Radio România Internațional

Tag: ceramica

  • Universul restaurării ceramicii

    Universul restaurării ceramicii

    Obiectele din material ceramic create de meșterii olari nu sunt simple recipiente utile, funcționale, ci piese distincte, ce prin formă, decor și textură, intră într-un dialog spiritual cu privitorul și sunt capabile, în prezent, ca și în trecut, să stârnească reacții de plăcere, încântare și atașament. Trecerea timpului își lasă amprenta asupra aspectului și integrității acestora. Aici intervine restauratorul, care prin cercetare și procedee științifice de restaurare aduce înfățișarea obiectelor la forma inițială pentru a fi expuse în fața publicului.

    Despre provocările pe care le întâmpină un restaurator am stat de vorbă cu expertul restaurator Mihaela Ciobanu, curatorul expoziției:

    „Provocările restauratorului apar încă de la intrarea obiectelor în laboratorul de restaurare, începând de la cercetare până la finalizarea procesului de restaurare. Fiecare obiect de ceramică presupune un mod unic de abordare, în funcție de degradările care au survenit ca urmare a trecerii timpului.”

    Care este responsabilitatea principală a unui restaurator de obiecte din ceramică?

    „Restauratorul are o mare responsabilitate de a aplica proceduri de restaurare adecvate pentru salvarea obiectelor din ceramică.”

    Ce presupune mai precis procesul de restaurare și care este scopul final al acestuia, ne spune expertul restaurator Mihaela Ciobanu:

    „Acțiunea distructivă a naturii sau a omului este înlăturată de către restaurator cu răbdare, talent, seriozitate și înaltă conștiinciozitate profesională, care are menirea să redea forma, culoarea și aspectul inițial.”

    Pentru a înțelege și mai în detaliu procesul restaurării ceramicii, expertul restaurator Mihaela Ciobanu ne face o scurtă trecere în revistă a pașilor acestui proces atât de migălos și delicat:

    „Primul pas pe care îl face restauratorul este acela de a studia prelucrarea lutului și metode de fabricare a acestuia. De-a lungul istoriei, meșteșugul prelucrării lutului a evoluat de la modelarea manuală, folosirea roții olarului până la tehnici industriale de realizare a obiectelor din ceramică.

    Pornind de la calitatea lutului, compoziția lui, tehnologia de modelare sau procesul de ardere, restauratorul poate determina metode de abordare a unor tratamente în procesul de restaurare, folosind materiale și substanțe compatibile materialului ceramic studiat. Determinarea factorilor de degradare ai ceramicii se realizează prin mai multe tipuri de investigații. Investigațiile chimice se realizează de către colegii investigatori care determină prin diverse metode, natura depunerilor care pune în pericol integritatea obiectului. Acolo unde este cazul, restauratorul studiază aceste analize și, împreună cu investigațiile fizice făcute microscopic sau macroscopic, determină starea de conservare și diagnosticul obiectului cercetat.

    Activitatea profesională de restaurare se bazează pe cercetare, principii și metodologii științifice cu aplicare la toate genurile de bunuri culturale. Așa cum am spus mai devreme, prima etapă a procesului de restaurare este cercetarea, urmată de determinările fizico-chimice, stabilirea factorilor de degradare și până la starea de conservare a obiectelor.

    Informațiile acumulate ne ajută la următoarea etapă, aceea de diagnosticare și propunerea unor metode adecvate de tratament. După care încep tratamentele chimice de îndepărtare a depunerilor; identificarea obiectelor acolo unde obiectul se prezintă în stare fragmentară; lipirea acestora cu adezivi specifici pastei ceramice; completarea zonelor lacunare cu materiale compatibile; integrări cromatice pe zonele completate și conservarea finală.

    Din dorința de cunoaștere a metodelor și materialelor apărute în conceptul tehnicilor moderne, restauratorul are o mare responsabilitate de a ști ce să utilizeze în procesul de restaurare, astfel încât să adopte cu prudență tratamentul cel mai adecvat. În terapia procesului de restaurare a obiectului, trecerea timpului își lasă amprenta asupra aspectului și integrității obiectelor de ceramică.”

    Expoziția „Universul restaurării ceramicii” de la MMB a făcut un portret al restaurării obiectelor ceramice de patrimoniu, portret sumarizat de Mihaela Ciobanu după cum urmează:

    „Restaurarea ceramicii are menirea de a păstra cât mai mult timp mărturii palpabile pentru generațiile viitoare. Scopul acestei expoziții este acela de a reda întreaga călătorie a unui obiect, de la descoperirea acestuia până la etalarea lui în vitrinele muzeului. Prin tema unică a acestei expoziții, sper ca vizitatorii să cunoască provocările restauratorilor în fața timpului necruțător.”

  • Desde Rumanía hacia el mundo: Cucuteni, gran cultura neolítica

    Desde Rumanía hacia el mundo: Cucuteni, gran cultura neolítica

  • Horezu

    Horezu

    Ne îndreptăm azi
    spre sud-vestul României, în partea centrală a județului Vâlcea. În orașul
    Horezu, așezat la poalele Carpaților, într-un peisaj deosebit, tradiția,
    spiritualitatea și modernitatea nu se exclud. Ele se completează într-un mod
    armonios, întrucât infrastructura dezvoltată a localității și a împrejurimilor
    asigură un acces facil la multele puncte de interes turistic din zonă.

    Aflăm de
    la Cristian Iovan, directorul Casei de cultură Constantin Brâncoveanu din
    Horezu, care sunt atuurile acestui centru etnografic.

