Radio România Internațional

Tag: ciorba de potroace

  • Ciorbă de potroace

    Ciorbă de potroace

    Se apropie Boboteaza şi Sf.Ion și, totodată, sfârșitul sărbătorilor de iarnă, o perioadă marcată de întâlniri cu familia şi cu prietenii, de mese îmbelşugate, cu preparate specifice Crăciunului şi Anului Nou, udate, cum se spune, cu băuturi mai tari sau mai slab alcoolizate. O astfel de provocare gastronomică este urmată, în cazul unor excese, de acea senzaţie de mahmureală. Este o stare din care se poate ieşi apelând la remedii naturale precum zeama de varză murată, murături sau suc de roşii. Cea mai eficace este zeama de varză murată, cunoscută şi sub numele de „moare”.

    O altă variantă este așa-numita ciorba de potroace, pregătită și la ospeţele boiereşti de altădată. Se folosesc legume, măruntaie, gâturi, capete, gheare şi bucăţi de spate de pasăre, adică exact ceea ce nu prea se foloseşte la o masă cu multe preparate.

     

    Pentru a face o ciorbă de potroace într-o oală de circa 10 litri, avem nevoie de circa 2 kg de măruntaie de pasăre, pe care le curăţăm şi pe lăsăm să fiarbă în 5 litri de apă în care am pus şi puţină sare. După îndepărtarea spumei care se formează la suprafaţă, punem la fiert în oală 2 … 3 cepe, câţiva morcovi, un păstârnac, un pătrunjel şi o ţelină, toate aceste legume fiind mărunţite. După ce dă în fiert din nou, adăugăm o ceaşcă de orez şi lăsăm la fiert încă un sfert de oră. Urmează ingredientul cel mai important al acestei ciorbe: zeama de varză. Se toarnă circa 2 litri de zeamă de varză, condiţia fiind ca această să fie limpede. Zeama de varză murată va da ciorbei acel gust acru. Separat, se bat două ouă şi se amestecă cu puţină smântână. După ce a dat din nou în fiert, se ia oala de pe foc, se ia puţină zeamă care se amestecă cu ouăle bătute şi cu smântâna, după care totul se toarnă în oala de ciorbă. Deasupra se presară leuştean tocat. Bine, bine, vă veţi întreba, dar de ce i se spune ciorbă de potroace?

    Pentru că potroacă înseamnă sărătură, adică tocmai acea zeamă de varză, care, aşa cum am menţionat, combate starea de disconfort care poate apărea după o petrecere cu multă mâncare și, poate, băutură în exces. Ciorba de potroace este servită la nunțile tradiționale spre dimineață, la finalul petrecerii sau la prânz, după câteva ore de somn. În limba română există şi expresia „este sărat potroacă”, pentru a caracteriza concentraţia mare de sare dintr-un aliment sau lichid, de unde se trage probabil și denumirea de ciorbă de potroace.

  • Ciorbă de potroace

    Ciorbă de potroace

    În afară de faptul că este
    gustoasă, ciorba de potroace este medicamentul natural după o petrecere cu
    multă mâncare şi cu băuturi
    mai tari sau mai slab alcoolizate. O astfel de provocare este urmată, în cazul
    unor excese, de acea senzaţie de mahmureală. Este o stare din care se poate
    ieşi apelând la remedii naturale precum zeama de varză murată, murături sau suc
    de roşii. Cea mai eficace este zeama de varză murată, cunoscută şi sub numele
    de moare. Ciorba de potroace este varianta cea mai sofisticată de a combate
    mahmureala de după petrecere, iar la acest remediu apelau şi participanţii la
    ospeţele boiereşti de altădată. Se folosesc legume, măruntaie, gâturi, capete,
    gheare şi bucăţi de spate de pasăre, adică exact ceea ce nu se foloseşte la o
    masă cu multe preparate, cum este cea de nuntă.


