Tag: cercetare stiintifica

  • Soluții inovative pentru sistemul de termoficare din Constanța

    Soluții inovative pentru sistemul de termoficare din Constanța

    Cercetarea științifică nu se rezumă doar la activități de laborator și
    formule abstracte care, la prima vedere, par de neînțeles pentru omul obișnuit.


    Ba din contră. Cercetarea poate veni cu soluții concrete la probleme cum
    ar fi încălzirea locuinței, limitarea poluării și transformarea deșeurilor în
    resurse.


    Dovedește acest lucru, proiectul european Multiscale, derulat de Institutul
    pentru Nanotehnologii și Surse Alternative de Energie al Universităţii Ovidius
    din Constanța.


    În cadrul acestuia, un punct termic din cartierul Faleză Nord va livra
    agent termic obținut din energie solară.


    Managerul de proiect, profesor Eden Mamut:


    Este un
    proiect care schimbă modul de raportare al cercetării universitare la
    problematica din societate, în ceea ce privește utilizarea surselor
    regenerabile de energie, reducerea impactului asupra mediului înconjurător,
    folosind cunoștințe din domeniul de vârf cum ar fi nanoștiințele,
    nanotehnologii și nanomateriale. Punctul termic 31 de pe strada Muncel din
    cartierul Faleză Nord urmează să fie convertit într-o centrală cu energie
    solară. Deci, pe acoperișul punctului termic se vor instala 100 de panouri
    solare termice.



    Și pentru că soarele nu strălucește pe cer 24 de ore din 24, a fost
    găsită și o soluție pentru a compensa lipsa luminii solare în anumite momente.


    În plus, profesorul Eden Mamut spune că proiectul ar putea fi extins:


    Pentru acoperirea vârfurilor de noapte, în special, seara și
    a vârfurilor de dimineață, de consum, este necesară suplimentarea acestor
    panouri solare cu energie termică furnizată de la cazanele cu peleți. Sunt două
    cazane cu o capacitate de 500 kw fiecare. Încercăm să evaluăm posibilități prin
    care, aceste experiețe să fie extinse pentru alte puncte termice. Și de
    asemenea, să se asigure o integrare a energiei termice cu energia electrică,
    respectiv cu stațiile de încărcare pentru automobile electrice, deci, per
    ansamblu, o viziune care să aibă ca efect sinergic reducerea poluării în
    municipiul Constanța.





    În cadrul aceluiași proiect, Institutul pentru Nanotehnologii și Surse
    Alternative de Energie al Universităţii Ovidius a găsit o soluție și la
    problema algelor:




    O soluție
    pentru algele de pe plajă, care an de an, implică numeroase resurse, în nevoia
    de a fi culese și ulterior transportate la groapa de gunoi, sunt taxe foarte
    mari. Împreună cu Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, am încercat să
    găsim soluții pentru a reduce volumul acestor alge prin uscarea lor. Iar după
    ce au fost uscate, algele sunt solicitate de diverși întreprinzători pentru a
    folosi aceste alge la extragerea unor principii active pentru biostimulatori
    sau alte tipuri de produse. Noi, prin proiectul MultiScale am definit o serie
    de soluții care să folosească energia solară, și în felul acesta, costurile
    aferente acestei procesări a algelor să fie cât mai reduse. Am realizat
    instalațiile de colectare a energie termice producere de aer cald, pentru
    uscare și s-a realizat proiectul pentru instalația efectivă de uscare.



    Algele astfel prelucrate pot fi folosite apoi ca materie primă în
    agricultură sau industria farmaceutice, la producerea de îngrășăminte sau
    suplimente alimentare.


    Proiectul Cercetări asupra dezvoltării de materiale avansate și
    optimizare multiscalară prin integrarea materialelor nano-structurate în
    sisteme energetice avansate – MultiScaleestefinanțat din fonduri europene
    prin Program Operațional Competitivitate (POC), Axa prioritară 1- Cercetare,
    Dezvoltare Tehnologică şi Inovare (CDI) în Sprijinul Competitivităţii Economice
    şi Dezvoltării Afacerilor.






  • Primele reprezentări cartografice ale Bucureștiului

    Primele reprezentări cartografice ale Bucureștiului

    Harta nu este teritoriul pe care îl
    reprezintă ci dacă este corectă are o structură similară teritoriului, ceea ce
    îi dă măsura utilității
    , spunea lingvistul american de origine poloneză Alfred
    Korzybski. În istoria sa, omul a întocmit hărți în care utilitatea era
    obiectivul principal. Cu timpul, facerea hărților s-a diversificat, astăzi ea
    nefiind lipsită din niciun domeniu de cercetare științifică nici chiar din
    sfera artelor frumoase. Ideea de hartă ține și de domeniul artistic întrucât și
    în cazul hărții și în cel al unei opere de artă avem de-a face cu diferența
    dintre reprezentare și obiectul reprezentat.