    Horezu
    este capitala ceramicii populare românești, un brand care a fost inclus în
    patrimoniul imaterial UNESCO în anul 2012. Ceramica decorativă de Horezu este
    renumită. Avem aproape 27 de familii care lucrează, comercializează,
    demonstrează și nu numai atât. Horezu este gazda a două branduri UNESCO. Cel
    de-al doilea brand, din 1996, este ansamblul Mânăstirii Horezu. Astfel, cei
    care sunt interesați de turism monahal, de turism cultural, pot veni la Horezu
    pentru a descoperi aceste frumoase ctitorii ale domnitorului Brâncoveanu. Până
    și ceramica are legătură cu ceramica utilitară care se făcea pentru palatul
    domnesc al domnitorului Brâncoveanu. Legende sunt multe, poveștile sunt
    frumoase. În plus, Horezu de anul trecut este și stațiune turistică de interes
    național. Asta înseamnă ceva. Calitatea aerului din Horezu este deosebită. La
    1.800 de metri altitudine, avem și o stațiune montană în plină desfășurare.


    Munții Căpățânii
    invită la drumeții pe trasee montane, multe potrivite pentru toată familia, cu
    dificultate de la ușor la mediu. Vara veți simți și diferența de temperatură,
    căci, dacă la poate, în Horezu, se simte căldura, pe traseu vă puteți răcori.

    Imaginați-vă că, plecând de la aproape 600 de metri altitudine, până la
    1.800, pe un traseu montan, pentru că avem și trasee marcate, puteți ajunge la
    o altitudine care să vă permită și o răcorire. Dacă jos, să zicem, sunt 30 de
    grade 36, sus nu vom găsi mai mult decât de 20-21 de grade. Atunci, o drumeție
    ușoară către munte și înapoi nu face decât ca organismul nostru să devină mai
    sănătos.


    Meșterii ceramiști
    din Horezu se formează prin tradiție, astfel încât ei, din tată în fiu, duc mai
    departe acest minunat meșteșug. Cei care plămădesc și modelează lutul sunt
    adevărați artiști. Vă veți putea minuna de precizia cu care se realizează decoruri de sute de ani cu ajutorul cornului
    de vacă sau al penei de gâscă. Meșteșugarii pot fi văzuți și pe parcursul
    anului, la diverse evenimente, întrucât agenda culturală a orașului Horezu este
    plină, spune Cristian Iovan, directorul Casei de cultură Constantin Brâncoveanu.

    Începem cu luna aprilie, cu Izvorul Tămăduirii, o manifestare
    culturală artistică unde putem să ne destindem în aer liber ascultând formații
    artistice din diferite zone ale Olteniei de sub munte. La început de iunie, are
    loc Târgul Ceramicii Populare Românești, unul dintre cele mai mari târguri de
    ceramică din România. Apoi, pentru cei care sunt iubitori de muzică, avem un
    Horezu Summer Music Academy, în vară, cu o durată de zece zile. Se pot asculta
    concerte în aer liber și în sală. Mai spre toamnă, avem Hora Brâncovenilor sau
    Zilele orașului Horezu. Ca să încheiem frumos, urmează un alt eveniment, de
    data aceasta colinde, în decembrie. Am punctat cele mai mari sărbători locale,
    unde fluența turiștilor este importantă. Horezu este locul unde poți să înveți,
    poți să descoperi istorie, poți să descoperi tradiții. Horezu este locul care
    vă așteaptă cu drag, este locul care are o gastronomie locală proprie și un
    brand de țară în această lume minunată.


    În speranța că v-am convins,
    vă așteptăm și data viitoare cu o nouă propunere. Până atunci, drum bun și
    vreme frumoasă!


  • Jurnal românesc – 13.09.2022

    Jurnal românesc – 13.09.2022

    Aderarea
    României la Spaţiul Schengen ar creşte semnificativ răspunsul la criza de
    securitate din Ucraina,     a declarat la Adunarea Parlamentară a NATO de la
    Copenhaga, şeful delegaţiei României la această organizaţie, Angel Tîlvăr.
    Împărtăşesc un optimism rezonabil în ceea ce priveşte şansele României,
    cu atât mai mult cu cât MAE a confirmat că un nou stat, Danemarca, sprijină
    aderarea României la Schengen. Acest lucru vine după ce ţări care manifestau
    anumite rezerve faţă de procesul de aderare şi-au exprimat susţinerea, prin
    vocile celor mai proeminenţi reprezentanţi, a spus Tîlvăr. El a apreciat
    că, în contextul războiului din Ucraina, România, prin felul în care a răspuns
    la criză, a dovedit că este un partener care şi-a asumat răspunderi şi
    obligaţii, pe care şi le-a onorat într-o măsură care contribuie la creşterea
    rezilienţei şi din perspectiva Uniunii Europene. Ca actor important în
    regiunea Mării Negre, ţara noastră este un factor de stabilitate robust, într-o
    regiune care creşte în relevanţă geo-strategică, a punctat şeful
    delegaţiei României la Adunarea Parlamentară a NATO. Decizia de aderare a
    României la spaţiul european de liberă circulaţie poate fi luată în Consiliul
    European cu unanimitatea voturilor reprezentanţilor statelor membre.




    Aproximativ 350
    de tineri din România şi Republica Moldova se vor reuni la Cluj-Napoca, în
    perioada 15-18 septembrie, la a 7-a ediţie a Summitului Tinerilor.
    Participanţii vor avea oportunitatea să ia parte activ la zeci de sesiuni de
    învăţare şi dezbatere, ale căror gazde vor fi figuri cunoscute din rândul
    structurilor publice, lideri ai organizaţiilor neguvernamentale care au
    înregistrat contribuţii notabile în dezvoltarea şi implementarea programelor de
    tineret şi lideri informali din sfera publică. Vor fi abordate subiecte precum
    sustenabilitatea mediului, educaţia verde, democraţia şi implicarea tinerilor
    în viaţa cetăţii. Noutatea acestei ediţii este crearea unui târg de produse
    sustenabile, menit să-i familiarizeze pe tineri cu mărcile locale care
    contribuie la dezvoltarea comunităţilor. În ultima zi a Summitului Tinerilor va
    fi anunţată următoarea Capitală a Tineretului în 2024. Oraşele finaliste din
    acest an sunt Oraviţa, Ploieşti şi Vaslui.