    Pentru a face o ciorbă de potroace într-o oală de circa 10 litri, avem nevoie de circa 2 kg de măruntaie de pasăre, pe care le curăţăm
    şi pe lăsăm să fiarbă în 5 litri de apă în care am pus şi puţină sare. După
    îndepărtarea spumei care se formează la suprafaţă, punem la fiert în oală 2 …
    3 cepe, câţiva morcovi, un păstârnac, un pătrunjel şi o ţelină, toate aceste
    legume fiind mărunţite. După ce dă în fiert din nou, adăugăm o ceaşcă de orez
    şi lăsăm la fiert încă un sfert de oră. Urmează ingredientul cel mai important
    al acestei ciorbe: zeama de varză. Se toarnă circa 2 litri de zeamă de varză,
    condiţia fiind ca această să fie limpede. Zeama de varză murată va da ciorbei
    acel gust acru. Separat, se bat două ouă şi se amestecă cu puţină smântână.
    După ce a dat din nou în fiert, se ia oala de pe foc, se ia puţină zeamă care
    se amestecă cu ouăle bătute şi cu smântâna, după care totul se toarnă în oala
    de ciorbă. Deasupra se presară leuştean tocat. Bine, bine, vă veţi întreba, dar
    de ce i se spune ciorbă de potroace? Pentru că potroacă înseamnă sărătură,
    adică tocmai acea zeamă de varză, care, aşa cum am menţionat, combate starea de
    mahmureală. În limba română există şi expresia este sărat potroacă, pentru a
    caracteriza concentraţia mare de sare dintr-un aliment sau lichid.


  • Ciorbă de potroace

    Ciorbă de potroace

    În afară de faptul că este
    gustoasă, ciorba de potroace este medicamentul natural după o petrecere cu
    multă mâncare şi cu băuturi
    mai tari sau mai slab alcoolizate. O astfel de provocare este urmată, în cazul
    unor excese, de acea senzaţie de mahmureală. Este o stare din care se poate
    ieşi apelând la remedii naturale precum zeama de varză murată, murături sau suc
    de roşii. Cea mai eficace este zeama de varză murată, cunoscută şi sub numele
    de moare. Ciorba de potroace este varianta cea mai sofisticată de a combate
    mahmureala de după petrecere, iar la acest remediu apelau şi participanţii la
    ospeţele boiereşti de altădată. Se folosesc legume, măruntaie, gâturi, capete,
    gheare şi bucăţi de spate de pasăre, adică exact ceea ce nu se foloseşte la o
    masă cu multe preparate, cum este cea de nuntă.


    Pentru a face o ciorbă de potroace într-o oală de circa 10 litri, avem nevoie de circa 2 kg de măruntaie de pasăre, pe care le curăţăm
    şi pe lăsăm să fiarbă în 5 litri de apă în care am pus şi puţină sare. După
    îndepărtarea spumei care se formează la suprafaţă, punem la fiert în oală 2 …
    3 cepe, câţiva morcovi, un păstârnac, un pătrunjel şi o ţelină, toate aceste
    legume fiind mărunţite. După ce dă în fiert din nou, adăugăm o ceaşcă de orez
    şi lăsăm la fiert încă un sfert de oră. Urmează ingredientul cel mai important
    al acestei ciorbe: zeama de varză. Se toarnă circa 2 litri de zeamă de varză,
    condiţia fiind ca această să fie limpede. Zeama de varză murată va da ciorbei
    acel gust acru. Separat, se bat două ouă şi se amestecă cu puţină smântână.
    După ce a dat din nou în fiert, se ia oala de pe foc, se ia puţină zeamă care
    se amestecă cu ouăle bătute şi cu smântâna, după care totul se toarnă în oala
    de ciorbă. Deasupra se presară leuştean tocat. Bine, bine, vă veţi întreba, dar
    de ce i se spune ciorbă de potroace? Pentru că potroacă înseamnă sărătură,
    adică tocmai acea zeamă de varză, care, aşa cum am menţionat, combate starea de
    mahmureală. În limba română există şi expresia este sărat potroacă, pentru a
    caracteriza concentraţia mare de sare dintr-un aliment sau lichid.


  • Ciorbă de potroace – saure Suppe aus Geflügel-Innereien

    Ciorbă de potroace – saure Suppe aus Geflügel-Innereien

    Die Suppe wird aus Geflügel-Klein, Gemüse und Sauerkrautsaft zubereitet. Der Saft wird reichlich hinzugegeben, weil er gut gegen Kater sein soll. Die Innereien enthalten wiederum viele Vitamine, Mineralstoffe und Spurenelemente.



    Für das Rezept können Innereien, d.h. Hals, Flügel, Rücken, Herz und Magen vom Huhn, von der Pute, Ente oder Gans verwendet werden.



