Radio România Internațional

Tag: ciorba de burta,

  • Ciorbă de burtă

    Ciorbă de burtă

    Una dintre cele mai populare ciorbe, întâlnită în oferta marii majorităţi a
    pensiunilor şi restaurantelor din România, este cea de burtă. Dacă vă deplasaţi
    pe şoselele din România, puteţi mânca mititei şi ciorba de burtă în aproape
    toate popasurile de la marginea drumului. Ciorba din burtă de vită provine din
    bucătăria turcească, însă s-a răspândit în Balcani. În Bulgaria se numeşte şkembe ciorba, dar conţine şi carne de porc sau de
    miel, în Serbia poartă numele de skembici şi este pregătită cu multă boia de ardei, dulce şi iute, la fel ca şi în Cehia sau Ungaria.


    Ciorba de burtă este atât de apreciată
    încât în magazinele româneşti sunt oferite spre vâmzare nu numai pachete cu
    burtă curăţată, numai bună de pus în oală, ci şi preparatul final, congelat sau
    pus în conservă. Există şi o Pentru cei care, din diferite motive, evită să
    mânânce o astfel de ciorbă, există şi alternativa de a înlocui burta de vită cu
    carne de pui, variantă care, în meniurile din România, poartă numele de ciorbă
    rădăuţeană, fiind inventată, se pare, la Rădăuţi.


    Pentru a prepara ciorba de burtă avem
    nevoie de circa 2 kg de burtă de vită, zarzavat de supă, adică un morcov, o rădăcină
    de pătrunjel, una de ţelină şi una sau două cepe, un ardei gras sau capia, de
    culoare roşie, smântână, 2 ouă,
    usturoi, oţet, foi de dafin, piper boabe, sare. În primul rând, burta de vită
    trebuie curăţată foarte bine, după care se pune la fiert într-o oală cu o
    capacitate de 4 … 5 litri şi se adaugă legumele, de asemenea, curăţate. Puţin
    mai târziu se adaugă ceapa sau cepele. Se lasă la fiert, la foc potrivit, iar
    spre final se adaugă vreo 10 boabe de piper şi 2 … 3 foi de dafin.

    După ce a
    fiert, burta de vită trebuie scoasă din zeamă, lăsată să se răcorească şi apoi
    tăiată în şuviţe precum tăiţeii. Zeama în care a fiert burta de vită
    trebuie strecurată şi turnată în oală. Tot aici sunt adăugate şi legumele
    fierte, dar care, în prealabil, au fost pasate. Introducem în oală şi şuviţele
    de burtă de vită, precum şi ardeiul, tăiat, de asemenea, în bucăţi mici.
    Ardeiul poate fi înlocuit cu un gogoşar în oţet, tăiat în bucăţi mici.
    Compoziţia este lăsată să fiarbă până se înmoaie ardeiul capia. Separat, se
    amestecă gălbenuşul cu smântâna şi cu vreo două linguri de oţet din vin, iar
    acest amestec este turnat în oală, după ce oprim focul. Se adaugă sare după gust. După ce este pusă în farfurii,
    ciorba de burtă poate fi dreasă cu smântână, mujdei de usturoi şi, eventual,
    oţet. Ciorba de burtă poate fi consumată împreună cu un ardei iute. Tăiat în
    bucăţi foarte mici, ardeiul iute poate fi pus direct în ciorbă.

  • Ciorbă de burtă

    Ciorbă de burtă

    Una dintre cele mai populare ciorbe, întâlnită în oferta marii majorităţi a
    pensiunilor şi restaurantelor din România, este cea de burtă. Dacă vă deplasaţi
    pe şoselele din România, puteţi mânca mititei şi ciorba de burtă în aproape
    toate popasurile de la marginea drumului. Ciorba din burtă de vită provine din
    bucătăria turcească, însă s-a răspândit în Balcani. În Bulgaria se numeşte şkembe ciorba, dar conţine şi carne de porc sau de
    miel, în Serbia poartă numele de skembici şi este pregătită cu multă boia de ardei, dulce şi iute, la fel ca şi în Cehia sau Ungaria.


