Tag: Cetatea de Baltă

  • Castelul de la Cetatea de Baltă

    Castelul de la Cetatea de Baltă

    Astăzi vă propunem un popas plin de bun
    gust. Mergem în comuna Cetatea de Baltă, situată în partea nord-estică a
    judeţului Alba, pe râul Tarnava Mică, la o distanţă de 62 km de municipiul Alba
    Iulia, reşedinţa judeţului şi la 24 km de Blaj – oraşul cel mai apropiat.


    Vă propunem spre vizitare Castelul
    Bethlen-Haller sau Castelul de la Cetatea de Baltă. Un edificiu ce domneşte
    peste liniştea satului, tipic renascentist, cu forma sa rectangulară și cele
    patru turnuri circulare în colțuri. Ne întâmpină Irina Incze, intendentul
    castelului, cu o poveste de prezentare:

    Acest castel a fost construit în 1560, a
    fost construit ca un castel de vânătoare, ca un castel de agrement şi nicidecum
    ca şi un castel de apărare. Acest castel a fost construit după un castel
    similar de pe Valea Loirei, bineînţeles în proporţii mult mai mici. Iniţial cu
    cele patru turnuri şi abia în 1780, în timpul grofului Haller s-a construit
    frontispiciul castelului. Castelul a fost construit de Cancelarul
    Transilvaniei, Bethlen Miklos. Acest castel se numeşte Bethlen-Haller, după cel
    care a construit castelul şi după numele familiei care a locuit în castel până
    la naţionalizare.

    În timpul comunismului, castelui a aparţinut IAS-ului Jidvei
    din acea perioadă, arăta într-o stare deplorabilă. După revoluţie, acest castel
    a devenit proprietate privată. Din 2000-2003, castelul a început să fie
    renovat. Este refăcut parţial, doar pivniţa, parterul, etajul doi, şi absolut
    tot ce vedeţi în castel este refăcut. Castelul, deocamdată, este cu circuit
    închis. Noi primim grupuri care doresc să ne cunoască vinurile. Amprenta castelului
    este de 890 metri pătraţi, domeniul este de 10 hectare, pentru că în jurul
    castelului avem un parc, în spatele castelului avem o fermă. În acea fermă avem
    cai de rasă, un spaţiu de manej, tot felul de spaţii de agrement.


    În sala mare de primire a castelului putem
    încă vedea blazonul familiei Bethlen, care s-a păstrat, dar un tablou-colaj,
    făcut din bucăţele de material, reprezentând momentul Unirii. Pendulăm între
    vechi şi nou. Armuri cavalereşti veghează uşile, o uşă sculptată în piatră
    datează tot din anul construcţiei castelului, iar trecând prin această uşă
    ajungem la turnul scării interioare, şi ea foarte bine conservată, şi datând
    din perioada construcţiei castelului, o scară care conduce de la parter, la
    etajul al doilea, construită sub formă de evantai. Urcând pe această scară
    interioară, putem observa colecţia de peste 50 de orologii. La parterul
    castelului este amenajată o sală de degustare, salonul bordeau, la etaj se
    găseşte salonul auriu, iar pivniţa găzduieşte sala mare de degustare, în locul
    în care odinioară se aflau bucătăriile şi spaţiile aferente.





    Şi pentru că povestea de astăzi a
    castelului se împleteşte cu povestea vinurilor din această zonă, un popas la
    castel înseamnă şi familiarizarea cu soiurile aromate şi semi-aromate: Sauvignon
    Blanc, Fetească Albă, Gewurtztraminer, Pinot Noir, pe varietatea roşii,
    Riesling de Rhin, Riesling Italian şi Petit Manseng, un soi mai nou pe piaţa
    românească, cultivat în zona centrală a Franţei, în Lasconia. Iar, pentru
    cunoscători, vă puteţi bucura şi de mai nou creatul Ice Wine, un vin de desert, licoros, cu aromă şi miros puternic de
    trandafir, cu un conţinut de alcool un pic mai ridicat, peste 13 grade, din
    struguri stafidiţi, culeşi după primul îngheţ.

  • Drumul vinului la Jidvei

    Drumul vinului la Jidvei

    Fiind unul dintre cei mai buni
    ani pentru producţia viticolă, după specialiştii din domeniu, din punctul de
    vedere al caracterului de soi, date fiind condiţiile de climă deosebite, vă
    invităm pe drumul vinului de la Jidvei.


