Radio România Internațional

Tag: catolici

  • Papa vine în România

    Papa vine în România

    Papa Francisc va face o călătorie apostolică de trei zile, de pe 31 mai până pe 2 iunie, în România, la invitaţia preşedintelui Klaus Iohannis şi a Bisericii Catolice de aici — au anunţat surse oficiale concordante de la Bucureşti şi Vatican. Sub motto-ul Să mergem împreună!, Suveranul Pontif va vizita Capitala, Iaşiul, cel mai mare oraş din estul ţării, unde trăieşte o importantă comunitate romano-catolică, Blajul, capitală spirituală a greco-catolicilor români, precum şi sanctuarul franciscan de la Şumuleu Ciuc, zonă cu populaţie majoritar maghiară.



    Sfântul Părinte a încurajat întotdeauna respingerea egoismului şi acordarea unei importanţe centrale binelui comun. El vine în România pentru a invita la unitate, pentru a confirma credinţa — anunţă biroul de presă al Sfântului Scaun. Episcopul Diecezei Romano-Catolice Iaşi, Petru Gherghel, a spus că Sfântul Părinte este ca un tată care vine să îşi viziteze fii. Pentru Cardinalul greco-catolic Lucian Mureşan, Preşedinte al Conferinţei Episcopilor Catolici din România, vizita Papei Francisc în România va avea în primul rând un caracter pastoral, dar va însuma şi importante valenţe ecumenice.



    Ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, Petru Liviu Zăpârţan, i-a declarat corespondentei Radio România la Roma că vizita Papei va însemna, fără îndoială, şi posibilitatea unui dialog cu Biserica Ortodoxă, majoritară în România, dar va fi şi o ocazie de a vedea că România este la confluenţa unor spaţii culturale extrem de diverse”. La Bucureşti, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, şi-a exprimat bucuria că vizita a fost confirmată şi a evocat bunele relaţii dintre Biserica Ortodoxă Română şi cea Romano-Catolică.



    La ultimul recensământ, 86,5% dintre cetăţenii români s-au declarat ortodocşi, doar 4,6% romano-catolici şi mai puţin de un procent greco-catolici. Scoaterea în afara legii a bisericii martire greco-catolice de către regimul comunist imediat post-belic s-a făcut după modelul şi la ordinul ocupanţilor sovietici. România n-a trecut niciodată prin războaie religioase, n-a cunoscut practici inchizitoriale ori arderi pe rug.



    Nu e, de aceea, întâmplător că în 1999, România devenea prima ţară majoritar ortodoxă vizitată, vreodată în istorie, de un Suveran Pontif. Invitat de preşedintele creştin-democrat Emil Constantinescu şi de Patriarhul ortodox din epocă, Teoctist, Ioan-Paul al II-lea a fost întâmpinat cu entuziasm şi cu dragoste de sute de mii de români, care, indiferent de apartenenţa lor confesională, vedeau în el cel mai iubit Papă din istorie” şi omul cu un rol enorm în prăbuşirea dictaturilor comuniste. Vizita de atunci e evocată şi de presa occidentală, precum cotidianul catolic francez La Croix sau italianul La Stampa, care amintesc că Papa Ioan Paul a numit România Grădina Maicii Domnului, formulă dragă tuturor credincioşilor”.

  • Premierul Dăncilă, vizită la Roma

    Premierul Dăncilă, vizită la Roma

    UPDATE: Aflată într-o vizită în capitala Italiei, Viorica Dăncilă a vizitat, duminică, Accademia di Romania din Roma, cea mai veche instituție românească de cultură din străinătate, ce aniversează în an centenar, 96 de ani de la întemeiere.


    Cu această ocazie, primul ministru a vizitat expoziția Arhitectură și Regalitate” inaugurată recent în spațiul galeriei instituției, un proiect organizat de Institutul Cultural Român, în parteneriat cu Primăria Municipiului București, prin creart — Centrul de Creație, Artă și Tradiție și Accademia di Romania in Roma.




