La 100 de ani de
la Încoronarea la Alba-Iulia a regelui Ferdinand I și a reginei Maria, Castelul Peleș din Sinaia a deschis pentru
prima dată, public, Sala Maură, Sala Coloanelor si Sala mare de concerte pentru
o conferință care a prefațat Expoziția centenară și lansarea unui Album
monografic excepțional. Am fost prezenți pentru a consemna câteva idei
exprimate de unii dintre cei mai importanți oameni de cultură ai României
zilelor noastre.
Astăzi vă invităm la Sinaia, staţiune situată la circa 120 km nord de Bucureşti. Când spunem Sinaia, spunem “Perla Carpaţilor” sau cea mai veche staţiune pentru sporturi de iarnă din România, pentru că încă de la începutul secolului trecut, aici se desfăşurau competiţii de bob sau schi. Sau reşedinţa de vară a regilor României moderne, aici Principele Carol I, ales domn al României în 1866, a hotărât construirea unui castel într-un loc retras și pitoresc pe valea râului Peleș, de unde și numele castelului inaugurat oficial în 1883.
Recent însă am descoperit în Sinaia o zonă de drumeţie deosebită: Poteca Regală, amenajată din piatră cubică şi balustrade din lemn, pe timpul lui Carol I, care şerpuieşte prin pădure. Traseul porneşte din zona parcului Dimitrie Ghica din Sinaia, după treptele care urcă pieptiş din faţa gării, continuă în serpentine pe strada Furnica, trece de Mănăstirea Sinaia, urmează drumul către Cota 1400 şi se desprinde la dreapta, marcaj bandă albastră, după Centrul de pregătire al Jandarmilor Montani. Drumeţia durează o oră – o oră şi jumătate şi îşi poartă vizitatorii, domol, către Poiana Regală sau Stâna Regală, numită astăzi Poiana Stânii, o pajişte alpină situată la 1270 de metri. Primăvara, pajiştea este plină de brânduşe, ghiocei şi lalele sălbatice, care se adaugă unicităţii date de priveliştea excepţională asupra masivului Bucegilor şi către abruptul Caraimanului. Aici se ţineau serbări câmpeneşti, la care participau şi înalţii oaspeţi ai regilor României cărora le erau astfel prezentate tradiţiile, obiceiurile, oamenii locului şi mâncărurile specifice. Zona a fost extrem de iubită şi de Regina Maria care a construit în pădurea de aici, în 1897, pe când era doar tânăra principesă Maria a României, o casă construită în copaci, “Cuibului Prinţesei”. Construcţia i-a fost încredinţată arhitectului regal, André Lecomte du Noüy, ajutat de Karel Líman, arhitectul castelului Peleș. Întreaga construcție a fost terminată în patru luni, era alcătuită din trei încăperi, un balcon larg și o galerie care se întindea de-a lungul unei laturi. Inaugurarea s-a făcut în iulie 1898. Construcția a rezistat până după Primul Război Mondial, când s-a prăbușit în timpul unei furtuni violente.
În imediata apropiere a pajiştei, unde există şi o cabană, sunt şi stâncile Franz Joseph, uşor de recunoscut după amenajarea cu paltforme, scări şi balustrade. Stânca principală, aflată la 1299 metri altitudine, poartă numele împăratului Austro-Ungariei la dorinţa lui Carol I. Franz Joseph a vizitat Sinaia în 1896, făcând o mulţime de fotografii cu acel prilej, fiind impresionat de frumuseţea şi bogăţia Peleşului. Se pare că însuşi regele Carol I a venit aici cu împăratul pentru a-i arăta sălbăticia şi măreţia zonei. În vârful stâncii este amenajat unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere de pe Valea Prahovei. De aici poate fi observată întreaga vale, între Poiana Ţapului şi Sinaia. Alexandra are 38 de ani, a fost de curând pe acest drum cu un grup de prieteni şi ne-a povestit: Track: “Am ajuns la Poiana Stânii şi era soare, pajiştea era plină, plină de ghiocei şi am fost la stâncile lui Franz Joseph şi am văzut priveliştea, de sus, de deasupra lumii. Însă cred că ce mi-a plăcut cel mai mult a fost drumul în sine, fiindcă era presărat cu tot felul de copaci, care mai de care mai năstruşnici. Unii păreau să aibă nişte expresii deosebite, alţii aveau ciuperci care semănau cu nişte căsuţe de pitici şi pădurea era o lume cu totul şi cu totul fermecată. Şi în mintea mea s-au legat poveşti. A fost o experienţă deosebită.”
Traseul poate fi continuat către Cascada Urlătoarea, trecând prin Poiana Ţapului, urmând marcajul cu punct albastru. Pe aici obişnuiau să se plimbe călare regele Carol I şi, mai târziu, Regina Maria. Cascada Urlatoarea se află la o altitudine de 1100 metri, pe pârâul Urlătoarea, în Munții Bucegi, iar traseul este accesibil tot timpul anului, fiind unul dintre cele mai uşoare trasee din zonă. Este una dintre cele mai frumoase şi spectaculoase căderi de apă din România, având o înălțime de 15 metri.
Astăzi continuăm să ne bucurăm de zăpadă şi sporturi
de iarnă şi facem un popas la Sinaia, staţiune situată la circa 120 km nord de
Bucureşti, numită şi Perla Carpaţilor. Aflată pe cursul superior al râului
Prahova, la poalele Munţilor Bucegi, localitatea s-a dezvoltat începând din
1695, când boierul Mihai Cantacuzino, revenit în ţară după un pelerinaj la
Ierusalim, s-a hotarât să construiască o mănăstire care să amintească de Muntele Sinai: Mănăstirea Sinaia. Cu trecerea
anilor, în jurul acestei mănăstiri s-a dezvoltat localitatea care i-a preluat
numele.
Încă
de la începutul secolului trecut, aici se desfăşurau competiţii de bob sau
schi. În prezent, Sinaia pune la dispoziţia pasionaţilor de sporturi de iarnă
unul dintre cele mai întinse domenii schiabile din ţară cu aproximativ 20 km de
pârtii. Însă cel mai mare avantaj al staţiunii rămâne diferenţa de nivel, Sinaia
fiind singura staţiune de iarnă din România care are pârtii dispuse pe aproape
1000 de metri altitudine. În plus, la Sinaia găsiţi pârtii cu toate gradele de
dificultate. Accesul la pârtiile de pe platoul Bucegilor, de la Cota 2000, se
face cu telecabina sau cu telegondola, iar pârtiile de la Vârful cu Dor şi din
Valea Soarelui sunt deservite de telescaun.
Pentru a evita să aşteptaţi prea mult la telecabină,
până la Cota 1400 puteţi ajunge și cu
mașina. Schiorii experimentaţi pot coborî pe pârtia Carp, o pârtie cu grad mare
de dificultate, între Cota 2000 şi Cota 1400. La cota 1400, mai există o pârtie
mai domoală, amenajată şi cu teleschi. O altă distracţie posibilă, atunci când
iarna e darnică în zăpadă, este coborârea continuă până în Sinaia, prin pădure.
Ne-a spus cum s-a schiat la început de an la Sinaia, Florin
Grigorescu, din Bucureşti, care caută să nu rateze niciun sezon de schi: Am redescoperit aceeaşi
staţiune, dar parcă mai aglomerată decât anul trecut, din câte am văzut eu. (…)
Pârtiile, foarte bine amenajate, dar transportul pe cablu, insuficient. Fiind foarte multă lume care dorea să schieze
s-a stat foarte mult la coadă. Pârtiile erau bine amenajate, au fost parcă mai
multe pârtii ca anul trecut.
Dacă instalaţiile de transport pe cablu funcţionează
însă, la Cota 2000 se schiază întotdeauna iarna, pârtiile de aici fiind foarte
generoase.
