Radio România Internațional

Tag: cirese

  • Delicatese din cireşe

    Delicatese din cireşe

    A venit vremea primelor dulceţuri din acest an! Primele fructe aflate din abundenţă în pieţele din România sunt cireşele. Din cireşe de culoare roşu închis sau de culoare albă se pot face dulceţuri. Avem nevoie de cantităţi proporţionale de cireşe, fără codiţe şi fără sâmburi, şi de zahăr.

     

    Punem cireşele în vasul în care va fierbe dulceaţa, le acoperim cu zahăr şi le lăsăm la rece pentru două-trei ore, timp în care fructele vor lăsa zeamă. Adăugăm puţină zeamă de lămâie şi punem vasul la foc mic. Amestecând din când în când, mărim treptat intensitatea focului şi, pe măsură ce ajunge la temperatura de fierbere, la suprafaţă apare o spumă pe care o îndepărtăm. Compoziţia trebuie menţinută pe foc, eventual băgată în cuptor, până când dulceaţa devine vâscoasă, iar acest lucru poate fi verificat punând o linguriţă de dulceaţă pe o farfurie.

     

    Dacă, după răcire, lichidul se îngroaşă, atunci dulceaţa a fiert suficient şi poate fi luată de pe foc. Dulceaţa trebuie turnată apoi în borcane lăsându-se un spaţiu de circa două degete, se pun capacele, iar borcanele sunt supuse procesului de sterilizare. Se poate obţine astfel dulceaţă de cireşe obişnuite, de cireşe albe sau de cireşe amare, ultima variantă fiind considerată o delicatesă. Spre deosebire de cireşele dulci, cele amare sunt mai mici şi cu un gust acrişor-amărui.

     

    Foarte rapid poate fi pregătită şi o prăjitură cu cireşe. Avem nevoie de circa un sfert de kg de făină, de 100 de grame de zahăr, de un pahar cu lapte, de 50 de grame de unt sau de margarină, de două ouă, de praf de copt şi, desigur, de un caston cu cireşe fără sâmburi.

     

    Într-un vas punem făina, zahărul, untul şi praful de copt, spargem ouăle şi amestecăm, adăugând puţin lapte, până când obţinem un aluat cremos. Aluatul trebuie turnat apoi într-o tavă în care am întins deja o hârtie de copt. Peste aluat se pun cireşele, iar tava se lasă in cuptor, la foc mediu pentru circa jumătate de oră. Peste prăjitură se poate presăra zahăr pudră. Prăjitura se porţionează după ce se răceşte.

     

    Şi lichiorul de cireşe, în special cel din cireşe amare, se prepară foarte uşor. Avem nevoie de circa 3 kg de cireşe şi de un kg de zahăr. Cireşele şi zahărul se aşează în straturi, într-o damigeană, fructele fiind lăsate la macerat timp de câteva zile. Nu se pune dopul pentru ca să nu se facă presiune în interior. După ce fructele au lăsat zeamă, iar zahărul s-a topit, în damigeană se toarnă alcool alimentar, iar după două săptămâni cireşata poate fi consumată.

     

     

  • Secretele bucătăriei româneşti: … din cireşe

    Secretele bucătăriei româneşti: … din cireşe

    În România este perioada cireşelor şi a vişinelor. După o primăvară cu
    temperaturi scăzute şi după o lună iunie mai răcoroasă, cireşele autohtone au
    apărut ceva mai târziu în pieţele româneşti.


    Din cireşe de culoare roşu
    închis sau de culoare albă se pot face dulceţuri. Avem nevoie de cantităţi
    proporţionale de cireşe, fără codiţe şi fără sâmburi, şi de zahăr. Punem
    cireşele în vasul în care va fierbe dulceaţa, le acoperim cu zahăr şi le lăsăm
    la rece pentru două … trei ore, timp în care fructele vor lăsa zeamă. Adăugăm
    puţină zeamă de lămâie şi punem vasul la foc mic. Amestecând din când în când,
    mărim treptat intensitatea focului şi, pe măsură ce ajunge la temperatura de
    fierbere, la suprafaţă apare o spumă pe care o îndepărtăm.

    Compoziţia trebuie
    menţinută pe foc, eventual băgată în cuptor, până când dulceaţa devine
    vâscoasă, iar acest lucru poate fi verificat punând o linguriţă de dulceaţă pe
    o farfurie. Dacă, după răcire, lichidul se îngroaşă, atunci dulceaţa a fiert
    suficient şi poate fi luată de pe foc. Dulceaţa trebuie turnată apoi în borcane
    lăsându-se un spaţiu de circa două degete, se pun capacele, iar borcanele sunt
    supuse procesului de sterilizare. Se poate obţine astfel dulceaţă de cireşe
    obişnuite, de cireşe albe sau de cireşe amare, ultima variantă fiind
    considerată o delicatesă. Spre deosebire de cireşele dulci, cele amare sunt mai
    mici şi cu un gust acrişor-amărui.


