Radio România Internațional

Tag: cercetare sociologica

  • Atitudinile și așteptările românilor cu privire la statul social

    Atitudinile și așteptările românilor cu privire la statul social

    În cei 15 ani scurși de la aderarea României la UE, progresul economic este
    evident: salariul mediu net a crescut de 3,5 ori, ritmul de creștere a
    economiei a fost printre cele mai rapide din Europa, iar în privința produsului
    intern brut, creșterea din ultimii ani plasează România pe primul loc între
    țările Uniunii Europene. În același timp, tot statisticile indică adâncirea
    clivajelor dintre bogați și săraci, creșterea abandonului școlar și emigrarea
    accentuată. În aceste condiții, Fundația Friedrich Ebert din România și-a
    propus să realizeze o cercetare sociologică pentru a vedea ce părere au românii
    despre implicarea statului. A rezultat studiul ATITUDINI ȘI VALORI DE TIP
    PROGRESIST ÎN ROMÂNIA, iar premiza cu care s-a pornit în realizarea lui ne
    este acum detaliată de sociologul Cladiu Tufiș, unul dintre co-autori:

    Spațiul public este puternic ancorat în zona dreaptă atunci când vine
    vorba de ideologie, iar atunci când vine vorba de valori se discută întodeauna
    despre liberalism, se discută despre economie de piață, despre competiție,
    despre respectarea proprietății private, despre corupție și anticorupție. Mai
    puțin se discută despre teme care ar putea să fie interesante și pentru marea
    parte a populației care trăiește de la o zi la alta, de la un salariu la altul.
    De aici a venit să spunem această inițiativă a celor de la Fundația Friedrich
    Ebert. De a încerca să măsurăm într-un fel dacă anumite valori care sunt de
    obicei asociate cu zona stânga se regăsesc și în rândul publicului pentru că nu
    sunt foarte multe cercetări sociologice care să se uite la astfel de lucruri în
    mod direct.


    Pentru sociologul Claudiu Tufiș, termenul progresist nu a fost o alegere
    prea inspirată. Ar fi preferat chiar sintagma de stângă, dat fiind că marile
    teme ale sondajului se regăsesc, de obicei, printre politicile stângiste. De
    pildă, protecția socială, finanțarea de către stat a învățământului și a
    domeniului sanitar, intervenția statului în economie pentru asigurarea unor
    condiții echitabile de trai, etc. Printre întrebările puse respondenților, s-au
    numărat și cele referitoarea la impozitarea progresivă, o temă la zi în România
    unde acum se discută despre renunțarea la cota unică.

    Sociologul Claudiu Tufiș: Prima întrebare care a atras atenția a fost aceea legată de
    preferințele pentru tipul de impozitare și faimosul procent de73 %. Adică trei
    sferturi din populație consideră că cei care au venituri mai mari ar trebui să
    plătească impozite mai mari. Acum desigur discuția legată de impozitul
    progresiv este una complexă din punct de vedere economic, iar impozit progresiv
    în genere nu spune mare lucru. Modul în care este implementat acest principiu
    al echității taxării poate lua multe forme. Iar felul în care se implementează
    acest principiu poate avea rezultate foarte diferite. (…) Ori pentru astfel de
    detalii, n-am avut spațiu un chestionar. N-am putut chestiona în legătura cu
    preferința pentru diverse modele de impozitare progresivă. Știm doar că așa la
    un nivel foarte general populația consideră că cei care au bani mai mulți ar
    trebuie să fie impozitați mai mult. Dincolo însă de această întrebare legată de
    impozitul progresiv există și întrebări legate de diverse modalități prin care
    statul ar trebui să îi ajute pe cei aflați în nevoie. Un exemplu este plafonarea chiriilor de către
    stat, o temă care în vestul Europei nu doar că este discutată, dar în anumite
    cazuri este pusă în practică precum în Spania sau la Berlin unde avem limitări
    ale chiriilor. În spațiul românesc niciodată nu a fost discutată serios această
    această temă. (…) Pentru plafonarea
    chiriilor de către stat, cam o treime, adică 34%, consideră în foarte mare
    măsură că acest lucru ar trebui să se întâmple și încă aproape 30% spun că în
    mare măsură. Dacă adunăm cele două procente, obținem cam 65 % din populație care consideră că statul
    ar trebui să plafoneze valoarea chiriilor. Din altă întrebare din care reiese
    că românii consideră că cei care au mai multe locuințe ar trebui să plătească
    un impozit mai mare pentru începând de la a doua locuință.