Şi nici dacă vântul îi obligă pe operatorii de
transport pe cablu să oprească funcţionarea telecabinei şi telegondolei, în
Sinaia nu vă puteţi plictisi. În 1875 aici a fost pusă piatra de temelie a
castelului Peleş, care este astăzi simbolul oraşului Sinaia şi obiectivul pe
care 90% dintre turişti aleg să îl
viziteze. Este un castel deosebit, pentru că regele Carol I a dorit să aibă un
castel unic şi a refuzat foarte multe proiecte care i-au fost prezentate,
conducerea lucrărilor fiind încredinţată
arhitectului german, Johannes Schultz, care a elaborat planurile castelului în prima
sa fază de construcţie (1879 – 1883). Clădirea cu aspect de chalet elveţian,
compusă din două etaje propusă de Schultz, era decorată la exterior în stil
german, Fachwerk.
În anul 1884 este instalată reţeaua electrică, castelul
dispunând de un grup electrogen propriu. În 1890, este construită Sala Maură,
după proiecte atribuite arhitectului francez, Émile André Lecomte du Noüy. În
anul 1894, la conducerea lucrărilor este
numit arhitectul ceh, Karel Liman (1860?- 1928), sub coordonarea căruia,
sunt amenajate cele mai multe dintre încăperi. Apar astfel Capela reginei
Elisabeta, Apartamentele principeselor, Galeria de marmură, Sala de concerte,
Sala mică de muzică şi Baia reginei. În 1906 este înălţat turnul central al
castelului, unde un an mai târziu a fost montat ceasul cu trei cadrane, creaţie
a Fabricii de ceasuri de turn a Curţii regale din Bavaria, Johann Mannhardt.
Sala de teatru adaptată şi proiecţiilor cinematografice, sălile de arme, Sala
Florentină, Sala de şah şi Sala de biliard, terasa cu busturi de împăraţi
romani sunt alte atracţii ale castelului.
În vecinătatea Castelului Peleş se găseşte Castelul
Pelişor, cu arhitectură în stilul renaşterii germane, cu turlele acoperite cu
ţiglă smălţuită în culori vii şi 70 de camere decorate cu piese originale, dar
şi replici, pentru a recrea atmosfera anilor 1900.
În speranţa că v-am convins să petreceţi câteva zile
la Sinaia, vă promitem şi data viitoare o nouă destinaţie!
În Sala de Muzică a Castelului Peleș din Sinaia, pianistul Viniciu Moroianu oferă un recital excepțional, de la Beethoven, Brahms și Liszt la Enescu, marcând implinirea a 100 de ani de la nașterea ultimului rege al României, Mihai. Comentarii : Viniciu Moroianu, Leonida Pop.
Nu vom străbate
însă, astăzi, holurile impresionantului edificiu, ci ne vom plimba pe aleile și
pe potecile de pe domeniul regal, care vor putea fi străbătute de către turiști
organizat, în curând, grație unui proiect derulat de Asociația pentru
Patrimoniu Regal Peleș. Această asociație a fost înființată la inițiativa a doi
profesori universitari, a președintelui asociației, prof. univ. dr. arhitect
Augustin Ioan, de la Universitatea de Arhitectură Ioan Mincu din București și a
domnului Ion Stănică, prof. univ. dr. rector al Universității de Științe
Agronomice și Medicină Veterinară din București.
Ion Tucă, director executiv al
Asociației pentru Patrimoniu Regal Peleș sune că bogăția naturală,
arhitecturală și culturală are un loc aparte la Peleș și, bineînțeles, în
istoria țării noastre, iar Peleșul rămâne cea mai căutată destinație turistică
din România:
Aceste alei regale se află în pădurile din
spatele castelelor Peleș și Pelișor și cuprind întregul domeniu, care pornește
de la Cuțitul de Argint, merge apoi în zona Hotelului Bastion, urcă pe lângă
Aleea Peleșului, ajunge în zona podului Carmen Silva. Apoi, de la castele,
traseul ajunge lângă un complex care se numește Vulpărie. Este un complex în
mijlocul pădurii, în drum spre Stâna Regală. Acest complex, cu tot cu potecile
și aleile din pădurile regale, a fost dăruit de către familia regală Asociației
pentru Patrimoniu Regal Peleș pentru a putea derula activități de cercetare,
recreative, de educație pentru tineri și pentru studenții din cele două
universități. Bineînțeles, acestea vor fi amenajate și există deja foarte multe
proiecte ale studenților. Suntem în curs de evaluare, fiindcă dorim să le
implementăm cât mai curând posibil. Ne
îngrijim de speciile de arbori de pe domeniul regal Peleș, în special fagul cu
frunze roșii, alunul turcesc, arțarul japonez, chiparos, tisă, frasin, cireș
japonez, lauri. Pe lângă brazi, veți putea admira toate aceste exemplare de
excepție.
Potecile și
aleile pietruite sunt ascunse, în prezent, de ochiul privitorului sub straturi
de vegetație, frunze și pământ, acumulate de-a lungul timpului. Ion Tucă,
director executiv al Asociației pentru Patrimoniu Regal Peleș.
Nu facem altceva decât să le curățăm și să le redăm circuitului
turistic. Intenționăm chiar să amenajăm indicatoare care să prezinte aceste
trasee care se întind pe o distanță de șapte km. Indicatoarele ne vor arăta pe
lângă trasee, distanțe și grade de dificultate, și punctele de interes. Vor fi
puncte de belvedere de unde se văd foarte frumos Mănăstirea Sinaia, Castelul
Peleș, Pelișorul, chiar și Castelul Foișor se vede într-o oarecare măsură.
De
asemenea, nu putem să fim decât bucuroși să putem prezenta arbori monumentali
de o valoare inestimabilă. O să încercăm ca în platforma electronică pe care
vrem s-o implementăm să arătăm și aspecte din istoria acestor locuri, imagini
din arhive, care să fie comparate cu cele din zilele noastre. Este o platformă care va fi descărcată pe
dispozitivele mobile și care va permite utilizatorului să află exact în ce
punct se găsește pe potecile și pe aleile pietruite care străbat domeniul Peleș
și care nu sunt încă foarte bine cunoscute publicului. Este o rețea întreagă de
poteci și alei pietruite, cu trepte. Ele au fost realizate în perioada regelui
Carol I și, ulterior, în perioada Reginei Maria. Au fost foarte bine întreținute
de către cei din domeniul silviculturii, după 1948, și sunt și acum persoane
care povestesc ce grijă au avut ca aceste alei să fie păstrate.
În 2021 se împlinesc 140 de ani de când România a devenit
regat, în 26 martie, dar și 100 de ani de la nașterea Regelui Mihai, în 25
octombrie. Iată, așadar, momentul perfect pentru a vă planifica o drumeție pe
domeniul regal.
Dacă doriți să vă petreceți vacanța la munte, vă propunem o destinație ideală în orice anotimp, fie vară, fie iarnă. Valea Prahovei. La aproximativ două ore de București, cu o varietate mare de pârtii de schi, iubitorii sporturilor de iarnă sunt așteptați cu o ofertă de sezon din ce în ce mai diversificată de la an la an. Vorbim despre cea mai bine dezvoltată zonă montană din România și despre stațiuni cu pârtii de toate gradele de dificultate, de la cele de începători, la cele de competiție.
Anda Popa, secretar general, Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului, Prahova: “În ianuarie, având în vedere că suntem încă în sezonul de iarnă, recomandăm domeniile schiabile, pârtiile din Prahova, care sunt iubite de români, dar și de tot mai mult străini. Astfel, recomandăm cele trei stațiuni în care puteți practica sporturile de iarnă: de la schi la snowkiting și alte sporturi extreme. Avem peste 30 de km de pârtie în Prahova. Cele trei stațiuni care vă pot primi sunt Sinaia, Bușteni și Azuga. Aici veți găsi instalații pe cablu, instalații de zăpadă artificială, centre de închiriat echipamente sportive, monitori de schi. Monitorii de schi sunt chemați și în afara țării datorită pregătirii lor.”
În general, munții din România sunt ideali pentru cei care vor să învețe să schieze. Totuși, există și pârtii care sunt recomandate și pentru cei mai avansați.
