Către sfârşitul lunii ianuarie, zeci de sortimente de cârnaţi s-au dat în spectacol la Timişoara, la o nouă ediţie a tradiţionalei “Degustări a cârnaţilor bănăţeni” — “Worschtkoschtprob” — organizată an de an de redacţia săptămânalului de limbă germană “Banater Zeitung”. În competiţie s-au înscris atât producători privaţi, cât şi firme producatoare de mezeluri. Zeci de timişoreni au gustat din mezelurile prezentate la “Degustarea cârnaţilor bănăţeni”.
Siegfried Thiel, redactor la Allgemeine Deutsche Zeitung, biroul din Timişoara, ne-a vorbit despre tradiţia acestui festival, ajuns la a 24-a ediţie. Track: “Este un eveniment care se află la o reeditare. Acest festival, această degustare a cârnaţilor bănăţeni a fost iniţiat încă din anii 70, de redactorii şefi de atunci, de la Neuer Banater Zeitung, a fost sistat în anii 80. Era considerat un pic subversiv la vremea aceea, pentru că erau două lucruri care au dus la sistarea acestui eveniment şi anume: cred că autorităţile de atunci nu au fost foarte încântate de întâlnirea unei comunităţi minoritare sărbătorind într-o redacţie, şi pe de altă parte trebuie să ne gândim şi la situaţia economică de atunci. Festivalul presupunea o degustare a cârnaţilor bănăţeni, fiecare venea cu cârnaţii de acasă, cu vinul sau cu ţuica, şi în magazine nu exista nimic de cumpărat. Era un afront la situaţia economică de atunci. Dar în 1994, conducerea ziarului a reluat suita de evenimente, a avut loc atunci o încercare cu vreo 25 de persoane inclusiv redactorii, în spaţiul redacţiei, iar când am văzut ce mare este interesul, anul următor ne-am mutat în locaţia noastră, la casa Adam Muller Guttenbrunn, deja cu 300 de invitaţi. A luat amploare, a câştigat ca interes şi, în prezent, dacă nu anunţă nimic redacţia în decembrie, ne caută oamenii să ne întrebe.”
Vedetele din acest an au fost mezelurile afumate şi cele picante, din porc, porc şi vită şi carne de oaie, iar juriul a decis că cel mai bun cârnat din Banat se face la Satchinez şi este un amestec de carne de porc şi viţel. Cu detalii, Siegfried Thiel: Track: “Au fost peste 30 de concurenţi particulari, noi mai înscriem în concurs şi cârnaţii sau mezeluri din comerţ, unde facem o clasare, o evaluare, nu lezăm pe nimeni, pentru că dăm diplome, şi nu-i numim pe cei mai slab cotaţi. La cârnaţii particulari, fiecare aduce o mostră, juriul desemnat de redacţie face o evaluare; e un concurs fairplay, nimeni nu ştie până în ultima clipă cine este câştigătorul, se adună punctele independent, şi au câştigat din nou cei ce fac cârnaţii după reţete şvăbeşti. A câştigat Timotei Ţintoi de la Satchinez, a luat locul doi un timişorean, Mircea Pascu şi locul trei a fost câştigat de Eduard Kling, un cetăţean originar din Cenari, tot din judeţul Timiş, dar care trăieşte de 25 de ani în Germania, şi care a citit despre acest eveniment şi a dorit să participe.”
Cel mai bun bucătar în arta preparării cârnaţilor, Timotei Ţintoi este câştigătorul a trei ediţii consecutive, un pensionar timişorean, de 53 de ani, care a cules toate cele trei premii ale ultimelor trei ediţii. Timotei Ţintoi este din Satchinez, dar de mai mulţi ani stă în Timişoara. Aflat la pensie, bărbatul s-a perfecţionat în arta gastronomică, talent pe care l-a moştenit în parte şi de la predecesorii săi, după cum spune. Potrivit acestuia, la cele trei secţiuni ale concursului a folosit reţete învăţate de la tatăl şi bunicul său, pentru a le aduce astfel un omagiu. Timişoreanul i-a impresionat pe membrii juriului cu două reţete de cârnaţi de casă. Una dintre ele, pentru care a folosit carne de porc şi de viţel, îi aparţine bunicului său şi a înscris-o în competiţie în numele acestuia, obţinând locul III, iar la cârnaţii clasaţi pe locul I a folosit numai carne de porc. Timotei Ţintoi a dezvăluit parţial reţeta succesului: Porcul să fie crescut de casă, carnea, proaspătă, iar omul, flămând”. Cârnaţii câştigători în concursul de la Timişoara, au fost preparaţi la Satchinez, unde Ţintoi are şi afumătoare, iar premiile culese până acum sunt pentru el vârful aisbergului, fapt pentru care, a anunţat că va mai participa doar onorific la concurs, “pentru a-i lăsa şi pe alţi mezelari să câştige”.
Siegfried Thiel ne-a spus că dincolo de degustarea în sine, “Worschtkoschtprob” reprezintă şi un pretext de a interacţiona cu cititorii ziarului: Track: “Eu cred că şi iniţial, înainte de Revoluţie, asta a fost ideea principală. Cum alţii îşi ţin evenimentul publicaţiei şi invită la o întâlnire cu cititorii, cu prietenii ziarului, cu sponsorii, cu partenerii de afaceri, aşa şi noi, Banater Zeitung ar sărbători aniversarea în 10 noiembrie. Pentru că în 10 noiembrie nu există cârnaţi, nu există prilej de a organiza aşa ceva, noi am mutat evenimentul în ultima joi din ianuarie. Şi îmbinăm două lucruri: odată aniversarea ziarului şi încă un lucru care se leagă puţin de tradiţia publicaţiilor germane, cel puţin aici, în Banat: şi anume păstrăm nişte tradiţii, apropiem cititorii de tradiţii, pentru că eu am aflat că sunt oameni care ani de zile nu au mai făcut datorită vârstei cârnaţi în ograda proprie, dar anul acesta au făcut măcar atâta cât să participe la eveniment, în dorinţa de a fi acolo. Facem ziarul cunoscut, se vorbeşte de acest ziar cel puţin în această perioadă şi facem ceva pentru a păstra tradiţiile, pentru că pentru şvabii din Banat, porcul, tăierea porcului şi pregătirea cărnii de porc a fost un lucru extrem de important. Kilogramele porcului arătau întotdeauna bunăstarea ţăranului respectiv şi acest lucru nu a dispărut în totalitate.”
Şi iată cum o manifestare uşor subversivă din vremea regimului comunist din România, desfăsurată în redacţia unui ziar a devenit un eveniment cu sute de invitaţi, o sărbătoare a tradiţiilor şvăbeşti.