    Premierul Viorica Dăncilă a a avut o convorbire telefonică cu Preasfințitul Siluan, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei. Aflată în vizită la Sfântul Scaun, primul ministru l României și-a exprimat aprecierea pentru susținerea de către Biserica Ortodoxă a comunităților românești din diaspora, în special din Republica Italiană, și a vorbit despre importanța lăcașurilor de cult în viața românilor care trăiesc în afara granițelor țării.



    Viorica Dăncilă a subliniat atenția acordată de statul român respectării drepturilor comunității românești, rolul cultelor religioase în păstrarea identității spirituale și lingvistice.



    Șeful executivului a avut și o întâlnire cu studenții români care studiază în universitățile pontificale, desfășurată la sediul Colegiului ”Pio Romeno”. În discursul său, premierul a subliniat importanța Colegiului Pontifical ”Pio Romeno” în formarea studenților români la Vatican și în consolidarea relațiilor dintre România și Sfântul Scaun.


  • Opinii şi atitudini religioase

    Opinii şi atitudini religioase

    95% dintre români cred în Dumnezeu, dar numai 21% afirmă că merg săptămânal la biserică. De asemenea,
    deşi 67%consideră că
    homosexualitatea trebuie descurajată, doar 27% dintre români consideră
    necesar referendumul pentru definirea căsătoriei strict ca uniunea dintre un
    bărbat şi o femeie. Aceste date fac parte dintr-un infografic dat recent
    publicităţii pentru a evidenţia atitudinile religioase ale românilor. Fundaţia
    Friedrich Ebert România, prin intermediul proiectului Monitorul Social, a
    lansat acest infografic în perioada în care coaliţia de guvernare şi-a anunţat
    intenţia de a organiza un referendum pentru a da curs petiţiei cetăţeneşti, cu
    trei milioane de semnături, prin care se cere modificarea Constituţiei României.
    Prin modificare se doreşte a se preciza clar că familia se întemeiază pe căsătorialiber
    consimţită între soţi,bărbat și femeie, nu doar între soţi, aşa cum
    scrie acum în textul constituţional. Cererea vine din partea unei coaliţii formată din din mai multe organizaţii
    non-guvernamentale, denumită Coaliţia pentru Familie, care militează pentru
    familia tradiţională heterosexuală întemeiată, printre altele, şi pe principii
    creştine. Ştiut fiind că majoritatea românilor se consideră religioşi, aşa cum
    arată multe studii sociologice, dar şi percepţia comună, infograficul marca
    Monitorul Social a evidenţiat şi unele discrepanţe sau breşe în această opţiune
    pentru o viaţă religioasă, în aparenţă trainică şi consecventă cu sine.
    Victoria Stoiciu, reprezentanta Fundaţiei Friedrich Ebert. Avem
    99,6% din români – conform recensământului – care se declară ca aparținând unei
    religii. Pe de altă parte, dacă ne uităm la felul în care oamenii înțeleg să-și
    manifeste în viața de zi cu zi aceste credințe religioase, doar 44% dintre
    români afirmă că se roagă zilnic. Doar 21% dintre respondenți afirmă că merg la
    biserică săptămânal. Se observă imediat o discrepanță. Avem aproape 100% dintre
    români care se declară religioși, dar se pare că-și practică religia în
    procente mult mai mici.


    Antropologul
    Vintilă Mihăilescu este de acord cu datele publicate de Monitorul Social care,
    de altfel, compilează mai multe cercetări credibile aparţinând unor instituţii
    sociologice de prestigiu, precum şi date provenind de la recensământul naţional
    din 2011. Totuşi, nişte nuanţări se impun când analizăm falia dintre faptul că majoritatea
    românilor se declară credincioşi, dar numai un sfert din ei afirmă că merg
    săptămânal la biserică, în timp ce mai puţin de jumătate se roagă zilnic.
    Vintilă Mihăilescu. Această dicrepanţă nu trebuie interpretată în sensul una spui şi alta
    faci. Trebuie să înţelegem doar că practicile ortodoxe sunt, eventual, mai
    puţin instituţionalizate decât altele. Relaţia directă cu Dumnezeu, prin
    rugăciune acasă, este şi ea o formă de a practica religia. Această falie care
    apare în grafic nu indică neapărat o ipocrizie aşa cum, de multe ori, se consideră.
    Nu înseamnă Mă declar credincios, dar n-am timp de prostii de astea. De multe
    ori, comunităţi foarte religioase au propriile lor obiceiuri care sunt, de
    multe ori, precreştine, chiar magice. Aceste practici, deloc canonice, sunt
    acceptate de unii preoţi, căci reprezintă o modalitate de a-şi păstori
    credincioşii.


