Radio România Internațional

Tag: chiftele

  • Chiftele, pârjoale şi hamburgeri

    Chiftele, pârjoale şi hamburgeri

    În urmă cu câteva zile, mai precis sâmbătă,
    28 mai, americanii au marcat Ziua
    Naţională a Burgerului. A devenit popular şi în România, unde, fie că i se spune
    burger, hamburger sau cheeseburger, a devenit vedeta restaurantelor de tip
    fast-food, fiind consumat, de obicei, cu cartofi prăjiţi. Deşi este considerat
    un preparat specific bucătăriei americane, se pare că îşi are originile în
    Europa, mai exact în oraşul german Hamburg, de unde şi numele de hamburger. Pe
    măsura creşterii imigraţiei germane, în Statele Unite au apărut în a doua
    jumătate a secolului al 19-lea restaurante care ofereau o friptură de vită în
    stilul Hamburg. Pe lângă hamburger, România a adoptat din Serbia un preparat numit
    pleşcaviţa, care se bucură de asemenea, de popularitate, fiind preparat însă şi
    cu carne de porc.


    Chiar dacă sunt serios concurate de hamburger,
    chiftelele sunt în continuare în topul preferinţelor românilor. Sunt preparate
    din carne tocată sau din legume, cu formă rotundă, aplatizată sau alungită şi
    sunt prăjite în ulei, în tigaie sau ceaun. Dacă sunt rotunde sunt numite
    chiftele, dacă mai sunt şi mici ca dimensiune atunci sunt alintate
    spunându-li-se chifteluţe, iar dacă sunt aplatizate şi alungite, atunci sunt
    numite pârjoale. Denumirea provine din limba turcă, köfte, însă, spre deosebire de
    Turcia unde conţin carne de miel, oaie sau vită, în spaţiul românesc chiftelele
    au în compoziţie carne de porc sau chiar de peşte, în special în zona dunăreană
    şi a Deltei Dunării.


    Un preparat specific
    Moldovei îl reprezintă pârjoalele. Avem nevoie de un kg de carne tocată, fie de
    porc, fie de vită, fie amestec, de 2…3 felii de pâine, de două cepe de mărime
    potrivită, de 4 ouă, de mărar, sare,
    piper. Carnea tocată trebuie amestecată cu feliile de pâine, anterior înmuiate
    în apă şi apoi stoarse. Se adaugă ceapa tocată, mărarul, de asemenea, tocat,
    puţin piper măcinat şi sare după gust, după care se amestecă. În compoziţie
    sunt adăugate două ouă care au rolul de a lega acest amestec. Amestecul se
    porţionează apoi în aşa-numitele pârjoale, care au mărimea unui şniţel. Aceste
    pârjoale cu adevărat moldoveneşti se dau prin făină, prin ouă bătute ca pentru
    omletă şi apoi prin pesmet, după care se prăjesc pe ambele părţi. Pârjoalele pot
    fi servite împreună cu o garnitură precum iahnia de fasole sau piure de
    cartofi.


    Chifteluţele din carne de porc sunt uşor de
    preparat. Avem nevoie de un kg de carne de porc, de câteva felii de pâine, de
    un ou, de o căpăţână de usturoi, de o legătură de pătrunjel şi una de mărar, de
    făină, ulei, piper şi sare. Feliile de pâine se înmoaie în apă şi apoi sunt
    stoarse, după care le trecem prin maşina de tocat împreună cu carnea. Curăţăm
    şi pisăm usturoiul, după care îl amestecăm cu carnea tocată, cu pâinea, cu un
    ou crud şi cu verdeaţa, tocată mărunt. Condimentăm cu piper şi adăugăm sare
    după gust. După omogenizarea compoziţiei, cu mâna udă modelăm chifteluţe
    rotunde pe care le rostogolim prin făină şi apoi le prăjim în ulei, la foc
    iute. Pot fi servite ca aperitiv, pe un platou cu gustări calde sau reci.
    Atunci când sunt pregătite cu sos, pot fi servite ca fel principal împreună cu
    piure de cartofi.

  • Chiftele, pârjoale şi hamburgeri

    Chiftele, pârjoale şi hamburgeri

    În urmă cu câteva zile, mai precis sâmbătă,
    28 mai, americanii au marcat Ziua
    Naţională a Burgerului. A devenit popular şi în România, unde, fie că i se spune
    burger, hamburger sau cheeseburger, a devenit vedeta restaurantelor de tip
    fast-food, fiind consumat, de obicei, cu cartofi prăjiţi. Deşi este considerat
    un preparat specific bucătăriei americane, se pare că îşi are originile în
    Europa, mai exact în oraşul german Hamburg, de unde şi numele de hamburger. Pe
    măsura creşterii imigraţiei germane, în Statele Unite au apărut în a doua
    jumătate a secolului al 19-lea restaurante care ofereau o friptură de vită în
    stilul Hamburg. Pe lângă hamburger, România a adoptat din Serbia un preparat numit
    pleşcaviţa, care se bucură de asemenea, de popularitate, fiind preparat însă şi
    cu carne de porc.


