Deja celebre în ţară şi străinătate, numeroasele proteste
de anul trecut şi de anul acesta purtând marca #REZIST, sunt expresia unui
civism care s-a manifestat din ce în ce mai puternic în ultimii ani. Dar nu
doar acest tip de civism, coagulat în jurul unor mari teme de corupţie, s-a
făcut remarcat recent, ci şi un alt tip de activism: acela care se realizează petiţie cu petiţie,
pas cu pas, prin perseverenţă şi dialog cu factorii de decizie sau, în orice
caz, căutând să iniţieze acest dialog. Unii dintre aceşti activişti sunt
sprijiniţi de asociaţia non-guvernamentală Centrul de resurse pentru
participare publică (CERE) care, de nouă ani, îi şi premiază pe cei mai
perseverenţi şi creativi dintre ei în cadrul Galei Participării Publice. Anul
acesta, premierea proiectelor din 2017 a căutat să celebreze ambele categorii
de activism: cel manifestat prin proteste masive de stradă şi cel practicat de
micile grupuri de iniţiativă preocupate de teme sociale precum condiţiile de
locuire în cartiere, de educaţie şi de echitate în şcoli, de protejare a
mediului înconjurător.Despre tema
Galei din acest an, am stat de vorbă cu Oana Preda, directoare executivă a
CERE. Am construit Gala de anul acesta în jurul conceptului de solidaritate
gândindu-ne că solidaritatea ar fi o cale ca aceste două tipuri de activişti să
se cunoască şi să lupte unii alături de alţii. Noi, în ultimii ani, am văzut
din ce în ce mai mult spirit civic sau cetăţenesc, din ce în ce mai mult
activism, din ce în ce mai mulţi oameni dispuşi să lupte. Din păcate,
schimbarea de atitudine a oamenilor nu a produs încă o schimbare profundă şi la
nivelul autorităţilor. Se simte, momentan, în aer un oarecare pesimism, dar oamenii
sunt hotărâţi să reziste.
Dintre cei care au rezistat şi chiar au izbândit să-şi
facă auzit punctul de vedere de către autorităţile publice fac parte şi
mămicile din asociaţia SAMAS. Prin campania
CNA faţă în faţă cu alăptarea: au convins Consiliul Naţional al
Audiovizualului să includă în pauzele publicitare ale televiziunilor un mesaj
de promovare a alăptării exclusive la sân a copilului, până la 6 luni. Mesajul
acesta reprezintă o victorie extrem de importantă având în vedere că, potrivit
UNICEF, în
România, doar 12% dintre sugari sunt alăptaţi în prima oră de la naştere, iar
rata de alăptare exclusivă la sân în primele şase luni de viaţă a micuţilor
este de 16%. S-o ascultăm pe una din membrele asociaţiei SAMAS, Eli Roman,
vorbind în cadrul Galei participării publice. Televiziunile în continuare se cam codesc să
difuzeze acest mesaj la fel de des precum alte mesaje de interes public. Noi am
vrut să transmitem un mesaj de încurajare către mame. Nu e uşor să alăptezi,
dar nu e nici imposibil. Nu blamăm pe nimeni. Dacă o mamă alege să nu alăpteze,
atunci este alegerea ei exclusivă, dar, doamnelor, mămicilor şi taţilor, să ştiţi
că este înălţător să-i oferi copilului ce-i mai bun din tine în materie de
lichid vital.
Un lichid la fel de vital este apa provenind din
izvoarele de la munte. Ovidiu Mihuţ, un cetăţean pasionat de pescuit, s-a unit
cu alţi pescari pentru campania Deşertificarea Munţilor Făgăraş şi însuşirea
ilegală a terenului statului. Ovidiu Mihuţ a atras atenţia opiniei publice
asupra impactul negativ asupra mediului, pe care îl produc microhidrocentralele
din zonele montane protejate. În plus, apelând la legislaţia UE, a atras
atenţia şi Comisiei Europene care a deschis o acţiune de infringement contra
României de neîndeplinire a obligaţiilor privind consevarea habitatelor
naturale în procesul de autorizare a microhidrocentralelor din ţara noastră.
Ovidiu Mihuţ. Noi nu suntem o organizaţie, noi suntem
simpli cetăţeni şi vrem să spunem că suntem printre primii care am devoalat
faptul că a construi aceste microhidrocentrale de mică putere în rezervaţiile
naturale reprezintă doar o schemă de îmbogăţire în interes privat, pe buzunarul
oamenilor de rând. Eficacitatea, din punct de vedere economic, a acestor
microcentrale, poate fi comparată cu eficienţa unei baterii de ceas folosită ca
să porneşti o locomotivă. Am reuşit să demonstrăm că, de fapt, aceste mici
hidrocentrale ascund o mare corupţie.
Cât de importantă este perseverenţa pentru a-ţi face
cunoscute doleanţele a demonstrat-o şi Oana Vasiliu, prin campania Revoluţia
celor din Căminul Social Canta. În locuinţele sociale din acel cartier ieşean,
condiţiile de trai sunt inumane, iar Oana Vasiliu le-a experimentat direct. S-o
ascultăm. Eu am scăpat din căminul Canta. Am locuit
acolo 7 ani împreună cu cei trei copii ai mei. E foarte greu acolo de trăit, e
crunt. Sunt foarte mulţi oameni bolnavi, oameni cu handicap, copii cu epilepsie
şi autism care încă mai locuiesc acolo, în camere de 9 mp. Autorităţile locale
refuză orice schimb de locuinţă cu cei din Canta. Eu am făcut cereri peste
cereri timp de 7 ani, de aceea am reuşit să scap de acolo. Dar cei rămaşi în
Canta se izbesc de un refuz continuu, cel mai probabil, fiindcă nu ştiu să se
apere. Cu ajutorul jurnaliştilor, i-am ajutat în sensul că acum îşi cunosc
drepturile. Acolo se sinucid oameni şi e inuman ca autorităţile locale să ştie
acest lucru şi să nu facă nimic.
Dacă la Iaşi, campania civică a dus doar la atenţionarea
opiniei publice, la Constanţa, administraţia publică a fost convinsă printr-o
campanie de activism să deschidă primulcentrudeconsiliere şiprimire înregimdeurgenţă pentruvictimeleviolenţeidomestice. Acest lucru a fost posibil datorită AsociaţieiNecuvinte care prin campania
Caravana schimbărilor asensibilizat şiinformatopiniapublică cuprivirelafenomenulviolenţei înfamilie. Despre munca de convingere depusă de
asociaţie, ne vorbeşte acum Simona Voicescu, participantă la campanie. S-a deschis un adăpost, s-a deschis o linie locală
telefonicăde ajutor gratuită, dar
totul s-a făcut cu mult efort. Am fost primiţi agresiv în Constanţa şi,
ulterior, după deschidere, când am cerut informaţii despre acest centru, ni s-a
cerut să facem o solicitare în scris la care vom primi răspuns în 30 de zile.
Cu toate acestea, prin presiunea exercitată de
organizaţiile civice, opinia publică şi presa locală, hotărârea de a deschide
acest centru a fost luată doar după 25 de zile. Motiv pentru care CERE a
premiat această campanie, alături de celelalte menţionate, în cadrul Galei
Participării Publice.
