Radio România Internațional

Tag: Castelul Bethlen-Haller

  • Castelul de la Cetatea de Baltă

    Castelul de la Cetatea de Baltă

    Astăzi vă propunem un popas plin de bun
    gust. Mergem în comuna Cetatea de Baltă, situată în partea nord-estică a
    judeţului Alba, pe râul Tarnava Mică, la o distanţă de 62 km de municipiul Alba
    Iulia, reşedinţa judeţului şi la 24 km de Blaj – oraşul cel mai apropiat.


    Vă propunem spre vizitare Castelul
    Bethlen-Haller sau Castelul de la Cetatea de Baltă. Un edificiu ce domneşte
    peste liniştea satului, tipic renascentist, cu forma sa rectangulară și cele
    patru turnuri circulare în colțuri. Ne întâmpină Irina Incze, intendentul
    castelului, cu o poveste de prezentare:

    Acest castel a fost construit în 1560, a
    fost construit ca un castel de vânătoare, ca un castel de agrement şi nicidecum
    ca şi un castel de apărare. Acest castel a fost construit după un castel
    similar de pe Valea Loirei, bineînţeles în proporţii mult mai mici. Iniţial cu
    cele patru turnuri şi abia în 1780, în timpul grofului Haller s-a construit
    frontispiciul castelului. Castelul a fost construit de Cancelarul
    Transilvaniei, Bethlen Miklos. Acest castel se numeşte Bethlen-Haller, după cel
    care a construit castelul şi după numele familiei care a locuit în castel până
    la naţionalizare.

    În timpul comunismului, castelui a aparţinut IAS-ului Jidvei
    din acea perioadă, arăta într-o stare deplorabilă. După revoluţie, acest castel
    a devenit proprietate privată. Din 2000-2003, castelul a început să fie
    renovat. Este refăcut parţial, doar pivniţa, parterul, etajul doi, şi absolut
    tot ce vedeţi în castel este refăcut. Castelul, deocamdată, este cu circuit
    închis. Noi primim grupuri care doresc să ne cunoască vinurile. Amprenta castelului
    este de 890 metri pătraţi, domeniul este de 10 hectare, pentru că în jurul
    castelului avem un parc, în spatele castelului avem o fermă. În acea fermă avem
    cai de rasă, un spaţiu de manej, tot felul de spaţii de agrement.


    În sala mare de primire a castelului putem
    încă vedea blazonul familiei Bethlen, care s-a păstrat, dar un tablou-colaj,
    făcut din bucăţele de material, reprezentând momentul Unirii. Pendulăm între
    vechi şi nou. Armuri cavalereşti veghează uşile, o uşă sculptată în piatră
    datează tot din anul construcţiei castelului, iar trecând prin această uşă
    ajungem la turnul scării interioare, şi ea foarte bine conservată, şi datând
    din perioada construcţiei castelului, o scară care conduce de la parter, la
    etajul al doilea, construită sub formă de evantai. Urcând pe această scară
    interioară, putem observa colecţia de peste 50 de orologii. La parterul
    castelului este amenajată o sală de degustare, salonul bordeau, la etaj se
    găseşte salonul auriu, iar pivniţa găzduieşte sala mare de degustare, în locul
    în care odinioară se aflau bucătăriile şi spaţiile aferente.





    Şi pentru că povestea de astăzi a
    castelului se împleteşte cu povestea vinurilor din această zonă, un popas la
    castel înseamnă şi familiarizarea cu soiurile aromate şi semi-aromate: Sauvignon
    Blanc, Fetească Albă, Gewurtztraminer, Pinot Noir, pe varietatea roşii,
    Riesling de Rhin, Riesling Italian şi Petit Manseng, un soi mai nou pe piaţa
    românească, cultivat în zona centrală a Franţei, în Lasconia. Iar, pentru
    cunoscători, vă puteţi bucura şi de mai nou creatul Ice Wine, un vin de desert, licoros, cu aromă şi miros puternic de
    trandafir, cu un conţinut de alcool un pic mai ridicat, peste 13 grade, din
    struguri stafidiţi, culeşi după primul îngheţ.

  • Jidvei

    Jidvei

    Cum sărbătorile de Paşte se apropie, o vizită în comuna Jidvei, poate
    reprezenta o variantă de a ne pregăti de sărbătoare. Jidvei a fost atestată
    documentar în urmă cu 700 de ani. Situată în centrul României, în judeţul Alba,
    pe râul Tarnava Mică, la o distanţă de 62 km de municipiul Alba Iulia,
    reşedinţa judeţului şi la 24 km de Blaj – oraşul cel mai apropiat, comuna are o
    comunitate multietnică cu obiceiuri și tradiții care adesea se intersectează
    păstrându-și totuși autenticitatea. În prezent, populația este majoritar
    română, urmată de cea rromă, germană și maghiară.