    Apar, însă, și contradicții în răspunsurile oferite de participanții la
    sondaj. Deși majoritatea consideră statul ar trebui să mărească ajutorul social
    acordat categoriilor defavorizat, foarte mulți se împotrivesc creșterii
    cheltuielilor guvernamentale.

    Detaliază tot ClaudiuTufiș: Sunt de asemenea
    domenii în care respondenții cred că ar trebui să crească cheltuielile
    guvernamentale în domenii precum reducerea sărăciei, ajutoare de șomaj, pensii
    de vârstă, sănătate, protecție socială. Dar aici intrăm iarăși într-o discuție
    ceva mai complexă pentru că noi avem întrebări generice în limitele sondajelor
    de opinie. La astfel de întrebări generice oamenii de obicei spun da ar trebui
    să cheltui mai mulți bani pentru a reduce sărăcia sau a finanțat mai bine
    educația și sănătatea. Însă când ajungem la cealaltă întrebare, dacă sunt de
    acord și cu creșterea impozitelor și a taxelor sau dacă cred că ei personal ar
    trebui să plătească mai mult pentru aceste lucruri, aici situația se schimbă
    puțin. Oamenii sunt mai reticenți în a spune direct că vor să dea mai mulți
    bani pentru acest lucru.


    Având în vedere gradul mare de
    generalitate al întrebărilor care cirscumcriu mai degrabă niște idealuri
    umaniste pe care cu greu le putem respinde, este cumva firesc să apară
    contradicții. Ce s-ar întâmpla dacă am scădea nivelul de generalizare și am
    pune întrebări mai aplicate?

    Răspunde Claudiu Tufiș: Noi ne uităm la modul
    în care se leagă sprijinul pentru diverse valori și încercăm să descoperim
    constelații valorice. Deci nu suntem neapărat interesați care este proporția
    celor care sprijină o anumită idee, ci mai degrabă suntem interesați să vedem
    dacă cei care sprijină finanțarea mai bună a educației au aceeași o părere
    similară și în ceea ce privește sănătatea sau dacă dimpotrivă poartă doresc
    cheltuieli mai mici pentru sistemul sistemul militar. (…)Revin la acel 73%
    legate de cota de impozitare. Dacă am fi formulat întrebarea în sensul sunteți
    de acord ca cei care au peste 3.000 de lei să plătească cu 50% în plus la
    impozit, răspunsul ar fi fost în mod clar diferit pentru că 3.000 de lei este
    un salariu relativ mic pentru România. Deci lucrurile se schimbă și în funcție
    de specificul întrebării, de situația clară pe care o punem în fața celui care
    trebuie să răspundă.



    Concluzia autorilor studiului este aceea
    că, în ciuda unor contradicții de felul acesta, în România există un sprijin
    masiv pentru ideea unui stat social puternic care să implementeze politici
    genereatoarea de mai multă egalitate socială.