    Artistul plastic
    român Vlad Basarab participă la al 50-lea Congres al Academiei Internaționale
    de Ceramică de la Geneva, care are loc între 12 şi 16 septembrie în Elveţia.
    Evenimentul, a cărui temă centrală este Creuzet. De la creuzetul
    alchimistului, la creuzetul cultural, marchează totodată a 70-a
    aniversare a Academiei Internaționale de la Geneva. Artistul român le va
    prezenta membrilor academiei o serie de lucrări din colecția sa recentă, va
    susține conferința intitulată Memoria Ceramicii, precum și o
    sesiune de întrebări şi răspunsuri. Vlad Basarab s-a născut în 1977 la
    București. Este membru al Academiei Internaționale de Ceramică din Elveţia, din
    2017, al Consiliului Național de Educație a Artei Ceramice din SUA, din 1998,
    şi al Uniunii Artiștilor Plastici din România, din 2006. Este artist vizual cu
    peste 20 de expoziții personale în SUA, Europa și Asia. Lucrările sale se
    găsesc în importante colecții internaționale publice și private din China,
    Coreea de Sud, Croația, Elveția, Republica Moldova, România, SUA, Taiwan şi
    Ungaria.




    Expoziția de
    obiecte din sticlă Shaping este deschisă începând din 13 septembrie
    la galeriile Institutului Cultural Român de la Budapesta.     Manifestarea,
    organizată în colaborare cu Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca,
    Universitatea de Arte din București și Universitatea de Artă și Design
    Moholy-Nagy, prezintă lucrări realizate de artiști consacrați și profesori,
    alături de cele ale unor studenți. ICR Budapesta transmite că proiectul
    continuă seria colaborărilor între artiștii români și maghiari, respectiv între
    instituții academice de artă, inițiată în 2021, prin proiectul de artă textilă
    Maestru și ucenic. Reprezentanţa culturală mai arată că declararea
    anului 2022 de către Organizaţia Naţiunilor Unite drept Anul Internațional al
    Sticlei a oferit un argument în plus pentru promovarea acestui material.
    Expoziția Shaping îşi va închide porţile la 8 octombrie cu un
    workshop condus de artista Luca Dimény, care va prezenta procesul complet de
    creare a unei mărgele, prin modelarea sticlei la flacără directă.



  • Expozițiile anului 2022 la Muzeul Municipiului București

    Expozițiile anului 2022 la Muzeul Municipiului București

    Mai multe expoziţii de pictură,
    sculptură şi gravură, care pun în valoare patrimoniul vast al instituţiei şi
    Pinacotecii Bucureşti, vor fi organizate de Muzeul Municipiului Bucureşti pe
    parcursul anului în curs. Vor fi aduse în atenția publicului casele-atelier de artist, dar și
    colecţiile de costume, documente rare, artă populară şi fotografii din vechiul
    Bucureşti. Muzeul îşi are începutul în hotărârea Consiliului Comunal al
    Primăriei Bucureştilor, de la sfârşitul lunii iunie 1921, prin care s-a propus
    înfiinţarea unui muzeu comunal. În 1956 sediul muzeului este stabilit la
    Palatul Suţu (monument istoric, datând din 1834), iar în
    1959 are loc redeschiderea pentru public a Muzeului de Istorie a Oraşului
    Bucureşti. În urma unificării secţiilor de istorie şi artă a luat naştere
    Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti, iar 15 ani mai târziu, în
    1999, instituţia şi-a recăpătat numele de la întemeiere, Muzeul Municipiului
    Bucureşti.

    În prezent, Muzeul Municipiului Bucureşti are în componenţă 14 muzee,
    colecții şi case memoriale. Unul dintre aceste muzee, Muzeul Theodor Aman, își așteaptă publicul la o nouă
    expoziţie temporară care are vernisajul pe 7 aprilie și rămâne la dispoziţia
    publicului până în martie 2023. Din 27 mai, la Muzeul Frederic Storck și
    Cecilia Cuțescu Storck se va deschide expoziția
    De la Cap Caliacra la Balcic. Itinerar plastic. Elena Olariu, director adjunct la Secția Artă, Restaurare,
    Conservare a Muzeului Municipiului București, ne vorbește despre aceste
    expoziții care se deschid în curând la Muzeul Municipiului Bucureşti.

    Muzeul Theodor Aman este unul dintre muzeele
    cele mai frumoase din București, aici se află colecția pictorului Theodor Aman
    și a fost și casa lui, probabil că multă lume a văzut deja muzeul. Pe cei care
    nu-l cunosc, îi invit să nu rateze această ocazie, casa este superbă. Este o
    casă veche, pe care am conservat-o, încercând să-i păstrăm interiorul așa cum
    era decorat când trăia pictorul. Cum vă spuneam, pe lângă expoziția permanentă,
    în luna aprilie deschidem o expoziție intitulată Aman în plein air. Asta
    înseamnă că prezentăm mai ales ce a pictat artistul în exterior. Este o temă aleasă
    foarte inspirat de colegele noastre, pentru că este o ocazie de a vedea
    grădinile pe care le-a pictat Theodor Aman. În luna mai vom avea o altă
    expoziție la fel de interesantă la Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu
    Storck. Pictorița Cecilia Cuțescu Storck a fost adesea în călătoriile ei la
    Balcic, unde se întâlnea cu Regina Maria a României, de care o lega o strânsă
    prietenie. Astfel că expoziția va prezenta lucrările Ceciliei Cuțescu Storck
    inspirate de aceste locuri. Va fi o călătorie artistică, vom vedea și
    interiorul casei, cu câteva lucrări inedite din casa familiei Storck, sperăm că
    va o expoziție interesantă. De fapt,
    noi organizăm în fiecare an mici expoziții la Muzeul Stork, iar de data asta am
    hotărât să ne referim tot la Balcic



    La sfârșitul lunii aprilie se va deschide la Palatul Suțu
    expoziția Acte domnești fanariote din colecția Muzeului Municipiului
    Bucureşti, iar din 18 mai, în aceeași clădire va fi vernisată expoziția
    Țările Române. Peisaje în gravura Europeană de secol XIX. Această expoziție valorifică patrimoniul din Colecția
    de Tipărituri și Imprimate a Muzeului Municipiului București și urmărește să
    introducă vizitatorul în universul românesc din secolul al XIX-lea. Vor fi
    expuse peste 50 de lucrări care înfățișează locuri din Țările Române surprinse
    de gravori străini, aducând în atenție elemente de arhitectură urbană sau
    rurală. În luna august, vor fi vernisate două expoziții: Seria Donații și
    donatori – Donația Ioana Gabriela și Alexandru Beldiman (la Palatul Suțu) și
    Sub însemnul regalității: Fotografiile unei tinere principese (la Muzeul
    Nicolae Minovici). Elena Olariu, director adjunct la Secția Artă, Restaurare,
    Conservare a Muzeului Municipiului București ne-a vorbit despre expoziția
    programată în luna septembrie la Palatul Suțu, Familia, Credința și Căminul
    pictorului Gheorghe Tattarescu.

