Tag: Castelul Pelisor

  • Art Nouveau la Pelișor

    Art Nouveau la Pelișor

    Pe firul Art Nouveau în România, Castelul Pelișor din Sinaia este prima oprire a unei expoziții itinerante excelent puse în valoare în mijlocul obiectelor ce au aparținut Reginei Maria și aflate în patrimoniul Muzeului Național Peleș. Evenimentul face parte din proiectul Art Nouveau 2 – Strengthening the cultural identity of the Danube region by building on common heritage of Art Nouveau inițiat de Municipalitatea Oradea în parteneriat cu Institutul Naţional al Patrimoniului (INP) și cu alte organizații. Detalii de la : Irina Iamandescu – director INP , Narcis Dorin Ion – director Muzeul Național Peleș.









  • Schi la Sinaia

    Schi la Sinaia

    Astăzi continuăm să ne bucurăm de zăpadă şi sporturi
    de iarnă şi facem un popas la Sinaia, staţiune situată la circa 120 km nord de
    Bucureşti, numită şi Perla Carpaţilor. Aflată pe cursul superior al râului
    Prahova, la poalele Munţilor Bucegi, localitatea s-a dezvoltat începând din
    1695, când boierul Mihai Cantacuzino, revenit în ţară după un pelerinaj la
    Ierusalim, s-a hotarât să construiască o mănăstire care să amintească de Muntele Sinai: Mănăstirea Sinaia. Cu trecerea
    anilor, în jurul acestei mănăstiri s-a dezvoltat localitatea care i-a preluat
    numele.



    Încă
    de la începutul secolului trecut, aici se desfăşurau competiţii de bob sau
    schi. În prezent, Sinaia pune la dispoziţia pasionaţilor de sporturi de iarnă
    unul dintre cele mai întinse domenii schiabile din ţară cu aproximativ 20 km de
    pârtii. Însă cel mai mare avantaj al staţiunii rămâne diferenţa de nivel, Sinaia
    fiind singura staţiune de iarnă din România care are pârtii dispuse pe aproape
    1000 de metri altitudine. În plus, la Sinaia găsiţi pârtii cu toate gradele de
    dificultate. Accesul la pârtiile de pe platoul Bucegilor, de la Cota 2000, se
    face cu telecabina sau cu telegondola, iar pârtiile de la Vârful cu Dor şi din
    Valea Soarelui sunt deservite de telescaun.


    Pentru a evita să aşteptaţi prea mult la telecabină,
    până la Cota 1400 puteţi ajunge și cu
    mașina. Schiorii experimentaţi pot coborî pe pârtia Carp, o pârtie cu grad mare
    de dificultate, între Cota 2000 şi Cota 1400. La cota 1400, mai există o pârtie
    mai domoală, amenajată şi cu teleschi. O altă distracţie posibilă, atunci când
    iarna e darnică în zăpadă, este coborârea continuă până în Sinaia, prin pădure.


    Ne-a spus cum s-a schiat la început de an la Sinaia, Florin
    Grigorescu, din Bucureşti, care caută să nu rateze niciun sezon de schi: Am redescoperit aceeaşi
    staţiune, dar parcă mai aglomerată decât anul trecut, din câte am văzut eu. (…)
    Pârtiile, foarte bine amenajate, dar transportul pe cablu, insuficient. Fiind foarte multă lume care dorea să schieze
    s-a stat foarte mult la coadă. Pârtiile erau bine amenajate, au fost parcă mai
    multe pârtii ca anul trecut.


    Dacă instalaţiile de transport pe cablu funcţionează
    însă, la Cota 2000 se schiază întotdeauna iarna, pârtiile de aici fiind foarte
    generoase.


    Şi nici dacă vântul îi obligă pe operatorii de
    transport pe cablu să oprească funcţionarea telecabinei şi telegondolei, în
    Sinaia nu vă puteţi plictisi. În 1875 aici a fost pusă piatra de temelie a
    castelului Peleş, care este astăzi simbolul oraşului Sinaia şi obiectivul pe
    care 90% dintre turişti aleg să îl
    viziteze. Este un castel deosebit, pentru că regele Carol I a dorit să aibă un
    castel unic şi a refuzat foarte multe proiecte care i-au fost prezentate,
    conducerea lucrărilor fiind încredinţată
    arhitectului german, Johannes Schultz, care a elaborat planurile castelului în prima
    sa fază de construcţie (1879 – 1883). Clădirea cu aspect de chalet elveţian,
    compusă din două etaje propusă de Schultz, era decorată la exterior în stil
    german, Fachwerk.

