Radio România Internațional

Tag: Cătălin Raiu

  • Population and housing census

    Population and housing census

    A population and housing census started in Romania on February 1st under the slogan Person by person, house by house. A major event held every ten years, the process is not uncommon in the European Union. Quite the opposite. Since 2021, similar censuses have taken place in all Member States, with the aim of drawing up an accurate image of the situation, not only at country level but also at the level of the EU.

    In Romania, the first stage, covering the period February 1 – March 13, is about logistics. Data are taken from administrative sources and the database necessary for a good conduct of the census is to be created and fed. The second, self-review stage will take place between March 14 and May 15, followed by the third one, between May 16 and July 17. This is the stage where 25 thousand reviewers will conduct face to face interviews across the country.

    As a first for Romanian statistics, data collection and processing will be digitalized. Cătălin Raiu, the Communication Director of the National Institute of Statistics has the details:

    For the first time in Romania, as in other states of the European Union, we are facing an ambitious task, that of having a digitalized census. So, for the first time in Romania, we will use two digital processes that replace the famous paper form that people or the reviewers had to fill in while talking to people. So, this time we will have a self-review stage, and people will receive a link to the questionnaire where they can fill in the required data themselves. The face to face interview stage will also rely on a digital device, the tablet. In other words, the reviewer visits people’s homes and records their answers directly on the tablet. The data already entered by self-review or by the reviewer is fed directly into the database and from there it is processed further. Romanians who will opt for self-review will be able to fill in the form on any smartphone, tablet, laptop or computer. The questionnaire will be available in Romanian and the national minority languages, as well as in English. However, those who do not have enough knowledge to deal with modern technology will be helped by people designated for this purpose at the level of town halls. It should also be noted that employees who resort to self-review will be entitled to a day off from work. On the other hand, those who refuse to take part in the census may be fined. However, the authorities do not rely on coercion, but, on the contrary, on a positive approach to this civic action. We expect some 35% of the population to resort to the self-review option.

    But what is this census about? Cătălin Rai explains:

    The census, by definition, not only in our country, but also elsewhere, records the resident population, i.e. the population that is on the territory of a state and intends to remain within the borders of that territory for a period of 12 months. This is the Eurostat methodology, decided at the level of the European Union, and it cannot be changed. So, following this census, we will find out the number of people residing in Romania, regardless of citizenship or ethnicity. At the moment, the National Institute of Statistics estimates that there are some 3.3 – 3.4 million Romanians living abroad. With this census, which, as I said, is conducted almost simultaneously and based on an identical methodology across the entire European Union, Romania can find out how many Romanians are currently in the member countries of the Union through the censuses organized in each country. In other words, we can know how many Romanians are outside the country’s borders insofar as we cooperate, collaborate and receive information from the national statistical institutes in those countries.

    Romanians who reside less than 12 months in a foreign country can fill in the Romanian form, while those who exceed 12 months of stay abroad can fill in the one of the state in which they are currently living. At European level, the census will help rank the states according to population. Romania currently ranks 6th in the Union. Unfortunately, however, because of the demographic situation in the last decade, Romanian could drop to the 7th position. At national level, following the questions that the resident population of Romania will answer, regarding education, occupation, income, religion, ethnicity or housing, its profile will be drawn in detail. The aim is to provide information that is essential for public, social or economic policy, for the sustainable development of communities, for academia or for business people.

    Here is the Communication Director of the National Institute of Statistics, Cătălin Raiu, once again:

    The census captures the socio-demographic profile of the population. That’s the aim: to know what a country’s population looks like based on indicators including of professional training or standard of living. There are also indicators that are more sensitive or of particular interest for certain public policies funded by the European Union, for example, on ethnicity, or indicators that are highly relevant at national level, such as religious affiliation. And here I must confess that one of our strategies is precisely a strong partnership with representatives of ethnic minorities and religious denominations, because they are, by definition, organizations directly interested in maximizing their membership based on the census.

    As the censuses organized once every 10 years are the only tools by means of which the state can gather relevant and extremely personal information about ethnicity or religion, representatives of national minorities and of the 18 religious denominations in Romania will be invited by the National Institute of Statistics to monthly talks, until the end of the review period. The first meeting, in the form of a webinar, has already taken place.

    The first, partial, results of the census will be presented towards the end of 2022. The final ones, from both Romania and all the other member states of the European Union, will be known at the end of 2023. (MI)

  • Religionsfreiheit in der Pandemie: Wie weit wurde sie eingeschränkt?

    Religionsfreiheit in der Pandemie: Wie weit wurde sie eingeschränkt?

