Radio România Internațional

Tag: Cetatea Sucevei

  • Cetatea de scaun a Sucevei

    Cetatea de scaun a Sucevei

    Cetatea Sucevei, construită la sfârșitul secolului al XIV-lea în apropierea orașului medieval Suceava, a fost principala reședință a domnitorilor Moldovei timp de aproape 200 de ani și este astăzi un monument istoric de nivel național. Cunoaștem azi istoria acestei cetăți care a intrat în istorie ca fiind necucerită vreodată, dar aflăm și despre evenimentele interesante care se întâmplă aici. Obiectivul este situat pe un platou la o diferență de altitudine de 70 metri față de lunca Sucevei. De-a lungul timpului, cetatea a fost folosită pentru apărarea locuitorilor, alături de celelalte fortificații, în timpul atacurilor otomane.Ghidul nostru, dr. Constantin-Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei, despre începuturile monumentului.



    “Partea estică a României, până în anul 1859, a fost stat de sine stătător, un principat care a fost înființat în secolul al XIV-lea, în zona de nord-est a României. Cetatea de scaun a Sucevei a reprezentat, așa cum îi spune și numele, cetatea emblematică a domnitorilor moldavi. Pe lângă rolul de apărare pe care-l avea, în această cetate exista monetăria statului și tezaurul României. Acest monument a fost atestat pentru prima dată în 1388, în vremea voievodului Petre I Mușat, printr-o scrisoare adresată regelui polonez, prin care Moldova împrumuta Poloniei 3.000 de arginți, echivalentul în ziua de azi a 50 de kg de aur.”



    Cetatea Sucevei a cunoscut mai multe faze de construcție, spune Constantin-Emil Ursu. “A fost lărgită în secolul al XV-lea, în timpul voievodului Ștefan cel Mare, în două etape. Prima etapă a fost înainte de 1476, cealaltă după acest an, când cetatea a căpătat aproximativ dimensiunile și forma care se văd azi. Mai exact, Ștefan cel Mare a construit zidurile exterioare, pe care, după 1476, le-a dublat. Domnitorul a mai construit atunci și un șanț de apărare lat de circa zece metri. A fost perioada de maximă înflorire a acestui edificiu. Ulterior, ceilalți domnitori aveau să mai facă diverse reparații și adăugiri, iar cetatea a rămas principalul obiectiv cât capitala Moldovei a fost la Suceava. Odată cu mutarea capitalei la Iași de către domnitorul Alexandru Lăpușneanu, Suceava a intrat într-un con de umbră.


    Totuși, cetatea avea să rămână importantă în contextul geopolitic al secolelor XVI și XVII. Din păcate, la sfârșitului secolului al XVII-lea ea a fost dărâmată și a intrat în uitare până la sfârșitul secolului al XIX-lea, până când intelectualii suceveni, împreună cu arhitectul austriac Karl Romstorfer, au început ample lucrări de degajare a molozului și de scoatere la lumină a zidăriei. Este un lucru îmbucurător faptul că lucrările arheologice de la acea vreme și măsurătorile s-au efectuat cu foarte multă acuratețe. Din acest motiv, colecția muzeului nostru este foarte bogată cu piese originale din Cetatea de Scaun a Sucevei.”



    Lapidariul recompune în prezent, pentru prima dată, cea mai completă imagine a Cetății Sucevei, evidențiind construcțiași decorația arhitecturală, dominate în secolul al XV-lea de teme variate ale stilului gotic. Utilități domestice medievale, precum sobele de teracotă, combină elegant motivele decorative locale cu cele central-europene. De asemenea, sistemele multimedia cu tematică istorică medievală și proiecțiile video cu subiecte legate de istoria cetății reprezintă o noutate expozițională în România.Constantin-Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei.


    “Începând din 2010 și până în 2015, în urma unui amplu proiect de restaurare, finanțat din fonduri europene, cetatea și-a schimbat fața. Au fost reconstruite ziduri, au fost reconstituite anumite încăperi. Ca urmare a unui incendiu au existat și modificări ale structurii geologice a versantului pe care e situată cetatea, existând alunecări de teren până în anul 2010. În acest moment, cetatea este restaurată, consolidată, iar, începând cu anul 2016, s-a deschis și prima expoziție permanentă care, într-o serie de încăperi, ilustrează teme de interes major pentru publicul vizitator. Expoziția este interactivă și beneficiază de foarte multe inovații tehnice contemporane.”



