Tag: Carmen Lidia Vidu

  • #newTogether, un documentar produs de Forumul Cultural Austriac şi regizat de Carmen Lidia Vidu

    #newTogether, un documentar produs de Forumul Cultural Austriac şi regizat de Carmen Lidia Vidu


    În timpul perioadei de lockdown instituite după declararea pandemiei de COVID-19 în Europa, Forumul Cultural Austriac București a invitat 60 de artiști din Austria şi România să reflecteze la propriul lor viitor artistic și la modul în care arta lor și comunitățile noastre se pot transforma în timpul şi după finalul crizei sanitare. Intervenţiile video pe care le-au trimis au fost postate pe paginile Forumul Cultural Austriac București de pe rețelele de socializare. Având în vedere acest succes, echipa FCA București a decis să încredințeze apreciatei regizoare de teatru şi de film, Carmen Lidia Vidu, producția unui documentar de amploare, plecând de la materialele video ale artiștilor participanţi.



    Am vorbit cu Andrei Popov, directorul adjunct al Forumului Cultural Austriac Bucureşti, producător delegat al filmului documentar #newTogether, despre cum s-a născut acest proiect, conceput de el și de Thomas Kloiber, directorul FCA Bucureşti.


    “Este un proiect care s-a născut în momentul în care s-a instituit pandemia. În acel moment, eu și Thomas Kloiber, directorul Forumului Cultural Austriac București, ne-am pus niște întrebări referitoare la utilitatea pe care o mai are munca noastră, la ce mai servește cultura în momentul în care necesitățile omului obișnuit sunt cu totul altele, unele extrem de imediate, dacă ne amintim momentul acela. Și atunci, pentru că nu găseam un răspuns satisfăcător la această întrebare pe care am continuat să mi-o pun în acești ani, am încercat să aflăm ce spun principalii beneficiari ai activității noastre, și anume artiștii. Astfel că am întrebat 30 de artiști din Austria și 30 de artiști din România cum au trăit perioada respectivă, o perioadă în care – vă aduceți aminte- stăteam în casă și nu aveam alte soluții, nimeni nu știa cum să facă să progreseze cumva în activitatea sa sau dacă are rost să progreseze în activitate. I-am întrebat pe artiștii respectivi cum își văd ei propriul viitor, viitorul însemnând atât viața lor personală, cât și cea artistică, după încheierea pandemiei. Așa s-a născut un experiment video care a durat două luni, artiștii au înregistrat aceste mesaje video în perioada de lockdown și ni le-au trimis atunci. Toate filmulețele sunt făcute la cald, în acel moment, și pot fi văzute integral în continuare pe pagina noastră de Facebook, pagina FCA, unde puteți vedea întregul context, tot ce au spus acești artiști la momentul respectiv. După terminarea acestui experiment, unul dintre artiștii participanți, Mihai Zgondoiu, ne-a întrebat dacă nu cumva am dori să facem un film folosind acest material imens, care însumează câteva zeci de ore de video.”


    Așa s-a născut ideea filmului documentar “#newTogether, a cărei regie i-a fost încredințată lui Carmen Lidia Vidu, artistă premiată cu GOPO și UNITER, puternică voce feministă, lider de opinie care vorbește despre teme socio-politice, culturale, civice.”#newTogether e o formă de dialog în izolare, e o mărturie de la Momentul Zero. Fragilitatea noastră, vulnerabilitatea, frica au devenit o limbă universală pe care am vorbit-o cu toții în 2020, pe timp de pandemie de Covid-19” spune Carmen Lidia Vidu despre proiect.Gabriel Bebeșelea, Tudor Giurgiu, Ada Hausvater, Radu Iacoban, Dan Lungu, Dan Perjovschi, Istvan Teglas, Alexandru Weinberger, Elena Vlădăreanu Gottlieb Wallisch, Elise Wilk, Franzobel sunt câțiva dintre artiștii pe care care îi puteți vedea în#newTogether.