    Aflat pe drumul dintre plăcere
    şi păcat, vinul este unul dintre puţinele produse care au dăinuit de-a lungul
    istoriei, păstrându-şi importanţa şi renumele. Podgoriile din judeţul Alba sunt
    reprezentative pentru ţara noastră. Aici tradiţia s-a păstrat, oamenii locului
    acordând importanţa cuvenită meseriei pe care ştiu să o practice cât mai bine:
    cultivarea viţei-de-vie. Această renumită zonă viticolă deţine cea mai mare
    suprafaţă dintre podgoriile Podişului Transilvaniei. Aria sa corespunde aproape
    în întregime Podişului Târnavelor, străbătut de râurile Târnava Mare şi Târnava
    Mică. Numai podgoria Jidvei dispune de peste 2.000 de hectare cultivate cu
    soiuri alese. Oricine ajunge în această zona poate vizită pivniţele în care se
    păstrează, de câteva sute de ani, producţia de vinuri.


    Itinerarul drumului vinului se
    întinde între Gârbova şi Cetatea de Baltă, de la un capăt la celalalt al
    judeţului, localităţi care delimitează Ţara vinului din Alba. Traseul are
    circa 200 de km şi străbate patru municipii – Sebeş, Alba Iulia, Aiud şi Blaj,
    traversând mai mult comune, fiecare remarcabile prin cultură şi tradiţiile
    sale. Traseul începe de la poalele munţilor Apuseni şi parcurge o zona de o
    frumuseţe rară. Fiecare localitate se evidenţiază cu specificul ei, iar pe
    lângă tradiţiile legate de producerea vinului, turiştii pot admira şi obiective
    istorice, naturale şi de cult.


    Comuna Jidvei este situată în
    partea nord-estică a judeţului Alba, pe râul Tarnava Mică, la o distanţă de 62 km
    de municipiul Alba Iulia, reşedinţa judeţului şi la 24 km de Blaj – oraşul cel
    mai apropiat.


    Nelu Mărginean, director tehnic
    al unei companii de profil, ne poartă printr-una dintre crame, spunându-ne
    poveşti…de pahar: Ne aflăm la crama Tăuni, cea mai nouă cramă
    a companiei noastre. A fost construită în 2013 şi dată în folosinţă în 2014. Am
    construit-o la o altitudine de 500 de metri, aşezată între viile de pe zona Tăuni-Făget,
    ca să deservească o suprafaţă de 700 de hectare cu viţă-de-vie. Fiind plantaţii
    noi în zonă, soiurile sunt aromate şi semi-aromate, mai puţin Feteasca Regală.
    Avem Sauvignon Blanc, Fetească Albă, Gewurtztraminer, Pinot Noir, pe varietatea
    roşii, Riesling de Rhin, Riesling Italian şi Petit Manseng, un soi care în
    scurt timp va ieşi pe piaţa românească. Un soi cultivat în zona centrală a
    Franţei, în Lasconia, un soi care pentru noi are un caracter deosebit: la un
    nivel ridicat de zaharuri, cules târziu, are aciditate naturală foarte
    ridicată.


    Dincolo de degustarea direct de
    la cisternă, crama oferă în zilele însorite bucuria îmbinării luminii celeste
    cu cea din pahar, fiind situată pe culmea dealului. Coborând mai apoi în vie,
    vizitatorul poate descoperi şi degusta şi în sezonul rece struguri aromaţi.
    Iarna, doar cei păstraţi pentru producţia vinului de gheaţă.


    Revine cu detalii Nelu Mărginean: Ne aflăm într-o parcelă de Traminer roz, o parcelă pe care anul acesta
    am păstrat-o pentru a obţine struguri pentru producerea vinului de gheaţă,
    soiul Ice Wine. Noi în fiecare an păstrăm 3 hectare de Traminer roz pentru
    asta. Îl preferăm pentru pieliţa mai groasă care face să se deshidrateze mai
    încet. Avem răbdare, în fiecare an, aşteptăm îngheţul, aşteptăm să avem o
    săptămână în care temperaturile să fie negative, atât ziua, cât şi noaptea, după care tot
    într-o zi cu îngheţ, recoltăm strugurii pentru a obţine Ice Wine, un vin de
    desert, un vin licoros, cu aromă şi miros puternic de trandafir, cu un conţinut
    de alcool un pic mai ridicat, peste 13 grade.