    Chiar dacă sunt serios concurate de hamburger,
    chiftelele sunt în continuare în topul preferinţelor românilor. Sunt preparate
    din carne tocată sau din legume, cu formă rotundă, aplatizată sau alungită şi
    sunt prăjite în ulei, în tigaie sau ceaun. Dacă sunt rotunde sunt numite
    chiftele, dacă mai sunt şi mici ca dimensiune atunci sunt alintate
    spunându-li-se chifteluţe, iar dacă sunt aplatizate şi alungite, atunci sunt
    numite pârjoale. Denumirea provine din limba turcă, köfte, însă, spre deosebire de
    Turcia unde conţin carne de miel, oaie sau vită, în spaţiul românesc chiftelele
    au în compoziţie carne de porc sau chiar de peşte, în special în zona dunăreană
    şi a Deltei Dunării.


    Un preparat specific
    Moldovei îl reprezintă pârjoalele. Avem nevoie de un kg de carne tocată, fie de
    porc, fie de vită, fie amestec, de 2…3 felii de pâine, de două cepe de mărime
    potrivită, de 4 ouă, de mărar, sare,
    piper. Carnea tocată trebuie amestecată cu feliile de pâine, anterior înmuiate
    în apă şi apoi stoarse. Se adaugă ceapa tocată, mărarul, de asemenea, tocat,
    puţin piper măcinat şi sare după gust, după care se amestecă. În compoziţie
    sunt adăugate două ouă care au rolul de a lega acest amestec. Amestecul se
    porţionează apoi în aşa-numitele pârjoale, care au mărimea unui şniţel. Aceste
    pârjoale cu adevărat moldoveneşti se dau prin făină, prin ouă bătute ca pentru
    omletă şi apoi prin pesmet, după care se prăjesc pe ambele părţi. Pârjoalele pot
    fi servite împreună cu o garnitură precum iahnia de fasole sau piure de
    cartofi.


    Chifteluţele din carne de porc sunt uşor de
    preparat. Avem nevoie de un kg de carne de porc, de câteva felii de pâine, de
    un ou, de o căpăţână de usturoi, de o legătură de pătrunjel şi una de mărar, de
    făină, ulei, piper şi sare. Feliile de pâine se înmoaie în apă şi apoi sunt
    stoarse, după care le trecem prin maşina de tocat împreună cu carnea. Curăţăm
    şi pisăm usturoiul, după care îl amestecăm cu carnea tocată, cu pâinea, cu un
    ou crud şi cu verdeaţa, tocată mărunt. Condimentăm cu piper şi adăugăm sare
    după gust. După omogenizarea compoziţiei, cu mâna udă modelăm chifteluţe
    rotunde pe care le rostogolim prin făină şi apoi le prăjim în ulei, la foc
    iute. Pot fi servite ca aperitiv, pe un platou cu gustări calde sau reci.
    Atunci când sunt pregătite cu sos, pot fi servite ca fel principal împreună cu
    piure de cartofi.

  • Gogoșele cu carne și aluat

    Gogoșele cu carne și aluat

    Întâlnite frecvent în
    România, chiftelele sunt preparate din carne tocată de porc, cu formă rotundă,
    aplatizată sau alungită, prăjite în grăsime, adică în ulei sau în untură.
    Carnea este amestecată cu ceapă, usturoi, mărar și pătrunjel. Chifetele pot fi
    servite fie cu muștar ca gustare, fie ca fel principal cu cartofi prăjiți sau
    cu piure de cartofi. În comunitatea turco-tătară din Dobrogea carnea de porc este înlocuită cu carne de vită și de oaie, iar în partea de
    nord a Dobrogei, în Delta Dunării, chiftele sunt preparate îndeosebi din carne
    de pește.


    Există diferenţe între
    regiunile României și în ceea ce privește ingredientele folosite la
    aromatizarea chiftelelor. De exemplu, în Transilvania este folosit tarhonul,
    iar usturoiul este înlocuit de ceapă. De asemenea, în compoziţie sunt adăugaţi
    cartofi raşi. Aceste chiftele pot fi pregătite în cuptor, într-o tavă în care
    turnăm smântână şi în care presărăm spre final tarhon mărunţit.


    În Moldova întâlnim un preparat specific, diferit ca formă față de chiftelele
    care sunt rotunde sau ușor aplatizate, și anume pârjoalele. Acestea au formă
    alungită, sunt aplatizate și învelite în aluat. Au un aspect asemănător
    șnițelelor în aluat. Avem nevoie de un kg de carne tocată, fie de porc, fie de
    vită, fie amestec, de 2…3 felii de pâine, de două cepe de mărime potrivită,
    de 4 ouă, de mărar, sare, piper. Carnea tocată trebuie amestecată cu feliile de
    pâine, anterior înmuiate în apă şi apoi stoarse.

    Se adaugă ceapa tocată, mărarul,
    de asemenea, tocat, puţin piper măcinat şi sare după gust, după care se amestecă.
    În compoziţie sunt adăugate două ouă care au rolul de a lega acest amestec. Amestecul
    se porţionează apoi în aşa-numitele pârjoale, care au mărimea unui şniţel.
    Aceste pârjoale se dau prin făină, prin ouă bătute ca pentru omletă şi apoi
    prin pesmet, după care se prăjesc pe ambele părţi. Pârjoalele pot fi servite
    împreună cu o garnitură precum iahnie de fasole sau piure de cartofi.

