Tag: Cehov

  • “Doamna cu căţelul” la Opera Naţională Bucureşti

    “Doamna cu căţelul” la Opera Naţională Bucureşti

    Pe 11 februarie, Opera Naţională Bucureşti propune spectacolul “Doamna cu căţelul”, o lucrare compusă de pianista Livia Teodorescu-Ciocănea, profesor doctor la Universitatea de Muzică din Capitală, pornind de la cunoscuta nuvela de Anton Pavlovici Cehov. Protagoniştii spectacolului dirijat de Vlad Conta sunt soprana Veronica Anuşca şi tenorul Adrian Dumitru.



    Libretul este semnat de Iuliana Kampert, elementele de scenariu de Alexander Hausvater, iar conceptul regizoral îi aparţine lui Alexandru Nagy. Compozitoarea Livia Teodorescu-Ciocănea a explicat la Radio România Internaţional cum s-a născut această operă în concert şi ce elemente a căutat să pună în valoare.




    Am iubit întotdeauna opera şi vocile. Pentru mine, capodoperele lirice ale marilor compozitori încorporează bogăţia pe care muzica este capabilă să o exprime. Am dorit în mod firesc să scriu o operă şi am ales ca subiect una dintre cele mai frumoase nuvele din literatura universală. Lucrarea a fost scrisă între anii 2012-2015 ca o comandă a Uniunii Compozitorilor. În povestirea lui Cehov, personajele se află într-o capcană sufletească în confruntare cu societatea. Ideea centrală este aspirația spre fericire prin iubire, ca o forță de nestăpânit. Pe Gurov iubirea îl ia prin surprindere, iar pe Anna o tulbură și o transformă. Cehov vorbește despre emanciparea femeii la sfârșitul secolului al XIX-lea, despre tandrețe și durere. Am încercat o reflectare puternică muzicală a profunzimilor omenești descrise de Cehov. Soliștii, corul şi orchestra participă intens la desfășurarea acestei povestiri, îmbogățită cu personaje din alte nuvele. Însuși Cehov devine personaj în această operă, urmărind zbuciumul eroilor săi. Muzica este predominant dramatică, cu momente de extaz liric, de evlavie religioasă sau de dansuri și romanțe lăutărești. Am căutat să pun în valoare splendoarea vocilor într-un mediu orchestral fluid și variat. Libretul a fost scris de fiica mea, Iuliana Kampert (alias Iuliana Ciocănea Teodorescu)”, spune compozitoarea.

  • Festivalul Naţional de Teatru, la final

    Festivalul Naţional de Teatru, la final

    O selecţie ca o imagine a ceea ce se întâmplă astăzi în dinamica teatrului românesc, de la spectacolele mici, bijuterie, la spectacolele mari, bijuterie, pentru că performanţa este fără frontiere şi nu este alungată de nicăieri, nici din locurile mici, de kammerspiel (teatrul de cameră), nici de pe scenele foarte mari, iar noi mergem pe urmele performanţei şi vrem ca toate astea să fie văzute clar în Festivalul Naţional de Teatru”, spunea directorul artistic Marina Constantinescu, la începutul celei de-a 24-a ediţii a Festivalului Naţional de Teatru.



    Actori, clovni, muzicieni, dansatori şi acrobaţi; muzică de acordeon, valsuri, romanţe vechi şi coruri tradiţionale. Cam aşa ar putea fi caracterizat spectacolul-eveniment din FNT 2014: “Donka — O scrisoare către Cehov”, producţie a Companiei Finzi Pasca, Elveţia şi a Festivalului Internaţional de Teatru Cehov, cu textul şi regia semnate de celebrul Daniele Finzi Pasca. Maria Bonzanigo, co-fondatoare a companiei, a creat muzica spectacolului şi a semnat coregrafia, împreună cu Finzi Pasca. Artista a fost prezentă la Bucureşti şi de la ea am aflat povestea acestui adevărat poem vizual: “Am lucrat mult ca echipă de creaţie cu jurnalul lui Cehov. Am citit tot, dar în special ne-a interesat călătoria la Sahalin şi viaţa ca medic şi ca fiinţă umană, cu familia lui şi, de asemenea, ca scriitor, ca pescar… Deci, persoana, mai mult decât artistul şi scriitorul. Ne-a interesat viaţa lui şi modul de a gândi, viziunile sale… Iar în spectacol sunt imaginile noastre cu privire la Cehov. Nu pretindem să spunem Cehov a fost aşa sau aşa. Sunt viziunile noastre şi omagiul pe care noi îl aducem lui Cehov”.



