Pe 4 martie
1977, la ora locală 21:21, în zona seismică Vrancea din estul României, la o
adâncime de 94 de kilometri, se producea un cutremur de 7,4 pe scara Richter. Mișcarea
seismică avea să fie resimțită puternic în țară, în special în sud și est. A
zguduit și state vecine – Serbia, Bulgaria şi Ungaria, dar și alte țări din
centrul și sudul Europei, precum și Rusia, până la nord de Sankt Petersburg.
La ʺcutremurul
din ʹ77ʺ – așa cum îl identifică românii atunci când îl evocă din amintiri sau
din auzite – 23 de județe, dintr-un total de 40, au fost grav afectate. Au fost
1.578 de morți și peste 11.300 de răniți la nivel național, din care 1.424 de
morți (adică 90% din total) și aproape 7.600 de răniți doar în București! Printre
decedați s-au numărat inclusiv personalități marcante ale Românei – actorul
Toma Caragiu, regizorul Alexandru Bocăneț, cântăreața Doina Badea, istoricul
literar Mihai Gafița ori scriitorul Alexandru Ivasiuc.
Majoritatea
deceselor din Capitală au fost ca urmare a prăbușirii totale sau parțiale a peste
30 de clădiri – blocuri de locuințede înălțime mare sau
medie, unele emblematice pentru arhitectura orașului. S-au
prăbuşit, de asemenea, un hotel, un corp al Facultății de Chimie ori Centrul de
Calcul al Ministerului Transporturilor. Centrala
termo-electrică București Vest a fost la un pas de explozie, ca urmare a prăbușirii
unui plafon și izbucnirii unui incendiu.Multe alte
clădiri din București au fost avariate sever sau moderat.
Or, având cutremurele
devastatoare de la început de februarie din Turcia și Siria în ochi şi minte,
dar evocându-l și pe cel din țară din 1977, românii constată că lecțiile oferite
de aceste cataclisme naturaleîn materie de
consolidare a clădirilor cu risc seismic nu au fost învățate!
Arhitectul Ştefan
Dumitraşcu vorbește despre situația din Bucureşti de la ora actuală: În perioada în care am fost arhitectul-şef al Municipalităţii, vreme de
2 ani şi jumătate, aceste imobile au fost identificate şi mai mult de 180
dintre ele au fost expertizate tehnic în vederea stabilirii soluţiilor de
punere în siguranţă sau consolidare. Mai mult decât atât, acum 2 ani şi
jumătate, prin Administraţia Municipală de Consolidări Risc Seismic, în
subordinea Consiliului General, existau 81 de şantiere în municipiul Bucureşti
pentru aceste lucrări. Din păcate, ca urmare a unor schimbări administrative şi
a unei alte concepţii, astăzi sunt zero şantiere de consolidare.
Mai ales în
zona centrală a Capitalei, numeroase clădiri vechi, construite înainte de 1977,
sunt foarte şubrede, pentru că au trecut deceniile peste ele fără să fie măcar
renovate. De consolidare antiseismică nici nu se pune problema!
De
aceea, potrivit lui Ştefan Dumitraşcu, nu mai este timp de pierdut: Suntem, totuşi, în ceasul al unsprezecelea, dacă nu chiar al
doisprezecelea, pentru a şti ce trebuie să facem. O operaţiune de consolidare
nu se face peste noapte, e un şantier care durează un an, un an şi jumătate, în
cazul unei clădiri construite în 1940, să zicem, cu 8 sau 10 etaje, pe Bulevardul
Magheru, Calea Victoriei – artere semnificative ale Capitalei. Putem, pe de o
parte, precum spuneam, să educăm lumea, să găsim soluţii alternative corecte
pentru regruparea, ajutorarea şi intervenţia în cazul unui seism. Toată lumea
consideră că un seism major în Capitală se va produce – şi sigur se va produce,
asta nu o discutăm – undeva, aşa, într-o după-amiază frumoasă de primăvară,
ieşim în parc şi aşteptăm să vină armata cu produsele de la rezerva de Stat, să
ne dea câte o sticlă de apă şi o conservă de carne. Nu! Acest lucru trebuie
organizat foarte serios şi, bineînţeles, o conducere competentă la nivelul
Municipalităţii care să reia de urgenţă lucrările de consolidare.
Prefectul
Capitalei, Toni Greblă, atrage și el atenţia cănu lipsa fondurilor
a împiedicat reabilitarea antiseismică a clădirilor, ci…: ʺ… indolenţa unor oameni din administraţie care nu pregătesc temeinic
proiectele pentru a putea să purceadă la reabilitarea, la consolidarea
antiseismică a clădirilor. În ultimii 15 ani, nici un municipiu nu poate să
spună, mai ales municipiul Bucureşti, că nu a avut bani pentru reabilitarea
clădirilor. An de an, fonduri de la Ministerul Dezvoltării, fonduri europene
rămân neconsumate, pentru că nu suntem în stare să muncim pentru a realiza
proiecte pentru consolidarea antiseismică şi a le transpune în practică.ʺ
Consolidarea
clădirilor cu risc seismic poate fi finanțată integral atât de la buget, cât și
prin PNRR, după înscrierea într-o platformă digitală specifică. Aşteptând ca
locuinţele să le fie consolidate, ar putea şti românii care sunt, măcar, cele
mai sigure oraşe din țară în caz de cutremur puternic? Răspunde la întrebare Mihail
Diaconescu, seismolog la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru
Fizica Pământului: ʺSigur că putem şti, dar nu ştiu cât de
sănătos ar fi. Ce să facem, să migrăm toţi în oraşele alea şi să depopulăm o
parte din ţară? Problema este să se construiască şi să se consolideze ceea ce a
fost afectat de-a lungul timpului. În momentul în care ne apucăm să construim
ceva – nu noi ca persoane fizice, ci ca Stat, ca firme – să respectăm codul de construcţii. Dacă este
respectat acest cod de construcţii, nu mai există pericolul de a se prăbuşi
casa peste noi.ʺ
Cum ar arăta,
deci, la ora actuală, Bucureștiul în caz de seism major? Posibil, mult mai rău
decât acum 46 de ani. Conform datelor Ministerului Dezvoltării, în România sunt
2.687 de clădiri încadrate în diferite clase de risc seismic. Majoritatea sunt
în Bucureşti, din care câteva sute în clasele I și II de pericol. O analiză a
Comitetului Municipiului Bucureşti pentru Situaţii de Urgenţă arată, însă, că
situația este mult mai gravă – în cazul unui cutremur similar celui din 1977,
23 de mii de clădiri din Capitală ar putea suferi avarii semnificative. Dintre
acestea, 1.000 s-ar putea prăbuşi parţial sau total.