    De altfel, şi infograficul publicat de Monitorul Social confirmă faptul că
    obiceiurile religioase ale unor comunităţi – cum ar fi şi cea generică, a
    românilor – reprezintă, mai degrabă, liantul acelei comunităţi şi nu neapărat,
    expresia credinţei membrilor ei. Victoria Stoiciu. De asemenea, pare
    paradoxal că 99,6% dintre respondenți declară că aparțin unei religii, dar
    numai 95% afirmă că ei cred în Dumnezeu. Nu este o falie uriașă, dar această
    diferență de numai 5% nu poate fi neglijată. Asta se explică prin apartenența
    la o tradiție și la o comunitate culturală. De pildă, faptul că te-ai născut
    într-o familie de creștini ortodocși, ai fost botezat, te-ai căsătorit
    religios, toate marchează apartenența la o religie, dar nu înseamnă și că
    persoana respectivă chiar crede în Dumnezeu. Apartenența la această comunitate,
    mai degrabă culturală, nu înseamnă că o persoană se simte obligată să respecte
    practicile religioase cotidiene: mers la biserică, rugăciune, etc. Ritualurile
    mari, cele de trecere – botez, căsătorie, înmormântare – sunt respectate    .


    În acelaşi registru al faliei dintre
    principii şi practică, au fost interpretate şi datele care arată o susţinere
    mică – de 27% – pentru referendumul privind definirea familiei ca întemeiată
    exclusiv pe căsătoria între persoane de sex diferit, deşi 67% dintre români
    cred că homosexualitatea trebuie descurajată de către societate. Totuşi, aceste
    date ar indica şi prezenţa toleranţei, constată Vintilă Mihăilescu. Faptul că homosexualitatea trebuie descurajată, este, din perspectiva
    unui om credincios, a unui creştin sau a unui om al bisericii, este ceva
    firesc. Nu discut aici dacă e bine sau nu, ci doar spun că este o afirmaţie
    coerentă cu ceea ce unii înţeleg prin a fi bun creştin. Surpriza apare în altă
    parte. Două treimi dintre români par a spune: nu trebuie încurajat acest
    fenomen, dar asta nu înseamnă persecuţie, nu înseamnă că trebuie să schimbi
    Constituţia sau legile. Adică, homosexualitatea nu trebui încurajată, dar nici
    sancţionată. Iar asta implică o doză de înţelepciune mai mare decât mă
    aşteptam.



    Dar se mai constată un lucru, care poate este mai
    relevant decât cele anterioare pentru actuala stare de spirit din societate:
    79% dintre români leagă credinţa de moralitate, considerând că este necesar să
    crezi în Dumnezeu pentru a fi moral şi a avea valori corecte. Vintilă
    Mihăilescu ne explică. Ăsta e un lucru simptomatic, căci această
    legătură se intensifică, în mintea oamenilor, în condiţiile unei societăţi
    imprevizibilă, percepută ca fiind imorală, cu norme foarte laxe. În momentul în
    care e perceput riscul major de imoralitate, singura şansă şi singurul temei
    rămâne atunci biserica. Are loc o întoarcere la biserică, aceasta fiind singura
    instituţie care poate garanta moralitatea. Iar asta ne spune mai mult decât că
    societatea e foarte legată de biserică. Ne arată neîncrederea oamenilor în
    moralitatea societăţii. Ne percepem ca o societate profund imorală sau cu
    riscuri de imoralitate şi, în cazul ăsta, singurul refugiu rămâne biserica.

