Tag: Chiajna

  • Proiecte în județul Ilfov

    Proiecte în județul Ilfov

    Recent s-au semnat 4 contracte de finanțare REGIO. Este vorba despre două proiecte de construcție a unor unități de
    învățământ și alte două proiecte prin care vor fi achiziționate autobuze
    electrice destinate transportului public.


    Proiectele de la Chiajna au ca scop îmbunătățirea accesului la
    educație precum și a calității și atractivității acesteia.



    Simona Curpăn – șeful departamentului promovare regionala și
    investiții de la Agenția de Dezvoltare Regională București- Ilfov:


    Mai concret, cele două
    proiecte vizează construcția de la zero a unei școli și a unei grădinițe în
    localitatea Dudu, comuna Chiajna, județul Ilfov.


    Cele două proiecte vor
    primi finanțare prin POR 2014- 2020- axa prioritară 10- îmbunătățirea
    infrastructurii educaționale.


    Beneficiari direcți ai
    celor două proiecte sunt aproximativ 200 de preșcolari și o mie de școlari din
    comuna Chiajna.


    Construirea grădiniței costă 9 milioane 400 de mii de lei din care
    valoare nerambursabilă- 7 milioane de lei.


    Investiția pentru realizarea școlii, care include construirea unei
    săli de sport și amenajarea unui spațiu pentru cabinetul medical școlar, se
    ridică la aproape 35 de milioane de lei din care 34 de milioane 200 de mii-
    bani europeni.


    Celelate două proiecte au ca scop reducerea emisiilor în zonele
    urbane și încurajarea mobilității durabile prin imbunătățirea accesibilității
    modurilor de transport prietenoase cu mediul, mai spune Simona Curpăn:


    Alte două proiecte pentru
    care s-a semnat contractul de finanțare de curând vizează îmbunătățirea
    transportului public din regiunea București- Ilfov.
    Au fost depuse două
    proiecte de către parteneriatul format din orașul Chitila, comuna Mogoșoaia,
    orașul Buftea și Primăria Municipiului București.

    Proiectele au ca obiectiv
    dezvoltarea unui sistem de transport public ecologic care să determine
    reducerea emisiilor de carbon.
    Prin cele două proiecte
    vor fi achiziționate 12 autobuze electrice care vor opera pe ruta liniei R36:
    Străulești- Mogoșoaia- Buftea.
    Pe lângă obiectivul legat
    de protecția mediului se urmărește de asemenea și creșterea numărului de
    pasageri și încurajarea transportului public.


    Valoarea proiectelor se ridică la aproape 32 de milioane de lei
    din care 26 de milioane 800 de mii de lei- fonduri europene nerambursabile.






  • Parcuri acvatice în zona Bucureştiului

    Parcuri acvatice în zona Bucureştiului

    Parcurile acvatice din Bucureşti, alături de ştranduri şi piscine, sunt
    cele mai potrivite alternative de petrecere a timpului liber.


    Parcul Acvatic Crângaşi pune la
    dispoziţie, pe o suprafaţă de 7 hectare, următoarele facilităţi: plaja de
    nisip, sezlonguri, umbreluţe, terenuri de fotbal/tenis/baschet, tobogane pentru adulţi şi copii, bazine pentru copii şi adulţi dintre care 2
    bazine olimpice, un bazin cu valuri unic în Bucureşti. Există şi un spatiu
    special amenajat de mancare zona dotat cu gratare şi un cuptor de pizza pe
    vatră si bar amenajat pentru cocktailuri, dar şi 2 parcări cu o capacitate de
    până la 1000 de locuri. Preţul biletului pentru adulţi este de 30 de lei (6
    euro), iar în weekend 50 de lei (10 euro). Pensionarii care vor să se
    răcorească aici plătesc 20 de lei pentru o zi.


    Parcul acvatic Otopeni se
    întinde pe o suprafaţă de 4 hectare şi are o capacitate de până la 5.000 de
    persoane. Aici găsiţi piscine, tobogane
    de diferite dimensiuni, umbrele, teren de volei şi fotbal, zona dedicată
    copiilor, zona de mâncare şi zona VIP. De luni până vineri, copii plătesc pe un
    bilet 20 de lei, elevii şi studentii – 30 de lei, tariful standard fiind
    de 40 de lei. La sfârşitul săptămânii, tariful standard este de 60 de lei.