    Andrei Popov, directorul adjunct al Forumului Cultural Austriac Bucureşti:


    “Carmen Lidia Vidu a reorganizat materialul, a selecționat din cele câteva zeci de ore de video momentele cele mai grăitoare pentru story-ul și linia pe care am convenit-o împreună cu Cristina Baciu, autoarea animației, a coloanei sonore și a montajului, care a făcut o treabă absolut extraordinară. Carmen Lidia Vidu și Cristina Baciu au realizat acest film care este mai mult decât un documentar sau o dovadă a acelui moment pe care l-am trăit cu toții. Acest documentar de 54 de minute este, pe de o parte, un fel de dicționar al ideilor și stărilor pe care le-am avut cu toții la acel moment, pe de altă parte, este o oglindă, o dublă oglindă. Este o oglindă pentru artiștii care au participat și s-au pus pe ei înșiși în vizorul camerei, iar a doua oglindă este cea pe care filmul o pune în fața societăților noastre, indiferent că este vorba de România, Austria sau oricare altă țară. Pentru că noi toți am trăit același lucru în același timp, iar faptul că filmul surprinde acest lucru este principalul lui merit. În plus, ceea ce și-a propus regizoarea Carmen Lidia să suprindă a fost atât discursul verbal, cât și pe cel corporal, de aceea a ales secvențe în care artiștii transmit ceva și în acest fel.”



    Recent, #newTogether a fost proiectat la Teatrul Național din Timișoara, la Iași, în cadrul Classix Festival, iar în perioada 1-15 martie poate fi văzut pe platforma Segal Center Film Festival on Theater and Performance din New York.




  • #newTogether, un documentar produs de Forumul Cultural Austriac şi regizat de Carmen Lidia Vidu

    #newTogether, un documentar produs de Forumul Cultural Austriac şi regizat de Carmen Lidia Vidu

    În timpul perioadei de lockdown instituite după declararea pandemiei de
    COVID-19 în Europa, Forumul Cultural Austriac București a invitat 60 de artiști
    din Austria şi România să reflecteze la propriul lor viitor artistic și la
    modul în care arta lor și comunitățile noastre se pot transforma în timpul şi
    după finalul crizei sanitare. Intervenţiile video pe care le-au trimis au fost
    postate pe paginile Forumul Cultural Austriac București de pe rețelele de
    socializare. Având în vedere acest succes, echipa FCA București a decis să
    încredințeze apreciatei regizoare de teatru şi de film, Carmen Lidia Vidu, producția
    unui documentar de amploare, plecând de la materialele video ale artiștilor
    participanţi.

    Am vorbit cu Andrei Popov, directorul adjunct al Forumului
    Cultural Austriac Bucureşti, producător delegat al filmului documentar #newTogether, despre cum s-a născut acest proiect,
    conceput de el și de Thomas Kloiber, directorul FCA Bucureşti:

    Este un proiect care s-a născut în momentul în care s-a
    instituit pandemia. În acel moment, eu și Thomas Kloiber, directorul Forumului
    Cultural Austriac București, ne-am pus niște întrebări referitoare la
    utilitatea pe care o mai are munca noastră, la ce mai servește cultura în
    momentul în care necesitățile omului obișnuit sunt cu totul altele, unele
    extrem de imediate, dacă ne amintim momentul acela. Și atunci, pentru că nu găseam
    un răspuns satisfăcător la această întrebare pe care am continuat să mi-o pun
    în acești ani, am încercat să aflăm ce spun principalii beneficiari ai
    activității noastre, și anume artiștii. Astfel că am întrebat 30 de artiști din
    Austria și 30 de artiști din România cum au trăit perioada respectivă, o
    perioadă în care – vă aduceți aminte – stăteam în casă și nu aveam alte
    soluții, nimeni nu știa cum să facă să progreseze cumva în activitatea sa sau
    dacă are rost să progreseze în activitate. I-am întrebat pe artiștii respectivi
    cum își văd ei propriul viitor, viitorul însemnând atât viața lor personală, cât
    și cea artistică, după încheierea pandemiei.

    Așa s-a născut un experiment video
    care a durat două luni, artiștii au înregistrat aceste mesaje video în perioada
    de lockdown și ni le-au trimis atunci. Toate filmulețele sunt făcute la cald,
    în acel moment, și pot fi văzute integral în continuare pe pagina noastră de Facebook,
    pagina FCA, unde puteți vedea întregul context, tot ce au spus acești artiști
    la momentul respectiv. După terminarea acestui experiment, unul dintre artiștii
    participanți, Mihai Zgondoiu, ne-a întrebat dacă nu cumva am dori să facem un
    film folosind acest material imens, care însumează câteva zeci de ore de video.


    Așa s-a născut ideea filmului documentar #newTogether, a cărei regie
    i-a fost încredințată lui Carmen Lidia Vidu, artistă premiată cu GOPO și
    UNITER, puternică voce feministă, lider de opinie care vorbește despre teme
    socio-politice, culturale, civice.