    Zutaten:



    800 g Geflügel-Klein


    1/2 Sellerie (ca. 100 g)


    1–2 Mohrrüben


    1–2 Petersilienwurzeln


    1–2 Zwiebeln


    60 g Langkornreis


    einige Tomaten


    1 Esslöffel Tomatenmark


    Liebstöckel


    Petersilie


    Dill


    1,5 l Sauerkrautsaft


    Salz




    Zubereitung:



    Geflügel-Klein abspülen, überbrühen und abgie‎ßen. Mit Wasser und etwas Salz erneut aufsetzen und bei kleinem Feuer mindestens 30 Minuten kochen lassen. Wenn die Innereien halb gar sind, das in Würfel geschnittene Gemüse hinzugeben und 15 Minuten weiter köcheln lassen. Wenn nötig Geflügelklein herausnehmen, zerteilen, Fleisch von den Knochen zupfen und erneut in die Suppe geben.



    Reis abspülen, zu der Suppe geben und weitere 10 Minuten kochen.



    In der Zwischenzeit den Sauerkrautsaft getrennt kochen. 1 Liter zu der Suppe gie‎ßen, Tomatenmark hinzufügen und abschmecken. Eventuell noch etwas Sauerkrautsaft hinzugeben. Die Suppe muss wirklich sauer sein! (Hierzulande hei‎ßt es, sie sollte so sauer sein, dass sie die Toten wieder zum Leben erweckt.) Alles zusammen noch einige Minuten weiter kochen. Vom Herd nehmen und die kleingeschnittenen Kräuter hinzugeben.



    Hei‎ß mit Peperoni als Beilage servieren.

  • Ciorbă de viţel

    Ciorbă de viţel

    S-a încheiat perioada sărbătorilor de iarnă, cu mese bogate, stropite cu băuturi mai tari sau mai slab alcoolizate. Consumul în exces de alimente bogate în grăsimi este urmat uneori de o senzaţie de disconfort, mai ales dacă şi consumul de băuturi a fost semnificativ. Este o stare din care se poate ieşi apelând la remedii naturale precum zeama de varză murată, murături sau suc de roşii. Cea mai eficace este zeama de varză murată, cunoscută şi sub numele de moare”. Există însă şi o variantă mai sofisticată de a lupta contra mahmurelii sau urmărilor unei mese copioase, cum este, de exemplu, cea de nuntă şi anume ciorba de potroace. Se face din legume, carne de pasăre şi cu zeamă de varză. Are această denumire deoarece potroacă înseamnă sărătură, adică tocmai acea zeamă de varză.



    O variantă mai rafinată a ciorbei de potroace am întâlnit-o într-o carte cu reţete boiereşti. De această dată, zeama de varză a fost înlocuită cu borşul, o zeamă acră, preparată din tărâţe de grâu sau de secară. Pentru aromă, se mai pot adăuga tulpini de leuştean sau crenguţe de vişin, fire de pătrunjel, mărar sau de ţelină. Aceste ingrediente se pun într-o putină sau într-un borcan ceva mai mare, iar peste ele se toarnă apă clocotită. Borşul este ceva obişnuit în bucătăria Europei centrale şi de est, în spatiul ex-sovietic existând celebrul borş de sfeclă roşie. Şi în spaţiul românesc are o largă utilizare, fiind folosit la acrirea ciorbelor, dar uneori a înlocuit chiar şi cuvântul ciorbă”. De aceea, în această ediţie vă prezentăm reţeta de borş de viţel”.



    Avem nevoie de jumătate de kg de carne de viţel, cu puţină grăsime, de jumătate de litru de borş, de două cepe, de 2-3 morcovi, de o rădăcină de pătrunjel, de puţin ulei, de câteva ciuperci, proaspete sau deshidratate, de cimbru uscat şi măcinat, de câteva fire de pătrunjel şi de leuştean. Dacă avem ciuperci deshidratate, le înmuiem şi le fierbem în puţină apă şi apoi le tăiem în felii subţiri. Pe cele proaspete, le tăiem direct în felii subţiri. Carnea de viţel, tăiată în cubuleţe, o fierbem şi o spumăm.