    Şi cum zona este renumită pentru producţia
    vini-viticolă, Nelu Mărginean, director tehnic al unei companii de profil, ne
    poartă printr-una dintre crame, spunându-ne din secretele vinului produs aici:

    A fost construită în 2013 şi dată în folosinţă în 2014. Am
    construit-o la o altitudine de 500 de metri, aşezată între viile de pe zona
    Tăuni-Făget, ca să deservească o suprafaţă de 700 de hectare cu viţă-de-vie.
    Fiind plantaţii noi în zonă, soiurile sunt aromate şi semi-aromate.La
    Jidvei avem în cultură 15 soiuri, cel mai important este Feteasca Regală, urmat
    de Sovignonul Blanc, MuscatOttonel, Gewurztraminer sau Traminer Roz, Riesling
    Italian, Riesling de Rin, Fetească Albă, Chardonnay, Pinot Noir. Mai avem şi
    Neuburger, dar suprafeţe mai mici şi varietăţile roşii care reprezentă 6 % din
    suprafaţa totală cu viţă-de-vie. În acelaşi timp, putem obţine un vin cu
    conţinut alcoolic mare, cu rest de zahăr, dar şi proaspăt, cu o prospeţime dată
    de aciditatea foarte ridicată.


    Dincolo de degustarea direct de la cisternă, crama
    oferă în zilele însorite bucuria îmbinării luminii soarelui cu cea din pahar,
    fiind situată pe culmea dealului.


    Un obiectiv istoric din zonă este castelul Bethlen
    Haller, construit la 1570 și refăcut ulterior de contele Ștefan Bethlen, după
    modelul castelului Chambord din Franța. Un castel cu aer medieval, unde
    cavaleri în armuri străjuiesc intrarea, iar decorurile poartă prin timp în
    istorii demult uitate. Iar pentru cei ce
    aleg să deguste vinuri aici, vă putem spune că mâncarea făcută la castel este
    foarte bună, de la cerbul sau mistrețul lăsate la marinat o săptămână, la
    sarmale de vânat, până la gustări obişnuite pe bază de carne, brânză şi peşte.


    În sat, în această perioadă, gospodarii încep curățenia în case, în curți şi
    la porți. Copacii, pomii fructiferi sunt toaletați, văruiți, podețele,
    gardurile, ramele ferestrelor sunt frumos vopsite, semn al primenirii de
    primăvară. Lăsatul postului sau al secului este marcat în zonă printr-un ritual
    practicat mai ales de copii. Seara, aceştia se strâng pe dealuri unde aprind
    ruguri de lemne sau, cel mai adesea, cauciucuri pe care le rotesc deasupra
    capului şi le dau drumul din vârful dealului, alungând, astfel, iarna și făcând
    loc primăverii.


    Către Paşte, se fac cozonaci, se frământă pâinea de casă, se coc prăjituri,
    se vopsesc ouăle, de obicei cu frunze de ceapă roșie sau galbenă, cu spanac sau
    sfeclă roșie. Dintre mâncărurile specifice zonei, ciorba de miel cu kervel (o
    plantă-condiment acrișoară), friptura de miel împănat, supa de tăiței şi
    cozonacii cu nucă sunt vedetele mesei. O altă delicatesă și, în același timp un
    preparat specific Paștelui, e drobul de miel preparat cu un mănunchi de kervel
    care-i dă o savoare unică.



  • Cetatea de Baltă

    Cetatea de Baltă

    Astăzi vă propun o vizită în inima
    Transilvaniei, la Cetatea de Baltă. Atestată documentar în anul 1197 sub numele
    de Cuculiensis castri, Cetatea de Baltă este satul de reședință al comunei cu
    același nume din județul Alba şi a fost sediul administrativ al Comitatului
    medieval Târnava până în anul 1876. Este o coborâre în istorie, pentru că aici
    puteţi vizita un castru roman din secolul II d.Hr., azi ruinat, amplasat pe o
    terasă a Târnavei, înconjurat de bălți și de mlaștini.


    În centrul localității, lângă
    sediul Primăriei, se află Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial.
    Monumentul de tip cruce a fost ridicat în anul 1935. Crucea are o înălțime de 3
    m, fiind susținută de un soclu, în trepte și este realizată din piatră de
    calcar. Pe frontispiciul monumentului sunt inscripționate cuvintele: Eroilor
    neamului din 1914-1918, iar mai jos sunt înscrise numele a 27 eroi și o
    inscripție ilizibilă, la baza monumentului.