    Va fi o expoziție dedicată casei lui Gheorghe
    Tattarescu, astfel că vom expune     multe obiecte din casa respectivă. Este
    vorba de obiecte care au fost restaurate și acest lucru se datorează colegilor
    mei care au reușit să restaureze o mare
    parte din patrimoniul Casei Memoriale Gheorghe Tattarescu, mă
    refer atât la obiecte, cât și la tablouri. Vom prezenta ceramică, icoane
    pictate, cărți, obiecte ale artistului, câteva picturi într-o mică expoziție,
    astfel încât publicul să poată vedea aceste obiecte minunate care beneficiază
    și de restaurare. Vor fi prezentate în premieră, ocazie cu care prezentăm și
    munca colegilor noștri de la secția de Restaurare. Poate prea puțină lume știe că
    cele mai multe dintre obiectele expuse trec și prin laboratoarele de restaurare,
    unde lucrează colegi de-ai noștri care fac o muncă mai puțin cunoscută publicului,
    dar pe care noi încercăm să o aducem în atenție prin aceste tipuri de
    expoziții.

    În lunile septembrie și octombrie Muzeul Municipiului Bucureşti va pune în valoare, prin expozițiile sale,
    creația a trei sculptorițe: Elena Surdu
    Stănescu, Henriette Cihoschi și Doina Lie.

  • Botoșani

    Botoșani

    Ajungem azi în nord-estul României,
    într-o zonă mai puțin promovată și mai puțin cunoscută din punct de vedere
    turistic. Ne oprim în municipiul Botoșani, unde o cunoaștem pe Florentina
    Gheorghiță, directoarea Centrului național de informare și promovare turistică,
    care ne invită să cunoaștem și alte zone ale României, alte experiențe, zone
    mai puțin explorate până azi. Vă chemăm în județul geniilor,
    unde puteți cunoaște locurile pe unde au copilărit sau și-au purtat pașii patru
    titani ai culturii românești. Începem cu poetul Mihai Eminescu, continuăm cu
    marele istoric Nicolae Iorga, cu pictorul Ștefan Luchian și încheiem cu marele
    compozitor George Enescu. Pornind pe urmele lor, ajungem la casa memorială de
    la Ipotești, unde există un muzeu și lacul nuferilor. Apoi, călcăm pe urmele
    marelui George Enescu la Liveni, la Dorohoi, la Mihăileni, unde sunt case în
    care a trăit cu familia. Avem singurul muzeu Ștefan Luchian din țară, făcut la
    Ștefănești, cu niște exponate deosebite, unde se organizează și tabere de
    pictură pentru copii. Nu în ultimul rând, chiar în orașul Botoșani, se află
    casa memorială Nicolae Iorga, unde acesta a copilărit câțiva ani.


    Pe
    lângă turismul cultural, o altă ofertă bogată este reprezentată de turismul
    religios. Florentina Gheorghiță, directoarea Centrului național de informare și
    promovare turistică din Botoșani. Asemeni vecinilor noștri din
    Suceava, vă invităm să vă purtați pașii pe urmele mănăstirilor. Putem începe cu
    Agafton, cu Vorona, Coșula. Nu în ultimul rând, cei care ajung în Botoșani
    trebuie să știe că avem și noi o mănăstire și o biserică din vremea
    domnitorului Ștefan cel Mare. Acestea sunt restaurate și arată foarte bine. Orașul
    Botoșani va ieși în evidență prin centrul vechi, istoric, care a fost numit
    micul Leipzig. S-au păstrat multe clădiri vechi, iar dintre acestea 80% sunt
    restaurate. Tot în centru se află biserica unde a fost botezat poetul național
    Mihai Eminescu și locul nașterii acestuia. Acum avem un proiect prin care vrem
    să scoatem la iveală legendele vechiului centru. Se spune că tot orașul era
    străbătut de tuneluri și de beciuri care făceau legătura între toate casele
    încă din vremea invaziei tătarilor. Toți se ascundeau în aceste beciuri,
    inclusiv cu animalele. S-a început un proces de scanare și am găsit tuneluri la
    șase, opt metri adâncime. Sperăm să scoatem la iveală aceste povești pentru
    vizitatorii din următorii ani.



    După ce ați obosit
    plimbându-vă prin tot județul, sunteți așteptați la parcul acvatic. Florentina
    Gheorghiță. Cel de la noi se întinde pe 48 de hectare și este
    unic în România. Aveți locuri de relaxare la piscina acoperită sau descoperită.
    Vara sunt la putere toboganele, iarna avem acolo un patinoar acoperit. Avem
    terenuri de sport, perete de escaladă. Cei care nu sunt amatori de aceste
    experiențe se pot doar plimba pe aleile marelui parc, în liniște. Pot admira
    natura și se pot bucura de aerului Botoșaniului, aerul unui oraș verde după cum
    a fost declarat anul trecut.


    În Botoșani veți găsi meșteri populari care fac obiecte
    din ceramică, împletituri, sculpturi, măștile celebre pentru tradițiile de
    Crăciun, care încondeiază ouă de Paște și pictează pe sticlă. Pe lângă faptul
    că puteți vedea aceste opere de artă, meșterii populari vă invită să deprindeți
    și tainele meșteșugărești.