    În anul 1884 este instalată reţeaua electrică, castelul
    dispunând de un grup electrogen propriu. În 1890, este construită Sala Maură,
    după proiecte atribuite arhitectului francez, Émile André Lecomte du Noüy. În
    anul 1894, la conducerea lucrărilor este
    numit arhitectul ceh, Karel Liman (1860?- 1928), sub coordonarea căruia,
    sunt amenajate cele mai multe dintre încăperi. Apar astfel Capela reginei
    Elisabeta, Apartamentele principeselor, Galeria de marmură, Sala de concerte,
    Sala mică de muzică şi Baia reginei. În 1906 este înălţat turnul central al
    castelului, unde un an mai târziu a fost montat ceasul cu trei cadrane, creaţie
    a Fabricii de ceasuri de turn a Curţii regale din Bavaria, Johann Mannhardt.
    Sala de teatru adaptată şi proiecţiilor cinematografice, sălile de arme, Sala
    Florentină, Sala de şah şi Sala de biliard, terasa cu busturi de împăraţi
    romani sunt alte atracţii ale castelului.


    În vecinătatea Castelului Peleş se găseşte Castelul
    Pelişor, cu arhitectură în stilul renaşterii germane, cu turlele acoperite cu
    ţiglă smălţuită în culori vii şi 70 de camere decorate cu piese originale, dar
    şi replici, pentru a recrea atmosfera anilor 1900.


    În speranţa că v-am convins să petreceţi câteva zile
    la Sinaia, vă promitem şi data viitoare o nouă destinaţie!


  • Sinaia

    Sinaia

    Astăzi ne oprim la Sinaia,
    Perla Carpaţilor, cum mai este numită, situată la circa 120 km nord de Bucureşti,
    pe cursul superior al râului Prahova, la poalele Munţilor Bucegi. Localitatea
    s-a dezvoltat începând din 1695, când boierul Mihai Cantacuzino, impresionat de
    ceea ce a văzut într-un pelerinaj la Ierusalim, s-a hotarât ca, la întoarcerea
    în (statul feudal) Ţara Românească, să construiască o mănăstire care să poarte
    numele Muntelui Sinai: Mănăstirea Sinaia. Cu trecerea anilor, în jurul acestei
    mănăstiri s-a dezvoltat localitatea care i-a preluat numele.


    În 1875 a fost pusă piatra de
    temelie a castelului Peleş, care este astăzi simbolul oraşului Sinaia. Este
    obiectivul care îi face pe 90% dintre turişti să aleagă să viziteze Sinaia,
    după cum am aflat de la Florin Burgui, ghid de turism, cel care subliniat ce
    apreciază străinii aici: Istorie, arhitectură, interior, exterior,
    poveşti, legende, situaţii de viaţă mai puţin fericite. Pentru ei este foarte
    important să descopere într-un colţ retras al Europei un castel deosebit, un
    element de arhitectură unic, pentru că regele Carol I a dorit să aibă un castel
    unic şi a refuzat foarte multe proiecte care i-au fost prezentate şi sunt
    impresionaţi în momentul în care intră în castel să vadă toată combinaţia de
    lemn, arme, picturi, marmură, sticlă de Murano, absolut tot ce le poate veni în
    minte când intră într-un castel, de la tehnologie germană în acoperişul
    retractabil, energie electrică, lift, carpete, saloane inspirate din diverse
    zone ale lumii.


    Elaborarea planurilor iniţiale
    ale castelului Peleş i-au fost încredinţate arhitectului Wilhelm von Doderer
    (1825-1900), profesor la Technische Hochschule din Viena, care a înaintat
    suveranului trei variante de proiecte arhitectonice, inspirate din arhitectura
    castelelor renascentiste franceze de pe valea Loirei, ca şi de stilul
    edificiilor vieneze de pe Ringstrasse. Dar proiectele au fost respinse de către
    Carol I în 1876, iar conducerea lucrărilor a fost încredinţată arhitectului
    german, Johannes Schultz, care a elaborat planurile castelului în prima sa fază
    de construcţie (1879 – 1883). Clădirea cu aspect de chalet elveţian, compusă
    din două etaje propusă de Schultz, era decorată la exterior în stil german,
    Fachwerk. În anul 1884 este instalată reţeaua electrică, castelul dispunând de
    un grup electrogen propriu, iar la 1897 este construită centrala electrică. În
    1890, este construită Sala Maură, după proiecte atribuite arhitectului francez,
    Émile André Lecomte du Noüy. În anul 1894, la conducerea lucrărilor este numit arhitectul ceh, Karel Liman (1860?-
    1928), sub coordonarea căruia, sunt amenajate cele mai multe dintre încăperi.
    Apar astfel Capela reginei Elisabeta, Apartamentele principeselor, Galeria de
    marmură, Sala de concerte, Sala mică de muzică şi Baia reginei. În 1906 este
    înălţat turnul central al castelului, unde un an mai târziu a fost montat
    ceasul cu trei cadrane, creaţie a Fabricii de ceasuri de turn a Curţii regale
    din Bavaria, Johann Mannhardt. Sala de teatru adaptată şi proiecţiilor
    cinematografice, sălile de arme, Sala Florentină, Sala de şah şi Sala de
    biliard, terasa cu busturi de împăraţi romani sunt alte atracţii ale
    castelului.


