Tag: case traditionale

  • Crăciun în România

    Crăciun în România

    Sărbătoarea Crăciunului este una dintre cele mai iubite și mai așteptate din an. Este o perioadă a tradițiilor și a obiceiurilor transmise din generație în generație. Colindul, bradul împodobit, scenetele cu motive religioase și mesele bogate sunt nelipsite în toate colțurile României, în special la sat, acolo unde obiceiurile se păstrează cel mai bine.

    Situat în nordul României, Maramureșul este una dintre cele mai căutate zone pentru petrecerea sărbătorilor de iarnă. Ne oprim azi într-o zonă formată din 12 sate autentice, așezate pe văile râurilor Mara și Cosău, îmbrățișate, oarecum, de Munții Gutâi. Acestea formează Destinația Eco Maramureș. Aici suntem întâmpinați de Edit Pop, manager.

    „Aceste sate autentice le propun vizitatorilor să-și petreacă sărbătorile de iarnă acolo. Ce înseamnă asta? Pur și simplu să facă parte din viața satului. Turiștii sunt așteptați de Crăciun și de sărbătorile de iarnă să afle mai multe despre obiceiurile locale. Sunt foarte multe tradiții care sunt păstrate. Sunt acele preparate specifice sărbătorilor de iarnă, pe care gazdele le pregătesc cu mare grijă. Pentru că ne aflăm într-o destinație de ecoturism, iar activitățile în natură sunt cele pe care le oferim cu precădere turiștilor, îi invităm ca, în momentul în care ei vin în vacanță de sărbători în satele Maramureșului, să pornească la pas pe ulițele satelor. Îi invităm să descopere unicitatea locului, să descopere civilizația lemnului, arhitectura locală în interiorul satului și să descopere civilizația fânului în vecinătatea satelor. Vom găsi aceste fânețe care sunt presărate cu sute de clăi de fân, iar, în momentul iernii, ele creează un peisaj de poveste.”

    De Crăciun, vechile biserici din lemn, devin atracția principală a satului maramureșean. Și localnicii, și turiștii se îndreaptă spre frumoasele edificii religioase cu turle înalte.

    „Este, practic, activitatea sau atracția principală pentru turiști. Sunt invitați să ia parte, alături de localnici, la tot ce înseamnă orânduire de sărbători. Ei, dacă vin un pic mai repede de Crăciun în destinație, pot să participe la sacrificarea porcilor în 20 decembrie, de Ignat. Cele mai interesante sunt Crăciunul și Ajunul Crăciunului, pentru că, în Ajun, toate casele sunt iluminate, toate porțile sunt deschise, copiii și tinerii colindă din casă în casă și anunță nașterea Domnului. Ei sunt răsplătiți de gazde cu colaci, nuci și mere, pentru că, până la apariția Luceafărului pe cer, satul maramureșean este încă în postul Crăciunului. Abia după aceea începe sărbătoarea de Crăciun. Tot satul cu mic cu mare se îmbracă în portul popular. Turiștii care sunt în vacanță în destinație sunt îmbrăcați de localnici în straie tradiționale şi sunt rugați să participe alături de ei la această slujbă a celebrării nașterii Domnului. Sunt foarte multe activități pe care turiștii pot să le desfășoare la final de an. Dacă suntem norocoși și avem zăpadă, la modă sunt săniile trase de cai. Dacă nu avem zăpadă, sunt înlocuite de căruțele care transportă turiștii în locurile de poveste. Maramureșul este frumos cu zăpadă, dar este frumos și fără zăpadă.”

    Iar, în tot acest peisaj de vis, se remarcă porțile frumos sculptate, gardurile caselor, toate din lemn, spune Edit Pop, managerul destinației Eco Maramureș.

    „Civilizația lemnului sau povestea lemnului, cum am îmbrăcat-o noi într-o ofertă turistică, este oarecum coloana vertebrală culturală a destinației. Lemnul a fost materie primă la îndemână, sigur, în satele de mai demult. Pădurile întinse ale Maramureșului au furnizat acest lemn localnicilor. Din lemn, au fost făcute atât casele și acareturile, din lemn, au fost făcute și porțile sculptate. Din lemn, a fost făcut și gardul împletit și din lemn au fost făcute și bisericile, care sunt atracția culturală a satelor din destinație. Fiecare sat are o biserică din lemn sau sunt câteva sate care au și două. Avem foarte mulți turiști din țările nordice, din Statele Unite, Australia, Israel. Nu știu cum se face, dar sunt mulți care vin să cunoască Europa, iar Maramureșul nu rămâne pe dinafară niciodată. Sunt fascinați de viața satului, nu poți să spui un singur lucru care ne place. Este acest spirit al locului. Este un fel de a fi, felul de viață a satului maramureșean care încă își păstrează unicitatea.”

    Despre atmosfera caldă a sărbătorilor de iarnă în Maramureș am aflat și de la părintele Valeriu Mircea Vana.

    „Există și diverse evenimente specifice. Festivalul de Datini și Obiceiuri de la Sighetu Marmației este la ediția a 55-a. Va fi în a treia zi de Crăciun. De asemenea, fiecare pensiune, dar și autoritate publică, fiindcă există o colaborare, încearcă să ofere bucurie pentru că este o sărbătoare a familiei și a bucuriei, o atmosferă intimă în care se participă și la tradiții, iar lumea se bucură de delicatese gastronomice. Pe lângă acestea, mai există o parte rezervată sufleului, partea autentică, partea curată. Aceasta, pe lângă vizitarea obiectivelor, pentru că sunt și obiectivele culturale, muzeele, bisericile din lemn, cele opt biserici patrimoniul mondial UNESCO, mănăstirile, iar Maramureșul se îmbracă într-o haină de sărbătoare. Cu siguranță, cei care vor veni nu vor regreta, dar pentru asta trebuie să intre în contact cu persoane avizate, cu specialiști, pentru a fi experiența unică în mod pozitiv.”