Anda Popa: “De exemplu, în Sinaia sunt peste 20 de pârtii care însumează 23 de km. Cele 20 de pârtii sunt deservite de nouă instalații de cablu: telescaun, telegondolă, teleschi. Există și bandă pentru schiori, mai ales în zona unde învață începătorii. În Sinaia sunt peste zece școli de schi. Există două zone unde începătorii pot lua primele lecții de schi sau snowboard: una la baza pârtiei, alta, la cota 2000. Sunt șapte pârtii pentru începători și intermediari, însă există și trei pârtii marcate cu negru, adică au dificultate mare. Dintre acestea, pârtia Carp este cea mai abruptă pârtie omologată din România pentru iubitorii de powder și free riding. De asemenea, iubitorii sporturilor de iarnă au și câteva locuri apre-schi, unde se pot încălzi la un vin fiert, specific zonei, și la o gustare. Instalațiile de zăpadă artificială sunt puse în funcțiune dacă vremea nu ne ajută, dar se anunță deja un sezon bun.”
La doar opt km de Sinaia, se află stațiunea denumită Perla de sub Caraiman sau Poarta Bucegilor. Denumirile binemeritate primite de această stațiune vin de la faptul că de aici se poate cunoaște îndeaproape muntele pe nu mai puțin de 200 de trasee.
Anda Popa, secretar general, Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului, Prahova: “Dacă vorbim despre Bușteni, există două pârtii principale: Kalinderu 1 și Kalinderu 2. Și aici există o zonă pentru începători, unde sunt prezenți și monitori de schi și unde se găsesc și centre de închiriat echipamente. Azuga, de asemenea, este o stațiune tot mai iubită de începătorii sporturilor de iarnă. Aici au devenit tradiționale două tabere de schi, care, pe tot parcursul sezonului de iarnă, aduc aici copii pentru a învăța tainele acestui sport. În Azuga sunt cinci pârtii, există gondolă, două teleschiuri, două benzi de urcare pentru începători, iar totalul pârtiilor însumează șapte km. Veți mai găsi aici trei școli de schi renumite și diverse evenimente care au loc în jurul acestor sporturi.”
Valea Prahovei, ca zonă turistică, își are începuturile în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și se datorează construirii Castelului Peleș, la Sinaia și stabilirii aici a reședinței de vară a regelui României, Carol I. De atunci, interesul pentru orașele montane a crescut, ele transformându-se în timp în stațiuni. Castelul a fost reședința de vară a regilor României, fiind construit la dorința regelui Carol I al României (1866 – 1914). Peleșul are și o sală de teatru, cu o mică scenă și 60 de locuri, plus loja regală. Castelul avea dotări foarte moderne pentru epoca în care a fost construit. De exemplu, plafonul de sticlă al holului de onoare este mobil, putând fi acționat de un motor electric, iar încă din 1883, castelul are încălzire centrală.
Anda Popa: “Castelul Peleș este în top cinci obiective turistice din România. Turiștii care ajung la noi au inclusă în program și o vizită la castelul Peleș. Acesta se poate vizita în orice moment al anului. De aceea, turiștii care vin la schi sunt invitați să cunoască puțin și istoria României, să afle despre regalitate, căci însăși stațiunea Sinaia a fost creată de regii României ca destinație de vacanță. Mai recomand o vizită la Muzeul George Enescu în Sinaia. George Enescu este și el un ambasador al României prin intermediul muzicii. În muzeu, melomanii vor afla foarte multe lucruri despre marele artist. Vă așteptăm într-un colț de rai. Nu degeaba se spune că România e grădina Carpaților. Acum vă invităm să cunoașteți Prahova îmbrăcată în alb, să vă bucurați de zăpadă, să practicați sporturile de iarnă sau să învățați să le practicați, fiindcă avem mulți profesioniști, și să vă bucurați de mâncarea românească, de muzica noastră, dar și de alte forme de agrement. Hotelurile vă așteaptă cu SPA și cu alte răsfățuri.”
Iată așadar câteva dintre motivele pentru care nu trebuie să ratați o vacanță pe Valea Prahovei. Nimic nu se poate compara în perioada aceasta cu câteva zile petrecute în inima munților, în hotelurile și cabanele primitoare de pe Valea Prahovei.
În ultimii ani, interesul pentru
vechile reședințe nobiliare din România a crescut. Fie că e vorba de numărul
din ce în ce mai mare de curioși ce pleacă să străbată satele în căutare de
vechi conace sau de antreprenori care încep aventura de a readuce astfel de
clădiri la frumusețea de altădată, se poate observa un curent din ce în ce mai
amplu de redescoperire a reședințelor nobiliare extraurbane. Există în România
peste 300 de astfel de monumente, aflate pe lista monumentelor de patrimoniu. Dintre
acestea, vom încerca să ajungem la câteva castele mai puțin promovate sau
cunoscute.
În primul rând,
foarte aproape de București, avem palatul de la Florești, de lângă Ploiești,
spune Irina Leca, istoric de artă. A fost construit de nababul Cantacuzino,
după planurile lui Ion Berindei. Este un frumos exemplu de arhitectură de
început de secol XX, care, deși azi e în ruină, este un obiectiv cât se poate
de pitoresc și cât se poate de viu. Proprietarii actuali încearcă să-l
revitalizeze și organizează acolo foarte multe evenimente culturale, cel mai
important fiind concursul hipic Kapatia Horse Trials.
În estul
României, puteți vizita Castelul Sturdza, de la Miclăușeni. Acesta vorbește
despre istoria familiei nobiliare Sturdza. Sebastian Marcoci, ghidul
castelului.
Aici e o poveste frumoasă. George Sturdza și
Maria Ghica, construiesc un castel, pe structura vechiului conac, în stil
neogotic. Este un lucru deosebit pentru zona noastră. Construcția a durat circa
24 de ani. El este pictat la interior în stil art nouveau. Maria Ghica se naște
la Istanbul. Acolo învață să picteze miniaturi. Tot acolo a învățat și limba
engleză și s-a căsătorit în 1869 cu George Sturdza. După nuntă, cei doi întreprind
o călătorie în Occident, prin Germania, Franța și Austria. La întoarcere decid
să transforme conacul lor în castelul Miclăușeni.
Domeniul familiei Sturdza are
trei componente esențiale: un parc dendrologic de 30 de hectare, mănăstirea și
castelul. Avem componenta spirituală, cea culturală și cea naturală. Noi am
continuat cumva dorința familiei Sturdza de a crea aici evenimente culturale și
educative. Unele dintre anexe au fost transformate în pensiune, având cam 50 de
locuri de cazare. În castel avem o
maximă. Acolo unde este liniște și pace, domnește armonia. Cam asta caută
turiștii străini la noi, în România.
Ne
continuăm călătoria alături de Irina Leca, istoric de artă, și ajungem la Castelul
Cuza de la Ruginoasa, aflat la scurtă distanță de Miclăușeni.
Este, la fel, un exemplu frumos de arhitectură neogotică, într-un parc
dendrologic superb, un castel restaurat de curând, care adăpostește Muzeul
Cuza. Aici, vizitatorii pot afla mai multe despre istoria domnitorului român și,
mai ales, despre Elena Cuza, cea care a locuit în castel. Trecând ușor spre
Transilvania, ne vom opri la 30 de km de Sighișoara, unde găsim castelul din
Criș. Istoria acestuia începe în secolul al XV-lea, conform arheologilor, un
exemplu superb de arhitectură renascentistă.
Este unul dintre cele mai
autentice și pitorești care se găsesc acum în Transilvania. Deși nu este
cunoscut de către publicul larg, este deschis turiștilor de foarte multă vreme și
se află în plin proces de restaurare. Este și acesta administrat de o fundație
care oferă tururi ghidate dezvăluind istoria castelului, dar și a satului
săsesc în care se află acesta.
Avem în România
câteva zeci de castele reprezentative, însă lista este mult mai mare. Irina Leca.
Vorbim de Bran, Peleș, Pelișor, castelul Cantacuzino de la Bușteni. Topul
este destul de mare, iar un circuit al acestor obiective ar fi cât se poate de
fezabil și de atrăgător. De asemenea, foarte interesant este că, așa cum
francezii au și ei Valea Loarei, avem și noi două cursuri de apă, care au în
stânga și în dreapta lor o salbă întreagă de castele.
