În Israel se plantează copaci în amintirea celor plecaţi dintre cei vii. În Marea Britanie familia poate solicita municipalităţilor şi plăti asezarea unei bănci în vreun loc plăcut celui plecat.Recent a fost iniţiat şi în ţara noastră proiectul Plantaţi în amintire, al Asociaţiei Zi de bine. Şi pentru că este primul proiect la care a luat parte de când e în doliu după tatăl ei, Claudia Udrescu, din echipa de comunicare a Asociaţiei Zi de bine, ne-a spus povestea proiectului:
Plantați în amintire s-a născut din nevoia de a vorbi despre doliu în
spațiu public. Și cum anume s-a întâmplat asta? Melania Medeleanu (n.r.
fondatoarea Centrului comunitar Zi de bine) la un moment dat, a avut o
discuție cu cineva care pierduse mulți oameni într-un teribil accident rutier.
Şi în acel moment persoana respectivă încerca să vorbească despre cei care nu mai
erau. Tot ce primea ca răspuns era o să treacă, timpul le vindecă pe toate,
fii tare, nu plânge, dar tot ce își dorea ea era să poată să vorbească,
să-și vorbească durerea, să mai țină un pic aproape pe cei care nu mai erau în
viață, să-i țină aproape, vorbind despre ei. Ea a tot încercat să vorbească și
apoi în jurul ei s-a făcut liniște. N-a mai sunat-o nimeni. A apărut apoi ideea
din filmul Coco că noi existăm până când ultimul om își va aminti de noi. Și
atunci ne-am întrebat cum am putea face ca acești oameni să trăiască pentru
totdeauna, cumva, undeva? Și așa a apărut ideea site-ului, prima dată, site-ul
nostru plantațiînamintire.ro, care spune poveștile celor dragi, care nu mai
sunt. Sunt niște povești extrem de emoționante și de frumoase, unde cuvintele
cântăresc foarte, foarte greu. Vă invit din toată inima să le citiți. După
acest site a apărut ideea copacului, care este simbolul vieții, dar și al
materialității. Pentru că un copac poate fi chiar îmbrățișat. Și acest copac,
în ideea proiectului nostru, spune povestea celui drag, care nu mai este,
printr-un cod QR.
Astfel, la începutul lunii noiembrie a
apărut un prim parc cu amintiri. Claudia Udrescu: Și astfel s-a
născut primul parc de dor din România, la Lugoj, parc pe care l-am descris pe 5
noiembrie. Este un parc care, văzut de sus, are forma infinitului, în care 100
de mesteceni spun povești de dor, cu un gincobiloba în mijloc, simbolul vieții.
Sunt practic 100 de mesteceni de iubire, la Lugoj, și sunt practic 100 de povești
reunite în primul parc de acest fel din România. Când am deschis parcul la
Lugoj a fost cu multe emoții. Am fost acolo alături de zeci de persoane care au
venit să așeze plăcuța cu acest cod QR, plăcuță care leagă, cum vă spuneam, mesteacănul
de povestea celui iubit care nu mai este. Cum mi-a spus cineva: pentru că am
plantat acest mesteacăn, zilele mele de noiembrie vor fi mereu verzi, chiar
dacă toamna copacii se scutură de frunzele arămii, sau cum ne-a spus o altă
persoană: sufletul meu este mai ușor pentru că povestea mamei nu rămâne
închisă doar în sufletul meu, este dusă mai departe de mestecenii plantați. Și
ce poate fi mai plin de viață decât un parc în care generațiile următoare vor
iubi, se vor plimba, se vor juca sau vor căuta adăpost la umbra acestor
mesteceni plantați în amintire.
Un demers prin care viaţa se contiună
într-o altă formă mereu, după cum ne-a spus Claudia Udrescu:
Prin acest parc, durerea și doliul sunt transformate în viață. Oamenii
au venit din Brașov, din Plopeni, de exemplu, din Craiova, din Timișoara, din
București. Unii dintre ei chiar și-au luat în brațe copacul, au simțit nevoia
să-și îmbrățișeze mesteacăul, acest mestacăn-dor. Altcineva a spus că o să vină
să-și ude copacul ca să crească mare. S-a stat ore în șir la povești, pe
băncile de lângă mesteceni. S-au dat multe telefoane pe whatsapp pentru că
multe persoane, dintre cele care au plantat, sunt plecate din țară, de fapt. Vă
invit din toată inima să citiți poveștile care au fost scrise cu multă durere,
dar și cu foarte multă iubire pe plantați în amintire.ro, pentru că nimic nu
este mai trainic, credem noi, decât
iubirea cu care au fost scrise aceste povești, iubirea cu care au fost alese
fiecare dintre cuvinte. Știm cât de greu au fost să scrieți aceste povești și
vă mulțumim pentru încredere. Şi aș mai vrea să spun că toată luna noiembrie
este dedicată amintirii celor care nu mai sunt vii decât la noi în suflet,
pentru că vrem să dăm mai departe multe resurse care să ne ajute să procesăm
acest doliu prin care la un moment dat trecem cu toții în viață.
Şi a fost doar un prim pas al acestui
proiect ce va continua câtă vreme vor exista oameni al căror dor se cere
ostoit. Claudia Udrescu:
Ce ne dorim noi acum foarte mult, și
mulțumim pentru sutele de mesaje pe care le-am primit, este să întindem această
rădăcină-amintire peste tot în țară. Pentru noi este important ca un astfel de
proiect să se facă în parteneriat cu o primărie, pentru că noi venim și
plantăm, dar este nevoie ca primăria să se ocupe de acest parc, pe termen lung,
să-l îngrijească, să țină în viață acest parc, copacii, pentru că nu este un
parc obișnuit. Este un parc în care fiecare copac înseamnă o persoană, înseamnă
cineva drag care nu mai este, pentru cineva care a plantat. Și cu multă emoție
și bucurie putem să vă spunem că următoarele două parcuri vor fi deschise la
București și la Oradea. Vom veni din toată inima acolo unde o primărie este
deschisă pentru un astfel de proiect și ne dorim enorm să facem asta. Pentru că
peste tot oamenii iubesc și peste tot oamenii se duc și peste tot oamenii au
nevoie de un spațiu aproape sacru, îndrăznesc să spun, în care să-și şoptească
dorul și acest dor să aibă ecou. Și aș îndrăzni să vă rog să ne susțineți
pentru acest proiect Plantați în amintire.
Dacă
o intrați pe site-ul nostru zidebine.ro, veți putea găsi modalitățile de a ne
susține. Poate cel mai simplu este un SMS la 8 8 4 5 cu textul sus, pentru o
donație de 2 euro pe lună.
Este toamnă. Dar dorurile prind viaţă.