    Cetatea de scaun a Sucevei găzduiește și evenimente de interes pentru publicul larg, continuă Constantin-Emil Ursu. “Alături de atelierele educaționale pe care le organizăm, foarte importante pentru noua generație, aș aminti două evenimente majore adresate publicului larg. Este vorba de Festivalul de artă medievală “Ștefan cel Mare”, singurul festival organizat de un muzeu din România și unul dintre cele mai importante din România. Este organizat mereu la jumătatea lunii august. De asemenea, spre sfârșitul lunii august, la cetate e organizat un festival de muzică rock, în șanțul de apărare.”



    Cetatea oferă multe surprize vizitatorilor. De exemplu, seara se pornește iluminatul nocturn, iar vizitatorii sunt invitați să participe la un spectacol de lumini și sunete unic în România. În ceea ce privește programul de vizitare, obiectivul este deschis de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00 de marți până vineri și între orele 9.00 și 17.00 sâmbăta și duminica. Prețul biletului de acces la expoziția permanentă este de 16 lei (3 euro). Însă cu ce impresii pleacă turiștii? Constantin-Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei. “Din ceea ce cunoaștem din Cartea de impresii și din recenzii, impresiile sunt mereu pozitive. Mai ales odată cu deschiderea expoziției permanente într-un spațiu neconvențional, vizitatorul român sau străin este introdus în ambientul istoric și află detalii despre Evul Mediu moldovenesc.Avem materiale în diverse limbi de circulație internațională și un audio guide care poate fi descărcat pe telefonul mobil, informațiile putând fi folosite și ulterior, atât timp cât sunt păstrate în dispozitiv.”



    Așadar, nu ratați o vizită la Cetatea de scaun a Sucevei, mai ales în luna august. Atunci are loc Festivalul de Artă Medievală. Piesele de teatru, reconstituirea unor ceremoniale istorice pe baza vechilor documente existente, luptele între cavaleri, muzica și dansurile medievale, atrag un număr foarte mare de vizitatori dornici să evadeze din cotidian și să trăiască senzația unică a călătoriei în cadrul unei epoci apuse.







  • Cetăţile lui Ştefan cel Mare

    Cetăţile lui Ştefan cel Mare

    Fortificaţiile,
    forturile, redutele şi cetăţile au jucat un rol foarte important în
    desfăşurarea războaielor până la începutul secolului 20. Chiar şi marile războaie
    mondiale ale secolului trecut s-au purtat şi cu ajutorul facilităţilor
    întărite, cazemata şi buncărul fiind urmaşele celor amintite anterior.
    Sistemele de fortificaţii i-au ajutat pe şefii militari să-şi protejeze
    frontierele, să asigure liniştea populaţiei şi să-şi apere interesele
    economice. Iar unul dintre primii principi medievali români care s-a gândit la
    un sistem articulat de fortificaţii permanente a fost Ştefan cel Mare, cel care
    a condus Moldova în doua jumătate a secolului al 15-lea şi în primii ani ai
    secolului ai 16-lea.


    Ca orice lider politic autentic,
    Ştefan cel Mare a întărit în primul rând capitala, Cetatea Sucevei, aflată în
    nordul României de azi. Primul fort fusese ridicat încă de la sfârşitul
    secolului al 14-lea de Petru Muşat. Fortului construit de Petru Muşat Ştefan
    cel Mare i-a adăugat un zid de incintă care îl înconjura şi-l făcea mult mai
    greu de cucerit. Zidul de incintă avea bastioane şi creneluri şi era înconjurat
    de şanţuri cu apă. În cetate au fost construite alte depozite de muniţii şi
    arme şi o pulberărie. Cetatea Sucevei a rezistat foarte bine atacurilor
    turcilor din 1476 şi polonezilor din 1485 neputând fi cucerită de cele două
    armate.