    Aflăm de la părintele Valeriu Mircea Vana și despre importanța meșteșugarilor în aceste zile de sărbătoare.

    „Meșteșugarii sunt prezenți în cadrul pachetelor turistice de sărbători. Este foarte important nu doar să participăm la un spectacol, ci să și experimentăm, să sculptăm noi o farfurie. Avem arta țesutului, arta cioplitului, arta picturii pe sticlă, ceramica dacică. Se poate participa la ateliere în diverse zone, de exemplu, la ateliere de olărit, nu la nivel profesionist, însă experimentăm. Ceea ce facem noi, fiecare, ni se pare interesant, frumos și ducem acasă acest dar. După ce facem o vizită la o biserică din patrimoniul mondial UNESCO, trecem la partea interactivă, indiferent de vârstă. Și copiii, și adulții, și vârstnicii pot să participe la un atelier de pictură de icoane pe sticlă. După aceea, cunoaștem și gastronomia, portul popular, pentru că relația omului cu divinitate este dintotdeauna. Astfel, găsim motivele, culorile, care au o simbolistică.”

    În Maramureș, puteți alege inclusiv o cazare în case tradiționale, păstrate așa cum erau acum peste 100 de ani. Interioarele sunt specifice, cu pereți albaștri, iar ferestrele mici, din lemn. Sunt decorate cu obiecte de interior lucrate de meșteri din localitate. Ele pot fi vizitate, dar pot găzdui și turiști și sunt inițiative locale.

  • Case tradiționale din Gorj

    Case tradiționale din Gorj

    În multe judeţe ale României sunt muzee în care sunt expuse case tradiţionale, construite din diferite materiale şi având diferite utilităţi, în funcţie de specificul zonei sau de meseria proprietarului. Cel mai cunoscut şi cel mai vizitat muzeu de acest fel din România este, desigur, Muzeul Satului din Bucureşti, un muzeu cu case reprezentative pentru toate regiunile.

     

    În judeţul Gorj, la 10 km de municipiul Târgu Jiu se află Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtişoara, unde sunt expuse case tradiţionale care provin din diferite localităţi ale judeţului. Muzeul este amenajat pe o suprafaţă de 13 hectare şi are un patrimoniu de 24 de monumente de arhitectură populară care provin din judeţul Gorj.

     

    Dacă vorbim de civilizaţia lemnului, cel mai vizitat loc din judeţul Gorj este Casa Memorială „Constantin Brâncuşi” din comuna Peştişani. De altfel, în localităţile gorjene sunt multe case tradiţionale, unele locuite, altele abandonate. O casă tradiţională, în curs de restaurare întâlnim în satul Gureni din aceeaşi comună, Peştişani. De restaurarea acestei case cu pridvor, cu parter şi etaj, s-a ocupat Adriana Lidia Nălban, artist plastic şi absolventă a Universităţii de Arte din Timişoara:

    Casa este moștenită de la Dumitru, noi îi ziceam Mitu, era un bătrân care n-a avut copii, n-a fost căsătorit și n-a dat-o nouă. De aceea și noi am deschis-o publicului larg. Oricine vrea să vină aici, poate să vină în weekend-uri, când dorește. E mereu deschisă publicului. Noi am început să o restaurăm din timp ce trăia dânsul. Ne-a dat niște indicații, ceea și-ar dori el am făcut atunci. La momentul respectiv, avea ceva tavane picate. Am menținut-o așa cât a trăit el.

    După aceea, am încercat să transformăm toate grajdurile în spații de locuit sau bucătării, ce simțim noi că avem nevoie aici. Am reușit să facem interioarele cu var, ne-a fost foarte greu să mai găsim pe cineva ca să ne încarce tavanele picate, cu var. Ele mai trebuie refăcute. Este foarte greu să găsim materiale pentru restaurare, dar sperăm să reușim. Noi am mai încercat să facem și o extindere din casă, să împrumutăm elemente din casa veche. Ne-a fost foarte greu să cioplim în piatră, deoarece stâlpii erau puși pe piatră, nu pe beton. Sperăm că reușim până la final.

     

     

    Casa Mitu, după numele proprietarului, are şi o curte largă, cu o mică grădină şi cu pomi fructiferi. Cele trei camere de la etaj au fost amenajate şi pot fi vizitate.

    Adriana Lidia Nălban: „Este o casă cu parter, cu privor și la etaj avem trei camere, trei dormitoare, care sunt păstrate ca pe vremuri. Prima, aşa cum era, cu sobă cu plită, o bucătărie și un pat, cum trăiau demult. La mijloc, unde era camera copiilor, să zicem noi, sau camera de mijloc, acolo am păstrat un pat și un război de țesut. În camera mare sau camera bună, acolo avem mai multe obiecte, avem costume tradiționale și avem o colecție de batiste de nuntă, pe care am moștenit-o de la bătrân. Când am primit casa, el mi-a zis: “Cel mai important lucru la mine în casă sunt batistele de nuntă, mai importante decât casa în sine!

     

    Batistele sunt înrămate şi expuse pe pereţii camerei. Astfel de batiste erau oferite de mireasă unui tânăr necăsătorit, care trebuia să joace “bradul” sau “steagul”, un dans de nuntă, specific locului. În curtea Casei Mitu din satul gorjean Gureni sunt organizate uneori diferite activităţi ale satului de altădată, un exemplu fiind atelierul de încondeiat ouă.