    Capitala
    României a apărut pe hărți la sfârșitul secolului al 18-lea în urma războaielor
    ruso-austro-turce. Pe teritoriul Principatelor Române Moldova și Muntenia, în
    secolul al 18-lea s-au confruntat cele trei mari imperii, în urma acestora
    Principatele Române fiind ocupate de cele trei imperii, în 1739, 1768, 1792,
    obiectivele militare fiind urmărite de armatele care înaintau împotriva
    adversarului. Astfel, primele hărți ale Bucureștiului erau militare, alcătuite
    de trupele de ocupație ruse și austriece, de la fiecare ocupație militară
    Bucureștiul primind reprezentări cartografice. Informația care apărea pe hartă era
    legată direct de utilitatea ei. Dar ceea ce urmărește un istoric al hărților de
    astăzi este relația cu reprezentările mentale, cu ideea de oraș, tipice unui
    anumit moment istoric pe care o au hărțile.


    Arhitectul Toader Popescu este
    profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București
    și se ocupă de istoria hărților. De la el am aflat care sunt primele
    reprezentări pe hartă ale capitalei României și în ce au constat ele:


    Un plan de la 1770, un plan
    militar rusesc, ne prezintă un București destul de îndepărtat de realitate din
    punctul de vedere al conținutului. E un plan care, fiind întocmit în scop
    militar, privește orașul din această perspectivă. Ceea ce vedem în jurul
    orașului reprezintă elemente de interes militar. Este reprezentată și
    topografia de interes militar, este reprezentat orașul sub forma unui oraș
    compact, ceea ce știm cu siguranță că Bucureștiul nu era la acel moment. Autorii
    hărții nu erau interesați foarte mult de modul de construire al orașului. Vedem
    că străzile sunt reprezentate cu clădiri de dimensiuni similare, aliniate, ceea
    ce cu siguranță era foarte departe de realitate în acel moment. Interesează
    edificiile majore, în principal biserici și mânăstiri, ele având un scop care ținea
    de orientarea militară. Planul reprezintă topografia cu un grad mare de
    imaginație în sensul că orașul este extins în mod compact și consistent la sud
    de râul Dâmbovița, nu există o diferență între modul în care este configurat la
    sud și la nord.


    Bucureștiul nu era reprezentat, și
    nici nu era în bună măsură, un oraș cu o rețea de străzi ierarhizată, adică nu
    se vedea care străzi erau mai importante și care erau mai puțin importante.
    Structura orașului era una a unui București ca o grupare de parohii și
    mahalale. Cea de-a doua reprezentare, spune Toader Popescu, era una tot cu
    scopuri militare, care însă aduce o schimbare:

    Planul următor, care este din timpul ocupației militare
    ruse a Bucureștiului, este un plan în care nu mai interesează teritoriul din
    jur ci orașul. El este de altfel și delimitat foarte ferm. Se vede că în jurul
    orașului apare un soi de centură de verdeață care pare să delimiteze creșterea
    urbană, una intensivă, ceea ce știm că nu era cazul pentru Bucureștiul acelui
    moment. Insulele urbane dintre străzi sunt reprezentate compact și fără o
    preocupare pentru conținutul lor și sunt localizate pe lângă edificii
    importante din zona centrală. În partea din stânga jos a hărții există și o roză
    a vânturilor. Orașul este amplasat la nord de Dâmbovița, relația lui cu albia
    râului fiind relativ corect reprezentată. Putem vedea că orașul nu urcase încă
    pe cornișa sudică a râului Dâmbovița. Există în albia majoră a râului câteva
    nuclee de locuire pe niște puncte mai înalte precum Dealul Mitropoliei,
    mănăstirea Mihai Vodă, mănăstirea Radu-vodă.


    Cea
    de-a treia reprezentare cartografică a Bucureștiului este cea realizată de
    armata austriacă. Ea este cea mai detaliată reprezentare a Bucureștiului și va
    rămâne așa până la harta rusă din 1846.

    Toader Popescu: Odată cu ocupația austriacă a Bucureștiului de la finalul
    secolului al 18-lea avem două planuri foarte importante, întocmite la un interval
    mic de timp, 1 sau 2 ani, elaborate de cartografi austrieci. Sunt cunoscute
    după numele cartografilor principali, planul Purcel din 1789 și planul Ernst
    din 1791. Planul Purcel este un plan mai bun, mai lucrat decât celălalt, și
    este primul plan care se preocupă de țesutul urban minor. Nu există o diferență
    de reprezentare între construcțiile importante și construcțiile mai puțin
    importante, așa cum exista în planul anterior rusesc. Și căsuțele dar și
    palatele și bisericile majore sunt reprezentate cu aceeași culoare și cu
    aceeași linie. Și este primul plan care privește orașul în ipostaza lui civilă,
    a relației dintre locuire și utilizarea terenului. Sunt diferențiate și tipurile
    de utilizare a terenului neconstruit. Și mai este primul plan care se preocupă
    în mod real de o reprezentare cât de cât fidelă a tramei stradale.


    La
    începutul secolului al 19-lea, Bucureștiul devine reper cartografic european.
    Și de atunci, va deveni orașul cu cele mai multe astfel de reprezentări din
    spațiul românesc care se vor înmulți pe măsură ce România însăși va căpăta contur.