    O altă cetate de piatră întărită de
    Ştefan cel Mare a fost Cetatea Neamţului, situată la 70 de kilometri sud de
    Suceava. Ca şi la Suceava, cel mai vechi fort fusese ridicat de acelaşi Petru
    Muşat, iar Ştefan cel Mare a înălţat zidul de apărare şi a adâncit şi lăţit
    şanţul de apărare. Cetatea a rezistat foarte bine atacului otoman din campania
    din 1476 a sultanului Mehmet al II-lea împotriva lui Ştefan.


    A treia cetate din nordul Moldovei
    extinsă de Ştefan cel Mare a fost cea de la Hotin, acum în Ucraina, aflată la
    115 de kilometri nord de Suceava. Şi aici Ştefan a extins, înălţat şi lăţit zidurile
    de apărare. Şi această cetate a rezistat campaniei turceşti din anul 1476
    neputând fi cucerită. A patra cetate a lui Ştefan cel Mare din zona capitalei
    Suceava a fost Romanul, ridicată în 1466 la 95 kilometri sud de reşedinţa sa,
    din lemn şi pământ. Fortificaţia se afla într-o zonă de câmpie, în apropierea
    râului Siret, consta din 7 turnuri legate între ele cu ziduri înconjurate cu
    şanţuri cu apă din râu, şi avea rol de avanpost.


    Cetăţile lui Ştefan cel Mare erau
    menite să apere Moldova dinspre toate punctele cardinale. Ştefan a acordat o
    atenţie mare şi cetăţilor de pe râul Nistru şi de pe Dunăre. Năvălirile
    tătarilor din est erau cele care produceau Moldovei cele mai mari pagube.
    Istoricul Gheorghe Postică de la Universitatea Liberă Internaţională din
    Chişinău din Republica Moldova s-a ocupat de fortificaţiile de pe Nistru şi
    Dunăre: Sistemul defensiv de
    pe Nistru, o linie trasată de la nord spre sud, de la munţi pînă la mare, nu
    este ceva întîmplător. Aici avem o delimitare clară a două spaţii: a celui
    românesc şi a spaţiilor de altă origine care se aflau dincolo de Nistru, chiar
    dincolo de Bug şi Nipru. Cetăţile demonstrează că era vorba despre o delimitare
    a două lumi, delimitare care a luat naştere în perioada timpurie a Evului Mediu
    continuînd pînă în epoca târzie.


    Cele 4 cetăţi ale lui Ştefan cel Mare
    de la Nistru arată importanţa securizării frontierei de est şi expansiunea
    statului moldovean către fluviu. Pe lângă amintita cetate de la Hotin, care
    trebuia să apere şi nordul Moldovei, Ştefan se baza pe cetatea de la Soroca, pe
    cea de la Orhei, pe cea de la Tighina şi pe cea de la Cetatea Albă. Aceasta din
    urmă, împreună cu cetatea de la Chilia, erau menite să apere sudul Moldovei pe
    fluviul Dunăre, iar cetatea Crăciuna, cucerită de la Muntenia, din zona Vrancei
    şi a Subcarpaţilor de curbură, apărau graniţa terestră cu Muntenia tot dinspre
    sud.


    Gheorghe Postică consideră că cetatea
    de la Soroca, stăpânită de Ştefan cel Mare, era una construită după model
    occidental, de meşteri din zona românească a Transilvaniei: În ceea ce priveşte cetatea de
    la Soroca, din punct de vedere tipologic, ea se înscrie în rîndul unor construcţii asemănătoare cu cele
    din Italia. Deşi este o cetate cu o formă deosebită, fenomenul nu era cu nimic
    ieşit din comun. În perioada medievală, în ţările europene, cetăţile de piatră
    de multe ori erau construite de meşteri profesionişti originari din alte
    regiuni chiar din alte ţări. Avem cazuri în Anglia, Franţa şi Germania. Soroca
    a fost construită de unii meşteri din Bistriţa, aşa cum atestă o pisanie,
    dovedeşte că erau invitaţi.


    Cetăţile lui Ştefan cel Mare au fost
    modele renascentiste de apărare a statului, de purtare a artei războiului, dar
    şi de consolidare a economiei, culturii şi ştiinţei. În perioada următoare a
    expansiunii otomane, cele mai multe decad, unele fiind dărâmate, altele lăsate
    să se degradeze. Considerate monumente istorice, eforturile merg astăzi în
    direcţia restaurării lor.