Programul internațional Life – Euro
Large Carnivores, finanțat parțial de Uniunea Europeană și din care face parte
și România, privind coexistența dintre oameni și carnivorele mari în Europa, se
apropie de sfârșit. Timp de aproape cinci ani, prin cooperare transfrontalieră
și comunicare, s-au căutat cele mai bune soluții care să demonstreze că ursul,
lupul și râsul sunt o bogăție, nu o problemă. Și care să permită acestor
minunate animale să trăiască în habitatele lor, intreferând cât mai puțin
posibil cu oamenii.
De altfel, coexistența dintre noi și carnivorele mari a
presupus de-a lungul secolelor nesfârșite compromisuri și adaptări de ambele părți.
Dezvoltarea explozivă a așezărilor umane și infrastructurii în ultimii 100 de
ani a restrâns însă dramatic habitatul animalelor și a perturbat semnificativ
viața și activitatea speciilor. După cum arată organizația World Wide Fund,
activități precum exploatările forestiere, extinderea infrastructurii de
transport, extinderea zonelor turistice, a construcțiilor și a fermelor,
culesul intensiv al fructelor de pădure sau vânarea excesivă a speciilor care
constituie baza trofică principală a carnivorelor mari au avut fiecare în parte
un impact major asupra comportamentului urșilor, lupilor și râșilor.
Care sunt
principalele probleme în acest moment în țara noastră și care sunt principalele
cauze ne spune Marius Berchi, expert WWF și manager al proiectului LIFE
EuroLargeCarnivores implementat în România : Problemele
cu care ne confruntăm aș zice că derivă din faptul că zonele în care omul își
desfășoară activitățile se extind tot mai mult, știm foarte bine, și se
suprapun cu zonele și habitatele sălbatice. Și acest lucru are, de fapt, efecte
directe asupra sa – și aici putem da exemplu atacurile asupra oamenilor, sau
efecte indirecte cum sunt diversele tipuri de pagube materiale și pierderi
economice. Mai intervin și practicile de management al faunei precum hrănirea
complementară, care contribuie la obișnuirea animalului cu omul, și bineînțeles
managementul deficitar al deșeurilor. Dacă e să ne referim la om, bineînțeles
ursul poate cauza un atac, chiar și decesul. Nu există date recente din care să
reiasă atacuri ale lupilor asupra oamenilor.
Ca să aibă un succes real și de
durată, reducerea numărului și a impactului conflictelor dintre oameni și
carnivorele mari este un proces care necesită un dialog și o colaborare
continuă, dar și consens între toți actorii principali implicați. Este vorba de
factorii de decizie, administrațiile și comunitățile locale, agențiile pentru
protecția mediului, gărzile forestiere și de mediu, gestionarii fondurilor
cinegetice, gestionarii fondurilor forestiere, crescătorii de animale,
instituțiile de cercetare, universitățile, ONG-urile, operatorii de turism și
alții. Ce a încercat să facă WWF România în acest sens, ne spune Marius Berchi : Am reușit vizavi de pagube să propunem o măsură de
plată în Planul Național Strategic elaborat în cadrul Politicii Agricole
Comune, în urma căreia crescătorii de aniale ar putea în sfârșit beneficia de
ajutor financiar pentru a achiziționa echipamente și a-și spori măsurile de
prevenție. Iar măsura despre care vorbeam vizează achiziționarea de
echipamente, cum ar fi garduri electrice, câini ciobăneșți sau chiar tomberoane
anti-urs.
Apoi am reușit să punem bazele unei platforme regionale pentru
coexistență la nivelul Munților Apuseni. Din aceasta fac parte crescători de
animale, vânători și foarte mulți reprezentanți de la majoritatea instituțiilor
care sunt direct interesate de acest subiect. Un alt rezultat important e
faptul că am încercat și cred că am și reușit să contribuim măcar puțin la
creșterea capacității instituțiilor. Am reușit să organizăm câteva traininguri
și o să dau două exemple: unul a avut loc în toamna anului trecut și se referea
la implementarea sistemului de evaluare și monitorizare a populației de lupi la
nivel național și unul are loc chiar zilele acestea. Acesta vizează echipele de
intervenție rapidă din care fac parte primari, jandarmi, vânători și medici
veterinari.
Am desfășurat activități de informare în rândul fermierilor în
legătură cu pașii pe care ar trebui să îi urmeze dacă au pagube pentru a obține
acele compensații. Am donat echipamente de prevenție în cadrul proiectului -
câteva garduri electrice și câini sau chiar sprayuri anti-urs. O contribuție
importantă am avut și pe partea de legislație și politici, încercând să
menținem oarecum un echilibru în vederea asigurării unui management cât de cât
echilibrat al al urșilor și am avut o contribuție relativ importantă la
dezvoltarea Planului Internațional de Acțiune pentru Conservarea Carnivorelor
Mari în Carpați.
În Europa, populația de lupi, urși,
râși și alte animale sălbatice a crescut în ultimul deceniu. Potrivit
statisticilor, aici trăiesc peste 18000 de urși, din care peste 6700 în
România. Iar din cei 9000 de rași recenzați pe continent, 1200 se află în țara
noastră. În pofida importanței lor, lupii au fost exterminați din majoritatea
regiunilor europene în ultimele două secole, ajungând la un număr minim la
mijlocul secolului XX. În România, ei nu au dispărut însă niciodată, datele
oficiale arătând o populație stabilă, de 2.500 până la 2.900 de lupi,
răspândiți în zone de dealuri înalte și de munți de joasă altitudine.