    Ciorba de burtă este atât de apreciată
    încât în magazinele româneşti sunt oferite spre vâmzare nu numai pachete cu
    burtă curăţată, numai bună de pus în oală, ci şi preparatul final, congelat sau
    pus în conservă. Există şi o Pentru cei care, din diferite motive, evită să
    mânânce o astfel de ciorbă, există şi alternativa de a înlocui burta de vită cu
    carne de pui, variantă care, în meniurile din România, poartă numele de ciorbă
    rădăuţeană, fiind inventată, se pare, la Rădăuţi.


    Pentru a prepara ciorba de burtă avem
    nevoie de circa 2 kg de burtă de vită, zarzavat de supă, adică un morcov, o rădăcină
    de pătrunjel, una de ţelină şi una sau două cepe, un ardei gras sau capia, de
    culoare roşie, smântână, 2 ouă,
    usturoi, oţet, foi de dafin, piper boabe, sare. În primul rând, burta de vită
    trebuie curăţată foarte bine, după care se pune la fiert într-o oală cu o
    capacitate de 4 … 5 litri şi se adaugă legumele, de asemenea, curăţate. Puţin
    mai târziu se adaugă ceapa sau cepele. Se lasă la fiert, la foc potrivit, iar
    spre final se adaugă vreo 10 boabe de piper şi 2 … 3 foi de dafin.

    După ce a
    fiert, burta de vită trebuie scoasă din zeamă, lăsată să se răcorească şi apoi
    tăiată în şuviţe precum tăiţeii. Zeama în care a fiert burta de vită
    trebuie strecurată şi turnată în oală. Tot aici sunt adăugate şi legumele
    fierte, dar care, în prealabil, au fost pasate. Introducem în oală şi şuviţele
    de burtă de vită, precum şi ardeiul, tăiat, de asemenea, în bucăţi mici.
    Ardeiul poate fi înlocuit cu un gogoşar în oţet, tăiat în bucăţi mici.
    Compoziţia este lăsată să fiarbă până se înmoaie ardeiul capia. Separat, se
    amestecă gălbenuşul cu smântâna şi cu vreo două linguri de oţet din vin, iar
    acest amestec este turnat în oală, după ce oprim focul. Se adaugă sare după gust. După ce este pusă în farfurii,
    ciorba de burtă poate fi dreasă cu smântână, mujdei de usturoi şi, eventual,
    oţet. Ciorba de burtă poate fi consumată împreună cu un ardei iute. Tăiat în
    bucăţi foarte mici, ardeiul iute poate fi pus direct în ciorbă.

  • Tuslama de burtă

    Tuslama de burtă

    Ciorba din burtă de vită
    provine din bucătăria turcească, însă a ajuns în bucătăriile ţărilor din
    Balcani şi din centrul Europei, pe măsura expansiunii Imperiului otoman. În
    Bulgaria se numeşte şkembe ciorba, dar conţine şi carne de porc sau de miel,
    în Serbia poartă numele de skembici şi este pregătită cu multă boia de ardei,
    dulce şi iute, la fel ca şi în Cehia sau Ungaria. În varianta cu mai puţină
    zeamă, în România se numeşte tuslama, fiind populară în perioada interbelică.