    #newTogether e o formă de dialog în
    izolare, e o mărturie de la Momentul Zero. Fragilitatea noastră,
    vulnerabilitatea, frica au devenit o limbă universală pe care am vorbit-o cu
    toții în 2020, pe timp de pandemie de Covid-19
    spune Carmen
    Lidia Vidu despre proiect.Gabriel Bebeșelea, Tudor Giurgiu, Ada Hausvater, Radu
    Iacoban, Dan Lungu, Dan Perjovschi, Istvan
    Teglas, Alexandru Weinberger, Elena
    Vlădăreanu Gottlieb Wallisch, Elise Wilk, Franzobel sunt câțiva dintre artiștii
    pe care care îi puteți vedea în #newTogether.

    Andrei Popov, directorul adjunct al Forumului Cultural
    Austriac Bucureşti:

    Carmen Lidia Vidu a reorganizat materialul,
    a selecționat din cele câteva zeci de ore de video momentele cele mai grăitoare
    pentru story-ul și linia pe care am convenit-o împreună cu Cristina Baciu,
    autoarea animației, a coloanei sonore și a montajului, care a făcut o treabă
    absolut extraordinară. Carmen Lidia Vidu și Cristina Baciu au realizat acest
    film care este mai mult decât un documentar sau o dovadă a acelui moment pe
    care l-am trăit cu toții. Acest documentar de 54 de minute este, pe de o parte,
    un fel de dicționar al ideilor și stărilor pe care le-am avut cu toții la acel
    moment, pe de altă parte, este o oglindă, o dublă oglindă.

    Este o oglindă pentru
    artiștii care au participat și s-au pus pe ei înșiși în vizorul camerei, iar a
    doua oglindă este cea pe care filmul o pune în fața societăților noastre, indiferent
    că este vorba de România, Austria sau oricare altă țară. Pentru că noi toți am
    trăit același lucru în același timp, iar faptul că filmul surprinde acest lucru
    este principalul lui merit. În plus, ceea ce și-a propus regizoarea Carmen Lidia
    să suprindă a fost atât discursul verbal, cât și pe cel corporal, de aceea a ales
    secvențe în care artiștii transmit ceva și în acest fel.

    Recent, #newTogether a fost
    proiectat la Teatrul Național din Timișoara, la Iași, în cadrul Classix
    Festival, iar în perioada 1-15 martie poate fi văzut pe platforma Segal Center Film Festival on Theater and
    Performance din New York.

  • Pauza Mare 29.06.2021

    Pauza Mare 29.06.2021

    Lansarea unui nou album al trupei Multumult (interviuri în direct cu membrii trupei Călin Torsan și Vasile Gherghel); Scurtmetrajul românesc When Night Meets Dawn”, participant la secțiunea Quinzaine des Réalisateurs” din cadrul ediției 2021 a Festivalului Internațional de Film de la Cannes (interviu cu regizoara Andreea Borțun); #newtogether, un nou film documentar despre situația artiștilor în pandemie (interviu cu regizoarea Carmen Lidia Vidu)



  • ”Jurnal de România. 1989”, premieră la Teatrul Naţional Bucureşti

    ”Jurnal de România. 1989”, premieră la Teatrul Naţional Bucureşti

    Spectacolul document,
    conceput și regizat de Carmen Lidia Vidu, a avut trei reprezentații la final de
    iulie, și încă patru în august – 6, 7, 8
    şi 9 august. Toate reprezentațiile s-au desfășurat în Amfiteatrul TNB, sala de
    spectacole în aer liber de pe acoperișul instituției. După ce s-a
    documentat și a ascultat multe mărturii, regizoarea s-a oprit la patru
    dintre cei mai cunoscuţi actori români și le-a pus în scenă poveștile. Ion
    Caramitru, Oana Pellea, Florentina Ţilea şi Daniel Badale își joacă propriile
    roluri. Imagini filmate, fotografii, colaje, desene sunt proiectate pe un
    perete uriaș, de 33 de metri lungime şi 21 de metri înălţime, de cum pășești pe
    acoperișul Naționalului bucureștean. De la început până la sfârșit impresia
    este puternică. Nu doar publicul, stând pe scaune așezate două câte două și la
    distanță unele de altele, simte acest lucru. Și actorii implicați par să aibă
    același punct de vedere.