    Separat, călim uşor în ulei ceapa, tocată mărunt, precum şi morcovii şi pătrunjelul, daţi prin răzătoare, după care le adăugăm în oală peste carne. Procedăm la fel cu ciupercile. Spre final, când toate au fiert, turnăm în oală borşul, fiert separat. Lăsăm la fiert câteva minute, după care presărăm cimbru măcinat, piper şi sare după gust. Atunci când servim borşul de viţel, presărăm în farfurie frunze tocate de leuştean sau de pătrunjel

  • Ciorbă de viţel

    Ciorbă de viţel

    S-a încheiat perioada sărbătorilor de iarnă, cu mese bogate, stropite cu băuturi mai tari sau mai slab alcoolizate. Consumul în exces de alimente bogate în grăsimi este urmat uneori de o senzaţie de disconfort, mai ales dacă şi consumul de băuturi a fost semnificativ. Este o stare din care se poate ieşi apelând la remedii naturale precum zeama de varză murată, murături sau suc de roşii. Cea mai eficace este zeama de varză murată, cunoscută şi sub numele de moare”. Există însă şi o variantă mai sofisticată de a lupta contra mahmurelii sau urmărilor unei mese copioase, cum este, de exemplu, cea de nuntă şi anume ciorba de potroace. Se face din legume, carne de pasăre şi cu zeamă de varză. Are această denumire deoarece potroacă înseamnă sărătură, adică tocmai acea zeamă de varză.



    O variantă mai rafinată a ciorbei de potroace am întâlnit-o într-o carte cu reţete boiereşti. De această dată, zeama de varză a fost înlocuită cu borşul, o zeamă acră, preparată din tărâţe de grâu sau de secară. Pentru aromă, se mai pot adăuga tulpini de leuştean sau crenguţe de vişin, fire de pătrunjel, mărar sau de ţelină. Aceste ingrediente se pun într-o putină sau într-un borcan ceva mai mare, iar peste ele se toarnă apă clocotită. Borşul este ceva obişnuit în bucătăria Europei centrale şi de est, în spatiul ex-sovietic existând celebrul borş de sfeclă roşie. Şi în spaţiul românesc are o largă utilizare, fiind folosit la acrirea ciorbelor, dar uneori a înlocuit chiar şi cuvântul ciorbă”. De aceea, în această ediţie vă prezentăm reţeta de borş de viţel”.



    Avem nevoie de jumătate de kg de carne de viţel, cu puţină grăsime, de jumătate de litru de borş, de două cepe, de 2-3 morcovi, de o rădăcină de pătrunjel, de puţin ulei, de câteva ciuperci, proaspete sau deshidratate, de cimbru uscat şi măcinat, de câteva fire de pătrunjel şi de leuştean. Dacă avem ciuperci deshidratate, le înmuiem şi le fierbem în puţină apă şi apoi le tăiem în felii subţiri. Pe cele proaspete, le tăiem direct în felii subţiri. Carnea de viţel, tăiată în cubuleţe, o fierbem şi o spumăm.



    Separat, călim uşor în ulei ceapa, tocată mărunt, precum şi morcovii şi pătrunjelul, daţi prin răzătoare, după care le adăugăm în oală peste carne. Procedăm la fel cu ciupercile. Spre final, când toate au fiert, turnăm în oală borşul, fiert separat. Lăsăm la fiert câteva minute, după care presărăm cimbru măcinat, piper şi sare după gust. Atunci când servim borşul de viţel, presărăm în farfurie frunze tocate de leuştean sau de pătrunjel

  • Ciorbă de potroace

    Ciorbă de potroace

    Odată cu Bobotează şi Sf.Ion, se poate spune că s-a încheiat perioada sărbătorilor de iarnă, o perioadă marcată de întâlniri cu familia şi cu prietenii, de mese îmbelşugate, cu preparate specifice Crăciunului şi Anului Nou, udate, cum se spune, cu băuturi mai tari sau mai slab alcoolizate. O astfel de provocare gastronomică este urmată, în cazul unor excese, de acea senzaţie de mahmureală. Este o stare din care se poate ieşi apelând la remedii naturale precum zeama de varză murată, murături sau suc de roşii. Cea mai eficace este zeama de varză murată, cunoscută şi sub numele de moare”.



    Există însă şi o variantă mai sofisticată de a lupta contra mahmurelii sau unei mese copioase, cum este, de exemplu, cea de nuntă şi anume ciorba de potroace. Se folosesc legume, măruntaie, gături, capete, gheare şi bucăţi de spate de pasăre, adică exact ceea ce nu se utilizează la o masă cu multe preparate, cum este cea de nuntă.



