Vernisată pe 24 iunie 2021, data la care este marcată Ziua Universală a Iei și când se împlinesc 100 de ani de
relații diplomatice între Japonia și România, expoziția va fi deschisă până în
22 iulie. De ce anume avem de-a face cu un eveniment unic ne explică
drd. Iulia Gorneanu, curator al expoziției:
Este o expozție
unică, un demers unic. Pentru prima oară au fost puse în oglindă aceste două
piese vestimentare iconice, ia și chimonoul. Așteptări speciale de la expoziție
nu am. Sigur, ca orice curator, și eu sper să fie vizitată de cât mai multă
lume, iar piesele să se bucure de toată admirația pe care o merită. În schimb,
am mari așteptări de la dosarul pe care l-a depus România – în parteneriat cu
Republica Moldova – de înscriere în UNESCO a cămășii cu altiță. Aștept ca ia,
sub denumirea de ie, să intre la un moment dat în limbajul universal, așa cum au
intrat cuvintele chimono, sari, poncho sau altele. Între ie și chimono sunt
destule puncte comune. În primul rând, sunt veșminte tradiționale care au
influențat într-un mod absolut copleșitor moda secolului XX. Marile case de
modă, marii designeri au derivat din aceste piese vestimentare produse
contemporane. Sunt cele două tipuri de piese vestimentare care au schimbat
cumva paradigma.
Obiectele
expuse la Centrul Cultural Expo Arte din București
sunt
chimonouri şi ii de colecţie create de Iulia Gorneanu şi Mihaela Bădin Chilian
și prezentate într-un discurs vizual atemporal, realizat de artista japoneză
Ayako Funatsu. Despre răbdarea de care a a avut nevoie, dar și despre simboluri
grafice străvechi vorbește drd. Iulia Gorneanu, curator al expozției:
Am format o mică colecție de chimonouri cu destul de mare greutate. Încerc de
4 sau chiar 5 ani să configurez acest demers, știind că în 2021 – fix de Ziua
Iei, pe 24 iunie – s-au împlinit 100 de ani de relații diplomatice
România Japonia. Pe 24 iunie 1921 se deschidea Legația României la Tokyo. Mi-am
spus că un eveniment de diplomație culturală este binevenit în acest context,
cu atât mai mult cu cât cele două tipuri de veșmânt sunt adevărate vehicule de
comunicare identitară, atât pentru Japonia, cât și pentru România. Așa cum avem
și noi ii de nuntă, ii de înmormântare, ii ceremoniale, la fel se întâmplă și
cu chimonoul. Chimonourile și iile vorbesc despre statutul femeii în
comunitate, despre trăirile ei, despre neamul din care ea face parte. În plus,
există și similitudini frapante de pattern. Am găsit simboluri grafice comune
pe unele dintre exponate, simboluri străvechi. Nu este nimic de mirare aici,
există asemenea simboluri care circulă pe toată planeta. Culturile străvechi au
un strat comun care este absolut evident încă din neolitic. De exemplu, se pot
observa cu ușurință similitudinile dintre ceramica noastră de Cucuteni și
ceramica unor alte civilizații chiar foarte îndepărtate geografic.Sper că am
reușit să spun o poveste altfel, anul acesta de Sânziene.
O
poveste altfel, într-adevăr. Sub aura ei aparent exotică, ne sunt prezentate
forme și idei care ne pot pune pe gânduri și ne pot deschide orizonturi
inedite.