    Şi cum în localitate trăiesc de
    secole români, maghiari şi romi, aici pot fi vizitate şi Biserica
    Reformată-Calvină din secolul XIII-XV, inițial Romano-Catolică, pe al cărei
    perete exterior al turnului se găsește o celebră ilustrație cu un cap de tătar,
    dar şi Biserica Română Unită cu Roma, Sfânta Treime cu devoțiune specială către
    Sfântul Anton de Padova. Aceasta din urmă găzduiește din data de 27 septembrie
    2009 (data sfințirii ei) o mică părticică din rămășițele pământești ale
    Sfântului Anton de Padova doctor evangelicus, care pot fi văzute și venerate
    în prima zi de marți a fiecărei luni și în special de ziua sărbătorii Sfântului,
    13 iunie.


    Dar atracţia zonei, aflat în
    vârful unei coline, este Castelul Bethlen-Haller, construit în stilul
    Renașterii franceze din secolul al XVII-lea (1615-1624), pe un plan patrulater
    cu turnuri de colț circulare, fără rol defensiv. Dispoziția generală de
    ansamblu reproduce în mic corpul central al castelului Chambord din Franța,
    completat în secolul al XVIII-lea (1769-1773), cu o poartă în stil baroc. Irina
    Incze,
    intendentul castelului, ne-a prezentat istoricul obiectivului: Acest castel a fost construit în 1560, ca un castel de vânătoare, ca
    un castel de agrement şi nicidecum ca un castel de apărare. Multă lume confundă
    castelul de la Cetatea de Baltă cu cetatea de la Cetatea de baltă, despre care
    se vorbeşte în cărţile de istorie. Acea cetate a existat, undeva mai jos, pe
    malul Târnavei, acest castel a fost construit după un castel similar de pe
    valea Loirei, în proporţii mult mai mici. Iniţial cu cele patru turnuri şi abia
    în 1780, în timpul grofului Haller, s-a construit frontispiciul castelului.
    Castelul a fost construit de Cancelarul Transilvaniei Bethlen Miklos. Acest
    castel se numeşte Bethlen-Haller, reunind numele celui care a construit
    castelul şi cel al ultimei familii ce a locuit în castel până la naţionalizare.
    Între aceste două familii, castelul a aparţinut unui număr de 45 de familii de
    nobili maghiari, cu o viaţă aventuroasă, fiind donat, moştenit, pierdut la
    cărţi. Chiar familia contelui Haller, în 1780, a dobândit acest castel
    printr-un joc de cărţi.


    Devenit sediu IAS (Întreprindere
    Agricolă de Stat) în perioada comunistă, castelul a ajuns într-o stare
    deplorabilă, certificată de însăşi Irina Incze, care lucrează în acest loc de
    35 de ani, după cum ne-a spus, precizând: După revoluţie, acest castel a
    devenit proprietate privată. Din 2000 până în 2003, castelul a început să fie
    refăcut, parţial: pivniţa, parterul, etajul 2. Proiectul este foarte mare. Şi
    absolut tot ce vedeţi în castel este refăcut, de la uşi, podele, geamuri, etc.
    Noi primim exclusiv grupurile care vin să ne cunoască vinurile.



    În jurul castelului se găseşte un
    parc, frumos luminat, în spatele castelului se află o fermă, care urmează să
    fie şi ea pusă în circuitul turistic. Aici sunt deja 18 cai de rasă şi vor fi şi
    un spaţiu de manej, precum şi tot felul de spaţii de agrement pentru turiştii care
    vor veni la castel.



    Interiorul este decorat cu bun gust. Doi cavaleri în
    armură, întâmpină la intrare. Săbii, halebarde şi scuturi amintesc de vremurile
    cavalereşti. O cameră cu trofee de vânătoare, reconstituie trecutul plin de
    poveşti vânătoreşti care s-or fi depănat la castel. Legătura cu producţia de
    vin este accentuată de picturile murale cu Bachus şi viţă de vie ce conturează
    pereţii din sălile de masă, unde mese împărăteşti aşteaptă să fie degustate.
    Sub un geam de sticlă, vizitatorul poate vedea parte din podeaua originală, cum
    tot originale sunt şi scările ce coboară în crama situată la subsolul
    castelului, scări cu balustradă de sfoară. Lăzi de zestre, bănci pictate,
    lavabouri amintind de începutul de secol trecut, în formă de lighean de porţelan
    pictat, precum şi multe alte detalii atent dozate completează atmosfera
    dintr-un alt timp.