    Pentru a face o ciorbă de potroace într-o oală de circa 10 litri, avem nevoie de circa 2 kg de măruntaie de pasăre, pe care le curăţăm şi pe lăsăm să fiarbă în 4 litri de apă în care am pus şi puţină sare. După îndepărtarea spumei care se formează la suprafaţă, punem la fiert în oală 2-3 cepe, câţiva morcovi, un păstârnac, un pătrunjel şi o ţelină, toate aceste legume fiind mărunţite. După ce dă în fiert din nou, adăugăm o ceaşcă de orez şi lăsăm încă un sfert de oră la fiert. A venit momentul de a folosi ingredientul cel mai important al acestei ciorbe: zeama de varză. Se toarnă circa 2 litri de zeamă de varză, condiţia fiind ca această să fie limpede. Zeama de varză murată va da ciorbei acel gust acru.



    Separat, se bat două ouă şi se amestecă cu puţină smântână. După ce a dat din nou în fiert, se ia oala de pe foc, se scoate puţină zeamă care se amestecă cu ouăle bătute şi cu smântâna, după care totul se toarnă în oala de ciorbă. Deasupra se presară leuştean tocat. Bine, bine, vă veţi întreba, dar de ce i se spune ciorbă de potroace? Pentru că potroacă înseamnă sărătură, adică tocmai acea zeamă de varză, care, aşa cum am menţionat, combate starea de mahmureală. Este o ciorbă pe care nuntaşii o consumă dimineaţa, la finalul petrecerii, dar care poate fi înghiţită şi la prânz, după un somn de refacere.

  • Ciorbă de potroace

    Ciorbă de potroace

    Odată cu Bobotează şi Sf.Ion, se poate spune că s-a încheiat perioada sărbătorilor de iarnă, o perioadă marcată de întâlniri cu familia şi cu prietenii, de mese îmbelşugate, cu preparate specifice Crăciunului şi Anului Nou, udate, cum se spune, cu băuturi mai tari sau mai slab alcoolizate. O astfel de provocare gastronomică este urmată, în cazul unor excese, de acea senzaţie de mahmureală. Este o stare din care se poate ieşi apelând la remedii naturale precum zeama de varză murată, murături sau suc de roşii. Cea mai eficace este zeama de varză murată, cunoscută şi sub numele de moare”.



    Există însă şi o variantă mai sofisticată de a lupta contra mahmurelii sau unei mese copioase, cum este, de exemplu, cea de nuntă şi anume ciorba de potroace. Se folosesc legume, măruntaie, gături, capete, gheare şi bucăţi de spate de pasăre, adică exact ceea ce nu se utilizează la o masă cu multe preparate, cum este cea de nuntă.



    Pentru a face o ciorbă de potroace într-o oală de circa 10 litri, avem nevoie de circa 2 kg de măruntaie de pasăre, pe care le curăţăm şi pe lăsăm să fiarbă în 4 litri de apă în care am pus şi puţină sare. După îndepărtarea spumei care se formează la suprafaţă, punem la fiert în oală 2-3 cepe, câţiva morcovi, un păstârnac, un pătrunjel şi o ţelină, toate aceste legume fiind mărunţite. După ce dă în fiert din nou, adăugăm o ceaşcă de orez şi lăsăm încă un sfert de oră la fiert. A venit momentul de a folosi ingredientul cel mai important al acestei ciorbe: zeama de varză. Se toarnă circa 2 litri de zeamă de varză, condiţia fiind ca această să fie limpede. Zeama de varză murată va da ciorbei acel gust acru.



    Separat, se bat două ouă şi se amestecă cu puţină smântână. După ce a dat din nou în fiert, se ia oala de pe foc, se scoate puţină zeamă care se amestecă cu ouăle bătute şi cu smântâna, după care totul se toarnă în oala de ciorbă. Deasupra se presară leuştean tocat. Bine, bine, vă veţi întreba, dar de ce i se spune ciorbă de potroace? Pentru că potroacă înseamnă sărătură, adică tocmai acea zeamă de varză, care, aşa cum am menţionat, combate starea de mahmureală. Este o ciorbă pe care nuntaşii o consumă dimineaţa, la finalul petrecerii, dar care poate fi înghiţită şi la prânz, după un somn de refacere.