    .

    Şi lichiorul de cireşe, în
    special cel din cireşe amare, se prepară foarte uşor. Avem nevoie de circa 3 kg
    de cireşe şi de un kg de zahăr. Cireşele şi zahărul se aşază în straturi,
    într-o damigeană, fructele fiind lăsate la macerat timp de câteva zile. Nu se
    pune dopul pentru ca să nu se facă presiune în interior. După ce fructele au
    lăsat zeamă, iar zahărul s-a topit, în damigeană se toarnă alcool alimentar,
    iar după două săptămâni cireşata poate fi consumată.



    La fel ca şi caisele, piersicile şi vişinele, cireşele pot fi folosite
    pentru a face o prăjitură simplă, cu blat pufos. Avem nevoie de circa un sfert de kg de făină, de
    100 de grame de zahăr, de un pahar cu lapte, de 50 de grame de unt, de două
    ouă, de praf de copt şi, desigur, de un castron cu cireşe fără sâmburi. Într-un
    vas punem făina, zahărul, untul şi praful de copt, spargem ouăle şi amestecăm,
    adăugând puţin lapte sau smântână, până când obţinem un aluat cremos. Aluatul
    trebuie turnat apoi într-o tavă în care am întins deja o hârtie de copt. Peste
    aluat se pun cireşele, iar tava se lasă în cuptor, la foc mediu pentru circa
    jumătate de oră. Peste prăjitură se poate presăra zahăr pudră. Prăjitura se
    porţionează după ce se răceşte

  • Secretele bucătăriei româneşti: … din cireşe

    Secretele bucătăriei româneşti: … din cireşe

    În România este perioada cireşelor şi a vişinelor. După o primăvară cu
    temperaturi scăzute şi după o lună iunie mai răcoroasă, cireşele autohtone au
    apărut ceva mai târziu în pieţele româneşti.


    Din cireşe de culoare roşu
    închis sau de culoare albă se pot face dulceţuri. Avem nevoie de cantităţi
    proporţionale de cireşe, fără codiţe şi fără sâmburi, şi de zahăr. Punem
    cireşele în vasul în care va fierbe dulceaţa, le acoperim cu zahăr şi le lăsăm
    la rece pentru două … trei ore, timp în care fructele vor lăsa zeamă. Adăugăm
    puţină zeamă de lămâie şi punem vasul la foc mic. Amestecând din când în când,
    mărim treptat intensitatea focului şi, pe măsură ce ajunge la temperatura de
    fierbere, la suprafaţă apare o spumă pe care o îndepărtăm.

    Compoziţia trebuie
    menţinută pe foc, eventual băgată în cuptor, până când dulceaţa devine
    vâscoasă, iar acest lucru poate fi verificat punând o linguriţă de dulceaţă pe
    o farfurie. Dacă, după răcire, lichidul se îngroaşă, atunci dulceaţa a fiert
    suficient şi poate fi luată de pe foc. Dulceaţa trebuie turnată apoi în borcane
    lăsându-se un spaţiu de circa două degete, se pun capacele, iar borcanele sunt
    supuse procesului de sterilizare. Se poate obţine astfel dulceaţă de cireşe
    obişnuite, de cireşe albe sau de cireşe amare, ultima variantă fiind
    considerată o delicatesă. Spre deosebire de cireşele dulci, cele amare sunt mai
    mici şi cu un gust acrişor-amărui.


    .

    Şi lichiorul de cireşe, în
    special cel din cireşe amare, se prepară foarte uşor. Avem nevoie de circa 3 kg
    de cireşe şi de un kg de zahăr. Cireşele şi zahărul se aşază în straturi,
    într-o damigeană, fructele fiind lăsate la macerat timp de câteva zile. Nu se
    pune dopul pentru ca să nu se facă presiune în interior. După ce fructele au
    lăsat zeamă, iar zahărul s-a topit, în damigeană se toarnă alcool alimentar,
    iar după două săptămâni cireşata poate fi consumată.