  • Ipostaze ale carantinei, din perspectiva studenţilor la antropologie

    Ipostaze ale carantinei, din perspectiva studenţilor la antropologie

    Cu o durată de peste doi ani – mult mai mult decât așteptările inițiale –, pandemia a devenit și subiect de studii și cercetări sociologice și antropologice. Cele mai recente s-au finalizat, în România, prin apariția volumului intitulat Ipostaze și etnografii ale carantinei în pandemie, publicat de editura Pro Universitaria și realizat de masteranzii și cadrele didactice din cadrul masteratului de antropologie de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA). Lectorul universitar Bogdan Iancu, unul dintre coordonatorii cercetării, explică în ce condiții a apărut ideea acestui studiu:



    În perioada declanșării pandemiei și imediat după declararea stării de urgență, noi l-am pierdut pe profesorul Vintilă Mihăilescu care luptase timp de doi ani cu o boală necruțătoare. Ce ne-a inspirat pe noi a fost faptul că, în această perioadă de boală, dumnealui a scris un volum de etnografie a spitalelor prin care a trecut și o încercare de analiză a ceea ce se întâmplă acolo. Ne-a inspirat foarte mult acest volum publicat la editura Polirom și, plecând pe urmele acestui exemplu, într-un moment de criză acută ne-am gândit că e nevoie ca o astfel de perioadă să fie cercetată și analizată pentru ca, atunci când se va încheia, să putem înțelege mai bine cum au stat lucrurile, mai ales că procesele de uitare legate de astfel de evenimente sunt destul de amplificate după încheierea lui. Asta ne-a inspirat pe noi să dăm drumul acestui proiect. Le-am propus ideea masteranzilor de la Masterul de Antropologie și de la cel de Studii Vizuale și cele mai multe din textele din volum reprezintă rezultatele unor eforturi de cercetare etnografică în condițiile pe care le cunoaște acum toată lumea. Adică sunt interviuri bazate pe interacțiuni mediate digital, dar există și texte bazate pe etnografie realizate cu grupuri vulnerabile. Cercetarea a fost făcută direct pe teren în condițiile circumscrise de perioada de izolare.



    În urma anchetelor sau a discuțiilor cu subiecții cercetării, au ieșit în evidență câteva aspecte pe care le descrie acum tot Bogdan Iancu: Cel mai mult ne-au atras, evident, atenția lucrurile care oricum erau elemente critice în viața de zi cu zi și în mărturiile care apăreau în presă, în perioada respectivă. Diferența era că, aici, intram în amănunte. Mă refer la transformările spațiului domestic pentru a acomoda interacțiunile datorate izolării, la gestionarea anxietăților pentru că, după cum ne amintim în perioada respectivă, anxietatea a atins un nivel critic, la persoanele care oricum erau vulnerabile înainte de declanșarea pandemiei și care au avut de suferit în urma restrângerii mobilității și așa mai departe.



    O parte din obiceiurile și atitudinile dobândite în perioda stării de urgență din primăvara anului 2020 s-au menținut până azi și denotă chiar o transformare a mentalității colective. Deși este, prea devreme, pentru concluzii mai ample, câteva observații se pot face, precizează Bogdan Iancu>


    Cred că cel mai important lucru de observat pentru mediul domestic este importanța pe care o capătă biroul în centrul unității casnice. În acest moment biroul a devenit practic o cameră sau un spațiu de lucru în zona domestic având o importanță mult mai mare. Casa tinde să fie schimbată pentru a acomoda acest spațiu și acest teritoriu tinde, la rândul său, să fie domesticit prin intermediul apariției plantelor. Ceea ce vedem este pur și simplu o explozie a grijii pentru spațiul domestic și, mai ales, pentru aducerea plantelor care sunt un fel de metaforă pentru grădinile pe care nu le mai puteam vizita sau parcurile în care nu mai puteam să ieșim în perioada respectivă. Dar acestea sunt niște obiceiuri care par să fi rămas în practicile de zi cu zi. Cred că ceea ce s-a mai întâmplat și continuă să se întâmple sunt micile evadări de weekend în natură. Vedem că din ce în ce mai multă lume renunță la tradiția city-break-lui și prefer deplasarea spre zone naturale pe care le explorează în ultimii doi ani. În plus, se pare că, în acest moment, o parte din efectele pe care pandemia le-a avut asupra grupurilor vulnerabile s-au amplificat și par să se fi înțepenit acolo.