Pe Valea Mureșului, de la
Toplița până la ieșirea din țară, există zeci de castele, unele se pot vizita și
sunt foarte frumoase, altele sunt în stare mai puțin bună. Peste Carpați, avem
Valea Trotușului. La Dărmănești, Dofteana, Comănești, există foste reședințe
nobiliare cât se poate de pitorești și foarte interesante.
Faptul
că în partea central-nordică a României, în județul Mureș, veți găsi multe
castele de poveste ne este confirmat și
de Sanda Vițelar, consilier de comunicare și mass media la Consiliul Județean.
La 13 km de Sighișoara, vă așteaptă satul tipic săsesc Criș, unde se
află castelul Bethlen, reprezentativ pentru stilul renașterii transilvane,
construit între secolele XIV și XVIII. Dar puteți porni și
către Valea Gurghiului și pitorescul castel de vânătoare de la Lăpușna. Dacă
alegeți Valea Mureșului, în localitatea Brâncovenești, vă așteaptă Castelul
Kemény, construit de familia cu același nume, aproape de DN 15 Reghin-Toplița.
Județul Mureș este renumit pentru castelele și conacele de odinioară. Multe
dintre ele se află în stadiul de renovare, dar oferă posibilități de a petrece
timpul liber. În zona de câmpie, spre Cluj Napoca, putem face un popas la un
alt castel important, la Zau de Câmpie, castelul Ugron, cunoscut și sub numele
de Castelul Calendar. Are 365 de ferestre, patru turnuri, la fel ca numărul anotimpurilor,
52 de camere, câte sunt săptămânile dintr-un an, 7 terase, cât zilele
săptămânii și 12 holuri, care reprezintă lunile anului. Aici puteți găsi o
poveste de dragoste sub semnul căreia a și fost construit castelul, o dragoste
neîmplinită între proprietarul castelului și o prințesă rusă.
Cei care nu au mult timp la dispoziție pot vizita
castelele reprezentative ale României, cum ar fi Peleș, Pelișor, Bran sau
Corvinilor. Însă, dacă aveți mai mult timp la dispoziție, puteți accesa site-ul
monumenteuitate.org, o platformă vastă, cu foarte multe caracteristici și
foarte utilă, de cercetare și popularizare a reședințelor nobiliare extraurbane.
Veți găsi o listă interesantă cu castele mai puțin promovate.
Vom cunoaște azi
Valea Prahovei, destinația preferată a iubitorilor de munte. Însă zona nu este
renumită numai pentru stațiunile montane, destinații perfecte în orice anotimp,
ci și pentru monumentele istorice deosebite, pentru monumentele naturale și pentru podgorii.
Alături de ghidul nostru, Anda Popa, secretar general al Asociației pentru
Promovarea și Dezvoltarea Turismului Prahova, vom enumera câteva dintre
principalele motive pentru care toamna prahoveană este de neratat.
Anda Popa, secretar
general al Asociației pentru promovarea și dezvoltarea turismului Prahova, ne
îndeamnă să ne oprim mai întâi în stațiunea Sinaia, Perla Carpaților,
cum mai este numită, situată la circa 120 km nord de București, pe cursul
superior al râului Prahova, la poalele Munților Bucegi. Având în vedere că noi
promovăm pe plan internațional județul nostru cu moto-ul Prahova, your royal
holiday, aș începe cu Castelul Peleș. Este în top zece cele mai frumoase
castele din lume conform cotidianului francez Le Figaro. Este o fostă reședință
a regilor României din secolele XIX – XX. Există acolo și ghizi vorbitori de
engleză, franceză, rusă și alte limbi. Trebuie solicitat ghidul potrivit atunci
când se achită biletul de intrare. Castelul se poate vizita în tot cursul
anului, mai puțin în luna noiembrie când va fi închis pentru curățenie.
În vecinătatea
Castelului Peleș se găsește Castelul Pelișor, cu arhitectură în stilul renașterii
germane, cu turlele acoperite cu țiglă smălțuită în culori vii și 70 de camere
decorate artistic, astăzi cu piese originale, dar și replici, pentru a recrea
atmosfera anilor 1900. În continuare, pe lista noastră, un monument natural.Vă recomandăm Sfinxul, centrul energetic al munților Carpați. Mulți
dintre turiști vin pentru energia pe care o găsesc în munții Bucegi. Sfinxul
din România are aceeași înălțime cu cel din Egipt, de opt metri, și se aseamănă
cu statuia lui Venus, descoperită în Italia. Este un monument natural, fără
nicio intervenție a omului și dăinuiește acolo de foarte mult timp. Accesul se
face din stațiunea Bucegi sau din Sinaia, dacă se merge pe Transbai. În cazul
acestei variante se va parcurge o mare parte din drum cu mașina, apoi câțiva km
pe jos.
Anda Popa, secretar
general al Asociației pentru promovarea și dezvoltarea turismului Prahova, subliniază
că, dacă aţi ajuns pe munte, n-ar trebui să ratați o vizită la crucea de pe vârful Caraiman, ridicată în
cinstea eroilor neamului și inaugurată pe 14 septembrie 1928. Din 2014, este în Cartea Recordurilor. Este cea mai înaltă cruce din
lume, ridicată la 2291 de metri altitudine. Ea are o înălțime de 28 de metri și
se poate vedea când este senin și din stațiunea Bușteni. Este și un punct de
belvedere foarte frumos asupra lanțului muntos.
Festivalul Vinului,
care anul acesta se organizează chiar la sfârșitul acestei luni, are o tradiție
de 20 de ani. Pe Valea Prahovei, veți putea să degustați ambasadorul vinurilor
românești, Feteasca Neagră, și să vizitați cramele. Există și câteva muzee
tematice pe Drumul Vinului, spune Anda Popa. Drumul Vinului se
poate parcurge tot timpul anului. Noi invităm turiștii și toamna aceasta când
pot degusta vinul și mustul. Turiștii sunt însă bineveniți și în iunie când
înflorește vița de vie, care are un miros deosebit. Un loc pe care-l recomand
este zona Dealul Mare, care se aseamănă cu regiunea Bordeaux din Franța. Este
un itinerar pe care-l propunem iubitorilor de vin sau celor care vor să-i
cunoască tainele. Prin acest program, le oferim o incursiune în podgorie, în
cramă, află cum se face vinul. Turiștii pot face și o degustare de patru, cinci vinuri, depinde la ce cramă
doresc să facă acest lucru. Pot să cunoască puțin și din istoria vinului
românesc, cum se făcea în vechime. Există o cramă în care se pot vedea
instrumentele cu care se făcea vinul în zona noastră. Avem de asemenea, pe
traseu, un conac deosebit, în care se poate vedea un pic din istoria locului.
Sunt multe puncte pe acest traseu în care turiștii se pot opri și pot afla
lucruri interesante și se pot relaxa foarte frumos.
Ultimul noastră
oprire pe Valea Prahovei se află în subteran, la Salina de la Slănic. Anda
Popa, secretar general al Asociației pentru promovarea și dezvoltarea
turismului Prahova. E cea mai mare salină din Europa. Are o
suprafață de peste 78.000 de metri pătrați, cu 14 încăperi. Unele încăperi au
chiar și 50 de metri înălțime. Aceasta are avantajul că se poate vizita tot
timpul anului, chiar și când este vreme urâtă. Este la mai puțin de 100 de km
de București, deci îi invităm pe toți cei cazați în zonă, nu neapărat cazați pe
Valea Prahovei. Puteți degusta și din produsele locale. În zonă, se află Valea
Doftanei, unde turiștii pot gusta din vestita cașcavea. Este un fel de
cașcaval, dar cu specific local. În jurul acestui produs se organizează și un
festival, Festivalul Cașcavelei, care are loc tot în septembrie. Anul acesta a
fost la începutul lunii. Îi invităm pe cei care ajung în zonă să încerce acest
produs pe lângă brânza de burduf, pastrama de oaie, care se face tot acum,
toamna, țuica – băutura noastră specifică din prune și, bineînțeles, vinul.