    Unul dintre cele mai vechi parcuri acvatice din jurul Bucureştiului este situat în Chiajna, la 13 km de capitală. Are 4,2
    hectare, 22 de tobogane, piscină cu valuri
    şi locuri gratuite de parcare. Preţul unui bilet în timpul săptămânii este de
    50 de lei, iar în weekend 65 de lei. Pentru elevi şi studenţi preţul este de 35
    de lei, respectiv 40 de lei. Copiii până la 3 ani au gratuitate, dar există şi bilete pentru o jumătate de zi (de la ora 16.00) la preţ de 30 de lei.In acest sezon estival, mai multe trenuri
    vor asigura legătura feroviară între Bucureşti și Parcul acvatic de distracții
    Divertiland. Durata medie a călătoriei este de 20 minute, iar preţul
    unui bilet variază între 3.9 lei (la trenurile Regio) și 12.1 lei (pentru
    trenurile Interregio) la clasa a 2-a.Copiii și elevii beneficiază de o reducere
    de 50%, iar pentru călătoria dus-întors călătorii beneficiază de reducere 10%
    din tariful preț întreg, dacă legitimațiile de călătorie sunt achiziționate de
    la casele de bilete din stațiile de cale ferată sau agențiile de voiaj și, în
    plus 5% reducere la achiziționarea online.



    Therme Bucureşti este unul dintre cele mai
    mari centre de wellness şi relaxare din Europa. Aici se găseşte şi cea mai mare
    grădină botanică din România, cu peste 800.000 de plante din care peste 500 de
    palmieri si alte specii. Spațiul acoperit este împărțit în 3 mari zone și, în
    funcție de ce îți dorești, plătești intrarea pentru o anumită categorie. In
    zona destinată distracţiei în familie se găsesc tobogane acvatice pentru copii
    de toate vârstele, piscine şi plaja de nisip. Un adult plăteşte pentru 3
    ore, 50 de lei, iar pentru o zi – 75 de lei (16 euro). In zona cu piscine, un
    adult plătetşe
    64 de lei pentru 3 ore, iar pentru o zi – 85 de lei. In zona de saune, masaj şi
    relaxare, preţul pentru 3 ore este de 88 de lei ( 18,7 euro), iar pentru o zi,
    109 lei (23 euro).

  • Der erste rumänische Staat: Die Befestigungsanlagen von Bukarest

    Der erste rumänische Staat: Die Befestigungsanlagen von Bukarest

    Die Militärkunst und die Kriegs-Philisophie des 19. Jahrhunderts brachten Anlagen mit sich, die Feinde abwehren sollten. So enstand die Idee Bukarest zu befestigen, nachdem die Stadt nach 1859 das politische und Verwaltungs-Zentrum des neu entstandenen rumänischen Staates geworden war. Darüber diskutierten wir mit dem Historiker Sorin Cristescu von der Spiru Haret-Universtät in Bukarest.



    Diese Idee entstand schon unter Cuza, der zwischen 1859-1866 regierte. Er wollte Bukarest befestigen, ihm fehlten aber die Mittel. Die Idee wurde dann, nach dem Unabhängigkeitskrieg 1877-78 vom König Karl I übernommen. Damals hatte Rumänien eine sehr enge Beziehung zu Belgien. Deswegen konnte Karl, infolge einer persönlichen Einladung, General Henri Alexis Brialmont, nach Rumänien bringen. Dieser hatte sich im Bau solcher Anlagen spezialisiert und hatte auch in Belgien ähnliche, als sehr gut eingestufte, Befestigungen gebaut. Ein solches Beispiel stellen die Befestigungen der Stadt Anvers dar. Es handelt sich dabei um 18 Forts, die auf einem 72 Kilometer langen Umkreis um die Stadt gebaut wurden. Ziel dieser Befestigungslinie war die Stadt aus der Schusslinie des Feindes fernzuhalten. Deswegen wurden die Forts in einer Entfernung von 14-15 Kilometern von der eigentlichen Stadt gebaut. Zwischen den 18 Forts gab es in Abständen von 2 Kilometern Abwehrbatterien mit 57mm-Kanonen, die im Nahkampf eingesetzt wurden.