  • Gogoșele cu carne și aluat

    Gogoșele cu carne și aluat

    Întâlnite frecvent în
    România, chiftelele sunt preparate din carne tocată de porc, cu formă rotundă,
    aplatizată sau alungită, prăjite în grăsime, adică în ulei sau în untură.
    Carnea este amestecată cu ceapă, usturoi, mărar și pătrunjel. Chifetele pot fi
    servite fie cu muștar ca gustare, fie ca fel principal cu cartofi prăjiți sau
    cu piure de cartofi. În comunitatea turco-tătară din Dobrogea carnea de porc este înlocuită cu carne de vită și de oaie, iar în partea de
    nord a Dobrogei, în Delta Dunării, chiftele sunt preparate îndeosebi din carne
    de pește.


    Există diferenţe între
    regiunile României și în ceea ce privește ingredientele folosite la
    aromatizarea chiftelelor. De exemplu, în Transilvania este folosit tarhonul,
    iar usturoiul este înlocuit de ceapă. De asemenea, în compoziţie sunt adăugaţi
    cartofi raşi. Aceste chiftele pot fi pregătite în cuptor, într-o tavă în care
    turnăm smântână şi în care presărăm spre final tarhon mărunţit.


    În Moldova întâlnim un preparat specific, diferit ca formă față de chiftelele
    care sunt rotunde sau ușor aplatizate, și anume pârjoalele. Acestea au formă
    alungită, sunt aplatizate și învelite în aluat. Au un aspect asemănător
    șnițelelor în aluat. Avem nevoie de un kg de carne tocată, fie de porc, fie de
    vită, fie amestec, de 2…3 felii de pâine, de două cepe de mărime potrivită,
    de 4 ouă, de mărar, sare, piper. Carnea tocată trebuie amestecată cu feliile de
    pâine, anterior înmuiate în apă şi apoi stoarse.

    Se adaugă ceapa tocată, mărarul,
    de asemenea, tocat, puţin piper măcinat şi sare după gust, după care se amestecă.
    În compoziţie sunt adăugate două ouă care au rolul de a lega acest amestec. Amestecul
    se porţionează apoi în aşa-numitele pârjoale, care au mărimea unui şniţel.
    Aceste pârjoale se dau prin făină, prin ouă bătute ca pentru omletă şi apoi
    prin pesmet, după care se prăjesc pe ambele părţi. Pârjoalele pot fi servite
    împreună cu o garnitură precum iahnie de fasole sau piure de cartofi.

  • Mâncăruri şi preparate din dovlecei

    Mâncăruri şi preparate din dovlecei

    Dovleceii
    pot fi preparaţi în multe feluri, fiind folosiţi atât pentru aperitive, cât şi pentru
    ciorbe sau alte mâncăruri gătite. În
    funcţie de reţetă, trebuie aleşi dovlecei mai mici, atunci când îi facem pane
    sau mai mari, atunci când îi umplem cu legume sau cu carne tocată.


    Dovleceii pane sunt foarte uşor de pregătit. Avem
    nevoie de 3 dovlecei de dimensiune medie, cei mari fiind de evitat din cauza
    seminţelor. Îi spălăm, le îndepărtăm capetele, după care îi tăiem
    transversal în rondele cu o grosime de jumătate de cm. Presărăm puţin sare
    peste ei şi îi lăsăm puţin la scurs. Trecem rondelele prin făină şi le scuturăm
    puţin pentru a îndepărta făina în exces. Spargem un ou într-o farfurie, îl
    batem, îl amestecăm cu puţin piper şi trecem apoi dovleceii prin ou. În
    continuare, prăjim rondelele de dovlecei în ulei încins, într-o tigaie, la foc
    mediu. Îi lăsăm să se scurgă de ulei sau folosim, eventual, un prosop de hârtie
    pentru îndepărtarea uleiului şi apoi sunt tocmai buni pentru a fi serviţi,
    calzi sau reci, după ce am presărat câţiva căţei de usturoi pe care i-am tocat
    mărunt.


    Din dovleci se pot obţine şi
    chifteluţe. După ce au fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi transversal, dovlecii se
    pun la fiert în apă cu puţină sare. Se scurg, se pasează şi se amestecă într-un
    caston cu puţină făină şi cu frunze tocate de pătrunjel. După ce capătă
    consistenţă, din compoziţie se ia cu lingura şi se fac chiftele care se mai dau
    prin puţină făină după care se prăjesc în ulei încins.


    Tăiaţi rondele, pot fi pregătiţi în cuptor
    într-un vas termorezistent, în care se pun în straturi, alternativ cu o cremă
    de brânză amestecată cu mărar. Tăiaţi în cubuleţe, dovleceii pot fi folosiţi la
    ciorbe. Fierţi şi pasaţi, în combinaţie cu cartofi, ţelină şi ceapă, se
    transformă în supă crema de dovlecei. Fierţi în apă cu puţină sare, după ce au
    fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi în cuburi, dovleceii pot fi amestecaţi cu
    vinete coapte pentru a obţine salata de vinete sau pot fi amestecaţi cu puţină
    brânză pentru a face perişoare pentru ciorbă.