  • Paşti pentru toţi creştinii

    Paşti pentru toţi creştinii

    Pentru creştini, Paştile reprezintă una dintre cele mai importante sărbători. De fapt, este un moment complex, cu mult dramatism si multă trăire. Este istoria naşterii unei religii, cea creştină, desigur, este un punct de cotitură în istoria umanităţii, este credinţa a două miliarde şi jumătate de oameni din lumea întreagă. Iisus s-a născut acum două mii şi 17 ani. Viaţa şi jertfa sa sunt povestite în Noul Testament, parte esenţială a Bibliei. Când se apropia de 33 de ani, Iisus îşi împlineşte destinul, se jertfeşte pentru mântuirea oamenilor, este răstignit pe cruce de soldaţii romani ai autorităţii temporare, terestre, şi învie în a treia zi.



    Toate acestea s-au întâmplat, în anul 33, în zilele în care, în Israel, se sărbătorea Pesahul. Este, desigur, o sărbătoare a renaşterii, a învierii. În unele limbi vest-europene, denumirea sărbătorii are rădăcini păgâne, trimiţând tot la renaşterea întregii naturi, după iarnă. Curgerea acelor zile, cu patimile, jertfirea şi învierea lui Iisus este retrăită de credincioşii creştini în fiecare an, de Paşti. Religia cu cei mai mulţi adepţi din lume, creştinismul, este departe de a se prezenta ca un monolit al dogmei, o structură rigidă şi inertă în care nu s-a mişcat nimic de două mii de ani.



    De fapt, de-a lungul timpului au existat intense dezbateri şi dispute privind linia corectă a creştinismului. În prezent, înfloresc două mari ramuri ale creştinismului, ortodoxia, căreia îi aparţin, majoritar, românii, şi catolicismul, biserica Vestului Europei, care iradiază de la Roma în întreaga lume. Despărţirea celor două ramuri, Marea Schismă, s-a produs în 1054 şi, cel puţin teoretic, a fost cauzată de o serie de diferenţe dogmatice. Până în 1999, când Ioan Paul al ll-lea a venit în România, niciun papă, şef al Bisericii catolice, nu vizitase o ţară majoritar ortodoxă. O diviziune serioasă funcţionează, în inima creştinismului, şi în ceea ce priveşte data la care se sărbătoresc Paştile.



    Într-adevăr, catolicii şi ortodocşii sărbătoresc Paştile la date diferite, dar nu rareori se întâmplă ca data să fie aceeaşi. Altfel spus, calculele diferite făcute de cele două biserici dau acelaşi rezultat, aceeaşi duminică în care şi catolicii şi ortodocşii se bucură de Învierea Domnului. În anul 325, Primul conciliu de la Niceea a pus bazele dogmatice şi canonice ale creştinismului, stabilind inclusiv modul de calcul al Paştilor. Era vorba de prima duminică după prima lună plină care cade după echinocţiul de primăvară.



    În secolul al XVl-lea a apărut şi reforma gregoriană a calendarului, care nu a fost acceptată de bisericile ortodoxe. Până la urmă, pentru ortodocşi, Paştile nu pot cădea înainte de 4 aprilie iar pentru catolici nu pot fi înainte de 22 martie. Se ajunge, astfel, la diferenţe de până la 5 săptămâni dar şi la coincidenţe, cum se întâmplă în acest an, când Paştile cad în aceeaşi zi pentru ortodocşi, catolici şi protestanţi. Aşa a fost şi în 2014, şi în 2010 şi 2011, o succesiune şi mai rară de date comune pentru sărbătoarea Paştilor.



    În acest mileniu, începând chiar cu 2001, a fost un ritm constant de 3 ani pentru reluarea situaţiei de zi comună pentru sărbătorirea Paştilor. Din păcate, următoarea dată comună pentru Paşti va fi 20 aprilie 2025, deci peste nu mai puţin de 8 ani. Şi apoi, pentru o perioadă lungă, peste două decenii, vom reveni la ritmul strict de până acum, în care vom face Paştile separat de fraţii noştri timp de doi ani consecutivi, pentru a fi din nouă uniţi în Duminica Învierii.