Preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Junker, a prezentat în
plenul Parlamentului European cinci scenarii posibile pentru viitorul Uniunii
Europene, care pentru prima oară de la înfiinţare urmează să se restrângă prin
ieşirea Marii Britanii. Cele cinci variante sunt cuprinse într-un document,
numit Cartea Albă, care analizează modul în care Europa se poate
schimba în următorii 10 ani. Analiza merge de la impactul noilor tehnologii
asupra societăţii şi a locurilor de muncă, până la îndoielile suscitate de
globalizare. De la creşterea populismului, până la preocupările în materie de
securitate. Documentul va fi înmânat liderilor europeni care se întâlnesc în această
lună în Italia, pe
25 martie, când se vor împlini 60 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma -
cel care a consfinţit crearea Uniunii Europene. Este începutul
unui proces de dezbateri menit să determine calea de urmat pentru o Uniune
restrânsă.
Comisarul european pentru politică regională, Corina Creţu,
despre importanţa momentului şi posibilele implicaţii pentru România: Comisia, prin preşedintele
Juncker, a prezentat o serie de opţiuni credibile statelor membre, pentru a
consolida pe mai departe unitatea celor 27 de state membre. Este un moment,
cred, potrivit, poate cel mai potrivit moment să vorbim despre viitorul Uniunii
Europene. Vreau să vă spun că, într-adevăr, sunt lucruri care ne-ar putea
îngrijora, ca ţară, din aceste cinci scenarii, dar, pe de altă parte, avantajul
este că, pentru prima dată din istoria noastră ca membru al UE, România are
posibilitatea să aibă un cuvânt de spus, să-şi facă alianţe, pentru a opta
pentru una dintre cele cinci scenarii. Este doar începutul unei dezbateri
intense, oneste, despre viitorul nostru şi cred că este momentul pentru a face toate eforturile
de a asculta şi vocea cetăţenilor. Una dintre variantele prezentate de şeful
executivului comunitar se referă la faptul că Europa trebuie sa se
recentreze pe piaţa unică, pentru a ţine cont de faptul că cei 27
de membri nu sunt capabili să găsească un teren de înţelegere într-un
număr în creştere de domenii. Un alt scenariu prevede, dimpotrivă,
să se facă mai mult pentru întreg, extinzând împărtăşirea de
competenţe între cei 27 şi accelerând luarea deciziilor în UE.
Între cele două
extreme, există variante intermediare, între care şi cea a unei Europe cu mai
multe viteze. De ce este nevoie acum de luarea unei decizii? Pentru că nu
reuşim să ne hotărâm, spune Oana Popescu, director Global Focus: Sunt lucruri care nu au fost
finalizate, cum ar fi reformele zonei euro şi consolidarea a tot ce înseamnă
Piaţă unică şi tot ce înseamnă integrare până la urmă, dincolo de partea de, să
spunem, de coeziune politică, despre care vedem în ultima perioadă că şi ea are
de suferit. Brexitul a accelerat aceste lucruri, ne-a arătat că există nişte
diviziuni clare şi nişte puncte de divergenţă absolut flagrante şi, sinceră să
fiu, mi se pare că era într-adevăr momentul să nu ne mai ascundem după degete,
să spunem că avem nişte probleme şi că trebuie să găsim nişte soluţii acum, nu
să tot amânăm, lucru la care Uniunea Europeană se pricepe prea bine, din
păcate. E un mecanism complex de negociere între atât de multe state, numai că
asta duce la faptul că, în timp ce Asia, aşa cum spunea, pe bună dreptate,
preşedintele Juncker, merge galopant înainte, Uniunea Europeană riscă să rămână
foarte mult în urmă, deoarece cugetăm atât asupra deciziilor şi soluţiilor până
când ele sunt caduce şi nu mai e nevoie să le luăm, că oricum am fost depăşiţi
de evenimente.
În opinia comisarului european Corina Creţu, pentru o ţară ca România, de
pildă, scenariul cu o mai mare integrare este ideal, pentru că astfel unitatea
UE 27 ar putea fi menţinută, iar statele care doresc o şi mai mare integrare în
anumite domenii o pot avea: În primul rând, există mai multe riscuri în
aceste scenarii. Există riscul înstrăinării unor părţi din societate. Există
dificultăţi în a ajunge la un acord asupra domeniilor considerate prioritare.
Există, de asemenea, riscul de a se renaţionaliza, ca să spun aşa, unele
domenii. S-au câştigat nişte drepturi şi libertăţi ale cetăţenilor Uniunii
Europene care, prin această Europă cu două viteze, nu ar mai fi garantate
neapărat de legislaţia comunitară şi vor depinde de locul în care trăiesc
aceşti oameni, ceea ce, după părerea mea, este inadmisibil. Deci este foarte
clar că pentru noi singura soluţie este de a merge împreună, de a ne face
aliaţi, prieteni şi a încerca să arătăm că drepturile cetăţenilor UE din
prezent sunt şi garantate de legislaţia Uniunii Europene şi nu vor fi restrânse
în viitor. Ideea unei Europe cu mai
multe viteze, aprobată de ţările din Benelux, beneficiază de sprijinul puternic
al Franţei şi Germaniei, Italiei şi Spaniei. De cealaltă parte, România,
alături de alte ţări îngrijorate de ideea de a deveni ţări de zona a doua -
precum Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia – se opune acestui punct de vedere.