    Dovleceii umpluţi cu carne pot fi serviţi ca
    fel principal. Avem nevoie de 6 … 8 dovlecei, de jumătate de kg de carne de
    porc tocată, de o ceaşcă de orez, de 2 cepe, de o legătură de pătrunjel, de suc de roşii, sare şi piper. Curăţăm
    dovleceii de coajă, dar cât mai fin şi îi tăiem transversal în jumătate. Cu o
    linguriţă le scoatem miezul cu seminţe, încercând să lăsăm totuşi un înveliş cât mai gros. Pregătim şi umplutura,
    amestecând carnea tocată cu orezul şi cu ceapa tăiată mărunt, adăugăm frunze de pătrunjel tocate mărunt, piper şi sare după
    gust. Umplem dovleceii şi îi aşezăm orizontal în vas, turnăm apă şi suc de roşii în proporţii egale astfel
    încât să îi
    acopere şi lăsăm vasul să fiarbă la foc mic vreo 20 de minute. Apoi băgăm vasul
    în
    cuptor şi îl
    lăsăm la foc potrivit până când sosul scade suficient de mult. Se servesc imediat, după ce am turnat peste ei în farfurie puţin iaurt sau smântână.

  • Mâncăruri şi preparate din dovlecei

    Mâncăruri şi preparate din dovlecei

    Dovleceii
    pot fi preparaţi în multe feluri, fiind folosiţi atât pentru aperitive, cât şi pentru
    ciorbe sau alte mâncăruri gătite. În
    funcţie de reţetă, trebuie aleşi dovlecei mai mici, atunci când îi facem pane
    sau mai mari, atunci când îi umplem cu legume sau cu carne tocată.


    Dovleceii pane sunt foarte uşor de pregătit. Avem
    nevoie de 3 dovlecei de dimensiune medie, cei mari fiind de evitat din cauza
    seminţelor. Îi spălăm, le îndepărtăm capetele, după care îi tăiem
    transversal în rondele cu o grosime de jumătate de cm. Presărăm puţin sare
    peste ei şi îi lăsăm puţin la scurs. Trecem rondelele prin făină şi le scuturăm
    puţin pentru a îndepărta făina în exces. Spargem un ou într-o farfurie, îl
    batem, îl amestecăm cu puţin piper şi trecem apoi dovleceii prin ou. În
    continuare, prăjim rondelele de dovlecei în ulei încins, într-o tigaie, la foc
    mediu. Îi lăsăm să se scurgă de ulei sau folosim, eventual, un prosop de hârtie
    pentru îndepărtarea uleiului şi apoi sunt tocmai buni pentru a fi serviţi,
    calzi sau reci, după ce am presărat câţiva căţei de usturoi pe care i-am tocat
    mărunt.


    Din dovleci se pot obţine şi
    chifteluţe. După ce au fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi transversal, dovlecii se
    pun la fiert în apă cu puţină sare. Se scurg, se pasează şi se amestecă într-un
    caston cu puţină făină şi cu frunze tocate de pătrunjel. După ce capătă
    consistenţă, din compoziţie se ia cu lingura şi se fac chiftele care se mai dau
    prin puţină făină după care se prăjesc în ulei încins.


    Tăiaţi rondele, pot fi pregătiţi în cuptor
    într-un vas termorezistent, în care se pun în straturi, alternativ cu o cremă
    de brânză amestecată cu mărar. Tăiaţi în cubuleţe, dovleceii pot fi folosiţi la
    ciorbe. Fierţi şi pasaţi, în combinaţie cu cartofi, ţelină şi ceapă, se
    transformă în supă crema de dovlecei. Fierţi în apă cu puţină sare, după ce au
    fost curăţaţi de coajă şi tăiaţi în cuburi, dovleceii pot fi amestecaţi cu
    vinete coapte pentru a obţine salata de vinete sau pot fi amestecaţi cu puţină
    brânză pentru a face perişoare pentru ciorbă.


    Dovleceii umpluţi cu carne pot fi serviţi ca
    fel principal. Avem nevoie de 6 … 8 dovlecei, de jumătate de kg de carne de
    porc tocată, de o ceaşcă de orez, de 2 cepe, de o legătură de pătrunjel, de suc de roşii, sare şi piper. Curăţăm
    dovleceii de coajă, dar cât mai fin şi îi tăiem transversal în jumătate. Cu o
    linguriţă le scoatem miezul cu seminţe, încercând să lăsăm totuşi un înveliş cât mai gros. Pregătim şi umplutura,
    amestecând carnea tocată cu orezul şi cu ceapa tăiată mărunt, adăugăm frunze de pătrunjel tocate mărunt, piper şi sare după
    gust. Umplem dovleceii şi îi aşezăm orizontal în vas, turnăm apă şi suc de roşii în proporţii egale astfel
    încât să îi
    acopere şi lăsăm vasul să fiarbă la foc mic vreo 20 de minute. Apoi băgăm vasul
    în
    cuptor şi îl
    lăsăm la foc potrivit până când sosul scade suficient de mult. Se servesc imediat, după ce am turnat peste ei în farfurie puţin iaurt sau smântână.

  • Chiftele şi hamburgeri

    Chiftele şi hamburgeri


    În această săptămână, mai precis
    marţi, 28 mai, a fost marcată Ziua Internaţională a burgerului, un preparat
    care a devenit popular şi în România şi care este, putem spune, vârful de lance
    al restaurantelor de tip fast-food, fiind consumat, de obicei, cu cartofi
    prăjiţi. Deşi este considerat un preparat specific bucătăriei americane, se
    pare că îşi are originile în Europa, mai exact în oraşul german Hamburg, de
    unde şi numele de hamburger. Pe măsura creşterii emigraţiei germane, în Statele
    Unite au apărut în a doua jumătate a secolului al 19-lea restaurante care
    ofereau o friptură de vită în stilul Hamburg. Pe lângă burger, partea de vest
    a României, mai precis Banatul, a importat din Serbia un preparat comparabil de
    hamburgerul, care se bucură de asemenea, de popularitate, fiind preparat însă
    şi cu carne de porc.