    La fel ca şi caisele, piersicile şi vişinele, cireşele pot fi folosite
    pentru a face o prăjitură simplă, cu blat pufos. Avem nevoie de circa un sfert de kg de făină, de
    100 de grame de zahăr, de un pahar cu lapte, de 50 de grame de unt, de două
    ouă, de praf de copt şi, desigur, de un castron cu cireşe fără sâmburi. Într-un
    vas punem făina, zahărul, untul şi praful de copt, spargem ouăle şi amestecăm,
    adăugând puţin lapte sau smântână, până când obţinem un aluat cremos. Aluatul
    trebuie turnat apoi într-o tavă în care am întins deja o hârtie de copt. Peste
    aluat se pun cireşele, iar tava se lasă în cuptor, la foc mediu pentru circa
    jumătate de oră. Peste prăjitură se poate presăra zahăr pudră. Prăjitura se
    porţionează după ce se răceşte

  • Preparate din cireşe

    Preparate din cireşe

    Localitatea Cireşoaia
    din judeţul Bistriţa-Năsăud, situată la 45 de km de municipiul Bistriţa, a fost, la sfârşitul săptămânii trecute, gazda Festivalului Cireşelor, organizat în
    ultima duminică a
    lunii iunie. Este o manifestare de tradiţie pentru cele peste 400 de familii aflate într-o zonă cu întinse livezi de cireşi, vişini şi nuci. Pentru mulţi
    dintre ei, cireşele reprezintă principala sursă de venit, diferitele soiuri ajungând
    atât pe pieţele din oraşele apropiate, cât şi în străinătate. Ideea
    festivalului este pe cât de simplă, pe atât de ingenioasă. Localnicii oferă
    comunităţii o parte din recolta lor, iar vizitatorii, pentru o taxă simbolică,
    pot gusta din multele soiuri de cireşe etalate, albe sau în diferite nuanţe de
    roşu, dulci sau amare.

    Pornind
    de la acest festival, vă prezentăm în continuare câteva preparate din cireşe.
    Cele mai simple sunt dulceţurile şi lichiorurile. Pentru dulceaţă,
    avem nevoie de cantităţi proporţionale de cireşe, fără sâmburi, şi de zahăr. În
    vasul în care va fierbe dulceaţa, punem cireşele, fără codiţe şi fără sâmburi,
    le acoperim cu zahăr şi le lăsăm la rece pentru două … trei ore, timp în care
    fructele vor lăsa zeamă. Adăugăm puţină zeamă de lămâie şi punem vasul la foc mic. Amestecând din
    când în când, mărim treptat intensitatea focului şi, pe măsură ce ajunge la
    temperatura de fierbere, la suprafaţă apare o spumă pe care o îndepărtăm.
    Compoziţia trebuie menţinută pe foc, eventual băgată în cuptor, până când
    dulceaţa devine vâscoasă, iar acest lucru poate fi verificat punând o linguriţă
    de dulceaţă pe o farfurie. Dacă, după răcire, lichidul se îngroaşă, atunci
    dulceaţa a fiert suficient şi poate fi luată de pe foc. Dulceaţa trebuie
    turnată apoi în borcane lăsându-se un spaţiu de circa două degete, se pun
    capacele, iar borcanele sunt supuse procesului de sterilizare. Se poate obţine
    astfel dulceaţă de cireşe obişnuite, de cireşe albe sau de cireşe amare.


    Şi
    lichiorul de cireşe, în special cel din cireşe amare, se prepară foarte uşor.
    Avem nevoie de circa 3 kg de cireşe şi de un kg de zahăr. Cireşele şi zahărul
    se aşează în straturi, într-o damigeană, fructele fiind lăsate la macerat timp
    de câteva zile. Nu se pune dopul pentru ca să nu se facă presiune în interior.
    După ce fructele au lăsat zeamă, iar zahărul s-a topit, în damigeană se toarnă
    alcool alimentar, iar după două săptămâni cireşata poate fi consumată.


    Cireşele pot fi folosite, la fel ca şi caisele,
    piersicile şi vişinele, pentru o prăjitură simplă, cu blat pufos, aşa-numitul
    pandişpan. Avem nevoie de un sfert de kg de făină, de 4 ouă, de un pachet mic
    de unt, de 100 de grame şi, bineînţeles, de jumătate de kg de cireşe. Se
    amestecă untul cu zahărul, apoi se adaugă, pe rând, ouăle, făina şi praful de
    copt şi se omogenizează. Se pune apoi compoziţia într-o tavă, tapetată cu
    hârtie de copt, iar deasupra se pun cireşele, fără sâmburi. Tava se pune în
    cuptorul preîncălzit şi se lasă la foc mediu pentru circa jumătate de oră. După
    aceea, prăjitura trebuie lăsată să se răcească, iar apoi se pudrează cu zahăr şi se porţionează.

