exemplu, o persoană care are sub 500 de euro venit net poate să beneficieze de operație gratis. Practic, oricine are un salariu la limita decenței, nu foarte mic, poate fi operat gratuit.
Andreea Marin este una dintre vedetele din România care s-a implicat în acest proiect și a dat startul unei campanii, în premieră în România. Este vorba de campania Ajută-ne să ajutăm!’ care are ca scop strângerea de fonduri pentru consumabilele care se folosesc în aceste operații gratuite.
Andreea Marin: “Acum un an Ajută-ne sa ajutăm a fost rodul întâlnirii dintre mine și medicul Dragoş Zamfirescu, pentru că eu am fost pacienta lui. Fiind acolo, în clinică, am tot aflat de cazuri care erau operate pro-bono și cazuri foarte complicate. Oameni după incendii, după accidente soldate cu amputații, cazuri de cancer unde era nevoie de reconstrucția unei părți a corpului, malformații pentru copii și maturi, operații grele care erau făcute gratuit. Am întrebat ce înseamnă asta, iar doctorul mi-a spus că după puterile lui încearcă să nu spună NU nimănui. Insă consumabilele din fiecare operație costă mii de euro, cam 3,5 euro pe minut de operație, iar o operație poate dura și 12 ore, iar un pacient poate avea nevoie de operații succesive de reconstrucție, în timp, pentru a ajunge la rezultatul dorit. Acești doctori încercau să acopere din buzunarul lor propriu aceste costuri ca pacientul să nu plătească nimic. Si așa am început să construim această campanie. Acum sunt mii de români din țară și din străinătate care donează.
În toamna anului trecut, Asociaţia Zetta a organizat cea de-a doua ediție a Galei caritabile Zetta Ajută-ne să ajutăm, un eveniment de recunoaștere și stimulare a responsabilității sociale, care își propune să devină o tradiție în România. Aici am întâlnit-o şi pe Magda Coman, inițiatoarea mișcării “Atipic Beauty în România: Sunt în acest scaun cu rotile din 2005. Prefer să spun că a fost o întâmplare nefastă şi că acesta a fost destinul meu şi poate că aşa sunt mai de folos celor care au nevoie de sprijinul meu. Sunt preşedintele Asociaţiei “Open your heart, organizator al eveimentului “Atipc Beauty, şi mă aflu la această Gală pentru că Clinica Zetta a oferit, în cadrul Galei “Atipic Beauty la Palatul Parlamentului, câte o operaţie gratuită modelelor de viaţă aflate în scaun rulant. Am venit să le mulţumesc acestor oameni minunaţi care oferă aceste intervenţii gratuite.
Monica Radu are 44 de ani. Era studentă în ultimul an la Facultatea de Litere din București când un accident de mașină i-a fracturat coloana vertebrală. De atunci, de 22 de ani, este în scaun cu rotile. Chiar și așa, și-a continuat viața, este scriitoare și are 3 copii. A fost operată de curând în urma unei escare suprainfectate profunde: Am avut șansa să aflu despre intervențiile care se fac la Clinica Zetta și despre programul pe care Asociația Zetta îl are într-un moment foarte dificil pentru sănătatea mea. Eram în prag de septicemie și dl. doctor văzând situația, a doua zi, m-a și băgat în sala de operație. Era vorba de un lambou, o procedură care ține de chirurgia plastică, era ceva ce se putea face doar într-o clinică de chirurgie plastică și acest gen de oprație este foarte costisitoare. Așa că, pentru mine a fost o șansă extraordinară să aflu de acest program, exact atunci când aveam cea mai mare nevoie și a fost fantastic să fiu primită. Eu nu am mai întâlnit așa ceva și nu se poate spune că mediul spitalicesc mi-e străin, pentru că sunt în fotoliu rulant de 22 de ani, deci am o experiență îndelungată. Pot să spun că o stare de siguranță și de bunăvoință, așa cum am întâlnit la Clinica Zetta, n-am întâlnit în altă parte.
Campania “Ajută-ne să ajutăm continuă și în 2020. Cei interesaţi să ajute pot trimite un SMS la numărul 8838 pentru a dona 2 euro. De asemenea, s-a creat şi un fond de urgenţă, pentru cazurile ce nu pot aştepta adunarea sumei necesare consumabilelor, pe site-ul www.asociatiazetta.ro.
Calitate respectiv caritate sunt cuvintele moştenite din limba latină. Monica Stoica ne vorbeşte despre ele în rubrica de astăzi.
Ascultaţi povestea unui om simplu din ţinutul Botoşanilor care a hotărât să-şi consacre parte din viaţă salvării copiilor aflaţi în situaţii disperate, din punct de vedere al sănătăţii. Vlad Dumitru Plăcintă. Un român.
Vocaţia filantropică şi binefacerea au fost atrofiate de către regimul comunist din România, deşi acesta se pretindea expresia cea mai înaltă a umanismului şi compasiunii. Aceasta se explică, în primul rând, prin etatizarea extremă a vieţii economice şi politice. În anii comunismului, viaţa depindea atât de mult de instituţiile statului şi iniţiativele de întrajutorare erau atât de mult controlate încât oamenii nu simţeau decât în mod cu totul izolat imboldul de a se implica în acţiuni de caritate.