  • Ceramica de Horezu – patrimoniu imaterial UNESCO

    Ceramica de Horezu – patrimoniu imaterial UNESCO

    În județul Vâlcea, în localitatea Horezu, se transmite de sute de ani o tradiție, un meșteșug ridicat la rang de artă tradițională – olăritul. Cum parcurgi drumurile șerpuite pe dealuri care urcă din localitatea Horezu, intri pe strada Olari – stradă împânzită de casele-ateliere ale meșterilor ceramiști din zonă. De o parte și de alta a drumului te întâmpină pridvoare de case ticsite cu obiecte de ceramică, garduri împodobite, ferestre și uși cu farfurii atârnate, ulcele și cești prinse în gard – toate emanând culoare, bucurie și tradiție românească transmisă din generație în generație. Ne-am oprit la atelierul meșterului ceramist Mihai Bâscu, Milu pentru toți cei care-l cunosc, pentru a discuta despre această ceramică deosebită și modul în care este realizată. Mihai Bâscu ne-a declarat:



    De fapt, când spui Horezu, spui singura localitate din țară cu două branduri UNESCO – ceramica de Hurez și Mânăstirea Hurezi. Ceramica de Hurez e o ceramică foarte cunoscută în lume, bineînțeles și datorită devenirii ei, intrării ei în patrimoniul imaterial UNESCO, pentru că avem un decor unic în lume, și ustensile de decor unice în lume. Pot să vă spun ustensilele de decor – cornul de vită, cu pana de gâscă și gaiță. Noi avem, după cum știe toată lumea, simbolul general Cocoșul de Hurez, apoi mai avem niște, să zic așa, simboluri secundare cum ar fi Pomul vieții, peștele, șarpele, soarele, Spirala vieții, plus motive tradiționale pe păianjen sau spirală, spicul de grâu, coada de păun, floarea, trifoiul, vârtejul. Decorul nostru înseamnă o combinație între motivele tradiționale, între motive și simboluri, și între simboluri.



    Obiectele de ceramică de Horezu sunt dintre cele mai variate, de la obiecte mici până la obiecte de mari dimensiuni. Mihai Bâscu ne-a descris gama acestora:


    Când spui ceramica de Hurez, spui obiecte și mai ales farfurii de la dimensiunea 8 centimetri până la 40 de centimetri, chiar aici pot să mă laud eu, pentru că eu am făcut o explozie în anii 2000 față de generația de aur, generația lui taică-meu, făcând obiectele cele mai mari de Horezu, farfurii, chiar și ciorbare – ciorbarele fiind castroanele foarte mari. În plus avem cănile noastre, ceștile de țuică, farfuriile încolțurate (cu colţuri) și am mai diversificat, am mai scos câte ceva nou – un magnet, să zicem, chiar cum fac și eu, chiar chiuvete de lut.



    Olarul Mihai Bâscu ne-a mărturisit cum a deprins acest meșteșug și ne-a vorbit despre tainele acestei meserii tradiționale:


    Meșteșugul ăsta, da, e un meșteșug transmis din tată în fiu. Și, cum să vă spun, l-am învățat de mic, dar prinzând și tehnologia veche – pregătind lui taică-meu lutul. Și atunci, că nu erau motoare electrice, îi pregăteam vopsele învârtind cu mâna. Lutul este din zona noastră, din punctul Dealul Ulmului, unde, de regulă, mă duc toamna să iau pentru un an de zile. Iau un buldozer ca să sape 2 metri până dă de lutul cel bun, și apoi eu cu niște oameni îl aleg și îl curăț. Îl aduc acasă curat, sunt și bulgări foarte mari. Îl aduc într-o remorcă curată. Îl depozitez acasă, îl las afară toată iarna – înghețul și dezghețul îl fărâmițează. Îl dau de două ori printr-un malaxor, îl mai frământ în mână și devine foarte bun de modelat. Apoi, vopselele sunt toate naturale, din pământuri pregătite de mine. Albul, cărămiziul și negrul sunt pământuri exact așa, iar verdele și albastrul fac eu o combinație între oxidul de cupru și caolin (pământul alb), unde îmi dă nuanța verde, iar albastru fac o combinație între cobalt și pământul alb. Apoi, urmează etapele de lucru, care sunt următoarele: modelatul – ce înseamnă modelatul? Făcut formă, ce vreau eu să fac, farfurie, castron, cană. Apoi, a doua etapă e decoratul – cea mai spectaculoasă și cea mai importantă etapă din tehnologia noastră. Și obiectul se decorează sub formă proaspătă, cum îi zicem noi, proaspătă dar întărită, pentru că, vopsele fiind din pământuri, noul decor intră în obiect, cum ar fi pământul care intră în pământ. Apoi, pentru că obiectele noastre, 70-80% se și agață pe perete, le răzui pe spate, le dau gaura de agățare și ce e foarte important, pun ștampila – pe ele, cu numele meu. Le pun la uscat. Când sunt perfect uscate, intră la prima ardere la cuptor, care durează în jur de 8 ore, se ajunge la 850 de grade. A doua zi le scot din cuptor, le dau cu smalțul acesta și le mai ard încă o dată la 1020 de grade. Așa se ajunge la un obiect final.



    În încheierea discuției noastre, meșterul ceramist Mihai Bâscu a ținut să adauge ceva aflat pe cale orală, de la tatăl lui, cu referire la domnitorul Țării Românești Constantin Brâncoveanu (1654-1714, canonizat sfânt martir, mare ctitor de biserici și mânăstiri, conducător sub care artele și cultura românească au cunoscut o extraordinară dezvoltare):


    Ce-am omis eu să vă spun, ceva foarte important – ce știu și eu de la tatăl meu: ceramica aici, la noi, se lucrează de pe timpul lui Constantin Brâncoveanu, pentru că a doua pasiunea a lui după biserică, să știți că a fost olăritul, chiar avem un stil de decor brâncovenesc.



