Pe teritoriul României, se
păstrează astăzi în jur de o mie de foste reşedinţe extraurbane ale elitelor
locale, din secolul al XVI-lea până în prima jumătate a secolului XX. Unele au
fost restaurate, unele sunt în degradare, iar altele fac obiectul unor procese
între moştenitori. Există castele şi în oraşe, în unele funcţionând muzee sau
fiind organizate diverse evenimente.
Irina Leca este istoric de artă, membru fondator şi
vicepreşedinte al Asociaţiei ARCHÉ. Face parte din echipa
monumenteuitate.org, o platformă vastă, cu foarte multe caracteristici şi
foarte utilă, de cercetare şi popularizare a reşedinţelor nobiliare
extraurbane. Am dorit să excludem castelele cele mai cunoscute din România:
Bran, Peleş, Pelişor, Castelul Huniazilor şi am rugat-o pe Irina Leca să
alcătuiască un top trei. Este o adevărată provocare. Am încercat totuşi să mă uit la
regiunile istorice şi să aleg câte un monument reprezentativ, punct de reper
sau martor al istoriei. Aş vrea să atrag atenţia asupra următoarelor patru,
cinci obiective. În primul rând, foarte aproape de Bucureşti, avem palatul de
la Floreşti, de lângă Ploieşti. A fost construit de nababul Cantacuzino, după
planurile lui Ion Berindei. Este un frumos exemplu de arhitectură de început de
secol XX, care, deşi azi e în ruină, este un obiectiv cât se poate de pitoresc
şi cât se poate de viu. Proprietarii actuali încearcă să-l revitalizeze şi
organizează acolo foarte multe evenimente culturale, cel mai important fiind
concursul hipic Kapatia Horse Trials, organizat în
septembrie.
Apoi, mergând
încet spre Moldova, Irina Leca
aminteşte de castelul lui Cuza, de la Ruginoasa. Este, la fel, un
exemplu frumos de arhitectură neogotică, într-un parc dendrologic superb, un
castel restaurat de curând, care adăposteşte Muzeul Cuza. Aici, vizitatorii pot
afla mai multe despre istoria domnitorului român şi, mai ales, despre Elena
Cuza. Trecând uşor spre Transilvania, ne vom opri la 30 de km de Sighişoara,
unde găsim castelul din Criş. Istoria acestuia începe în secolul al XV-lea,
conform arheologilor, un exemplu superb de arhitectură renascentistă. Este unul
dintre cele mai autentice şi pitoreşti care se găsesc acum în Transilvania.
Deşi nu este cunoscut de către publicul larg, este deschis turiştilor de foarte
multă vreme şi se află în plin proces de restaurare. Este şi acesta administrat
de o fundaţie care oferă tururi ghidate dezvăluind istoria castelului, dar şi a
satului săsesc în care se află acesta. Este un exemplu inedit de arhitectură
rezidenţială extraurbană a unei familii nobiliare maghiară, dar într-o zonă
preponderent săsească. Apoi, mai departe, în nord-vestul ţării, găsim
aşa-numitul Peleş al Transilvaniei, castelul Károlyi,
din Carei. A fost restaurant recent prin fonduri europene şi redeschis
turiştilor acum câţiva ani, în 2013. A fost transformat într-un muzeu foarte
interesant, care surprinde istoria regiunii şi a familiei Károlyi, dar şi o
perspectivă a acestor reşedinţe nobiliare extraurbane pompoase, ale marii elite
din imperiul austro-ungar.
Irina
Leca, istoric de artă, membru fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei ARCHÉ,
spune că România poate concura pe piaţa externă cu o ofertă turistică pentru
vizitarea castelelor. Există câteva zeci de castele reprezentative. Lista este
destul de mare, iar un circuit al acestor castele, care sunt chiar monumente
istorice, ar fi cât se poate de fezabil şi de atrăgător pentru publicul extern.
De asemenea, foarte interesant este că, aşa cum francezii au şi ei Valea Loarei, avem şi noi două cursuri de apă, care au în
stânga şi în dreapta lor o salbă întreagă de castele. Pe Valea Mureşului, de la
Topliţa până la ieşirea din ţară, există zeci de castele, unele se pot vizita
şi sunt foarte frumoase, altele sunt în stare mai puţin bună. Peste Carpaţi,
avem Valea Trotuşului. La Dărmăneşti, Dofteana, Comăneşti, există foste
reşedinţe nobiliare cât se poate de pitoreşti şi foarte interesante.
Sebastian Marcoci
este administratorul castelului Sturdza, din Miclăuşeni, o
bijuterie arhitectonică din estul României, cu o vechime de 600 de ani şi cu o
istorie bogată. Este vorba despre familia Sturdza, o familie
foarte bogată din Moldova. Aici e o poveste frumoasă. George Sturdza şi Maria
Ghica, construiesc un castel, pe structura vechiului conac, în stil neogotic.
Este un lucru deosebit pentru zona noastră. Construcţia a durat circa 24 de
ani. El este pictat la interior în stil art nouveau.
Maria Ghica se naşte la Istanbul. Acolo învaţă să picteze miniaturi. Tot acolo
a învăţat şi limba engleză şi s-a căsătorit în 1869 cu George Sturza. După
nuntă, cei doi întreprind o călătorie în Occident, prin Germania, Franţa şi
Austria. La întoarcere decid să transforme conacul lor în castelul Miclăuşeni.
Domeniul familiei
Sturza are trei componente esenţiale: un parc dendrologic de 30 de hectare,
mănăstirea şi castelul – componenta spirituală, cea culturală şi cea naturală. Castelul
se poate vizita în fiecare weekend, între orele 12.00 şi 18.00. Există evenimente
pe tot parcursul anului, dar în fiecare an, la începutul lui septembrie,
organizăm un eveniment de suflet. Este un festival care se numeşte Călătorie
la 1900. Atunci ne întoarcem în timp şi creăm o atmosferă de epocă în castel
şi în jurul lui. De obicei, se desfăşoară în primul sau al doilea weekend din
septembrie. Ideea a venit de la turiştii care şi-au exprimat dorinţa de a se
costuma ca pe vremuri şi de a retrăi perioada anilor 1900. Ne-am gândit la
această posibilitate şi am scos costume spre închiriere, bucatele pregătite cu
această ocazie respectă gastronomia din 1900. Sunt maşini de epocă, sunt
disponibile trăsuri pentru plimbare. Sunt organizate şi foarte multe ateliere
tematice. Sunt spectacole cu melodii vechi, de Anton Pann, sau melodii interbelice.
România găzduieşte şi un Târg internaţional al Castelelor, aflat în 2017
la a treia ediţie, care se va desfăşura în perioada 27-28 mai, la Castelul
Corvinilor, din Hunedoara.