Dar situaţia nu fusese deloc aşa. În România capitalistă de dinainte de 1945, spiritul de binefacere era într-o mare efervescenţă. Existau mai multe tipuri de caritate şi numeroase entităţi economice, religioase, politice îşi asumau vocaţia de a-i ajuta pe cei defavorizaţi: văduve de război, veterani, orfani, şomeri, invalizi. Marile fabrici aveau şcoli de formare profesională, asociaţiile profesionale, sindicatele, micii proprietari de ateliere, cadrele sanitare, cadrele didactice, avocaţii şi alţii îşi ofereau serviciile în mod gratuit pentru cei fără posiblităţi materiale. Soţiile celor bogaţi conduceau comitete, fundaţii, asociaţii şi alte forme instituţionalizate de protejare.
Una dintre marile figuri ale filantopiei române a fost Maria Brăiloiu care provenea din familia Lahovary, veche familie boierească activă politic în rândurile Partidului Conservator. În conformitate cu preceptele religioase şi conservatoare, Maria Brăiloiu a avut în grijă fete orfane. Dina Balş, descendentă a unei familii boiereşti, a povestit în 1996 Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română un episod din opera socială a Mariei Brăiloiu din anul 1919 la care a asistat personal: “Doamna Brăiloiu avea moşie la Săruleşti şi ea era un om de bine, făcea numai bine. Ea era cu “Chindia”, printre altele, şi cu “Timişoiu”. Timişoiu era o societate de binefacere pentru copiii orfani, pentru fete orfane. Şi ea a făcut la ea pe moşie o casă unde creştea aceşti copii. Da’ îi creştea până ajungeau mari. Când a fost întrebată ce face cu ei, a spus: “vreau să fac soţii şi mame bune!” Le învăţa să gătească, să coasă, să se ocupe de copii, să spele copiii, să vadă de lucrurile bărbaţilor, să poată să croşeteze o haină bărbătească, mă rog, să fie o soţie şi o mamă bună. Aici a fost o întâmplare tare frumoasă. La inaugurarea acestui cămin, foarte înzestrat, făcut numai cu banii ei, ministrul învăţământului Trancu-Iaşi a fost invitat. Pe urmă a fost o masă simplă, în grădină, servită de fete. Şi Trancu-Iaşi a venit cu o decoraţie pentru doamna Brăiloiu şi i-a înmânat-o. Ea, dintr-odată, s-a făcut aşa, ca de gheaţă, şi a spus: “nu!” “Cum, doamna Brăiloiu, dumneavoastră, care aţi făcut atâta?”, a spus ministrul. “Nu, n-am făcut eu ci Domnul nostru, Iisus Christos! Dacă nu era El, eu nu făceam nimic! Lui să-i daţi decoraţia, nu mie!” Şi n-a vrut în ruptul capului să o ia. A plecat Trancu-Iaşi, a băgat decoraţia în buzunar, şi pe drum, în tren, spunea: “interesantă doamna asta, foarte interesantă! Dar ce caracter!” Era foarte indignat şi emoţionat că doamna Brăiloiu a putut să refuze o decoraţie.”
Dar existau şi societăţi care promovau cultura şi specificul naţional. Dina Balş a amintit de existenţa şi de misiunea societăţii “Chindia.” “Să spun de unde ştiam să dansăm aşa de bine dansurile româneşti, toate dansurile româneşti. Asta era făcută de părinţii noştri, o societate, special pentru asta: să nu piară dansurile şi muzica românească populară. Şi o dată la două săptămâni se adunau la sala Richter, o sală de gimnastică, în Bucureşti, pe strada Luterană. Şi acolo era foarte bine pentru dansurile româneşti, era cu scândură pe jos şi bineînţeles că mergeam şi noi îmbrăcaţi absolut autentic, cu costumele autentice, să dansăm, cu lăutari din multe judeţe. Şi societatea era făcută de Maria Brăiloiu. Da’ cine nu era acolo, toată lumea era în societatea Chindia, toată lumea bună.”
Importante nume ale culturii române au făcut parte din societăţi culturale unde se discutau teme şi subiecte arzătoare la ordinea zilei. Una dintre aceste societăţi a fost societatea “Paranteză”, al cărei nume a fost explicat de Dina Balş: “Va să zică erau Goga, Condeescu, Simionescu Râmniceanu, Paul Prodan şi Nona Otescu. Şi ei se adunau şi erau foarte interesante şedinţele lor, fiindcă erau fel de fel de subiecte. Şi unul începea să povestească şi erau digresiuni în digresiuni, paranteză în paranteză. De-aia a fost numită “Societatea paranteză”! Că treceau dintr-una într-alta, în paranteze. Şi se adunau regulat şi întâlnirile erau foarte plăcute, numai să stai şi să asculţi tot ce se vorbea între ei la această “Societate paranteză” unde era Goga. Goga era un om extrem de plăcut! Şi-atunci când se adunau, la masă sau nu, le veneau şi nevestele, bineînţeles.”
Caritatea mergea mână în mână cu sociabilitatea şi lumea românească de dinainte de 1945 era o societate care dădea dovadă de vitalitate. Însă în anii celor două războaie mondiale s-au scris paginile cele mai impresionante de generozitate.