  • Cultura Cucuteni

    Cultura Cucuteni

    Una dintre
    cele mai impresionante culturi neolitice este cultura Cucuteni-Ariuşd-Tripolia
    care se întinde pe o suprafaţă cuprinsă între nord-estul României, Republica
    Moldova şi Ucraina de sud-vest    . Şi-a primit numele de la satul Cucuteni unde,
    în 1884, s-au descoperit primele vestigii arheologice.     Caracterizată de
    ceramica superb pictată, cultura Cucuteni este datată în jurul anului 4800-4600
    î.e.n. Denumiţi şi cucutenieni, oamenii de atunci se caracterizau printr-un
    mod de viaţă sedentar. Se ocupau cu vânătoarea, agricultura, pescuitul,
    meşteşugurile casnice, exploatarea sării şi comercializarea ei.


    Lăcrămioara
    Stratulat este directorul Complexului Muzeal Moldova din Iaşi care găzduieşte
    Muzeul de Istorie a Moldovei     care expune
    piese reprezentative ale culturii Cucuteni. Ea ne-a făcut o scurtă introducere
    în cultura celebră în toată lumea. Splendida şi valoroasa şi uimitoarea
    cultură Cucuteni este o cultură neo-eneolitică din istoria Europei, este cea mai valoroasă
    cultură din Europa şi n-o spunem noi, cei din România. Este o cultură
    anterioară marilor piramide, este anterioară culturii miceniene. Cele mai vechi
    artefacte au o vechime de 6500-7000 de ani. Nu e puţin dacă ne gândim la ceea
    ce este remarcabil la ea, adică splendida pictură rămasă aproape intactă din
    punct de vedere coloristic. Mai avem încă foarte multe semne de întrebare
    asupra acestei culturi.


    Geografia oamenilor de acum câteva
    mii de ani era cu totul alta, spaţiul imaginat de ei diferea fundamental de cel
    pe care ni-l imaginăm noi. În acest sens, semnificaţia de cultură nu era
    limitată de ceea ce înţelegem noi azi prin termenul modern. Lăcrămioara
    Stratulat: Ca orice cultură arheologică ea are o arie de început, o arie de maximă
    dezvoltare şi o parte finală. Aria de început este în zona Moldovei şi tot aici
    este aria de maximă dezvoltare, în toată Moldova, de dincoace şi de dincolo de
    Prut. Ultima parte de dezvoltare a acestei culturi este în partea ucraineană.
    Acum 7000 de ani nu existau aceste graniţe, aceste ţări şi poate că ar fi un
    element în plus ca atunci când vorbim despre cultură să subliniem faptul că cel
    mai important lucru este valoarea şi nu graniţele administrative ale unui stat care,
    însă, trebuie respectate.


    Una dintre
    cele mai importante aşezări din România ale culturii Cucuteni este satul Poduri
    din judeţul Bacău, în estul României    . Aici s-a descoperit în 1979 un bogat sit
    arheologic care conţine locuinţe, unelte, depozite de provizii, ceramică
    pictată, statuete şi o moară. La Poduri au fost găsite mari depozite de
    cereale, într-o locuinţă au fost descoperite 16 depozite. Au fost descoperite,
    în diferite niveluri, construcţii de chirpici de forma unor cutii cu suprafaţa
    de un metru pătrat şi pereţi înalţi de 45 de centimetri. Moara este o
    construcţie în care se află 4 silozuri de formă tronconică, înalte de
    aproximativ 1,10 metri, prevăzute cu un un capac şi o răsuflătoare. În momentul
    descoperirii erau pline cam o treime cu cereale carbonizate. Silozurile erau
    specializate, două dintre ele conţinând în special orz, în timp ce celelalte
    două conţineau grâu. În apropierea celor două silozuri se află o construcţie de
    formă pătrată în care erau aşezate 5 râşniţe, 3 mai mari şi 2 mai mici. Ele
    erau fixate în socluri de lut vopsite în alb. La colţul construcţiei era un
    jgheab prin care se evacua măcinişul. Este una dintre cele mai vechi mori din
    Europa de sud-est.


    Lăcrămioara Stratulat arată însă că
    specificul cucutenian a fost acela al ceramicii excepţionale şi al măiestriei
    artiştilor: Este o cultură care se întinde pe 360.000 de
    kilometri pătraţi, absolut uriaşă, pe un teritoriu uriaş pentru acele timpuri,
    cu faze şi subfaze de dezvoltare, dar care are ca fir roşu, ca element comun
    această splendidă pictură realizată fie în motive meandrice, spiralate, fie în
    motive geometrice, depinde de faza de dezvoltare la care noi ne referim.
    Specialiştii au încercat să dea o explicaţie acelor motive încercând să
    pătrundă în mentalitatea cucutenienilor, ceea ce este foarte greu pentru noi să
    ne reîntoarcem într-o perioadă atât de îndepărtată de timp. Putem doar să
    afirmăm că erau mari iubitori de frumos şi mari artişti, dacă ei au putut să
    exploateze oxizii pe care îi găseau într-o zonă apropiată lor. Ceramica este
    prelucrată aproape perfect, nu la roată ci de mână. Oricare vas cucutenian se
    poate jura că este făcut la roată, perfecţiunea este foarte aproape de
    măiestria meşterului cucutenian. Îi numim artişti, îşi pictau până şi polonicul
    cu care mâncau.

    Cucutenienii
    munceau, se rugau, aveau o viaţă de familie şi una cotidiană. Cultura lor este
    o manifestare a omului a cărui creativitate a fost, în orice epocă, minunată,
    iar artefactele lor care ne-au parvenit vorbesc singure despre lumea de atunci.

  • Zilele Artelor Focului

    Zilele Artelor Focului

    Primăvara îndeamnă la plimbări lungi şi la descoperiri
    spectaculoase. Astfel, în Bucureşti, la cea de a IV-a ediţie a Zilelor
    Artelor Focului    , mai mulţi artişti vizuali cu specializările ceramică, sticlă
    şi metal vă aşteaptă la adresele atelierelor lor.


    O întâlnire cu extraordinarul,
    un tur al spaţiilor de creaţie ale artiştilor bucureşteni, ce sunt pregătiţi
    pentru a vă dezvălui din tainele Artelor Focului.