Accesând
visitprahova.ro veți găsi multe informații utile, motive pentru care să vizitați
Valea Prahovei și ce puteți să faceți în zonă. Veți avea toate instrumentele
pentru a vă crea un sejur cât mai plăcut în județul Prahova.
Ministerul
pentru Românii de Pretutindeni a comunicat o serie de informaţii post Brexit
pentru românii din Marea Britanie. Potrivit unui comunicat al MRP publicat,
joi, anul 2019 are o importanță deosebită pentru România, atât din prisma
preluării mandatului pentru Președinția Consiuliul Uniunii Europene, cât și din
cauza ieșirii Marii Britanii din Uniune. Comunitatea de români din Regatul Unit
al Marii Britanii și Irlandei de Nord este evaluată la aproximativ 400.000 de
cetățeni români. În acest context, autorităţile de la Bucureşti acordă o
importanță deosebită informării, prevenirii și combaterii actelor de abuz de
orice tip – prin muncă, prin cerșetorie, sexual etc. asupra românilor rezidenți
în teritoriu. Pentru a preîntâmpina eventualele dificultăți înregistrate de
membrii comunității românești din Regatul Unit, aceştia se pot adresa, în
calitate de cetățeni europeni, Home 0fiice (HO), în vederea unei informări
corecte și complete. HO asigură traducerea informațiilor cheie în toate limbile
UE27. Home Office oferă sprijin pe componenta digitală, prin testarea
sistemului cu aportul unor voluntari; asigurarea accesibilității aplicației
digitale; asigurarea de asistență digitală persoanelor care întâmpină
dificultăți în utilizarea tehnologiei, similară cu cea oferită aplicanților din
state terțe, care constă în trierea telefonică a cazurilor, acordarea de
ghidare telefonică, în biblioteci sau în cazurile de imobilitate la domiciliu. Componenta de asistență digitală nu are
acoperire suficientă în Scoția și Irlanda de Nord, iar planurile HO sunt de a
organiza sesiuni de ghidare pentru grupuri.Home Office va stabili și
un Customer Resolution Centre, un centru de asistență care va oferi
consiliere și al cărui personal va fi pregătit în a recunoaște semnele
vulnerabilităților.
In perioada
14-19 iulie se desfăşoară la Castelul Peleş a doua ediţie a Şcolii de Vară de
la Sinaia, organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi
Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în parteneriat cu Institutul Cultural Român
(ICR) şi Muzeul Naţional Peleş. Ediţia de anul acesta este dedicată
centenarului Marii Uniri şi istoriei exilului românesc anticomunist. Programul
are drept scop cunoaşterea şi înţelegerea fenomenului anticomunist postbelic în
rândul tinerilor din ţară şi străinătate. Şcoala de Vară de la Sinaia se
adresează studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor din România şi diaspora
(Europa), care dezvoltă sau intenţionează să realizeze proiecte pe tema
exilului românesc postbelic sau a aspectelor adiacente. Obiectivul acestei
ediţii constă în recuperarea istoriei şi valorificarea contribuţiei culturale a
exilului şi a dinamicii sale istorice prin prisma personalităţii Regelui Mihai
şi a implicării sale în exil până în 1989. Realităţile istorice ale exilului
românesc postbelic au nevoie să fie înţelese ca o legitimitate istorică şi
morală de la care diaspora ar putea să se revendice. Începând cu acest an,
deschiderea va fi punctată academic printr-o prelegere inaugurală în legătură
cu istoria monarhiei româneşti, a exilului anticomunist şi alte teme conexe. La
ediţia 2018 participă 14 tineri, opt din România şi şase din alte ţări
europene, care au demonstrat, în urma unei proceduri de selecţie, că înţeleg
importanţa cunoaşterii fenomenului exilului românesc şi a experienţelor de
viaţă ale românilor plecaţi din ţară din motive politice până în 1989. Aceştia
vor avea parte de prelegeri, workshop-uri, proiecţii de film, excursii şi alte
activităţi.
Valea Prahovei este zona
montană cel mai bine dezvoltată din România. În staţiunile de aici aveţi la
dispoziţie pârtii de schi pentru toate categoriile, la cele de începători la
cele de competiţie. Ca zonă turistică, îşi are începuturile în a doua jumătate
a secolului al XIX-lea. Atunci a fost construit, la Sinaia, Castelul Peleş, iar
regele României, Carol I, şi-a stabilit acolo reşedinţa de vară. De atunci,
interesul pentru aşezările montane a crescut, ele transformându-se în staţiuni.
Aflăm azi cum se prezintă aceste staţiuni şi care sunt principalele atracţii
din zonă.
Oana
Constantinescu, secretar al Asociaţiei pentru Promovarea şi Dezvoltarea
Turismului Prahova. Principalele obiective turistice pe care i
le-aş recomanda unui turist străin pe Valea Prahovei sunt Castelul Peleş şi
Castelul Cantacuzino. Castelul Peleş de la Sinaia este reşedinţa regalităţii
din ţara noastră încă de când a fost ridicat. Castelul Cantacuzino este, de asemenea,
o bijuterie arhitecturală. Este construit la începutul secolului XX de Gheorghe
Grigore Cantacuzino. Aş mai recomanda Babele şi Sfinxul, cele două monumente
ale naturii din munţii Bucegi. Sunt cu atât mai impresionante cu cât sunt
formaţiuni naturale în întregime. Apoi aş recomanda crucea de pe Caraiman,
aceasta aflându-se la cea mai mare altitudine.
În primul rând, este o
zonă premontană şi montană, continuă Oana Constantinescu. Valea Prahovei începe
din zona Posada. Cele mai vizitate staţiuni sunt Sinaia, Buşteni şi Azuga, dar
noi recomandăm mult şi Breaza şi Câmpina, în zona premontană. Aici au loc multe
evenimente şi găsim şi monumente arhitecturale superbe, cum ar fi Castelul
Iulia Haşdeu de la Câmpina, şi tradiţii de sute de ani, cum ar fi iile
specifice zonei Breaza. Acolo sunt ateliere care folosesc tehnici străvechi
pentru decorarea iilor. Însă staţiunile Sinaia, Buşteni şi Azuga sunt cele mai
căutate pentru domeniile schiabile şi pentru muzee. În acest sens, aici avem şi
o noutate. Din decembrie 2017 s-a deschis Muzeul Oraşului Sinaia. Acest muzeu
prezintă istoria, de la fondarea oraşului până în zilele noastre. Este în
Palatul Florescu Stirbey.
Valea
Prahovei este cunoscută ca o zonă în care pot fi practicate sporturile de
iarnă. Însă există un loc în care turiştii pot vedea cum se fabrică celebrele
ii româneşti. Îi pot chiar vizita pe meşteşugari acasă, Oana Constantinescu,
secretar al Asociaţiei pentru Promovarea şi Dezvoltarea Turismului Prahova. La Breaza există ateliere unde turiştii pot beneficia de o experienţă
completă. Pot urmări meşteşugarii în timp ce lucrează. Apoi, bineînţeles, au şi
un magazin de desfacere, de unde pot achiziţiona produsele. Însă experienţa
începe cu urmărirea meşteşugarilor în timpul creaţiei meşteşugăreşti. Se fac ii
pentru femei, pentru bărbaţi şi ii în miniatură, pentru copii. Metoda
recomandată de vizitare este cu programare. Există site-uri dedicate, iar
turiştii pot contacta Centrul de Informare turistică de acolo.
O treime dintre turiştii
care vizitează Prahova, se opresc în Buşteni. În topul staţiunilor din zonă,
Buşteniul ocupă locul al doilea, spune Mihai Coleşi, de la Centrul de Informare
şi Promovare Turistică al staţiunii Buşteni, care ne prezintă starea pârtiilor
de schi. Pârtiile de schi Kalinderu 1 şi Kalinderu 2 sunt funcţionale, dar şi
pârtia pentru începători. Kalinderu 1 funcţionează şi cu nocturnă. Pârtia de
schi Kalinderu 1 are 1.500 de metri. Ea nu se înscrie într-o categorie de
pârtii de mare lungime şi este pentru schiorii cu pregătire medie şi avansată.