    Odată
    ajunşi aici puteţi să vă bucuraţi de gustul strugurelui aproape stafidit, a
    cărui dulceaţă cu greu poate fi exprimată în cuvinte!

  • Schloss Bethlen-Haller in Kokelburg: Bewegte Geschichte

    Schloss Bethlen-Haller in Kokelburg: Bewegte Geschichte

    Cetatea de Baltă wurde 1177 erstmals unter der Bezeichnung Villa Cuculiensis Castri“ in päpstlichen Listen erwähnt. Die dortige Festung war Verwaltungssitz des Komitats Kokelburg im Gro‎ßfürstentum Siebenbürgen, das 1876 in die Komitate Gro‎ß-Kokelburg und Klein-Kokelburg aufgeteilt wurde. Es ist eine Reise zurück in die Vergangenheit. Denn hier können Sie die Ruinen eines römischen Militärlagers aus dem 2.Jahrundert n. Chr. besichtigen. Die Ruinen liegen in einer Sumpflandschaft.



    In der Innenstadt, neben dem Rathaus, befindet sich ein Denkmal, gewidmet den rumänischen Soldaten, die ihr Leben im ersten Weltkrieg verloren. Das kreuzförmige Denkmal wurde 1935 errichtet. Das drei Meter hohe Kreuz wurde auf einen Treppenabsatz gestellt. Ein Schild weist auf die Bedeutung des Denkmals hin.



    In der Ortschaft leben schon seit Jahrhunderten Rumänen, Ungarn und Roma zusammen. Hier kann u.a. die Evangelisch-Lutherische Kirche, eine ehemalige katholische Kirche, an welcher romanische und gotische Kunst noch zu sehen sind, besichtigt werden. Mit den um 1060 erbauten zwei Türmen hielt sie dem Einfall der Mongolen von 1241 stand. Ein grö‎ßeres Bild eines Tatarenkopfes ist in der Kirche noch erhalten. Eine weitere Sehenswürdigkeit vor Ort ist die rumänische griechisch-katholische Heilige Dreifaltigkeitskirche, eingeweiht am 27. Dezember 2009.



    Die grö‎ßte Attraktion in der Region ist allerdings das Bethlen-Haller-Schloss. Das Schloss liegt auf einem Hügel. Es wurde im französischen Renaissance-Stil des 17. Jahrhunderts (1615–1624) erbaut. Der Bauplan sah eine rechteckige Konstruktion vor. Die runden Türme an den vier Ecken hatten aber keine Verteidigungsfunktion. Das Schloss ist eine Nachstellung des Schlosses Chambord in Frankreich, allerdings im Kleinformat. Die Intendantin des Schlosses, Irina Incze, lieferte uns mehr Einzelheiten zum Schloss:



    Das Schloss wurde 1560 als Jagdschloss gebaut. Es hatte überhaupt keine Verteidigungsrolle. Viele verwechseln das Schloss in Kokelburg mit der Burg, die es vor Ort gibt und die in den Geschichtsbüchern erwähnt wird. Die Burg lag irgendwo am Ufer der Kokel. Das Schloss wurde viel später errichtet, nach der Vorlage eines ähnlichen Schlosses am Ufer der Loire, allerdings in einem kleineren Format. Ursprünglich gab es lediglich die Mauer und die vier Türme an den Ecken. Erst später, um 1780, zu Zeiten des Gro‎ßgrundbesitzers Haller, wurde das Schloss um das Giebeldreieck erweitert. Das Schloss wurde im Auftrag des siebenbürgischen Kanzlers Miklós Bethlen gebaut. Im Laufe der Zeit wurde das Aussehen der Burg von ihren Besitzern mehrfach verändert. Durch eine Heirat der Familien Bethlen und Haller entstand der Name des Schlosses: Bethlen-Haller. Das Schloss war im Laufe der Zeit im Besitztum von weiteren 45 adligen Familien. Es verzeichnete eine besonders abenteuerliche Entwicklung — das Schloss wurde im Laufe der Zeit verschenkt, geerbt, beim Kartenspielen verloren. Auch die Familie des Grafen Haller gewann das Schloss im Jahr 1780 bei einem Kartenspiel.“