    David Leonid Olteanu, artist
    plastic ceramist şi sticlar, unul dintre artiştii participanţi ne-a spus ce se
    întâmplă de fapt în cadrul evenimentului: În funcţie de curiozităţile vizitatorilor încercăm să le explicăm de
    unde am pornit şi unde am ajuns, ce am vrut să spunem prin lucrări. Le explicăm
    eventual şi partea tehnologică, cum se porneşte de la o idee practic şi care e
    finalul. Îi aşteptăm pe toţi care sunt interesaţi: ingineri, avocaţi, medici,
    care privesc cu totul şi cu totul altfel. Am avut şi copii mici de grădiniţă,
    de şcoală şi oameni de vârsta a treia. E
    atelierul personal al artistului, nu e o galerie unde lucrurile sunt aranjate
    într-un fel anume. Aici trăim, simţim şi lucrăm.


    Maria Paşc, vicepreşedinte al
    Asociaţiei proiectului Contemporanii care se află la originea evenimentului,
    ne-a povestit despre istoricul Zilelor Artelor Focului: Prima ediţie şi mai cu seamă Artele focului
    au început de la un studiu pe care l-am făcut cu ajutorul colegilor care
    realizează Barometrul de consum cultural. Aici respondenţii, când au fost
    întrebaţi ce arte decorative cunosc, au spus olăritul. Iar olăritul este mai
    degrabă un meşteşug decât o artă. Astfel ne-am dat seama că există o imperioasă
    necesitate ca publicul să cunoască faptul că avem artişti clar metalişti,
    tapiseri, să realizeze că îşi pot cumpăra un obiect cu utilitate chiar din
    atelierul artiştilor, că aceştia există şi că mai sunt continuatori ale acestor
    arte. Criteriul de selecţie a fost ca artiştii să fie membri ai Uniunii
    Artiştilor Plastici. Am realizat un parteneriat cu UAPR (Uniunea Artiştilor
    Plastici din România) şi am anunţat filialele de artă decorativă că dorim să
    lansăm acest proiect, iar cei mai de seamă artişti au răspuns, pentru că ştiu
    cum sunt percepute artele decorative la noi, tocmai într-o solidaritate a
    breslei.


    Zilele Artelor Focului sunt
    menite să pună publicul în legătură cu artistul, cu spaţiile de creaţie ale
    acestora, pentru a-şi explica drumul pe care o lucrare îl are din spaţiul de
    creaţie până în locul în care este văzută de obicei, într-o expoziţie. Pentru
    ineditul experienţei, Maria Paşc a lansat un îndemn: Track: Aş dori să îndemn oamenii să viziteze
    atelierele artiştilor, pentru că sunt locuri cu adevărat inedite. Sunt locuri
    excepţionale, unde ideea capătă formă. Sunt oameni cu care poţi să intri în
    contact. Sunt şanse unice pe care le poţi avea într-o viaţă, de a întâlni
    artişti, de a fi faţă în faţă cu artistul şi faţă în faţă cu opera.


    O altă invitaţie vine din partea
    Mariei Cioată, artist ceramist: Vă invităm practic în spaţiul nostru tainic al atelierului, unde avem
    locul de joacă în materialul ceramic şi nu numai. Este zona noastră de
    laborator, unde creăm şi unde iau naştere lucrările pe care după aceea le
    expunem. Este locul prielnic pentru vizitatori să descopere şi o parte dintre
    etapele de lucru, din tot procesul tehnologic de facere a unei lucrări, pentru
    că cel puţin în zona ceramicii este un proces foarte complex care porneşte de
    la bucata amorfă, ajungând să capete o viaţă, o energie, o formă la final. Dar
    tot drumul acesta este un drum spectaculos, pe care, cu această ocazie,
    iubitorii de frumos pot să-l descopere.


    Ce experienţe îi aşteaptă pe
    vizitatorii atelierelor am aflat tot de la Maria Cioată: Practic le arătăm câte puţin din procesul
    tehnologic, le arătăm lucrările, îi facem să înţeleagă şi parcursul nostru. Mai
    putem arăta şi lucrări care sunt în procesul de creare şi chiar pot încerca şi
    vizitatorii să se joace puţin cu materia, să vadă cum e să lucrezi. Este
    momentul prielnic de a afla cât mai multe taine ale artistului, să afle tehnici
    inedite, pe care sunt convinsă că foarte puţini le cunosc.


    Artistul David Leonid Olteanu
    ne-a dezvăluit faptul că uneori o greşeală de prelucrare poate căpăta valenţe
    artistice. Dar pentru detalii nu vă rămâne decât să vă propuneţi să le vizitaţi
    atelierele artiştilor care s-au alăturat proiectului.


    David Leonid Olteanu ne-a spus
    cum îi farmecă pe vizitatori: Explicându-le
    multe lucruri pe care nu le ştiau, cum se prelucrează ceramica sau chiar
    sticla, cum se face prin turnat, prin modelare, temperaturile de ardere,
    coloranţi. Aflând povestea, tot demersul artistic, tot procesul tehnologic, văd
    cu totul alţi ochi.



    Pentru a afla ce ateliere puteţi vizita nu trebuie
    decât să intraţi pe internet pe ateliere.ro. În plus, există şi Aplicaţia
    Ateliere pentru smartphone, ce vă poate fi şi tovarăş de drum – prin sistemul
    GPS, ce vă va duce până-n pragul atelierelor.

  • Sovata

    Sovata

    Popasul nostru
    de astăzi este într-o staţiune balneoclimaterică de tradiţie din ţara noastră:
    Sovata. Aşezată chiar la poalele Munţilor Gurghiului, în imediata apropiere a
    oraşului cu acelaşi nume, la o altitudine de 475-600 m, în inima Transilvaniei,
    staţiunea este cunoscută pentru
    proprietăţile profilactice, încă din cele mai vechi timpuri.