    Wer hat hier Recht? Ist es der Staat, der zur Pandemiebekämpfung, wenn auch nur vorübergehend, die Grundrechte und -freiheiten einschränkt? Oder sind es die Anhänger des Prinzips einer roten Linie, die nicht überschritten werden sollte? Das ist das Thema einer Diskussion mit Cătălin Raiu, Rumäniens Vertreter in der OSZE-Expertengruppe für Religionsfreiheit und Präsident von FoRB Rumänien, einer Vereinigung, die sich für Religionsfreiheit einsetzt.



    Die Religionsfreiheit ist in dieser Zeit der Pandemie überall verletzt worden, weil alle Staaten strenge Ma‎ßnahmen au‎ßerhalb der internationalen Normen ergriffen haben, die auch genau vorschreiben, wie der Staat in Krisensituationen eingreifen kann, um die Einschränkung des religiösen Lebens demokratisch zu regeln. Der Unterschied zwischen Rumänien und dem, was im Westen geschehen ist, besteht darin, dass in Rumänien im Gro‎ßen und Ganzen keine der für solche Situationen geltenden Normen eingehalten wurden. Die Kommunikation war abrupt, und es wurden Zwänge und Einschränkungen ausgesprochen, ohne eine Offenheit an den Tag zu legen z.B. für Partnerschaften mit religiösen Organisationen, die in Krisensituationen eine wichtige Rolle in der Gesellschaft spielen. Darüber hinaus wurde eine unangemessene Sprache verwendet, die vor allem auf lange Sicht negative Folgen haben wird. Es wurde auf liturgische Zeremonien hingewiesen, die es seit Jahrhunderten gibt. Nach Ansicht der Behörden hätten sie während der Pandemie fast vollständig verboten werden müssen. Dies ist jedoch nach internationalen Standards der Religionsfreiheit streng verboten, weil es Spannungen innerhalb der Gesellschaft erzeugt, Gläubige gegen Nicht-Gläubige ausspielt und soziale Blasen entstehen lässt“, sagt Raiu.




    Laut einem OSZE-Bericht über die Einschränkung der Menschenrechte in Notsituationen in den 57 Mitgliedsstaaten gehört Rumänien zu den Ländern, die die Religionsfreiheit stark eingeschränkt haben. Eine Zeit lang wurden die Gottesdienste in den rumänischen Kirchen hinter verschlossenen Türen abgehalten, da die Gläubigen auch zu Ostern nicht am religiösen Leben der Gemeinde teilnehmen konnten. Dann wurde beschlossen, dass der Zugang zu Wallfahrten nur Personen gestattet werden sollte, die in der jeweiligen Ortschaft wohnen. Auch religiöse Prozessionen waren verboten. Die Polizei betrat die Kirchen und verteilte Geldstrafen während der Gottesdienste. Inzwischen ist die orthodoxe Kirche ein Partner des Staates, sowohl bei der Beratung der Gläubigen, den Anweisungen der Behörden zu folgen, als auch bei karitativen Aktionen zugunsten von Krankenhäusern, Kindern, älteren Menschen und Unterprivilegierten. Während des Ausnahmezustands spendete die Rumänisch-Orthodoxe Kirche mehr als 4 Millionen Euro.



    Doch was hätte die Regierung in Bukarest tun sollen, um sicherzustellen, dass der Kampf gegen die Pandemie die Religionsfreiheit nicht beeinträchtigt? Der erste Schritt ist das, was die Vereinigten Staaten und das Vereinigte Königreich traditionell tun, nämlich eine Plattform für den Dialog zwischen Staat und Religionen einzurichten. Eine unpolitische Plattform, d.h. zusammengesetzt aus Mitgliedern der Regierung, aber auch aus Vertretern der Opposition, aller religiösen Organisationen, Akademikern, NGOs, Menschenrechtsaktivisten, unabhängigen Experten, Medien. Letztere sind sehr wichtig, weil sie die Botschaften an die Menschen vermitteln. Sobald diese Plattform geschaffen ist, kann nach dem Vorbild Gro‎ßbritanniens ein Konsens-Leitfaden für Einschränkungen des religiösen Lebens während der Pandemie entwickelt werden. Bevor dieser Leitfaden umgesetzt wird, müssen alle Beteiligten einen Konsens erzielen oder zumindest den Kompromiss verstehen, den sie angesichts der Einschränkungen eingehen müssen. Ohne diese beiden Schritte gibt es nur Lärm in den Medien, und die Frustration in der Gemeinschaft wird noch lange anhalten“, sagte OSZE-Experte Cătălin Raiu.




    In einem kürzlich erschienenen Artikel schrieb er, dass die Beziehung zwischen Staat und Kult absichtlich angespannt behalten zu sein scheint, da sie auf Überwachung und Kontrolle sowie auf verbaler Gewalt durch die Behörden oder bestimmte Meinungsmittlern beruht. Eine Haltung, die zeigt, dass die internationalen Verpflichtungen Rumäniens zur Religionsfreiheit nur metaphorischen Wert haben“.