    Im Kommunismus diente das Schloss als Sitz eines staatlichen landwirtschaftlichen Produktionsbetriebs. Sein Zustand verschlechterte sich konstant. Irina Incze, die seit mehr als 35 Jahren im Schloss arbeitet, bestätigte uns diese Information. Und fügte noch hinzu:



    Nach der Wende gelangte das Schloss in privater Hand. Zwischen 2000 und 2003 wurde es zum Teil saniert. Der Keller, das Erdgeschoss und der zweite Stock wurden renoviert. Der Sanierungsplan ist sehr ambitioniert — es sollen sogar die Türen sowie der Fu‎ßbodenbelag und die Fenster ersetzt werden. Wir empfangen derzeit nur die Touristengruppen, die unsere Weine kennenlernen möchten.“




    Das Schloss liegt inmitten eines schönen Parks. Hinter dem Schloss ist ein Bauernhof, zu dem die Besucher künftig ebenfalls Zugang haben sollen. 18 Pferde werden hier gehalten und sollen den Touristen zur Verfügung stehen.



    Die Innenräume sind geschmacksvoll eingerichtet. Zwei Ritter in schimmernder Rüstung empfangen die Gäste am Eingang. Schwerte, Lanzen und Schutzschilder erinnern an die ehemaligen Ritterzeiten. Ein Raum mit Jagdtrophäen weist auf vergangene Beschäftigungen hin. Der Zusammenhang mit der Weinproduktion wird durch die Wandmalereien, die den römischen Gott Bacchus abbilden, betont. Weinreben und königliche Mahlzeiten vervollständigen das Bild. Die Besucher können durch ein Fenster den ursprünglichen Boden erblicken. Auch die hölzerne Treppe, die in den Keller führt, ist im Original erhalten geblieben. Aussteuertruhen, bemalte Bänke, verschiedene andere Möbelstücke und Haushaltsgegenstände lassen die Stimmung von einst wieder aufleben.

  • Cetatea de Baltă

    Cetatea de Baltă

    Astăzi vă propun o vizită în inima
    Transilvaniei, la Cetatea de Baltă. Atestată documentar în anul 1197 sub numele
    de Cuculiensis castri, Cetatea de Baltă este satul de reședință al comunei cu
    același nume din județul Alba şi a fost sediul administrativ al Comitatului
    medieval Târnava până în anul 1876. Este o coborâre în istorie, pentru că aici
    puteţi vizita un castru roman din secolul II d.Hr., azi ruinat, amplasat pe o
    terasă a Târnavei, înconjurat de bălți și de mlaștini.


    În centrul localității, lângă
    sediul Primăriei, se află Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial.
    Monumentul de tip cruce a fost ridicat în anul 1935. Crucea are o înălțime de 3
    m, fiind susținută de un soclu, în trepte și este realizată din piatră de
    calcar. Pe frontispiciul monumentului sunt inscripționate cuvintele: Eroilor
    neamului din 1914-1918, iar mai jos sunt înscrise numele a 27 eroi și o
    inscripție ilizibilă, la baza monumentului.


    Şi cum în localitate trăiesc de
    secole români, maghiari şi romi, aici pot fi vizitate şi Biserica
    Reformată-Calvină din secolul XIII-XV, inițial Romano-Catolică, pe al cărei
    perete exterior al turnului se găsește o celebră ilustrație cu un cap de tătar,
    dar şi Biserica Română Unită cu Roma, Sfânta Treime cu devoțiune specială către
    Sfântul Anton de Padova. Aceasta din urmă găzduiește din data de 27 septembrie
    2009 (data sfințirii ei) o mică părticică din rămășițele pământești ale
    Sfântului Anton de Padova doctor evangelicus, care pot fi văzute și venerate
    în prima zi de marți a fiecărei luni și în special de ziua sărbătorii Sfântului,
    13 iunie.