    Chiar dacă sunt serios concurate în ultimii 25 de
    ani, chiftelele rămân în continuare în topul preferinţelor românilor. Sunt
    preparate din carne tocată sau din legume, cu formă rotundă, aplatizată sau
    alungită şi sunt prăjite în grăsime, în tigaie sau ceaun. Dacă sunt rotunde
    sunt numite chiftele, dacă mai sunt şi mici ca dimensiune atunci sunt alintate
    spunându-li-se chifteluţe, iar dacă sunt aplatizate şi alungite, atunci sunt
    numite pârjoale. Denumirea provine din limba turcă, köfte,
    însă, spre deosebire de Turcia unde conţin carne de miel, oaie sau vită, în
    spaţiul românesc chiftelele au în compoziţie carne de porc sau chiar de peşte,
    în special în zona dunăreană şi a Deltei Dunării.


    Chifteluţele din carne de porc sunt uşor de
    preparat. Avem nevoie de un kg de carne de porc, de câteva felii de pâine, de
    un ou, de o căpăţână de usturoi, de o legătură de pătrunjel şi una de mărar, de
    făină, ulei, piper şi sare. Feliile de pâine se înmoaie în apă şi apoi sunt
    stoarse, după care le trecem prin maşina de tocat împreună cu carnea. Curăţăm
    şi pisăm usturoiul, după care îl amestecăm cu carnea tocată, cu pâinea, cu un
    ou crud şi cu verdeaţa, tocată mărunt. Condimentăm cu piper şi adăugăm sare
    după gust. După omogenizarea compoziţiei, cu mâna udă modelăm chifteluţe
    rotunde pe care le rostogolim prin făină şi apoi le prăjim în ulei, la foc
    iute. Pot fi servite ca aperitiv, pe un platou cu găstări calde sau reci.
    Atunci când sunt pregătite cu sos, pot fi servite ca fel principal împreună cu
    piure de cartofi.


    Există diferenţe între regiunile României în
    privinţa ingredientelor. De exemplu, în Transilvania este folosit tarhonul, iar
    usturoiul este înlocuit de ceapă. De asemenea, în compoziţie sunt adăugaţi
    cartofi raşi. Aceste chiftele pot fi pregătite în cuptor, într-o tavă în care
    turnăm smântână şi în care presărăm spre final tarhon mărunţit.

  • Chiftele şi hamburgeri

    Chiftele şi hamburgeri


    În această săptămână, mai precis
    marţi, 28 mai, a fost marcată Ziua Internaţională a burgerului, un preparat
    care a devenit popular şi în România şi care este, putem spune, vârful de lance
    al restaurantelor de tip fast-food, fiind consumat, de obicei, cu cartofi
    prăjiţi. Deşi este considerat un preparat specific bucătăriei americane, se
    pare că îşi are originile în Europa, mai exact în oraşul german Hamburg, de
    unde şi numele de hamburger. Pe măsura creşterii emigraţiei germane, în Statele
    Unite au apărut în a doua jumătate a secolului al 19-lea restaurante care
    ofereau o friptură de vită în stilul Hamburg. Pe lângă burger, partea de vest
    a României, mai precis Banatul, a importat din Serbia un preparat comparabil de
    hamburgerul, care se bucură de asemenea, de popularitate, fiind preparat însă
    şi cu carne de porc.


    Chiar dacă sunt serios concurate în ultimii 25 de
    ani, chiftelele rămân în continuare în topul preferinţelor românilor. Sunt
    preparate din carne tocată sau din legume, cu formă rotundă, aplatizată sau
    alungită şi sunt prăjite în grăsime, în tigaie sau ceaun. Dacă sunt rotunde
    sunt numite chiftele, dacă mai sunt şi mici ca dimensiune atunci sunt alintate
    spunându-li-se chifteluţe, iar dacă sunt aplatizate şi alungite, atunci sunt
    numite pârjoale. Denumirea provine din limba turcă, köfte,
    însă, spre deosebire de Turcia unde conţin carne de miel, oaie sau vită, în
    spaţiul românesc chiftelele au în compoziţie carne de porc sau chiar de peşte,
    în special în zona dunăreană şi a Deltei Dunării.


    Chifteluţele din carne de porc sunt uşor de
    preparat. Avem nevoie de un kg de carne de porc, de câteva felii de pâine, de
    un ou, de o căpăţână de usturoi, de o legătură de pătrunjel şi una de mărar, de
    făină, ulei, piper şi sare. Feliile de pâine se înmoaie în apă şi apoi sunt
    stoarse, după care le trecem prin maşina de tocat împreună cu carnea. Curăţăm
    şi pisăm usturoiul, după care îl amestecăm cu carnea tocată, cu pâinea, cu un
    ou crud şi cu verdeaţa, tocată mărunt. Condimentăm cu piper şi adăugăm sare
    după gust. După omogenizarea compoziţiei, cu mâna udă modelăm chifteluţe
    rotunde pe care le rostogolim prin făină şi apoi le prăjim în ulei, la foc
    iute. Pot fi servite ca aperitiv, pe un platou cu găstări calde sau reci.
    Atunci când sunt pregătite cu sos, pot fi servite ca fel principal împreună cu
    piure de cartofi.