    Oana Pellea, îndrăgita actriță a Naționalului
    bucureștean explică Sigur că este greu să vorbești despre viața
    ta în fața spectatorilor, neapărată de niciun fel de personaj, de niciun fel de
    text scris de altcineva, pentru că e un text desprins din viața proprie. Nu e
    ușor să vii cu viața ta în palme și să o dăruiești oamenilor din sală. De
    aceea, cred că orice cronică ce s-ar referi la un simplu act artistic ar fi
    aici neavenită. Din punctul meu de vedere. Pentru că nu este vorba despre un
    act strict artistic, ci despre unul uman. Așa îl văd eu – un act uman de
    demnitate și de afirmare a unui adevăr al vieții mele.


    Și pentru cel
    care consemnează este destul de greu să aștearnă în scris impresii atât de … caleidoscopice.
    Când, apar – pe rând, ca la un recital de poezie – actorii, ai cumva senzația
    că retrăiești scene din teatrul antic. Așa cum îți închipui că era. O persoană
    vine și îți spune pe scurt, în cuvinte deloc sofisticate, ce i s-a întâmplat
    din copilărie și până în decembrie 1989. Ce impact a avut acel moment de
    cotitură în istoria lui și a familiei. Între timp, pe ecranul uriaș din față,
    pe panourile mari din lateral și pe hainele spectatorilor sunt proiectate texte
    scrise de mână, imagini fotografice, scurte secvențe de film. Când pleacă
    actorul, pe ecran apar – când o cere momentul – imagini video. Cu Germina Nagâț, membru în Colegiul
    Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), cu Dan
    Voinea, fost procuror militar care a instrumentat inițial Dosarul Revoluției
    și cu Dennis Deletant, istoric britanic cunoscut ca expert în materie de
    comunism românesc.

    Cum, adesea, etichetările sunt foarte relative, adaug că
    este foarte documentat și în istoria regalității din țara noastră. Am avut
    ocazia să constat direct, într-un interviu. De ce spun apar când o cere
    momentul? Pentru că, abundența de mijloace folosite artistic și prezența
    directă a celor patru martori – actori se topește într-un tot rotund și finisat
    fără cusur. Și, din nou, vocea actriței Oana Pellea, care afirmă: Armonia dintre cei patru actori este coordonată, ireproșabil după
    gustul meu, de Carmen Lidia Vidu. Mi-a făcut o mare plăcere să exist în
    universul însăilat de ea. Selecția poveștilor noastre îi aparține, găsesc că
    felul cum sunt ilustrate este remarcabil, iar proiecțiile mi se par chiar
    extraordinare. Acest tot care se numește Jurnal de România – 1989 funcționează
    perfect ca act artistic de teatru-document.
    Care vorbește despre un dialog cu oamenii aflați în sală, cu propria ta
    viață și istoria ei. Cred că, în afara dialogului, nu există nici teatru și nu
    există nici iubire.



    În mod firesc, aș
    simți nevoia să mă opresc aici. Doar că, regizoarea Carmen Lidia Vidu, nefiind
    acolo în seara de 7 august, mi se pare incorect să nu auzim și vocea ei. Deși
    această așezare a ei ca persoană puțin mai în umbră este benefică, artistic
    vorbind. Pentru că scoate puternic în lumină realizarea specială care este Jurnal de România 1989, de la București.
    Care face parte dintr-un proiect multidisciplinar, apreciat și în ţară şi peste
    hotare. Jurnal de România include
    până în prezent 3 spectacole de teatru (la Timișoara, Constanța și Sfântu
    Gheorghe), două scurtmetraje și o expoziție. Iar mesajul direct al regizoarei
    apare, din când în când, pe ecran sau prin colțuri de panouri. Clar, sincer și
    asumat. Teatrul riscă să devină irelevant pentru comunitate, spune Carmen
    Lidia Vidu. Pericolul vanității ne pândește și ne duce la izolare. Nu mai
    ascultăm decât părerile care le confirmă pe ale noastre. Jurnal de România. 1989 este felul meu de a
    spune că tu faci istoria, atitudinea ta contează.


  • Jurnal de România. Timişoara – spectacol de teatru documentar

    Jurnal de România. Timişoara – spectacol de teatru documentar

    Timişoara va deţine în anul
    2021 titlul de Capitală Europeană a Culturii, motiv pentru care, de ceva vreme,
    multe dintre evenimentele culturale sunt organizate sub această umbrelă
    . Un
    astfel de eveniment, care poate avea, de altfel, un puternic impact asupra
    timişorenilor, este spectacolul de teatru Jurnal de România.Timişoara, o
    producţie a Teatrului German de Stat, în regia lui Carmen Lidia Vidu.
    Evenimentul face parte dintr-un proiect mai amplu al regizoarei, care mai
    cuprinde producțiile teatrale Jurnal de România.Sfântu Gheorghe, Jurnal de
    România.Constanța, un scurtmetraj, Jurnal de România.Jurnal de musulman și o
    expoziție, Romanian Diary. Confessions of Faith.