    Das habe gute Gründe, glaubt er: Nach der Wende, als wir zur Demokratie zurückkehrten, haben wir zwar die Glaubensfreiheit als verfassungsmä‎ßiges Leitprinzip beibehalten, aber ohne eine Politik, die ihren Status als Grundrecht realisiert, wie es im Westen der Fall ist. Spannungen sind gerade wegen der Verwirrung über die Entscheidungskompetenz in Sachen Religionsfreiheit entstanden. In Rumänien wird diese Verantwortung der Kirche zugeschrieben, während sie gleichzeitig eine Angelegenheit des Staates ist, da sie in der Verfassung, in Gesetzen oder internationalen Verträgen verankert ist. Der Staat denkt nicht über die Religionsfreiheit nach, nimmt keine ordnungspolitische Stellung ein, greift nicht einmal in die öffentliche Debatte ein, kurzum, er überlässt alles der Kirche. Daher die Positionen, die die Kirche in der Öffentlichkeit einnimmt, wie wir in diesem Jahr oft gesehen haben! Auf der anderen Seite haben einige Politiker Bemerkungen gemacht, die als unangebracht angesehen werden. Im Bereich der Menschenrechte kommt es vor, dass eine einfache Erklärung alles zerstören kann, was über die Jahre gut aufgebaut worden ist“, meint der Experte.

  • Libertate religioasă în vremea pandemiei?

    Libertate religioasă în vremea pandemiei?


    În paralel cu apariția, și în România, a noului coronavirus și cu măsurile anti-criză sanitară ale autorităților, taberele pro sau contra Bisericii Ortodoxe majoritare, pro sau contra credincioșilor și a libertății lor religioase s-au radicalizat. Cine are dreptate? Statul? Care restrânge – provizoriu, se justifică el – drepturi și libertăți fundamentale în numele luptei împotriva pandemiei? Sau cei care afirmă că în toate există o linie roșie peste care nu se poate trece?



    Cătălin Raiu este reprezentantul României în panelul de experți pe libertate religioasă al OSCE și președintele FoRB România, asociație pentru Promovarea Libertății Religioase. L-am întrebat dacă în România s-a încălcat libertatea religioasă în cele zece luni de criză Covid-19 de până acum:


    “S-a încălcat peste tot libertatea religioasă în pandemie, pentru că toate statele au luat măsuri abrupte și în afara standardelor internaționale care prevăd, de altfel, modalitatea precisă în care statul poate interveni în situații de criză, pentru a reglementa în mod democratic restricționarea vieții religioase. Diferența între România și ce s-a întâmplat, grosso modo, în Occident, este că în țara noastră nu s-a respectat niciunul din standardele care reglementează astfel de situații.


    S-a comunicat foarte abrupt, s-au comunicat mai degrabă restricții decât, de exemplu, invitații la parteneriat cu organizațiile religioase care, în situații de criză, au un rol important în societate și s-au folosit termeni nelalocul lor care vor avea consecințe negative mai ales pe termen lung. S-a arătat cu degetul către gesturi liturgice care există de secole și care, în opinia autorităților, ar fi trebuit sistate aproape în totalitate pentru a lupta împotriva efectelor nocive ale pandemiei. Acest lucru este absolut interzis de standardele internaționale privind libertatea religioasă, pentru că nu face decât să tensioneze societatea, să opună credincioși împotriva ne-credincioșilor, să creeze bule sociale, or tensiunile sunt reținute de epiderma societății pe termen lung.”



    Într-un raport al OSCE privind restricționarea drepturilor omului pe perioada stărilor de urgență în cele 57 de țări membre, România se află printre cele care au îngrădit cel mai dur libertatea religioasă. O bună perioadă de timp, slujbele în bisericile românești s-au ținut cu ușile închise, astfel încât credincioșii nu au putut participa la viața religioasă în comunitate nici măcar de Paște. Apoi, s-a decis ca accesul la pelerinaje să le fie permis doar persoanelor cu domiciliul în localitatea respectivă. Au fost interzise procesiunile religioase. Poliția a intrat în biserici și a împărțit amenzi în timpul slujbelor … În paralel, Biserica Ortodoxă a fost un partener al Statului atât prin sfaturile adresate credincioșilor de a respecta îndrumările autorităților, cât și prin acțiunile de caritate întreprinse în sprijinul spitalelor, copiilor, bătrânilor sau al persoanelor defavorizate: BOR a oferit, numai în perioada stării de urgență, peste 4 milioane de euro.