    Dar atracţia zonei, aflat în
    vârful unei coline, este Castelul Bethlen-Haller, construit în stilul
    Renașterii franceze din secolul al XVII-lea (1615-1624), pe un plan patrulater
    cu turnuri de colț circulare, fără rol defensiv. Dispoziția generală de
    ansamblu reproduce în mic corpul central al castelului Chambord din Franța,
    completat în secolul al XVIII-lea (1769-1773), cu o poartă în stil baroc. Irina
    Incze,
    intendentul castelului, ne-a prezentat istoricul obiectivului: Acest castel a fost construit în 1560, ca un castel de vânătoare, ca
    un castel de agrement şi nicidecum ca un castel de apărare. Multă lume confundă
    castelul de la Cetatea de Baltă cu cetatea de la Cetatea de baltă, despre care
    se vorbeşte în cărţile de istorie. Acea cetate a existat, undeva mai jos, pe
    malul Târnavei, acest castel a fost construit după un castel similar de pe
    valea Loirei, în proporţii mult mai mici. Iniţial cu cele patru turnuri şi abia
    în 1780, în timpul grofului Haller, s-a construit frontispiciul castelului.
    Castelul a fost construit de Cancelarul Transilvaniei Bethlen Miklos. Acest
    castel se numeşte Bethlen-Haller, reunind numele celui care a construit
    castelul şi cel al ultimei familii ce a locuit în castel până la naţionalizare.
    Între aceste două familii, castelul a aparţinut unui număr de 45 de familii de
    nobili maghiari, cu o viaţă aventuroasă, fiind donat, moştenit, pierdut la
    cărţi. Chiar familia contelui Haller, în 1780, a dobândit acest castel
    printr-un joc de cărţi.


    Devenit sediu IAS (Întreprindere
    Agricolă de Stat) în perioada comunistă, castelul a ajuns într-o stare
    deplorabilă, certificată de însăşi Irina Incze, care lucrează în acest loc de
    35 de ani, după cum ne-a spus, precizând: După revoluţie, acest castel a
    devenit proprietate privată. Din 2000 până în 2003, castelul a început să fie
    refăcut, parţial: pivniţa, parterul, etajul 2. Proiectul este foarte mare. Şi
    absolut tot ce vedeţi în castel este refăcut, de la uşi, podele, geamuri, etc.
    Noi primim exclusiv grupurile care vin să ne cunoască vinurile.



    În jurul castelului se găseşte un
    parc, frumos luminat, în spatele castelului se află o fermă, care urmează să
    fie şi ea pusă în circuitul turistic. Aici sunt deja 18 cai de rasă şi vor fi şi
    un spaţiu de manej, precum şi tot felul de spaţii de agrement pentru turiştii care
    vor veni la castel.



    Interiorul este decorat cu bun gust. Doi cavaleri în
    armură, întâmpină la intrare. Săbii, halebarde şi scuturi amintesc de vremurile
    cavalereşti. O cameră cu trofee de vânătoare, reconstituie trecutul plin de
    poveşti vânătoreşti care s-or fi depănat la castel. Legătura cu producţia de
    vin este accentuată de picturile murale cu Bachus şi viţă de vie ce conturează
    pereţii din sălile de masă, unde mese împărăteşti aşteaptă să fie degustate.
    Sub un geam de sticlă, vizitatorul poate vedea parte din podeaua originală, cum
    tot originale sunt şi scările ce coboară în crama situată la subsolul
    castelului, scări cu balustradă de sfoară. Lăzi de zestre, bănci pictate,
    lavabouri amintind de începutul de secol trecut, în formă de lighean de porţelan
    pictat, precum şi multe alte detalii atent dozate completează atmosfera
    dintr-un alt timp.

  • QSL 5 / 2014

    QSL 5 / 2014

    Die Ortschaft Kokelburg (rum. Cetatea de Baltă od. Cetatea Târnăveni, ung. Küküllővár) befindet sich im siebenbürgischen Landkreis Alba am Ufer des Flusses Kleine Kokel. Der Name der Ortschaft lässt vermuten, dass sich hier bereits im frühen Mittelalter eine Festung befunden haben könnte. Das heutige Schloss stammt aus der Zeit Ende des 16. Jh. bis erste Hälfte des 17. Jh. Das genaue Jahr des Baubeginns und der Auftraggeber lassen sich heute nicht mehr ermitteln, bekannt ist nur, dass die Burg um das Jahr 1624 fertig war und dass die gesamte Domäne im Besitz von Stephan Bethlen (von Iktar) war, einem Bruder des siebenbürgischen Fürsten und Heerführers Gabriel Bethlen (von Iktar).