    Der belgische General bekam den Auftrag die strategischen Bukarester Wehranlagen zu bauen. Sorin Cristescu berichtet:



    Die Bauarbeiten fingen 1883 an, offiziell endeten sie 1900, man hat aber noch bis 1910-1911 gebaut. Die Forts wurden aus normalen Ziegelsteinen gebaut. Man hat eine Ausschreibung für 300 Millionen Ziegelsteine organisiert, letztendlich brauchte man aber 500 Millionen Ziegelsteine. Ein Problem stellte die Wahl der Kannonen für die Kuppeln dar. Für den Auftrag haben zwei Unternehmen gekämpft: die französische Firma Creusot und das deutsche Unternehmen Gruson. Die Franzosen haben gewonnen. Sie sagten, die französischen Soldaten könnten sich während einer Attacke in der Kuppel der Abwehranlage aufhalten. Die Deutschen haben einen solchen Ansatz abgelehnt und das war auch gut so. Die Deutschen wussten genau, dass ein Soldat nichts in der Kuppel zu suchen hatte, wenn darauf geschossen wurde.



    Bukarest hatte drei Arten von Befestigungsanlagen, die größten entstanden im Norden der Stadt, während der Süden die kleineren Festungen beherbergte. Sorin Cristescu fragten wir nach den unterschiedlichen Kategorien.



    In Chitila und Otopeni standen Befestigungsanlagen vom Typ 1, sie waren 463 Meter lang und waren mit zwei 150-Millimeter-Kanonen und zwei 210-Millimeter-Haubitzen ausgestattet. In Mogoșoaia und Jilava waren die Anlagen vom zweiten Typ, mit einer Gesamtlänge von 448 Metern, vier 150-Millimeter-Kanonen şi und drei 210-Millimeter-Haubitzen ausgestattet. Schließlich gab es die dritte Art von Anlagen in Pantelimon, Cernica, Căţelu, Leordeni, Popeşti, Berceni, Broscărei, Măgurele, Bragadiru, Domneşti, Chiajna und Tunari. Das waren gewöhnliche Befestigungsanlagen, 400 Meter lang und sehr dicke Mauern. Wenn man eine derartige Anlage betritt, hat man ein mulmiges Gefühl, die Temperaturen sind sehr niedrig, die Luftfeuchtigkeit ist sehr hoch, es sind günstige Bedingungen für eine Tuberkulose-Erkrankung. Dann gab es noch eine Befestigungsanlage in Ștefăneşti, die von einem langen, 50 Meter breiten und 6,6 Meter tiefen Wassergraben umgeben war. Eine einzigartige Anlage steht noch in Afumaţi. Die großen Anlagen vom Typ 1 und 2 hatten im Inneren einen sogenannten Verschlag, einen runden Bau, der den verteidigenden Soldaten auch nach Besetzung der Hauptanlage den Weiterkampf ermöglichte. Die 18 Verschläge verfügten selbst jeweils über eine 150-Millimeter-Kanone und zwei 210-Millimeter-Haubitzen.



    Wir fragten Sorin Cristescu wieviel Bukarest für den Bau der Forts ausgeben musste und ob die Anlagen überhaupt ihren Zweck erfüllt hätten.



    Wer eine entsprechende Festung haben will, muss berücksichtigen, dass am Anfang eines Militärfeldzugs die Artillerie nicht benötigt wird. Die Kanonen und die Munition kommen später zum Einsatz. Und das ist eben hier nicht der Fall gewesen. Als Rumänien in den Ersten Weltkrieg trat, vor der Unterzeichnung des militärischen und politischen Abkommens mit der Entente am 17 August 1916, erwähnen die österreichisch-ungarischen Berichte am 8 August eine Stilllegung der Befestigungsanlage in Bukarest. Die gesamte Artillerie war den Regimenten an der Kriegsfront geschickt worden, wo sie benötigt wurde. Vor diesem Hintergrund ist die Befestigungsanlage Bukarets völlig nutzlos geworden. Die Gesamtkosten für deren Bau werden auf 111 Millionen Gold-Lei geschätzt. Wenn man auch noch berücksichtigt, dass ein Gramm Gold 3,10 Lei kostete, wenn wir überlegen, dass die Brücke in Cernavodă 35 Millionen Lei gekostet hat, dann wird uns klar, dass das Geld besser in die Aufstockung der Artillerie investiert worden wäre.



    Im Zweiten Weltkrieg wurde in den Forts die Flugabwehr installiert – diese sollten Bukarest vor den Angriffen der US-Luftwaffe schützen. Nach Kriegsende konnten die Anlagen ihren Zweck nicht mehr erfüllen und wurden mehrmals umfunktioniert. Der berüchtigte Fort 13 Jilava fungierte als Vollzugsanstalt für politische Gefangene im Kommunismus.