Şi pârtia Kalinderu 2 se adresează aceleiaşi categorii. Ambele sunt foarte
cochete, cu sisteme de protecţie, cu semnalizări. Ambele pârtii sunt deservite
de instalaţii moderne. Avem telescaun cu patru locuri. Baza pârtiei este
ocupată de centre de închiriere pentru toţi iubitorii sporturilor de
iarnă.
Valea Prahovei este considerată un pol al distracţiei în România. Prin
urmare, nici evenimentele nu puteau lipsi. Oana Constantinescu, secretar al
Asociaţiei pentru Promovarea şi Dezvoltarea Turismului Prahova. Primul va avea loc peste câteva săptămâni. Este Târgul Mierii de la
Câmpina, 16-18 februarie. Însă vor urma Festivalul Caşcavelei, Sinaia Forever,
Winter Airsports, Trofeul Sinaia. Există un concurs foarte interesant de
eleganţă automobilistică. În perioada respectivă, ajung în zonă automobile de
epocă foarte vechi, restaurate, toate funcţionale. Valea Prahovei este
recomandată în toate sezoanele. Într-adevăr, iarna ne bucurăm de numărul mare
de pârtii de schi. Dar şi în celelalte anotimpuri există activităţi pe care le
putem face printre care drumeţii şi escaladă. Sunt multe parcuri de vizitat.
Sunt trasee de cicloturism. Există concursuri MTB pentru ciclism, dintre care
cel mai cunoscut e cel de la Câmpina. Avem parcuri de aventură atât la Buşteni
cât şi la Sinaia.
Oana Constantinescu propune turiştilor un traseu special, Drumul Vinului.
Acesta reeditează un segment mai vechi dintr-un drum al vinului folosit de
romani, care străbătea Europa. Se vor vizita podgoriile renumite ale judeţului
şi se vor face opriri la conace, curţi domneşti şi mănăstiri. Pentru o zi pe drumul vinului, cu plecare din Bucureşti, veţi plăti 80 de
euro de persoană, pentru un grup de 6-8 persoane. Cu cât grupul este mai mare,
cu atât preţul scade mai mult. În preţ sunt incluse transportul pe ruta
Bucureşti – Sinaia – Dealu Mare şi retur, vizite cu degustare, dejun, intrarea
la obiectivele turistice şi însoţitorul de grup. Veţi fi preluat de la hotel la
ora 9.00 şi veţi ajunge înapoi la ora 18.00.
Drumul Vinului este un
traseu turistic în zona Dealu Mare, Urlaţi. Un turist se poate opri şi poate
degusta vinuri diferite din zona noastră,care sunt toate produse local. Un
asemenea traseu durează cam o zi. El merge din cramă în cramă, degustă vinurile
specifice cramei, vede procesul de fabricaţie, vizitează via de unde se
recoltează strugurii pentru vin. Este o experienţă inedită. Este vorba despre
vinuri albe şi roşii. Însă, în zona noastră, sunt predominante vinurile roşii.
Dacă turiştii nu au mult timp la dispoziţie există câteva crame în Azuga. Vă
aşteptăm pe Valea Prahovei, avem foarte multe de oferit şi ne bucurăm de
alegerea celor care ne vizitează în fiecare an.
Invitaţia
a fost lansată. Vă aşteptăm şi săptămâna viitoare cu o nouă destinaţie!
Pe 30 decembrie 1947,
regele Mihai I era forțat de către guvernul comunist să abdice și să plece în
exil. Se instaura republica, formă nouă de guvernământ în istoria României,
ilegitimă prin maniera în care se substituise ordinii statului de drept.
Suveranul a povestit în numeroase
ocazii cum a decurs acea zi care a schimbat istoria României contemporane, cum
liderii comuniști i-au pus în față actul abdicării. Alte mărturii care rememorează
acea zi descriu o situație apăsătoare în care se simțea brutalitatea noii
ordini comuniste. Una dintre acele mărturii aparține sublocotenentului Milos
Pavel, ofițer în Batalionul de Gardă Regală, cel care a comandat plutonul care
a dat ultimul onor regelui României pe 30 decembrie 1947.
Batalionul de Garda Regală era subordonat
Ministerului Apărării Naţionale ca orice unitate militară din ţară. Cadrele,
ofiţerii şi subofiţerii, aveau acelaşi drepturi de soldă ca şi cei din restul armatei,
dar militarii din garda regală aveau o uniformă puţin deosebită datorită
protocolului. Batalionul era organizat pe patru companii, câte două în fiecare
reşedinţă regală, la Bucureşti şi la Sinaia. Fiecare companie avea un efectiv
de circa 100 de militari, împărțiți în trei plutoane. Batalionul era înzestrat numai
cu armament uşor de infanterie, pistoale-mitralieră şi puşti cu care se efectua
serviciul de gardă. Intervievat în 1997 de Centrul de Istorie Orală din
Radiodifuziunea Română, Milos Pavel își amintea cum era acceptat un militar în
Batalionul de Gardă. Ofiţerii care erau mutaţi în această unitate de elită a
armatei române se selecţionau pe baza clasificării din promoţiile respective,
absolvenţi de şcoli militare din străinătate, precum şi cei cu merite
profesionale deosebite, obţinute în activitatea militară din ţară. Originea
socială a ofiţerilor nu era un criteriu de selecţie. Eu sunt fecior de ţăran
iar cei trei camarazi de promoţie, transferaţi o dată cu mine acolo, proveneau
din clasa de mijloc: funcţionari, comercianţi, etc. Şi la ostaşii recrutaţi
pentru Garda Regală, criteriul social nu avea nici o semnificaţie. În schimb se
cerea ştiinţă de carte şi o anumită condiţie fizică: înălţime de peste 1,80
metri, prezentabil la chip, deoarece luau parte la misiuni de protocol.
În toamna anului 1947, compania de gardă de la
Castelul Peleş, Sinaia, era comandată de căpitanul Mihail Georgel. Milos Pavel
comanda unul dintre aceste plutoane și pe 30 decembrie 1947 trebuia să fie
înlocuit de un alt ofițer care mersese în permisie de Crăciun.În dimineaţa zilei de 30 Decembrie
1947, la ora 8,30, am fost ultimul ofiţer de gardă la Peleş care a mai avut
ocazia şi onoarea să prezint onorul cu garda la plecarea Majestăţilor lor,
Regele Mihai şi Regina-mamă Elena spre Bucureşti, aşa cum era protocolul când
se pleca de la o reşedinţă din altă localitate. Pe la ora 12 în această zi am
predat serviciul de gardă camaradului întors din învoirea de Crăciun şi am
început să mă pregătesc de plecare ca să ajung de Anul Nou la părinţii şi
fraţii mei într-un sat din judeţul Râmnicu Sărat. Pentru a încasa solda
cuvenită trebuia, însă, să trec pe la cazarma de la Palatul Victoria din
Bucureşti unde era casieria batalionului. Astfel, către ora 13, am plecat spre
Bucureşti cu un camion de ocazie al administraţiei Palatului care transporta
personal civil şi materiale între diferite reşedinţe.
Pentru a-și ușura misiunea, guvernul comunist a
înlocuit garda regală de la palat cu militari din divizia Tudor Vladimirescu formată din
prizonieri români din URSS care veniseră alături de armata sovietică. Milos
Pavel își aducea aminte cum a fost arestat atunci când a ajuns la București. Vremea era închisă, de iarnă, cu puţină zăpadă, frig pătrunzător
şi ceaţă, mai ales în zona montană. În aceste condiţii grele de circulaţie, am
ajuns pe la ora 16 în Bucureşti şi voiam să intrăm pe la Palatul Victoria prin
poarta de serviciu din spate. Pe tot drumul parcurs, nu observasem nici un semn
sau manifestare care să ne indice că ceva se produsese în viaţa şi istoria
poporului român. La poarta de intrare, păzită de regulă de un ostaş de la compania
de gardă din Bucureşti, care cunoştea însemnele tuturor maşinilor Palatului ce
purtau simbolul SR, adică Serviciul Regal, acum ne-au întâmpinat şi oprit două
santinele echipate şi înarmate ca soldaţii ruşi, cu singura deosebire că
vorbeau româneşte şi că pe braţul stâng al uniformei purtau ecusonul Diviziei
de panduri Tudor Vladimirescu, însemnul trădării şi al ruşinii. Acesta a fost
momentul şi ceasul astral în care spiritul şi fiinţa mea au fost străpunse ca
de un fulger emanat din atmosfera de tensiune ce ne stăpânise în acea toamnă.