    Das Schloss hat einen für die Renaissance typischen rechteckigen Grundriss mit fünf überdachten Türmen und verfügt über keinen Innenhof. Die vier Ecktürme sind rund und weisen Öffnungen für Pechschleudern auf. Der fünfte Turm ist achteckig, liegt als Anbau an einer Nebenseite und beherbergt eine bis heute erhaltene Nebentreppe aus Holz. Der Bau besteht aus Keller, Erdgeschoss und Obergeschoss. Die Räume im Erdgeschoss wurden von der Dienerschaft bezogen, die Gemächer im Obergeschoss bewohnten die Adelsfamilie und ihre Gäste. Die Räumlichkeiten im Keller haben Tonnengewölbe aus Ziegelstein, im Erdgeschoss Rippengewölbe und im Obergeschoss stützt sich das Gewölbe auf Metallbalken, ein für das 19. Jh. typisches Deckensystem, was von einem späteren baulichen Eingriff zeugt. Bei den Türumrahmungen aus Stein weisen hingegen die eingemei‎ßelten Verzierungen eindeutig Züge der Renaissance auf.



    Die Haupttreppe aus Holz befindet sich an der Frontseite des Schlosses und führt zu einer überdachten Terrasse mit Holzvertäfelung. Stiege und Terrasse gehören nicht zu den ursprünglichen Bauelementen, sie wurden im 18. Jh. errichtet. Neben dem Schloss befinden sich weitere Anbauten: eine Kapelle auf gleicher Höhe mit dem Schloss und ein ehemaliger Getreidespeicher am Fu‎ße des Hügels, der 2011 im Ruinenzustand war.



    Im späten 18. Jh. wechselt der Eigentümer: Die Bethlens von Iktar sind nicht mehr im Besitz des Schlosses, hingegen kauft Gábor Bethlen von Bethlen das gesamte Gut vom Fiskus und verkauft es gleich an seinen Bruder Miklós (Nikolaus) Bethlen. Der neue Gutsbesitzer lässt das Schloss 1770-73 renovieren und fügt dekorative Elemente des Barocks hinzu. Eines davon wird heute auf dem Feld hinter dem Schloss aufbewahrt, es trägt eine lateinische Inschrift (Anno 1773. Arcem hane restauri, innovari et adornari fecit excel. ac. Illus. d. Comes Nicolaus de Bethlen Sacrae S. Reg. Mai. Camerarius status et gubern. act int. consiliarius et per magnum Tran[silva]niae principatum thesaurarius regius 1773“), die sich folgenderma‎ßen übersetzen lässt: Nikolaus Bethlen, örtlicher Kämmerer des Staates und der Regierung, königlicher Berater und Schatzmeister des Gro‎ßfürstentums Siebenbürgen, befahl die Restaurierung und Verzierung dieses Schlosses im Jahre 1773. Es ist wahrscheinlich, dass das Dekorationselement mit der Inschrift ein Teil der barocken Stirnseite des Schlosses gewesen ist, es taucht auf jeden Fall nur in Abbildungen aus jener Zeit auf. Ein weiteres Verzierungselement an der Frontfassade war ein Wappen, das die Verbündung der ungarischen Adelsfamilien Bethlen von Bethlen und Csáky von Körösszegh und Adorján abbildet. Katalin, die Frau des neuen Besitzers entstammte dem zuletzt genannten Adelsgeschlecht. Das Wappen vereinte die heraldischen Abzeichen der beiden Familien: eine Schlange und einen vom Schwert abgeschlagenen Tatarenkopf.



    Der letzte Schlossbesitzer aus der Familie Bethlen von Bethlen war Márkus Bethlen. Er habe laut einigen Quellen das Schloss in der zweiten Hälfte des 19. Jh. an die Familie Haller verkauft, nach anderen Quellen soll er das Schloss beim Kartenspiel verloren haben. Die Hallers, ursprünglich eine der ältesten Patrizierfamilien der Reichsstadt Nürnberg, hatten mehrere Ableger, die es nach Ungarn und Siebenbürgen verschlagen hatte. Das Schloss blieb bis zur Enteignung im Jahr 1948 im Besitz der siebenbürgischen Hallers.