  • Preparate din cireşe

    Preparate din cireşe

    Localitatea Cireşoaia
    din judeţul Bistriţa-Năsăud, situată la 45 de km de municipiul Bistriţa, a fost, la sfârşitul săptămânii trecute, gazda Festivalului Cireşelor, organizat în
    ultima duminică a
    lunii iunie. Este o manifestare de tradiţie pentru cele peste 400 de familii aflate într-o zonă cu întinse livezi de cireşi, vişini şi nuci. Pentru mulţi
    dintre ei, cireşele reprezintă principala sursă de venit, diferitele soiuri ajungând
    atât pe pieţele din oraşele apropiate, cât şi în străinătate. Ideea
    festivalului este pe cât de simplă, pe atât de ingenioasă. Localnicii oferă
    comunităţii o parte din recolta lor, iar vizitatorii, pentru o taxă simbolică,
    pot gusta din multele soiuri de cireşe etalate, albe sau în diferite nuanţe de
    roşu, dulci sau amare.

    Pornind
    de la acest festival, vă prezentăm în continuare câteva preparate din cireşe.
    Cele mai simple sunt dulceţurile şi lichiorurile. Pentru dulceaţă,
    avem nevoie de cantităţi proporţionale de cireşe, fără sâmburi, şi de zahăr. În
    vasul în care va fierbe dulceaţa, punem cireşele, fără codiţe şi fără sâmburi,
    le acoperim cu zahăr şi le lăsăm la rece pentru două … trei ore, timp în care
    fructele vor lăsa zeamă. Adăugăm puţină zeamă de lămâie şi punem vasul la foc mic. Amestecând din
    când în când, mărim treptat intensitatea focului şi, pe măsură ce ajunge la
    temperatura de fierbere, la suprafaţă apare o spumă pe care o îndepărtăm.
    Compoziţia trebuie menţinută pe foc, eventual băgată în cuptor, până când
    dulceaţa devine vâscoasă, iar acest lucru poate fi verificat punând o linguriţă
    de dulceaţă pe o farfurie. Dacă, după răcire, lichidul se îngroaşă, atunci
    dulceaţa a fiert suficient şi poate fi luată de pe foc. Dulceaţa trebuie
    turnată apoi în borcane lăsându-se un spaţiu de circa două degete, se pun
    capacele, iar borcanele sunt supuse procesului de sterilizare. Se poate obţine
    astfel dulceaţă de cireşe obişnuite, de cireşe albe sau de cireşe amare.


    Şi
    lichiorul de cireşe, în special cel din cireşe amare, se prepară foarte uşor.
    Avem nevoie de circa 3 kg de cireşe şi de un kg de zahăr. Cireşele şi zahărul
    se aşează în straturi, într-o damigeană, fructele fiind lăsate la macerat timp
    de câteva zile. Nu se pune dopul pentru ca să nu se facă presiune în interior.
    După ce fructele au lăsat zeamă, iar zahărul s-a topit, în damigeană se toarnă
    alcool alimentar, iar după două săptămâni cireşata poate fi consumată.


    Cireşele pot fi folosite, la fel ca şi caisele,
    piersicile şi vişinele, pentru o prăjitură simplă, cu blat pufos, aşa-numitul
    pandişpan. Avem nevoie de un sfert de kg de făină, de 4 ouă, de un pachet mic
    de unt, de 100 de grame şi, bineînţeles, de jumătate de kg de cireşe. Se
    amestecă untul cu zahărul, apoi se adaugă, pe rând, ouăle, făina şi praful de
    copt şi se omogenizează. Se pune apoi compoziţia într-o tavă, tapetată cu
    hârtie de copt, iar deasupra se pun cireşele, fără sâmburi. Tava se pune în
    cuptorul preîncălzit şi se lasă la foc mediu pentru circa jumătate de oră. După
    aceea, prăjitura trebuie lăsată să se răcească, iar apoi se pudrează cu zahăr şi se porţionează.