    Există diferenţe între regiunile României în
    privinţa ingredientelor. De exemplu, în Transilvania este folosit tarhonul, iar
    usturoiul este înlocuit de ceapă. De asemenea, în compoziţie sunt adăugaţi
    cartofi raşi. Aceste chiftele pot fi pregătite în cuptor, într-o tavă în care
    turnăm smântână şi în care presărăm spre final tarhon mărunţit.

  • Chiftele – die rumänischen Frikadellen

    Chiftele – die rumänischen Frikadellen

    Gestern Abend habe ich im Fernsehen eine Sendung über rumänische Küche gesehen. Vorgestellt haben sie unter anderem Chiftele, das sind die rumänischen Frikadellen. Hackfleischbällchen esse ich gerne, wenn ich sicher sein kann, dass sie aus frischem und gutem Hackfleisch zubereitet wurden. Man reicht sie hierzulande sowohl als Vor- als auch als Hauptspeise. Ich werde ihnen nun mein Chiftele-Rezept weitergeben.



    Dafür benötigen Sie:



    500 g gehacktes Rindfleisch, ich kaufe es gerne beim Türken


    1 Zwiebel, gehackt


    2 Knoblauchzehen, kleingeschnitten


    1 in Milch eingelegte Scheibe Wei‎ßbrot, von der Sie die Rinde entfernt haben, oder gut eine Handvoll Semmelbröseln und einen Schuss Milch


    1 Ei


    reichlich Petersilie, Dill, Bohnenkraut, kleingeschnitten


    Salz und reichlich Pfeffer


    etwas Öl



    Zubereitung:



    Weichen sie das Wei‎ßbrot in Mich ein. Dünsten Sie die Zwiebel in Öl glasig. Verkneten Sie das Hackfleisch mit der Zwiebel, dem Knoblauch, der ausgedrückten Scheibe Brot, dem Ei, Salz, Pfeffer, der Petersilie, dem Dill und dem Bohnenkraut. (Einige geben in die Hackfleischmasse auch eine geriebene Kartoffel hinzu, das macht sie etwas fluffiger. Ich tu es nicht, weil ich sie so gut genug finde.) Lassen sie die Masse mindestens eine Stunde im Kühlschrank ruhen. Formen Sie anschlie‎ßend aus der Masse ca. walnussgro‎ße Bällchen, legen sie diese auf ein mit Pergamentpapier belegtes Backblech, geben sie auf jedes Bällchen etwas Öl, wenden sie jede Frikadelle in Öl, sodass sie von allen Seiten bedeckt ist und geben sie das Backblech in den auf 200 Grad Celsius vorgeheizten Backofen für ca. 30 Minuten.



    Diese ist meine Variante. Üblicher Weise werden die Chiftele leicht in Semmelbröseln gewälzt und in einer Pfanne in reichlich Öl rundherum knusprig gebraten. Grundsätzlich gilt, als Vorspeise sollten die Chiftele klein sein, als Hauptspeise können sie grö‎ßer ausfallen, dann werden sie jedoch ein bisschen flach gedrückt.



    Als Hauptspeise werden sie gerne mit Kartoffelpüree und Salat gereicht.

  • Mâncăruri din Banat

    Mâncăruri din Banat


    Banatul are o gastronomie distinctă, puternic influenţată de cea austro-ungară. Cumva este apropiată de gastronomia din Transilvania, însă în gastronomia Banatului întâlnim şi influenţe meridionale, datorită apropierii geografice de Grecia şi Italia, dar mai cu seamă datorită vecinătăţii cu Serbia. Bucătăria bănăteană se remarcă prin mâncăruri cu multe grăsimi, dar hrănitoare şi gustoase. Se foloseşte preponderent carnea de porc, de vită sau de pui, legumele sunt călite în untură sau în ulei, iar la sosuri se foloseşte făina pentru ca acestea să fie mai consistente şi condimente precum piperul, cimbrul, boiaua de ardei şi chimenul.



    Caracteristică Banatului este zupa, adică supa cu carne de pasăre şi cu tăiţei de casă. Este un fel care este servit în mod tradiţional la sfârşit de săptămână, atunci când familia se reuneşte la masă. Conform tradiţiei, se foloseşte o pasăre de curte, iar tăiţeii sunt pregăţiţi în casă, cu făină şi cu ou. Aceşti tăiţei, în formă de romb sau dreptunghiulară, sunt folosiţi şi la alte preparate precum aşa-numita “iofca” cu brânză şi smântână sau budinca de iofca cu şuncă. De altfel, la Reşiţa chiar este organizat, în periaoda premergătoare Paştelui, un Festival al tăiţeilor.



    Pentru că este perioada cartofilor noi, vă propunem o reţetă din Banat – cartofi sau, folosind un regionalism, crumpi noi fripţi cu chiftele şi sos de măcar. Cartofii noi trebuie spălaţi bine, nu li se îndepărtează coaja, eventual sunt frecaţi cu puţină sare grunjoasă. Separat se fac chiftelele din jumătate de kg de carne tocată de porc, din două cepe, o legătură de pătrunjel, o căpăţână de usturoi, un ou.