    In der Zeit des Kommunismus wurde das Schloss zu verschiedenen Zwecken genutzt, zuletzt war es zu einer Produktionsabteilung des staatlichen Sektherstellers IAS Jidvei (dt. Seiden, Sögden) umfunktioniert worden. Die industrielle Nutzung während des Kommunismus führte zum Verschwinden des originalen Mobiliars und der Dekorationen.



    Nach dem Umbruch von 1989 wurde das Schloss den Nachkommen der Familie Haller zurückerstattet; diese verkauften es an die Familie Necşulescu weiter, die heute auch in den Besitz der Sektfabrik Jidvei ist. Bis 2003 war im Schloss weiterhin eine Sektherstellungsanlage in Betrieb, danach begannen umfangreiche Restaurierung- und Einrichtungsarbeiten, um die Burg wieder an ihr ursprüngliches Aussehen heranzuführen.



    Das Bild des Schlosses wird weiterhin als Markenzeichen der Weine und Schaumweine von Jidvei verwendet. Schloss und Umgebung sind Privatgrundstück, sie können aber auf Anfrage besichtigt werden, die Besuchserlaubnis erteilt das Unternehmen. Im Gro‎ßen und Ganzen sind die wichtigsten Bauelemente der Renaissance und ein Teil der Barock-Verzierungen erhalten, die heutigen Eigentümer haben diverse Innendekorationen hinzugefügt, um die mittelalterliche Atmosphäre zu verstärken. Dem Besucher eröffnet sich somit ein eklektizistischer Gesamteindruck — vier Jahrhunderte haben das Schloss Bethlen-Haller in Kokelburg geprägt: Gewölbe und Portale aus der Zeit der Renaissance, barocke Verzierungselemente, moderne Fliesen und zeitgenössische Replikate mittelalterlicher Ritterrüstungen.




    Quellen:




    – rumänischer Text der Historikerin Irina Leca auf der Webseite www.monumenteuitate.org



    www.historia.ro



    – Wikipedia


  • Atracţii turistice în judeţul Alba

    Atracţii turistice în judeţul Alba

    Vă propunem o călătorie într-o zonă a României plină de vestigii istorice, monumente, atracţii naturale, dar şi de obiceiuri şi tradiţii. În judeţul Alba, străbătut de cea mai spectaculoasă şosea din România, Transalpina, vom stabili împreună un itinerariu potrivit pentru toată familia. Râpa Roşie, Gheţarul de la Scărişoara, şoseaua Transalpina, Cetatea Alba Carolina, Cascada de la Vidra sau Dealul cu melci sunt numai câteva dintre cele mai frumoase locuri de vizitat în judeţul Alba.



    Călătoria noastră începe chiar din oraşul reşedinţă de judeţ, Alba Iulia, din punctul din care Emanuel Drăguşin, purtător de cuvânt al societăţii care administrează ansamblul arhitectural Hotel Medieval din Alba Iulia, ne spune că ar trebui să înceapă orice traseu: Cetatea. Un turist, fie el român sau străin, ar avea foarte multe motive să viziteze cetatea bastionară de tip Vauban, Alba Carolina. În primul rând, pentru că aceasta e cea mai mare cetate de tip Vauban din România şi din sud-estul Europei, având o suprafaţă de peste 100 de hectare.”



    Cetatea din Alba Iulia se remarcă şi prin bogăţia decoraţiilor sculpturale, fiind cea mai bogat decorată cetate de acest tip, adaugă Emanuel Drăguşin: Are şase porţi deosebit de frumoase, primele trei situate pe latura estică a cetăţii. Turistul care vine în Alba Iulia are parte şi de un spectacol deosebit. Ansamblul nostru arhitectural desfăşoară, începând din anul 2009, un ceremonial unic în România: schimbul de gardă. Soldaţii, îmbrăcaţi în uniforme de epocă, de secol XVIII, în fiecare zi, la ora 12.00, execută acest schimb, la poarta a treia a cetăţii. Lucrul acesta aduce viaţă şi culoare în cetatea Alba Carolina şi constituie o atracţie deosebită pentru turişti. De asemenea, soldaţii din garda ansamblului arhitectrural pot fi văzuţi şi la traseul celor trei fortificaţii, care face parte din acest ansamblu, respectiv la porţile cetăţii. Spectacolul este cu atât mai frumos cu cât, la schimbul de gardă, participă şi cai de rasă, din cadrul centrului nostru de echitaţie. În perioada sezonului turistic, în fiecare zi de sâmbătă, împreună cu acest ceremonial al schimnului de gardă are loc şi ceremonialul salvelor de tun, un eveniment unic în România.”



