Nu stă mult timp locului. E pasionat de ciclism, pasiune care l-a dus în locuri inedite. Alin Bonţa a străbătut, alături de fiica sa şi de un grup de prieteni la fel de entuziaşti, drumul de la Marea Mediterană la Oceanul Atlantic în 11 zile. Puţin peste 1.000 de kilometri, pe două roţi. Aventura a transpus-o apoi în paginile unei cărţi inedite: Cu bicicleta prin Pirinei – Route des Cols des Pyrénées. Volumul cuprinde, în cele 350 de pagini ale sale, şi o serie de fotografii realizate de autor, precum şi un DVD cu filmul excursiei de-a lungul lanţului muntos ce formează o graniţă naturală între Franţa şi Spania.
Alin Bonţa ne-a împărtăşit bucuros experienţa transpunerii unei performanţe sportive într-una literară: Cartea asta s-a născut dintr-un jurnal, pentru că eu, de cinci-şase ani, de când merg în excursii cu bicicleta, obişnuiesc să ţin un jurnal al turelor mai frumoase şi mai interesante. Era un jurnal cu circuit închis pe care îl trimiteam pe mail prietenilor, era o ocazie de a le spune pe unde am fost, de a le arăta fotografii. Tura din toamna trecută, din Pirinei, a fost o tură atât de complexă şi atât de interesantă, încât prietenii m-au convins să o adun între coperţile unei cărţi. Mie îmi place să spun că această carte este un fel de jurnal de călătorie. Este o carte destul de intensă ca informaţie, dar foarte uşor de citit. O carte cu foarte multe ilustraţii, o carte care nu este numai despre ciclism sau despre sport; este o carte despre călătorie, despre fotografie, despre natură, uneori şi despre puţină educaţie civică, pentru că în momentul în care ieşi în ţări străine şi întâlneşti oameni de alte genuri, poţi să înveţi multe lucruri pe care să le aplici acasă.
O excursie cu bicicleta pe munte mie mi se pare cel mai potrivit fel dintre toate posibilităţile, pentru că nici cu maşina, nici cu motocicleta cu o cască pe cap, nu o să poţi să guşti atât de bine ce-i în jurul tău, ne-a mai spus interlocutorul nostru şi a adăugat: Noi obişnuim să mergem în fiecare an în câte o excursie pentru că eu cu prietenii mei, nu neapărat totdeauna aceiaşi, ne-am obişnuit să ne facem concediile pe biciclete. Am fost la marile tururi cicliste, la Turul Franţei, Turul Italiei, ca şi spectatori pedalatori, cum zicem noi. Mergeam, stăteam câte o săptămână, în fiecare zi dimineaţa dădeam câte o tură prin zonă, iar după-amiaza aşteptam plutonul ciclist să treacă. Astfel am ajuns în Italia de vreo trei ori, în Franţa am fost o dată, prin Austria, la Innsbruck. În România, pe lângă bine-cunoscutele Transfăgărăşan, Transalpina, mai nou Trans-Rarău, am înţeles că s-a făcut un drum prin Moldova foarte frumos, zona Bucovinei este o zonă de-a dreptul spectaculoasă şi neaşteptat de frumoasă. Zona Semenicului, din Banat, este o zonă foarte frumoasă. Zona Apusenilor dar cu drumuri, din păcate, de calitate mai slabă. Nouă ne place foarte mult să mergem cu bicicleta pe munţi, pentru că acolo şi circulaţia rutieră este mai lejeră şi e mai uşor de mers.
În această expediţie, Alin Bonţa şi prietenii săi au avut şi ajutorul unei maşini, cu şofer, care a dus bagajele şi bicicletele până la locul de start, la Barcelona, ei mergând cu avionul. Cât despre parcursul montan propriu-zis, Alin Bonţa ne-a povestit: În Pirinei, traseul a fost de 11 zile. Am plecat de undeva de lângă Barcelona, chiar de pe malul Mării Mediterane şi am ajuns după 11 zile pe malul Atlanticului. Traseul din Pirinei l-am făcut în cea mai mare parte pe partea Franceză a Pirineilor, şi asta din două motive: acolo sunt mai multe drumuri asfaltate decât pe partea Spaniolă şi aceste drumuri trec prin foarte multe vârfuri cunoscute care se regăsesc în marile tururi cicliste: în Turul Spaniei, Turul Franţei, pe care noi ne doream, ca fani de ciclism, să ajungem. Pe de altă parte, parcurgând această Route de Coles des Pirines, o rută turistică cunoscută şi marcată în consecinţă, nu ne-am ţinut strict de această rută, pentru că ruta are cam 500-600 km. Ne-am abătut în stânga, în dreapta, în toate locurile care meritau văzute. Am văzut parcuri naţionale foarte spectaculoase, Site de Gavarnie, La Port de Boucharo, din vârfurile cunoscute, cei care iubesc ciclismul o să ştie Col de Tourmalet, Dobis, sunt multe locuri, pot să spun chiar de pelerinaj pentru fanii ciclismului pe şosea.
Au fost şi încercări pe parcursul călătoriei, ne-a spus Alin, ca de exemplu faptul că i s-a rupt pe munte lanţul de la bicicletă, moment în care solidaritatea bicicliştilor l-a salvat, câţiva biciclişti spanioli în trecere, dându-i o mână de ajutor. Altfel, Eu excursia asta am făcut-o pentru prima oară cu fiica mea care a fost în grupul nostru şi care merge cu bicicleta de vreo doi ani şi mi-am dorit acest lucru de foarte multă vreme: să putem pedala împreună. Îmi aduc aminte că singura ploaie pe care am prins-o, ploaie mai serioasă, în aceste 11 zile, am trecut-o împreună şi a fost o experienţă neaşteptat de plăcută, trecând peste faptul că eram uzi leoarcă. Sunt genul acela de momente pe care le ţii minte toată viaţa. Sunt nişte experienţe în care pe lângă frumuseţea în sine a excursiei, poţi să rămâi cu multe lucruri.
Cât despre planuri, Alin ne-a mărturisit: Am o idee de a face o excursie, poate chiar urmată de o nouă carte: cu bicicleta prin Carpaţi. Pentru că în Carpaţi sunt foarte multe drumuri frumoase şi o carte de genul acesta pe lângă faptul că ar fi interesantă şi pentru iubitorii de ciclism din România, s-ar putea constitui şi într-o reclamă extraordinară pentru iubitorii de ciclism din străinătate. În ţările din vest: Italia, Franţa, Spania, Germania, există o mare tradiţie în privinţa acestor excursii cicliste de şosea. Şi în această drumeţie prin Pirinei am întâlnit oameni care au spus că ar veni în estul Europei, dar că nu ştiu cum sunt locurile, care sunt traseele şi alte detalii de acest gen.
Vă invităm şi noi pedalaţi, ca cititori, alături de Alin şi de prietenii săi în cei peste 1.000 de kilometri şi la final poate decideţi să vă alăturaţi într-o tură.