    Să începem cu ciorba de burtă. Avem
    nevoie de circa 2 kg de burtă de vită, zarzavat de supă, adică un morcov, o
    rădăcină de pătrunjel, una de ţelină şi una sau două cepe, un ardei gras sau
    capia, de culoare roşie, smântână, 2 ouă, usturoi, oţet, foi de dafin, piper
    boabe, sare. În primul rând, burta de vită trebuie curăţată foarte bine, după
    care se pune la fiert într-o oală cu o capacitate de 4 … 5 litri şi se adaugă
    legumele, de asemenea, curăţate. Puţin mai târziu se adaugă ceapa sau cepele.
    Se lasă la fiert, la foc potrivit, iar spre final se adaugă vreo 10 boabe de
    piper şi 2 … 3 foi de dafin. După ce a fiert, burta de vită trebuie scoasă
    din zeamă, lăsată să se răcorească şi apoi tăiată în şuviţe precum tăiţeii.
    Zeama în care a fiert burta de vită trebuie strecurată şi turnată într-o oală.
    Tot aici sunt adăugate şi legumele fierte, dar care, în prealabil, au fost
    pasate. Introducem în oală şi şuviţele de burtă de vită, precum şi ardeiul,
    tăiat, de asemenea, în bucăţi mici. Ardeiul poate fi înlocuit cu un gogoşar în
    oţet, tăiat în bucăţi mici. Compoziţia este lăsată să fiarbă până se înmoaie
    ardeiul capia. Separat, se amestecă gălbenuşul cu smântâna şi cu vreo două
    linguri de oţet din vin, iar acest amestec este turnat în oală, după ce oprim
    focul. Se adaugă sare după gust. După ce este pusă în farfurii, ciorba de burtă
    poate fi dreasă cu smântână, mujdei de usturoi şi oţet. Ciorba de burtă poate
    fi consumată alături de un ardei iute. Uneori, ardeiul iute, tăiat în bucăţi
    foarte mici, este pus direct în ciorbă.


    Am plecat de la ciorba de burtă
    pentru a ajunge la tuslama, o mâncare din burtă de vită, astăzi aproape uitată
    în România. Ca și la ciorbă, avem nevoie de două kg de burtă de vită și de două
    oase de vită, cu carne. După ce burta a fost curățată, se pune la fiert
    împreună cu oasele de vită. Îndată ce carnea se înmoaie, trebuie adăugați trei
    morcovi, două rădăcini de pătrunjel, o ceapă și o lingură de sare. După ce
    zeama a scăzut mult, burta de vită se taie în șuvițe, carnea de pe oase în
    bucăți mici, iar legumele se pasează. Carnea și șuvițele de burtă se rumenesc
    ușor în unt într-un vas, după care se toarnă zeama în care au fiert. Se adaugă
    legumele pasate, usturoi pisat amestecat cu smântână sau cu iaurt gras, puțin
    oțet și piper măcinat. Această mâncare consistentă se consumă imediat, cu
    pâine.

  • Tuslama de burtă

    Tuslama de burtă

    Ciorba din burtă de vită
    provine din bucătăria turcească, însă a ajuns în bucătăriile ţărilor din
    Balcani şi din centrul Europei, pe măsura expansiunii Imperiului otoman. În
    Bulgaria se numeşte şkembe ciorba, dar conţine şi carne de porc sau de miel,
    în Serbia poartă numele de skembici şi este pregătită cu multă boia de ardei,
    dulce şi iute, la fel ca şi în Cehia sau Ungaria. În varianta cu mai puţină
    zeamă, în România se numeşte tuslama, fiind populară în perioada interbelică.