    Pentru cei care nu au văzut spectacolul, Maria Bonzanigo descrie astfel atmosfera creată: “Plină de lumină, de culoare, un amestec de realitate şi vis. Există un amestec de sunet, text şi un fel de a sta pe scenă care, cred, compune o imagine unică, mai puţin raţională, mai mult rezultat al puterii imaginaţiei. Interpreţii sunt foarte generoşi şi empatici. Fiecare dintre ei are propria viziune asupra lui Cehov şi îl iubeşte pe Cehov şi exprimă ce înseamnă pentru el Cehov. Şi cred că e foarte emoţionant”.



    Un alt spectacol din a 24-a ediţie a FNT care ar putea fi încadrat la categoria evenimente, a fost “Rinocerii”, de Eugene Ionesco. Pus în scenă de către Robert Wilson la Teatrul Naţional din Craiova, spectacolul a marcat închiderea oficială a festivalului, pe 2 noiembrie cea mai mare parte a invitaţilor din FNT deplasându-se, pentru câteva ore, la Craiova. “Noua punere în scenă de către Robert Wilson la Craiova este un triumf. Wilson a înţeles că aceasta nu mai era o piesă a Războiului Rece. Era de fapt o stare de spirit…”, scria criticul de teatru John Elsom. Tânărul regizor Bobi Pricop a fost asistentul lui Robert Wilson la spectacolul “Rinocerii” şi povesteşte despre relaţia regizorului cu teatrul din Craiova şi cu textul lui Ionesco: “Cred că a fost atras în primul rând de actorii pe care i-a cunoscut aici, în România. El a avut două momente mari în care a trecut pe lângă textele lui Ionesco, a avut şi o întâlnire cu el în anii ’70. Asta a fost. E o întâlnire, o coliziune pe care nu aş şti să o teoretizez. Asta mi se pare viu în spectacol: această coliziune între Ionesco şi Wilson. Pentru că, la un moment dat, Eugene Ionesco a şi spus că îşi doreşte ca piesele lui să fie regizate de Wilson. În sfârşit, se întâmplă asta, şi mă bucur că se întâmplă la noi în ţară. Cred că e o întâlnire care trebuie urmărită. Poate o să nască şi alte spectacole, dar e clar că îi serveşte foarte mult Ionesco lui Wilson şi viziunii lui.



    Pentru prima dată, Festivalul Naţional de Teatru a avut şi o producţie proprie. Este vorba despre celebrul musical “West Side Story”, pus în scenă pentru festival de coregraful Răzvan Mazilu, care a selectat pentru această producţie 21 de actori tineri. Răzvan Mazilu, despre alegerea acestui musical şi despre supratitlul “Manifestul unei generaţii”, o idee a directorului artistic Marina Constantinescu: “Noi ne-am propus iniţial un workshop de musical, care să aibă o finalitate în FNT. Dar lucrurile au evoluat şi au căpătat o dimensiune din ce în ce mai importantă şi mai mare. Am ajuns, astfel, la acest rezultat care pentru mine este cu totul special, deoarece proiectul are o încărcătură specială. E un proiect despre generozitate, este un proiect de a acorda o şansă unei generaţii foarte talentate, dar căreia i se oferă prea puţine şanse în sistemul teatral. West Side Story este el însuşi un manifest. Un manifest despre libertate, despre pace, despre umanitate, despre fericire, despre tineri. Şi atunci mi s-a părut că acestor tineri artişti li se potriveşte de minune acest text, care pare scris pentru ei”.



    Vă prezentăm la final opinia jurnalistei române Irina Wolf, stabilită la Viena şi invitată la FNT, despre iniţiativa unei producţii a festivalului şi despre întreaga ediţie 2014: “Mi se pare o idee foarte bună, aflată pe direcţia în care se merge la nivel internaţional. Majoritatea festivalurilor au o producţie a lor sau coproducţii cu alte festivaluri. Şi Wiener Festwochen, Salzburg Festspiele, ca să mă refer la festivalurile din Austria… Mi s-a părut că sălile sunt foarte pline, în special cu tineri. M-a bucurat foarte mult această dorinţă a tinerilor. Din câte am înţeles, nu au fost numai studenţi de la facultatea de teatru. De asemenea, mi s-a părut o organizare excelentă. Îmi pare bine şi că am cunoscut o sală nouă la Otopeni. Aş mai menţiona livestream-ul pe adevarul.ro. Zilnic a fost programat câte un spectacol care să fie transmis în direct din sala de spectacol. Fiind vizibil pe internet, la ore rezonabile, poate fi vizualizat chiar şi de românii plecaţi în străinătate, care pot, astfel, să aibă un contact cu festivalul.



    Organizată de UNITER, a 24-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru a avut loc în perioada 24 octombrie — 2 noiembrie. Radio România fiind partener de tradiţie al acestui eveniment.