    Carnea tocată se amestecă cu cepele, tocate mărunt, cu oul şi cu frunze tocate de pătrunjel şi cu usturoiul zdrobit, obţinând o pastă consistentă. Prăjim cartofii în ulei, apoi în acelaşi vas chiftelele pe care le-am trecut anterior prin făină. Separat se face sosul de mărar. Astfel, se toacă mărunt o ceapă mică, se căleşte în ulei, se adaugă apoi o lingură de făină, mărarul, tocat mărunt, apoi se stinge în puţină apă şi se lasă să fiarbă până se îngroaşă. Acest sos se pune peste cartofii prăjiţi, alături de câteva chiftele.



    Bucătăria bănăteană este remarcabilă şi datorită dulciurilor. Ca şi în Transilvania, se pregătesc acele găluşte cu prune, cu înveliş de făină şi cartofi, tăvălite în final prin pesmet şi numite “gomboţi”, o denumire întâlnită atât în Ungaria, cât şi în Serbia. De asemenea, sunt foarte multe dulciuri făcute din foietaje, dar şi din aluat dospit.


  • Mâncăruri din Banat

    Mâncăruri din Banat


    Banatul are o gastronomie distinctă, puternic influenţată de cea austro-ungară. Cumva este apropiată de gastronomia din Transilvania, însă în gastronomia Banatului întâlnim şi influenţe meridionale, datorită apropierii geografice de Grecia şi Italia, dar mai cu seamă datorită vecinătăţii cu Serbia. Bucătăria bănăteană se remarcă prin mâncăruri cu multe grăsimi, dar hrănitoare şi gustoase. Se foloseşte preponderent carnea de porc, de vită sau de pui, legumele sunt călite în untură sau în ulei, iar la sosuri se foloseşte făina pentru ca acestea să fie mai consistente şi condimente precum piperul, cimbrul, boiaua de ardei şi chimenul.



    Caracteristică Banatului este zupa, adică supa cu carne de pasăre şi cu tăiţei de casă. Este un fel care este servit în mod tradiţional la sfârşit de săptămână, atunci când familia se reuneşte la masă. Conform tradiţiei, se foloseşte o pasăre de curte, iar tăiţeii sunt pregăţiţi în casă, cu făină şi cu ou. Aceşti tăiţei, în formă de romb sau dreptunghiulară, sunt folosiţi şi la alte preparate precum aşa-numita “iofca” cu brânză şi smântână sau budinca de iofca cu şuncă. De altfel, la Reşiţa chiar este organizat, în periaoda premergătoare Paştelui, un Festival al tăiţeilor.



    Pentru că este perioada cartofilor noi, vă propunem o reţetă din Banat – cartofi sau, folosind un regionalism, crumpi noi fripţi cu chiftele şi sos de măcar. Cartofii noi trebuie spălaţi bine, nu li se îndepărtează coaja, eventual sunt frecaţi cu puţină sare grunjoasă. Separat se fac chiftelele din jumătate de kg de carne tocată de porc, din două cepe, o legătură de pătrunjel, o căpăţână de usturoi, un ou.



    Carnea tocată se amestecă cu cepele, tocate mărunt, cu oul şi cu frunze tocate de pătrunjel şi cu usturoiul zdrobit, obţinând o pastă consistentă. Prăjim cartofii în ulei, apoi în acelaşi vas chiftelele pe care le-am trecut anterior prin făină. Separat se face sosul de mărar. Astfel, se toacă mărunt o ceapă mică, se căleşte în ulei, se adaugă apoi o lingură de făină, mărarul, tocat mărunt, apoi se stinge în puţină apă şi se lasă să fiarbă până se îngroaşă. Acest sos se pune peste cartofii prăjiţi, alături de câteva chiftele.



    Bucătăria bănăteană este remarcabilă şi datorită dulciurilor. Ca şi în Transilvania, se pregătesc acele găluşte cu prune, cu înveliş de făină şi cartofi, tăvălite în final prin pesmet şi numite “gomboţi”, o denumire întâlnită atât în Ungaria, cât şi în Serbia. De asemenea, sunt foarte multe dulciuri făcute din foietaje, dar şi din aluat dospit.


  • Chiftele

    Chiftele

    Chiftele are ground meat patties, sometimes vegetarian, that are pan fried. When they are larger and oval, a formula favored in Moldavia, they are called parjoale. The name chiftele comes from the Turkish word kofte. However, in Turkey they are made with lamb, mutton, or beef, as opposed to Romania, where they are made generally of pork. Predictably, in the Danube and Danube Delta area they are made of fish.



    It is easy to make pork chiftele. Take a kilo of pork, a few slices of stale bread, one egg, one head of garlic, a bunch of fresh parsley and one of fresh dill, finely chopped, flour, salt and pepper to taste, and vegetable oil. Soak the bread in water and squeeze out the excess, then put them through the meat grinder with the cubed pork. Peel and crush the garlic, then knead it together with the meat, the egg, and the fresh herbs, as well as salt and pepper. After the mixture is smooth, form by hand the patties, douse them in flour, then fry in oil at brisk heat. They can be served hot or cold.



    There are differences between Romanian regions in this recipe. In Transylvania they use tarragon, with the garlic being replaced by finely chopped onion. They also used shredded potato instead of bread. These can be baked in the oven, covered in sour cream, with chopped tarragon added at the end as a garnish.