    Să începem cu ciorba de burtă. Avem
    nevoie de circa 2 kg de burtă de vită, zarzavat de supă, adică un morcov, o
    rădăcină de pătrunjel, una de ţelină şi una sau două cepe, un ardei gras sau
    capia, de culoare roşie, smântână, 2 ouă, usturoi, oţet, foi de dafin, piper
    boabe, sare. În primul rând, burta de vită trebuie curăţată foarte bine, după
    care se pune la fiert într-o oală cu o capacitate de 4 … 5 litri şi se adaugă
    legumele, de asemenea, curăţate. Puţin mai târziu se adaugă ceapa sau cepele.
    Se lasă la fiert, la foc potrivit, iar spre final se adaugă vreo 10 boabe de
    piper şi 2 … 3 foi de dafin. După ce a fiert, burta de vită trebuie scoasă
    din zeamă, lăsată să se răcorească şi apoi tăiată în şuviţe precum tăiţeii.
    Zeama în care a fiert burta de vită trebuie strecurată şi turnată într-o oală.
    Tot aici sunt adăugate şi legumele fierte, dar care, în prealabil, au fost
    pasate. Introducem în oală şi şuviţele de burtă de vită, precum şi ardeiul,
    tăiat, de asemenea, în bucăţi mici. Ardeiul poate fi înlocuit cu un gogoşar în
    oţet, tăiat în bucăţi mici. Compoziţia este lăsată să fiarbă până se înmoaie
    ardeiul capia. Separat, se amestecă gălbenuşul cu smântâna şi cu vreo două
    linguri de oţet din vin, iar acest amestec este turnat în oală, după ce oprim
    focul. Se adaugă sare după gust. După ce este pusă în farfurii, ciorba de burtă
    poate fi dreasă cu smântână, mujdei de usturoi şi oţet. Ciorba de burtă poate
    fi consumată alături de un ardei iute. Uneori, ardeiul iute, tăiat în bucăţi
    foarte mici, este pus direct în ciorbă.


    Am plecat de la ciorba de burtă
    pentru a ajunge la tuslama, o mâncare din burtă de vită, astăzi aproape uitată
    în România. Ca și la ciorbă, avem nevoie de două kg de burtă de vită și de două
    oase de vită, cu carne. După ce burta a fost curățată, se pune la fiert
    împreună cu oasele de vită. Îndată ce carnea se înmoaie, trebuie adăugați trei
    morcovi, două rădăcini de pătrunjel, o ceapă și o lingură de sare. După ce
    zeama a scăzut mult, burta de vită se taie în șuvițe, carnea de pe oase în
    bucăți mici, iar legumele se pasează. Carnea și șuvițele de burtă se rumenesc
    ușor în unt într-un vas, după care se toarnă zeama în care au fiert. Se adaugă
    legumele pasate, usturoi pisat amestecat cu smântână sau cu iaurt gras, puțin
    oțet și piper măcinat. Această mâncare consistentă se consumă imediat, cu
    pâine.

  • Ciorbă de burtă

    Ciorbă de burtă

    Una dintre cele mai populare ciorbe, întâlnită în oferta marii majorităţi a pensiunilor şi restaurantelor din România, este cea de burtă. Dacă vă deplasaţi pe şoselele din România, puteţi mânca mititei şi ciorba de burtă în aproape toate popasurile de la marginea drumului. Ciorba din burtă de vită provine din bucătăria turcească, însă s-a răspândit în Balcani. În Bulgaria se numeşte “şkembe ciorba”, dar conţine şi carne de porc sau de miel, în Serbia poartă numele de “skembici” şi este pregătită cu multă boia de ardei, dulce şi iute, la fel ca şi în Cehia sau Ungaria.



    Legat de asimilarea ciorbei de burtă de către gastronomia românească, jurnalistul, scriitorul şi realizatorul de emisiuni TV pe teme culinare, Radu Anton Roman nota (cităm): “E ceva ciudat cu ciorba asta subtilă, care vorbeşte cam mult despre noi. Pute, dar e gustoasă, dacă ajungi să te obişnuieşti cu ea. Face rău, e grea, îngraşă, dar e prea bună şi nu ne-o putem refuza. Vine de la turci, dar se preface că e a noastră… E deopotrivă acră şi dulce, picantă şi catifelată, grasă şi totuşi delicată.” (am încheiat citatul).



    Pentru a prepara ciorba de burtă avem nevoie de circa 2 kg de burtă de vită, zarzavat de supă, adică un morcov, o rădăcină de pătrunjel, una de ţelină şi una sau două cepe, un ardei gras sau capia, de culoare roşie, smântână, 2 ouă, usturoi, oţet, foi de dafin, piper boabe, sare. În primul rând, burta de vită trebuie curăţată foarte bine, după care se pune la fiert într-o oală cu o capacitate de 4-5 litri şi se adaugă legumele, de asemenea, curăţate. Puţin mai târziu se adaugă ceapa sau cepele. Se lasă la fiert, la foc potrivit, iar spre final se adaugă vreo 10 boabe de piper şi 2-3 foi de dafin.