Inevitabilul se produsese şi intram în necunoscut. Civilii de la Palatul Victoria
au fost escortaţi spre biroul administraţiei, iar eu ca ofiţer spre cazarma companiei de gardă. Aici am întâlnit
o parte din camarazii mei, ofiţeri din Batalionul de Gardă, care fuseseră
surprinşi de evenimente în acest loc. Toţi erau dezarmaţi şi sub stare de arest
în camerele destinate ofiţerilor iar ostaşii, de asemeni, dezarmaţi, erau
ţinuţi sub pază în dormitoare.
Astfel cădea și monarhia, ultima redută a
democrației române în fața asaltului regimului comunist. S-a așternut
resemnarea și oamenii au început o viață nouă, așa cum cereau noile timpuri.
Astăzi ne oprim la Sinaia,
Perla Carpaţilor, cum mai este numită, situată la circa 120 km nord de Bucureşti,
pe cursul superior al râului Prahova, la poalele Munţilor Bucegi. Localitatea
s-a dezvoltat începând din 1695, când boierul Mihai Cantacuzino, impresionat de
ceea ce a văzut într-un pelerinaj la Ierusalim, s-a hotarât ca, la întoarcerea
în (statul feudal) Ţara Românească, să construiască o mănăstire care să poarte
numele Muntelui Sinai: Mănăstirea Sinaia. Cu trecerea anilor, în jurul acestei
mănăstiri s-a dezvoltat localitatea care i-a preluat numele.
În 1875 a fost pusă piatra de
temelie a castelului Peleş, care este astăzi simbolul oraşului Sinaia. Este
obiectivul care îi face pe 90% dintre turişti să aleagă să viziteze Sinaia,
după cum am aflat de la Florin Burgui, ghid de turism, cel care subliniat ce
apreciază străinii aici: Istorie, arhitectură, interior, exterior,
poveşti, legende, situaţii de viaţă mai puţin fericite. Pentru ei este foarte
important să descopere într-un colţ retras al Europei un castel deosebit, un
element de arhitectură unic, pentru că regele Carol I a dorit să aibă un castel
unic şi a refuzat foarte multe proiecte care i-au fost prezentate şi sunt
impresionaţi în momentul în care intră în castel să vadă toată combinaţia de
lemn, arme, picturi, marmură, sticlă de Murano, absolut tot ce le poate veni în
minte când intră într-un castel, de la tehnologie germană în acoperişul
retractabil, energie electrică, lift, carpete, saloane inspirate din diverse
zone ale lumii.
Elaborarea planurilor iniţiale
ale castelului Peleş i-au fost încredinţate arhitectului Wilhelm von Doderer
(1825-1900), profesor la Technische Hochschule din Viena, care a înaintat
suveranului trei variante de proiecte arhitectonice, inspirate din arhitectura
castelelor renascentiste franceze de pe valea Loirei, ca şi de stilul
edificiilor vieneze de pe Ringstrasse. Dar proiectele au fost respinse de către
Carol I în 1876, iar conducerea lucrărilor a fost încredinţată arhitectului
german, Johannes Schultz, care a elaborat planurile castelului în prima sa fază
de construcţie (1879 – 1883). Clădirea cu aspect de chalet elveţian, compusă
din două etaje propusă de Schultz, era decorată la exterior în stil german,
Fachwerk. În anul 1884 este instalată reţeaua electrică, castelul dispunând de
un grup electrogen propriu, iar la 1897 este construită centrala electrică. În
1890, este construită Sala Maură, după proiecte atribuite arhitectului francez,
Émile André Lecomte du Noüy. În anul 1894, la conducerea lucrărilor este numit arhitectul ceh, Karel Liman (1860?-
1928), sub coordonarea căruia, sunt amenajate cele mai multe dintre încăperi.
Apar astfel Capela reginei Elisabeta, Apartamentele principeselor, Galeria de
marmură, Sala de concerte, Sala mică de muzică şi Baia reginei. În 1906 este
înălţat turnul central al castelului, unde un an mai târziu a fost montat
ceasul cu trei cadrane, creaţie a Fabricii de ceasuri de turn a Curţii regale
din Bavaria, Johann Mannhardt. Sala de teatru adaptată şi proiecţiilor
cinematografice, sălile de arme, Sala Florentină, Sala de şah şi Sala de
biliard, terasa cu busturi de împăraţi romani sunt alte atracţii ale
castelului.
În vecinătatea Castelului Peleş
se găseşte Castelul Pelişor, cu arhitectură în stilul renaşterii germane, cu
turlele acoperite cu ţiglă smălţuită în culori vii şi 70 de camere decorate
artistic, astăzi cu piese originale, dar şi replici, pentru a recrea atmosfera
anilor 1900. Florin Burgui ne-a recomandat să ne oprim şi în parcul din faţa
cazinoului, construit în 1909 – 1910, pentru a vedea o bancă realizată pe
vremea lui Carol I. Şi tot el ne-a atras atenţia asupra unui obiectiv mai nou
apărut: Tot în Sinaia putem vizita muzeul trenuleţelor, un muzeu mai nou
deschis în gara Sinaia, unde sunt foarte multe trenuleţe în miniatură, sunt 300
de metri de linie de cale ferată, 150 de vagoane şi 70 de locomotive.
În speranţa că v-am convins să petreceţi câteva zile
la Sinaia, vă promitem şi data viitoare o nouă destinaţie!
Programul Descoperă şi cunoaşte
România este un proiect viu, care demonstrează că tinerii participanţi îşi
doresc o colaborare intensificată a declarat, vineri, ministrul pentru Românii
de Pretutindeni, Andreea Păstîrnac. Ea a participat, la Bucureşti, la ceremonia
de închidere a programului Ministerului de resort pentru ediţia 2017 – Descoperă şi cunoaşte România, dedicat în acest an etnicilor români din
Republica Moldova. Este un program care arată că în faţa noastră sunt tineri
care îşi doresc să se apropie de România, aici, la ei acasă, sau în alte părţi
în Uniunea Europeană, a mai spus Păstîrnac. Potrivit acesteia, prima etapa a
programului a inclus o dezbatere despre mass-media în construirea relaţiilor
între comunităţi şi despre rolul noilor platforme de media, al noilor platforme
sociale în marcarea relaţiilor bilaterale şi în construirea profilului
comunităţilor româneşti. Cea de a doua serie a fost dedicată rolului tinerilor
în formarea elitelor politice. A treia şi ultima etapă din acest an a
programului ‘Descoperă şi cunoaşte România’ se referă la colaborarea
sectorială, o paletă de domenii care constituie ansamblul nu doar al unei
relaţii bilaterale, ci ansamblul unor relaţii dedicate comunităţilor istorice,
dar şi noii diaspore emergente. Ministerul pentru Românii de Pretutindeni
doreşte să continue programul pe tot parcursul anului 2018, dedicat
Centenarului Marii Uniri, ediţiile viitoare urmând a se adresa celorlalte
comunităţi româneşti din afara graniţelor.
Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker,
a anunţat, vineri, la
Bruxelles, că au fost înregistrate progrese
suficiente privind negocierile asupra Brexitului, astfel că discuţiile cu
Marea Britanie pot trece la următoarea fază, relateaza BBC.La
rândul său, premierul britanic, Theresa May, a precizat
că Londra şi Bruxellesul au convenit asupra garantării drepturilor cetăţenilor
din UE şi Marea Britanie şi asupra frontierei irlandeze, astfel că discuţiile
pot avansa. Theresa May a mai spus că drepturile
cetăţenilor comunitari care trăiesc în Regatul Unit şi cele al cetăţenilor
britanici din UE-27 vor rămâne neschimbate după ce Regatul Unit va ieşi din UE. Anunţul făcut vineri la Bruxelles îi
vizează şi pe cei 230.000 de români care lucrează în Marea Britanie, care ocupă
locul al treilea ca naţionalitate, după polonezi (916.000) şi irlandezi
(322.000). La 15 decembrie,
Consiliul European trebuie să decidă dacă au fost înregistrate progrese
suficiente privind negocierile, astfel încât discuţiile cu Londra să poată
trece la nivelul următor.
Regele Mihai I al României, decedat, marţi, în
Elveţia, la vârsta de 96 de ani, este comemorat în bisericile din ţară, prin
slujbe speciale, dar şi în Elveţia, unde se desfăşoară ceremonii până la 13
decembrie, când sicriul cu trupul neînsufleţit va fi repatriat. Între timp,
numeroase persoane semnează în cărţile de condoleanţe deschise la Castelul -
regal – Peleş din Sinaia, dar şi la Bucureşti. Guvernul român a declarat doliu
naţional pentru zilele de 14, 15 şi 16 decembrie în memoria Regelui Mihai, care
va fi înhumat pe 16 decembrie, la Curtea de Argeş.
Primul preşedinte al Parlamentului
Republicii Moldova ales în mod democratic, Alexandru Moşanu, s-a stins din
viaţă, la vârsta de 85 de ani. Istoricul şi politicianul Alexandru Moşanu
suferea de o boală incurabilă. Acesta s-a născut pe 19 iulie 1932 în satul Branişte,
judeţul Bălţi. A absolvit Facultatea de Istorie, era membru de onoare al
Academiei Române. În perioada 1990-1998 a fost deputat în Parlamentul
Republicii Moldova şi a deţinut funcţia de preşedinte al Legislativului de la
Chişinău în perioada septembrie 1990 –
februarie 1993. Alexandru Moşanu a fost unul dintre fruntaşii mişcării
de renaştere naţională şi unul dintre fondatorii Frontului Popular. În 1991 a
semnat Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova.
Astăzi vă
invităm la Sinaia, staţiune aflată la
numai 123 de kilometri de Bucureşti, una dintre cele mai bine dezvoltate zone montane, aflată pe valea
râului Prahova. Istoria oraşului Sinaia începe în anul 1695, de când Mănăstirea Sinaia, Catedrala Carpaţilor,
veghează din asupra văii râului Prahova,
iniţiativă a boierului Mihai Cantacuzino, la întoracerea dintr-un pelerinaj la
Ierusalim.
După construirea, în a doua
jumătate a secolului 19, a palatelor regale, Sinaia a început să fie
frecventată de familiile înstărite, venite aici pentru petrecerea vacanţei. În
1875 s-a pus piatra de temelie a castelului simbolul al oraşului Sinaia:
castelul Peleş. Cele 170 de camere ale primului castel din Europa electrificat
în întregime, adăpostesc astăzi una dintre cele mai valoroase colecţii de
tablouri, precum şi săli de arme şi biblioteci cu cărţi rare. În vecinătatea Castelului
Peleş se găseşte Castelul Pelişor, ce completează impresia de atemporalitate ce
domină Valea Peleşului. Acesta trebuia să fie mai mult un chalet elveţian şi
nicidecum un castel. Cu toate acestea, Pelişorul, cu arhitectura sa în stilul
renaşterii germane, cu turlele acoperite cu ţiglă smălţuită în culori vii, cu
cele 70 de camere decorate artistic, este un veritabil castel care a fost
locuit permanent în timpul verii de familia regală a României. Castelul a fost
rearanjat, în prezent fiind prezentate publicului camere redecorate şi piese
originale sau replici, pentru a recrea atmosfera anilor 1900.
Pârtiile din
Sinaia au diferite grade de dificultate. Accesul la pârtiile de pe platoul
Bucegilor, de la Cota 2000, este posibil datorită telecabinei, iar pârtiile de
la Vârful cu Dor şi din Valea Soarelui sunt deservite de telescaun. Schiorii
experimentaţi pot coborî pe pârtia Karp, între Cota 2000 şi Cota 1400. La cota
1400, mai există o pârtie mai domoală, dotată şi cu teleschi şi cu telescaun. O altă distracţie de sezon
este coborârea continuă până în Sinaia, prin pădure, printre brazi. Deşi a nins
mult în România, vântul care a spulberat zăpada de pe pârtii, astfel încât în
Sinaia e practicabilă în prezent numai pârtia de începători de sub telegondolă,
celelalte fiind în amenajare.
Şi în ceea ce
priveşte oferta restaurantelor, Sinaia se află în top. Internaţionale sau
tradiţionale, acestea se întrec în oferte pentru a atrage turiştii. În speranţa
că v-am convins să petreceţi câteva zile la Sinaia, vă aşteptăm data viitoare
cu o nouă destinaţie.
Regina Ana a României revine defintiv în ţara pe
care a iubit-o toată viaţa, deşi a cunoscut-o abia la senectute.
De-a lungul a cinci
zile, funeraliile vor atinge toate reperele geografice fundamentale ale
monarhiei române. Depus întâi la Castelul Peleş – construit, în secolul al
19-lea, în Carpaţii Meridionali, la Sinaia, de fondatorul dinastiei, Carol I -,
trupul neînsufleţit va reveni la Bucureşti, în Sala Tronului din Palatul Regal.
Aici, accesul publicului va fi permis joi şi vineri, iar sâmbătă va avea loc
înmormântarea, la necropola regală de la Curtea de Argeş, prima capitală
a principatului medieval Ţara Românească.
Medicii i-au interzis Regelui Mihai
să participe la funeralii. Suveranul va rămâne în reşedinţa din Elveţia,
alături de prieteni şi apropiaţi şi de două călugăriţe ortodoxe. Această decizie
a fost luată cu mare părere de rău – precizează un comunicat al Casei
Regale.
În vârstă de 94 de ani şi el însuşi grav bolnav, Regele Mihai şi-a
vizitat soţia, în fiecare zi, în clinica elveţiană în care a fost răpusă, pe 1
august, de un cancer care i-a provocat suferinţe atroce.
Născută la Paris, in
1923, prinţesa Ana de Bourbon-Parma l-a întâlnit pe Regele Mihai la Londra, în
1947. În acelaşi an, pe 30 decembrie, într-un moment în care ţara se afla sub
ocupaţie militară sovietică şi era condusă de un guvern comunist marionetă,
Suveranul a fost constrâns să abdice şi să se exileze. Din Statele Unite, din
Marea Britanie sau din Elveţia, el a girat acţiunile
Comitetului Naţional Român, prezentat ca un guvern în exil, deşi democraţiile
occidentale nu i-au recunoscut niciodată acest statut.
La Bucureşti, regimul
comunist a alimentat continuu o propagandă antimonarhică virulentă şi grosieră,
ale cărei efecte toxice nu s-au resorbit pe deplin nici azi.
Regele Mihai a putut reveni în Patrie doar după Revoluţia anticomunistă din
1989 şi şi-a redobândit cetăţenia română, retrasă de comunişti, şi o parte din
proprietăţi. El a promovat, ca ambasador special, în marile cancelarii
occidentale admiterea României în NATO, în 2004, şi în Uniunea Europeană, în
2007. În ţară, familia regală a întreprins consecvent, după repatriere, acţiuni
caritabile şi de mecenat, graţie cărora românii şi-au putut, în sfârşit,
cunoaşte suveranii detronaţi.
Într-un interviu pentru Radio România din anul
2008, Regina Ana mărturisea că, în exil, a aflat de la soţul său multe despre
Patria acestuia, dar că o călătorie de o lună prin toată ţara, din Dobrogea în Banat şi din Delta Dunării în Transilvania, i-a întrecut aşteptările. Ea mai spunea că a văzut oraşe, sate şi
peisaje impresionante şi a întâlnit oameni deosebiţi.