    Un alt element interesant ar fi că, în interiorul cetăţii, pe strada Mihai Viteazu, este consemnată cea mai mare concentraţie de monumente istorice din România. Le puteţi vedea în tururi ghidate în mai multe limbi: engleză, franceză, germană, maghiară. Cetatea poate fi vizitată la orice oră din zi şi din noapte, fiind deschisă publicului în mod gratuit. Anumite taxe se percep la intrarea în unele obiective, cum ar fi Muzeul Naţional al Unirii sau pe traseul celor trei fortificaţii, însă o bună parte a ceremonialului schimbului de gardă poate fi urmărit în mod gratuit.



    De la an la an, am vorbit cu tot mai mulţi turişti străini. Sunt toţi impresionaţi de ceea ce au văzut aici. Aceştia au revnit şi s-au transformat în ambasadori ai frumuseţii acestui loc, spune Emanuel Drăguşin, care ne recomandă şi domeniul schiabil Şureanu. Este situat în munţii cu acelaşi nume. Este atrăgător atât în sezonul rece cât şi în sezonul cald. Fiindcă se apropie sezonul de iarnă, de schi, vă voi da câteva detalii în acest sens. Acumulările de nori din Câmpia de Vest, care sunt aduse în această zonă, asigură o abundenţă de zăpadă pe o perioadă destul de lungă din an, aproximativ şase luni din an. Avem un strat de zăpadă foarte bun pentru sporturile de iarnă. La domeniul schiabil Şureanu avem în momentul de faţă zece pârtii funcţionale, două instalaţii de teleschi şi una de telescaun. Totodată, investiţiile preconizate pentru anul 2014 vor face ca domeniul schiabil Şureanu să fie cel mai mare domeniu de schi din România, cu un potenţial cu totul deosebit. Acesta e încadrat de vârfurile de peste 2000 de metri Pătru şi Auşel pe de o parte şi vârful Şureanu pe de altă parte. Turiştii care vin aici au parte de privelişti deosebite şi de condiţii perfecte pentru practicarea sporturilor de iarnă: schi, snowboard, freeride, etc.



    Veţi găsi instructori de schi la baza pârtiilor şi, de asemenea, veţi găsi şi echipament de închiriat.



    Daniela Florean, etnograf, directorul Centrului Cultural Augustin Bena” din Alba Iulia, spune că în orice zonă a judeţului ai ajunge, peste tot sunt trasee turistice care pot fi vizitate şi care-ţi umplu chipul şi inima de bucuria de a cunoaşte ceva din trecutul acestui popor. Fie că vorbim de istorie, de literatură sau de etnografie, judeţul Alba are ce aduce în faţa turistului călător pe aceste meleaguri. Cele mai importante momente în care turistul poate cunoaşte partea inedită a acestei regiuni sunt sărbătorile câmpeneşti, care, de obicei, au dată fixă. Cea mai cunoscută este sărbătoarea de Sf. Ilie, de la Muntele Găina. Acest munte a devenit un brand nu numai prin sărbătoarea de acolo, ci şi prin vestitele tulnicărese, care în fiecare an, încântă prin melodiile, prin chemările lor din tulnic, chemări ce se petrec sus, pe munte.”



    În zona rurală se pot întâlni costume populare de sute de ani, ştergare, traiste, obiecte de uz casnic, lucruri pe care mulţi dintre noi nu le-am cunoscut niciodată sau, chiar dacă le-am văzut, le-am uitat, spune Daniela Florean: S-a încercat construirea unor gospodării cu specific, una dintre ele fiind la Cetatea de Baltă din judeţul Alba, o localitate, de asemenea, plină de importanţă istorică, acolo fiind şi o cetate ridicată de domnitorul român Ştefan cel Mare. Muzeul acesta întregeşte pitorescul locului. Este o gospodărie tipică de viticultor, având în vedere că această comună se află în apropierea marilor podgorii de la Jidvei. Acolo poţi să vezi cum se făcea în vechime vinul.”



    Iată aşadar câteva dintre reperele unei vacanţe de neuitat în Transilvania. În speranţa că v-am convins, vă aşteptăm şi data viitoare cu o nouă destinaţie.