    După ce a fiert, burta de vită trebuie scoasă din zeamă, lăsată să se răcorească şi apoi tăiată în şuviţe precum tăiţeii. Zeama în care a fiert burta de vită trebuie strecurată şi turnată în oală. Tot aici sunt adăugate şi legumele fierte, dar care, în prealabil, au fost pasate. Introducem în oală şi şuviţele de burtă de vită, precum şi ardeiul, tăiat, de asemenea, în bucăţi mici. Ardeiul poate fi înlocuit cu un gogoşar în oţet, tăiat în bucăţi mici. Compoziţia este lăsată să fiarbă până se înmoaie ardeiul capia.



    Separat, se amestecă gălbenuşul cu smântâna şi cu vreo două linguri de oţet din vin, iar acest amestec este turnat în oală, după ce oprim focul. Se adaugă sare după gust. După ce este pusă în farfurii, ciorba de burtă poate fi dreasă cu smântână, mujdei de usturoi şi oţet. Ciorba de burtă poate fi consumată alături de un ardei iute. Uneori, ardeiul iute, tăiat în bucăţi foarte mici, este pus direct în ciorbă.

  • Ciorbă de burtă

    Ciorbă de burtă

    Una dintre cele mai populare ciorbe, întâlnită în oferta marii majorităţi a pensiunilor şi restaurantelor din România, este cea de burtă. Dacă vă deplasaţi pe şoselele din România, puteţi mânca mititei şi ciorba de burtă în aproape toate popasurile de la marginea drumului. Ciorba din burtă de vită provine din bucătăria turcească, însă s-a răspândit în Balcani. În Bulgaria se numeşte “şkembe ciorba”, dar conţine şi carne de porc sau de miel, în Serbia poartă numele de “skembici” şi este pregătită cu multă boia de ardei, dulce şi iute, la fel ca şi în Cehia sau Ungaria.



    Legat de asimilarea ciorbei de burtă de către gastronomia românească, jurnalistul, scriitorul şi realizatorul de emisiuni TV pe teme culinare, Radu Anton Roman nota (cităm): “E ceva ciudat cu ciorba asta subtilă, care vorbeşte cam mult despre noi. Pute, dar e gustoasă, dacă ajungi să te obişnuieşti cu ea. Face rău, e grea, îngraşă, dar e prea bună şi nu ne-o putem refuza. Vine de la turci, dar se preface că e a noastră… E deopotrivă acră şi dulce, picantă şi catifelată, grasă şi totuşi delicată.” (am încheiat citatul).



    Pentru a prepara ciorba de burtă avem nevoie de circa 2 kg de burtă de vită, zarzavat de supă, adică un morcov, o rădăcină de pătrunjel, una de ţelină şi una sau două cepe, un ardei gras sau capia, de culoare roşie, smântână, 2 ouă, usturoi, oţet, foi de dafin, piper boabe, sare. În primul rând, burta de vită trebuie curăţată foarte bine, după care se pune la fiert într-o oală cu o capacitate de 4-5 litri şi se adaugă legumele, de asemenea, curăţate. Puţin mai târziu se adaugă ceapa sau cepele. Se lasă la fiert, la foc potrivit, iar spre final se adaugă vreo 10 boabe de piper şi 2-3 foi de dafin.



    După ce a fiert, burta de vită trebuie scoasă din zeamă, lăsată să se răcorească şi apoi tăiată în şuviţe precum tăiţeii. Zeama în care a fiert burta de vită trebuie strecurată şi turnată în oală. Tot aici sunt adăugate şi legumele fierte, dar care, în prealabil, au fost pasate. Introducem în oală şi şuviţele de burtă de vită, precum şi ardeiul, tăiat, de asemenea, în bucăţi mici. Ardeiul poate fi înlocuit cu un gogoşar în oţet, tăiat în bucăţi mici. Compoziţia este lăsată să fiarbă până se înmoaie ardeiul capia.