    De ce, atunci, atâtea măsuri împotriva Bisericii, în condițiile în care, în plus, lăcașurile de cult nu au fost, potrivit statisticilor, focare de îmbolnăvire?



    Cătălin Raiu, expert OSCE, are mai multe răspunsuri:


    “Primul se referă, din nou, la standardele internaționale privind restricționarea libertății religioase, care impun ca regulile să fie generale, adică să nu facă diferența între spații religioase și spații laice, tocmai pentru a nu stârni societatea să se dividă, pentru a nu se crea tensiuni între religios și non-religios. Asta duce la discriminare pe termen lung. Un al doilea răspuns, vizibil și în alte țări, este că restricțiile au vizat cu precădere categoriile despre care se știa că sunt, mai degrabă, tăcute în fața autorităților.


    Primul drept restricționat a fost chiar dreptul la sănătate. Sună paradoxal! Atunci când statele și-au propus să facă eforturi consistente în a lupta împotriva pandemiei, primul drept restricționat a fost la sănătate, prin îngreunarea, chiar interzicerea în unele situații, a accesului bolnavilor la sistemul de sănătate pentru boli non-Covid. Unii dintre ei, din păcate, au murit. A doua categorie căreia i s-au sistat drepturile, fiind considerată o categorie tăcută, au fost bătrânii. Acestora le-a fost interzis să iasă din casă la anumite ore … Apoi, au fost școlarii și credincioșii …”



    Ce ar fi trebuit să facă Guvernul de la București pentru ca lupta împotriva pandemiei să nu afecteze libertatea religioasă? Ne spune tot Cătălin Raiu:


    “Primul pas e ceea ce SUA și Marea Britanie fac în mod tradițional, anume să aibă o platformă de dialog între Stat și Culte, care să nu fie politizată, asta înseamnă să aibă și membri ai Guvernului, dar și reprezentanți ai Opoziției, reprezentanți ai tuturor organizațiilor religioase, universitari, ong-iști, militanți pentru drepturile omului, experți independenți, presă – e foarte importantă prezența presei, pentru că duce mai departe mesajele către populație …


    După ce această platformă, care poate fi alcătuită chiar și acum, se pune în mișcare, poate elabora, așa cum a făcut Marea Britanie, un ghid consensual privind restricționarea vieții religioase în timpul pandemiei, deci un ghid cu care, dinainte de a fi aplicat, toți actorii implicați să fie într-o formă sau alta de acord sau, măcar, să înțeleagă compromisul pe care trebuie să îl facă atunci când au de-a face cu restricții. În lipsa acestor doi pași, este doar gălăgie în mass-media! Este doar frustrare în rândul comunităților, frustrare care va rămâne pe termen lung și chiar foarte lung.”



    Într-un articol recent, expertul României la OSCE, Cătălin Raiu, scria că: “relația Stat-Culte pare că este lăsată în mod intenționat sub amprenta tensiunilor, fiind bazată pe supraveghere și control, precum și pe o violență verbală excesivă atât din partea autorităților, cât și din partea unor vectori de opinie, atitudine care arată că angajamentele internaționale ale României în materie de libertate religioasă au doar valoare de metaforă”.



    De ce se întâmplă acest lucru? Cătălin Raiu: “Pentru că noi, după 1990, când am reînceput viața democratică, având inclusiv libertatea religioasă ca principiu constituțional călăuzitor, l-am lăsat înscris în textele legislative, dar nu am făcut politici publice care să mențină libertatea religioasă la statutul de drept fundamental, așa cum se întâmplă în Occident. Tensiunile au apărut pentru că se întreține această stare de confuzie: libertatea religioasă în România este pusă exclusiv pe seama Bisericii.


    Deși ea este în mandatul Statului, pentru că este cuprinsă în Constituție, în legi sau tratate internaționale, Statul nu reflectează asupra libertății religioase, nu face politici publice, nu intervine nici măcar în dezbaterea publică și lasă totul pe seama Bisericii. De asta sunt și din partea Bisericii, câteodată, răbufniri publice și au fost destule anul acesta! De asta sunt și din partea politicienilor, persoane pasagere în funcții politice, exprimări care nu sunt la locul lor deloc. Drepturile omului sunt un domeniu în care construiești ani de zile ceva bun și poți sfărâma totul printr-o simplă declarație.”



    Se apropie Crăciunul și românii nu știu, spre deosebire de cetățenii altor țări, dacă vor avea voie să meargă la biserică sau dacă, acasă, îl vor putea sărbători, în jurul bradului sau al unor mese îmbelșugate, în familie extinsă. În ritmul în care autoritățile au procedat până acum, probabil că oamenii vor afla cu puține zile înainte.