  • Dulceaţă de cireşe

    Dulceaţă de cireşe

    Apariţia în pieţe a căpşunelor şi cireşelor din producţia
    internă înseamnă că a venit
    şi vremea primelor dulceţuri din acest an. În această ediţie ne vom opri asupra dulceţii de cireşe, care
    nu necesită un timp îndelungat de preparare şi nici o procedură complicată. Avem
    nevoie de 2 kg de cireşe fără sâmburi şi de 2 kg de zahăr. Dacă cireşele sunt
    dulci, atunci putem reduce cantitatea de zahăr la 1,5 kg. Ne mai trebuie zeama
    de la două lămâi. În vasul în care va fierbe dulceaţa, punem cireşele, fără
    codite şi fără sâmburi, le acoperim cu zahăr şi le lăsăm la rece pentru pentru
    două … trei ore, timp în care fructele vor lăsa zeamă. Stoarcem cele două
    lămâi, iar zeama o turnăm în vasul pe care îl punem la foc mic. Amestecând din
    când în când, mărim treptat intensitatea focului şi, pe măsură ce ajunge la
    temperatura de fierbere, la suprafaţă apare o spumă pe care o îndepărtăm.
    Compoziţia trebuie menţinută pe foc, eventual băgată în cuptor, până când
    dulceaţa devine vâscoasă, iar acest lucru poate fi verificat punând o linguriţă
    de dulceaţă pe o farfurie. Dacă, după răcire, lichidul se îngroaşă, atunci
    dulceaţa a fiert suficient şi poate fi luată de pe foc. Dulceaţa trebuie turnată
    apoi în borcane lăsându-se un spatiu de circa două degete, se pun capacele, iar
    borcanele sunt supuse procesului de sterilizare.


    O
    delicatesă este dulceaţa de cireşe amare. Spre deosebire de cireşele dulci,
    cele amare sunt mai mici şi cu un gust acrişor-amărui. Cireşele amare se numără
    printre fructele cu un ridicat nivel de antioxidanţi, perioada lor de recoltare
    fiind luna luna iunie. Modul de preparare este asemănător cu al celorlate
    dulceţuri de cireşe, roşii sau albe. Referindu-se la dulceaţa de cireşe amare,
    un jurnalist şi fin cunoscător al gastronomiei româneşti, Radu Anton Roman,
    sublinia: Foate rafinată mândrie a marilor case moldovene şi valahe,
    dulceaţa de cireşe amare (ca şi cea de nuci verzi) e o perlă strălucitoare a
    bucătăriei elegante româneşti.

  • Dulceaţă de cireşe

    Dulceaţă de cireşe

    Apariţia în pieţe a căpşunelor şi cireşelor din producţia
    internă înseamnă că a venit
    şi vremea primelor dulceţuri din acest an. În această ediţie ne vom opri asupra dulceţii de cireşe, care
    nu necesită un timp îndelungat de preparare şi nici o procedură complicată. Avem
    nevoie de 2 kg de cireşe fără sâmburi şi de 2 kg de zahăr. Dacă cireşele sunt
    dulci, atunci putem reduce cantitatea de zahăr la 1,5 kg. Ne mai trebuie zeama
    de la două lămâi. În vasul în care va fierbe dulceaţa, punem cireşele, fără
    codite şi fără sâmburi, le acoperim cu zahăr şi le lăsăm la rece pentru pentru
    două … trei ore, timp în care fructele vor lăsa zeamă. Stoarcem cele două
    lămâi, iar zeama o turnăm în vasul pe care îl punem la foc mic. Amestecând din
    când în când, mărim treptat intensitatea focului şi, pe măsură ce ajunge la
    temperatura de fierbere, la suprafaţă apare o spumă pe care o îndepărtăm.
    Compoziţia trebuie menţinută pe foc, eventual băgată în cuptor, până când
    dulceaţa devine vâscoasă, iar acest lucru poate fi verificat punând o linguriţă
    de dulceaţă pe o farfurie. Dacă, după răcire, lichidul se îngroaşă, atunci
    dulceaţa a fiert suficient şi poate fi luată de pe foc. Dulceaţa trebuie turnată
    apoi în borcane lăsându-se un spatiu de circa două degete, se pun capacele, iar
    borcanele sunt supuse procesului de sterilizare.


    O
    delicatesă este dulceaţa de cireşe amare. Spre deosebire de cireşele dulci,
    cele amare sunt mai mici şi cu un gust acrişor-amărui. Cireşele amare se numără
    printre fructele cu un ridicat nivel de antioxidanţi, perioada lor de recoltare
    fiind luna luna iunie. Modul de preparare este asemănător cu al celorlate
    dulceţuri de cireşe, roşii sau albe. Referindu-se la dulceaţa de cireşe amare,
    un jurnalist şi fin cunoscător al gastronomiei româneşti, Radu Anton Roman,
    sublinia: Foate rafinată mândrie a marilor case moldovene şi valahe,
    dulceaţa de cireşe amare (ca şi cea de nuci verzi) e o perlă strălucitoare a
    bucătăriei elegante româneşti.