    Sovata este un
    loc deosebit care se poate vizita în orice anotimp, iar ca staţiune beneficiază
    de recunoaştere internaţională încă din anul 1850. Pe timpul verii
    vizitatorul se poate bucura de o mulţime de atracţii turistice pentru care
    Sovata a devenit atât de îndrăgită: lacurile cu apă sărată, muntele de sare sau
    ceramica de Corund, ce merită să fie descoperită la ea acasă, în satul cu
    acelaşi nume. Iarna Sovata este un loc care pune la dispoziţia iubitorilor
    sporturilor de sezon pârtii pentru ski, ski fond şi săniuş, dotate cu teleschi.


    Lacurile din
    Sovata sunt renumite atât pentru efectul terapeutic, cât şi pentru fenomenul de
    heliotermie, fiind şi unele dintre cele mai populare obiective turistice din
    Sovata. Deasupra apei sărate, există un strat de apă proaspătă provenită din
    precipitaţii. Acest strat de apă proaspătă nu se amestecă cu apa sărată, ci se
    menţine la suprafaţă, acţionând ca un izolator termic. Astfel, temperatura apei
    din lacuri variază în funcţie de acumularea căldurii solare în apa sărată. În
    Sovata există în total şase lacuri sărate, două cu apă dulce şi un alt lac
    sărat transformat în mlaştină (Lacul Şerpilor). Cele sărate sunt de tip carstic
    şi au fost formate în doline de sare în depresiuni mici sau mari, însă formarea
    lor este legată şi de exploatarea sării din trecut. Principalele lacuri din
    Sovata sunt: Lacul Ursu, Lacul Negru, Lacul Aluniş, Lacul Mierlei, Lacul Verde
    şi Lacul Roşu ca lacuri cu ape sărate şi Lacul Paraschiva şi Lacul Dulce ca
    lacuri cu apă dulce.


    Numit după
    forma sa, lacul Ursu, a luat naştere în 1875. Este un lac cu apă sărată,
    înconjurat de o vegetaţie extrem de bogată, devenită rezervaţie naturală ce se
    întinde pe 79 de hectare, din care numai lacul pe 4 hectare. Acesta a apărut
    datorită prăbuşirii unei întinse zone de exploatare a sării, formându-se golul
    ce s-a umplut ulterior cu apa izvoarelor din apropiere.


    Un alt obiectiv
    important, care se află printre cele mai fascinante atracţii din Sovata, este
    impresionantul masiv de sare, care se întinde până în Sovata pe 1600 m lungime
    şi 500 m lăţime.


    Un popas
    încântător se poate face în zonă la Corund, una din cele mai mari comune ale
    judeţului Harghita. Numele de Corund este inseparabil de ceramica populară,
    fiind unul din centrele olăritului popular din Transilvania. Aici fiecare
    gospodărie reprezintă un mic atelier.


    La mai puţin de
    10 kilometri de Sovata, poate fi vizitată Salina Praid, una dintre cele mai
    mari mine de sare atât din România, cât şi din Europa.



    În Sovata turistul se poate caza la pensiuni şi
    hoteluri, unele dotate cu zone SPA de patru stele.

  • Două milenii de olărit. Ceramica dacică de Sacel

    Două milenii de olărit. Ceramica dacică de Sacel

    La Săcel, un sat care se mândrește a fi urmașul așezărilor unde trăiau, acum 2000 de ani, dacii liberi, istoria oamenilor și a locului s-a transmis într-un chip nobșnuit, despre care reporterul a flat trecând pragul casei doamnei Mărioara Burnar. Împreună cu soțul , ea modelează lutul de culoare roșie după o tehnică moștenită din bătrâni.



    Fotografii: Valentin Țigău



  • Suveniruri de Paşte din Bucureşti

    Suveniruri de Paşte din Bucureşti

    Specifice sărbătorilor de Paşte în România sunt creaţiile meşterilor populari — îndeosebi ouăle încondeiate, dar şi icoanele pictate pe lemn sau pe sticlă. Mai pot fi achiziţionate vase din lut, ştergare, cergi, ii, împletituri din răchită. În România, desigur, nu există nici un muzeu – sau un alt loc care să prezinte interes pentru turişti – de la care să nu poată fi procurat un mic suvenir. Însă, vom da ca exemplu, pentru început, câteva dintre obiectele care pot fi cumpărate din Bucureşti, din magazine situate în centrul oraşului, pe una dintre principalele artere comerciale – Calea Victoriei. În aceste magazine, ouăle încondeiate au preţuri echivalente cu cca. 3 euro, iar icoanele pictate pe lemn au preţuri echivalente cu până la 200 de euro. Ştergarele cu motive populare costă cel mult 60 de euro, iar iile – între 20 şi 300 de euro, în funcţie, desigur, de mărime şi de complexitatea motivelor populare. În standurile cu obiecte de artizanat, pot fi văzute şi numeroase obiecte sculptate în lemn. Astfel, să spunem doar că un set decorativ de tacâmuri costă aproape 6 euro. Pe de altă parte, obiectele din lut – farfurii şi oale – au preţuri în jur de 5 euro. Un alt magazin situat în centrul Bucureştiului, anume ‘Unirea Shopping Center’, dispune de două raioane cu obiecte de artizanat. Aici, am văzut chiar ceramică de Horezu sau de Corund, anume farfurii sau ulcele cu desene unicat, la preţul de cca. 7 euro, iar păpuşile îmbrăcate în costume specifice diverselor regiuni folclorice ale României au preţuri cuprinse între 8 şi 13 euro.



    Există şi posibilitatea de a procura suveniruri de pe Internet. Un astfel de magazin on-line le propune, spre exemplu, cumpărătorilor diverse obiecte promoţionale din lemn care costă până la câteva zeci de euro, apoi pandantive-unicat din sticlă, cu preţuri de cca. 18 euro, obiecte de artizanat din lemn şi ceramică, având preţuri de până la 25 de euro, suveniruri cu magneţi pentru frigider cu preţuri de cca. 2,5 euro, chiar şi băuturi tradiţionale româneşti precum ţuica şi horinca, în sticle cu forme deosebite, dar şi vinuri de colecţie, fiecare în parte costând cel mult 35 de euro.