    Jurnal de România.Timișoara a fost construit, ca şi
    celelalte două spectacole, pe baza câtorva zeci de ore de interviuri cu cele
    şase actriţe din proiect şi a unei documentări serioase. Deoarece conceptul
    acestui proiect este acela de a crea o imagine a oraşului prin experienţele
    actorilor din distribuţie. Carmen Lidia Vidu, despre întâlnirea cu Timişoara şi
    cu provocările în lucrul cu trupa Teatrului German: Eu sunt din Arad şi
    m-am acomodat greu cu Timişoara. Găsesc că Timişoara este un oraş rece, cu
    enorm de multă creativitate care nu comunică, nu dialoghează… Sunt grupuri
    restrânse – unii pe grafică, unii pe actorie, unii pe muzică, dar undeva există
    un blocaj de dialog, lucru care oarecum a generat acest proiect, Jurnal de
    România. Timişoara. Ştiu că între mine şi mama mea, între mine şi tatăl meu,
    şi profesori, şi iubitul meu, şi actori nu există un dialog profund. Şi asta a
    generat Jurnal de România. La Sfântu Gheorghe a fost ceva ce nu ştiam, am
    plecat de nicăieri şi s-a creat un soi de familie între mine şi ei… Apoi,
    constăncenţele au fost un soi de bacante, agresive, într-un fel, şi mi-a plăcut
    noua etapă din viaţa mea… Iar în Timişoara am intrat greu, foarte greu. Am întâlnit o echipă foarte disciplinată,
    foarte muncitoare, rece… Nu am ştiut nicio secundă dacă e bine, dacă
    apreciază, dacă le place, dacă e o provocare, dacă e prea mult sau prea puţin…
    Într-un fel, rigiditatea asta m-a făcut
    să lucrez mai mult şi în zona aceasta documentară să vin şi cu un pic de
    estetică, cu nişte legături, cu un final, lucruri nelucrate până acum, tocmai,
    într-un fel pentru a le demonstra lor că fac parte dintr-o formulă de spectacol
    validă, coerentă, consistentă. Cred
    că Teatrul German din Timişoara este un teatru cu o calitate profesională pe
    care eu nu am mai întâlnit-o nicăieri în România.



    Structura Jurnalului de România este una specială -
    monologuri ale actorilor, proiecţii video cu fragmente de film, fotografii,
    decupaje din ziare. Carmen Lidia Vidu:
    Personajul principal este oraşul.
    Personajul secundar este omul vorbitor de limbă germană. Şi relaţia personală
    cu istoria. Mă interesează istoria aceea personală, atunci când toate clişeele
    sunt date la o parte. Cum mă raportez eu la calitatea vieţii mele. Sunt
    fericit? Nu sunt fericit? Mi se duce viaţa? Mi-o trăiesc eu? Mi-o trăiesc
    ceilalţi? Mi-o trăiec nişte principii în care nu cred, dar nu mi-am pus niciodată
    întrebarea?… Contează dacă mi-am articulat felul de a trăi viaţa, felul de a
    gândi sau pur şi simplu trec aşa, ca o gâscă prin apă? Lucrurile astea au triat
    scenariul. Au lăsat ceea ce defineşte relaţia lor cu oraşul, relaţia lor cu
    comunitatea vorbitoare de limbă germană şi relaţia lor personală cu istoria.


    Din distribuția
    spectacolului Jurnal de România.Timișoara fac parte actrițele Ida
    Jarcsek-Gaza, Tatiana Sessler-Toami, Daniela Török, Ioana Iacob, Olga Török și
    Silvia Török. Mărturisirile lor curajoase reconstituie părţi din istoria
    Timișoarei: copilăria printre blocurile de prefabricat; generația clandestină a
    rockului pe vinil; apogeul industriei planificate în fabricile Guban,
    Electrotimiş, Spumotim, Dermatina, Detergenţi; emigrarea masivă a minorităților
    naționale și pierderea identității multiculturale; confuzia și speranța
    primelor zile de la Revoluția din 1989; apariția bișnițarilor ca alternativă
    pentru supermarketul occidental, perioada embargoului și a contrabandei cu
    benzină, generația punk și underground ca reglaj al tranziției post-comuniste,
    speranțele aderării și promisiunea unui viitor prosper.