    În vecinătatea Castelului Peleş
    se găseşte Castelul Pelişor, cu arhitectură în stilul renaşterii germane, cu
    turlele acoperite cu ţiglă smălţuită în culori vii şi 70 de camere decorate
    artistic, astăzi cu piese originale, dar şi replici, pentru a recrea atmosfera
    anilor 1900. Florin Burgui ne-a recomandat să ne oprim şi în parcul din faţa
    cazinoului, construit în 1909 – 1910, pentru a vedea o bancă realizată pe
    vremea lui Carol I. Şi tot el ne-a atras atenţia asupra unui obiectiv mai nou
    apărut: Tot în Sinaia putem vizita muzeul trenuleţelor, un muzeu mai nou
    deschis în gara Sinaia, unde sunt foarte multe trenuleţe în miniatură, sunt 300
    de metri de linie de cale ferată, 150 de vagoane şi 70 de locomotive.



    În speranţa că v-am convins să petreceţi câteva zile
    la Sinaia, vă promitem şi data viitoare o nouă destinaţie!

  • Sinaia

    Sinaia

    Astăzi vă
    invităm la Sinaia, staţiune aflată la
    numai 123 de kilometri de Bucureşti, una dintre cele mai bine dezvoltate zone montane, aflată pe valea
    râului Prahova. Istoria oraşului Sinaia începe în anul 1695, de când Mănăstirea Sinaia, Catedrala Carpaţilor,
    veghează din asupra văii râului Prahova,
    iniţiativă a boierului Mihai Cantacuzino, la întoracerea dintr-un pelerinaj la
    Ierusalim.


    După construirea, în a doua
    jumătate a secolului 19, a palatelor regale, Sinaia a început să fie
    frecventată de familiile înstărite, venite aici pentru petrecerea vacanţei. În
    1875 s-a pus piatra de temelie a castelului simbolul al oraşului Sinaia:
    castelul Peleş. Cele 170 de camere ale primului castel din Europa electrificat
    în întregime, adăpostesc astăzi una dintre cele mai valoroase colecţii de
    tablouri, precum şi săli de arme şi biblioteci cu cărţi rare. În vecinătatea Castelului
    Peleş se găseşte Castelul Pelişor, ce completează impresia de atemporalitate ce
    domină Valea Peleşului. Acesta trebuia să fie mai mult un chalet elveţian şi
    nicidecum un castel. Cu toate acestea, Pelişorul, cu arhitectura sa în stilul
    renaşterii germane, cu turlele acoperite cu ţiglă smălţuită în culori vii, cu
    cele 70 de camere decorate artistic, este un veritabil castel care a fost
    locuit permanent în timpul verii de familia regală a României. Castelul a fost
    rearanjat, în prezent fiind prezentate publicului camere redecorate şi piese
    originale sau replici, pentru a recrea atmosfera anilor 1900.


    Pârtiile din
    Sinaia au diferite grade de dificultate. Accesul la pârtiile de pe platoul
    Bucegilor, de la Cota 2000, este posibil datorită telecabinei, iar pârtiile de
    la Vârful cu Dor şi din Valea Soarelui sunt deservite de telescaun. Schiorii
    experimentaţi pot coborî pe pârtia Karp, între Cota 2000 şi Cota 1400. La cota
    1400, mai există o pârtie mai domoală, dotată şi cu teleschi şi cu telescaun. O altă distracţie de sezon
    este coborârea continuă până în Sinaia, prin pădure, printre brazi. Deşi a nins
    mult în România, vântul care a spulberat zăpada de pe pârtii, astfel încât în
    Sinaia e practicabilă în prezent numai pârtia de începători de sub telegondolă,
    celelalte fiind în amenajare.


    Şi în ceea ce
    priveşte oferta restaurantelor, Sinaia se află în top. Internaţionale sau
    tradiţionale, acestea se întrec în oferte pentru a atrage turiştii. În speranţa
    că v-am convins să petreceţi câteva zile la Sinaia, vă aşteptăm data viitoare
    cu o nouă destinaţie.