    Fish chiftele are just as good. Take a kilo of fish file, two or thee onions, a few cloves of garlic, two eggs, flour, salt and pepper to taste. You can add mashed potatoes, or alternatively two slices of soaked bread, and finely chopped dill. The fish and the bread or potato mash are put through the meat grinder. The paste is then kneaded together with the finely chopped onions, the eggs, with salt and pepper. Crush the garlic cloves, kneading in well into the composition, at the same time looking for possible leftover bones. Use a tablespoon to form the patties, and douse them in flour, then fry in oil. Enjoy!

  • Chiftele

    Chiftele

    Chiftele are ground meat patties, sometimes vegetarian, that are pan fried. When they are larger and oval, a formula favored in Moldavia, they are called parjoale. The name chiftele comes from the Turkish word kofte. However, in Turkey they are made with lamb, mutton, or beef, as opposed to Romania, where they are made generally of pork. Predictably, in the Danube and Danube Delta area they are made of fish.



    It is easy to make pork chiftele. Take a kilo of pork, a few slices of stale bread, one egg, one head of garlic, a bunch of fresh parsley and one of fresh dill, finely chopped, flour, salt and pepper to taste, and vegetable oil. Soak the bread in water and squeeze out the excess, then put them through the meat grinder with the cubed pork. Peel and crush the garlic, then knead it together with the meat, the egg, and the fresh herbs, as well as salt and pepper. After the mixture is smooth, form by hand the patties, douse them in flour, then fry in oil at brisk heat. They can be served hot or cold.



    There are differences between Romanian regions in this recipe. In Transylvania they use tarragon, with the garlic being replaced by finely chopped onion. They also used shredded potato instead of bread. These can be baked in the oven, covered in sour cream, with chopped tarragon added at the end as a garnish.



    Fish chiftele are just as good. Take a kilo of fish file, two or thee onions, a few cloves of garlic, two eggs, flour, salt and pepper to taste. You can add mashed potatoes, or alternatively two slices of soaked bread, and finely chopped dill. The fish and the bread or potato mash are put through the meat grinder. The paste is then kneaded together with the finely chopped onions, the eggs, with salt and pepper. Crush the garlic cloves, kneading in well into the composition, at the same time looking for possible leftover bones. Use a tablespoon to form the patties, and douse them in flour, then fry in oil. Enjoy!

  • Chiftele

    Chiftele

    Întâlnite
    frecvent în România, chiftelele sunt preparate din carne tocată sau din legume,
    cu formă rotundă, aplatizată sau alungită, care au fost prăjite în grăsime.
    Dacă sunt rotunde şi de dimensiuni mici, sunt numite chifteluţe, dacă sunt
    aplatizate şi alungite, atunci sunt numite pârjoale. Denumirea provine din
    limba turcă, köfte, însă, spre deosebire de Turcia unde conţin carne de miel, oaie
    sau vită, în spaţiul românesc chiftelele au în compoziţie carne de porc sau
    chiar de peşte, în special în zona dunăreană şi a Deltei Dunării.


    Chifteluţele din carne de porc sunt uşor de
    preparat. Avem nevoie de un kg de carne de porc, de câteva felii de pâine, de
    un ou, de o căpăţână de usturoi, de o legătură de pătrunjel şi una de mărar, de
    făină, ulei, piper şi sare. Feliile de pâine se înmoaie în apă şi apoi sunt
    stoarse, după care le trecem prin maşina de tocat împreună cu carnea. Curăţăm
    şi pisăm usturoiul, după care îl amestecăm cu carnea tocată, cu pâinea, cu un
    ou crud şi cu verdeaţa, tocată mărunt. Condimentăm cu piper şi adăugăm sare
    după gust. După omogenizarea compoziţiei, cu mâna udă modelăm chifteluţe
    rotunde pe care le rostogolim prin făină şi apoi le prăjim în ulei, la foc
    iute. Pot fi servite ca aperitiv, pe un platou cu găstări calde sau reci.


    Există diferenţe culinare între regiunile
    României. De exemplu, în Transilvania este folosit tarhonul, iar usturoiul este
    înlocuit de ceapă. De asemenea, în compoziţie sunt adăugaţi cartofi raşi.
    Aceste chiftele pot fi pregătite în cuptor, într-o tavă în care turnăm smântână
    şi în care presărăm spre final tarhon mărunţit.


    La fel de gustoase sunt chifteluţele din peşte.
    Avem nevoie de un kg de file de peşte, de două … trei cepe, de câtiva căţei
    de usturoi, de două ouă, de puţină făină, de piper şi sare. Se poate adăuga
    piure de cartofi sau două felii de pâine, precum şi mărar tocat. Carnea de
    peşte şi feliile de pâine sunt trecute prin maşina de tocat. Pasta rezultată
    este amestecată apoi într-un bol cu cepele tocate mărunt, cu mărarul, de
    asemenea, tocat, cu feliile de pâine, cu ouăle, cu piper şi sare, după gust.
    Căţeii de usturoi, pisaţi, sunt adăugaţi în compoziţia care trebuie omogenizată
    cu mâna pentru a găsi şi îndepărta eventualele oase de peşte rămase în
    tocătură. În continuare, cu ajutorul unei linguri, formăm chifteluţele pe care
    le dăm prin făină înainte de a le pune la prăjit în tigaie.