    Separat, se amestecă gălbenuşul cu smântâna şi cu vreo două linguri de oţet din vin, iar acest amestec este turnat în oală, după ce oprim focul. Se adaugă sare după gust. După ce este pusă în farfurii, ciorba de burtă poate fi dreasă cu smântână, mujdei de usturoi şi oţet. Ciorba de burtă poate fi consumată alături de un ardei iute. Uneori, ardeiul iute, tăiat în bucăţi foarte mici, este pus direct în ciorbă.

  • La soupe aux tripes (ciorba de burta)

    La soupe aux tripes (ciorba de burta)

    Aujourd’hui
    je vous propose de préparer un plat phare du menu de tout restaurant à cuisine
    roumaine : la soupe aux tripes. En hiver, comme en été, la soupe de tripes
    est de loin le plat le plus commandé par les Roumains qui se rendent au
    restaurant. Sachez pourtant que cette soupe aigrelette est assez facile à préparer
    et assez riche en graisse, donc il ne faut pas en abuser.

    Pour
    la préparer il vous faut d’abord un os de bœuf à moelle avec un peu de viande
    ou une partie d’un jarret de bœuf. Cet ingrédient sera utilisé pour préparer le
    bouillon de bœuf. Pour enrichir son goût, vous pouvez aussi ajouter deux pieds
    de porc. Prévoyez aussi quelques légumes : une carotte, une tête de
    céleri, une racine de persil, de l’oignon et de l’ail et enfin il vous faut des
    tripes de bœuf. De nos jours, cet ingrédient est à retrouver en surgelé,
    précuit et émietté dans n’importe quel hypermarché roumain.






    Dans
    une grosse cocotte de dix litres environ, faites bouillir de l’eau avec un peu
    de sel dans laquelle vous devez ajouter au moment de l’ébullition l’os de bœuf,
    les pieds de porc et les légumes. Faites bouillir à feu moyen, voir doux et
    écumez de temps en temps, pendant trois heures, jusqu’à ce que la viande
    commence à se détacher des os. Sortez les os et les légumes du bouillon et
    passez-le par une passoire en le versant dans une autre casserole.






    Entre-temps
    vous pouvez retirer la viande et la moelle des os, que vous pouvez ensuite
    réutiliser dans la soupe. N’oubliez pas de bien dégraisser le bouillon ainsi
    obtenu. Lavez la grande casserole utilisée jusqu’ici et mettez-là à feu moyen avec
    le bouillon et les morceaux de viande ainsi que les tripes. Frottez 6 gousses
    d’ail écrasées avec du sel et râpez une carotte que vous devez ensuite ajouter
    dans la soupe. Versez aussi une cinquantaine de millilitres de vinaigre de vin
    blanc, salez et poivrez. Vous pouvez également y ajouter un ou deux poivrons
    tomate en saumure, coupés en lamelles fines. Faites bouillir à feu doux pendant
    une bonne heure environ et coupez le feu avant d’ajouter ce qui s’appelle dans
    la cuisine roumaine la « liaison ».






    Dans
    un gros bol, battez cinq ou six œufs avec environ 300 grammes de crème fraîche
    et ajoutez-y progressivement deux ou trois louches de bouillon, avant de verser
    ce mélange dans la cocotte. Cette opération est nécessaire pour garder la soupe
    homogène, chose impossible si on la fait bouillir à nouveau.







    Finalement, vous pouvez
    la servir parsemée de persil finement haché avec un piment rouge à côté. Chacun
    des convives peut porter sa soupe à son propre goût en y ajoutant du vinaigre
    et de la crème. Enfin, n’oubliez pas de prévoir un petit alcool en
    apéritif.