Tag: cladiri istorice

  • Situația clădirilor istorice din București

    Situația clădirilor istorice din București

    Patrimoniul imobil al Bucureștiului, mult încercat de naționalizarea comunistă, retrocedările post-decembriste către foștii proprietari sau moștenitorii lor, dar mai ales de neglijare îndelungată, conferă nu doar un aspect dezolant orașului, dar pune și probleme de siguranță. Multe dintre clădirile de patrimoniu, fiind neconsolidate și nerestaurate, se degradează sub ochii noștri, iar unele riscă un colaps complet în cazul unui cutremur major. E vorba de clădiri înalte și voluminoase, unele ridicate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în prima parte a secolului XX, care nu au beneficiat de nicio reparație sau consolidare. În ultimii ani, însă, au avut loc unele lucrări de întreținere și consolidare finanțate atât prin efortul administrației locale, cât și al proprietarilor, efort însă considerat insuficient de specialiști, societate civilă și locuitori. Cauzele sunt multiple: unele țin de proprietari, altele de primăria generală a Capitalei, după cum punctează Ștefan Bâlici, directorul Institutului Național al Patrimoniului.



    Cred că suntem în continuare în scenariul în care se asociază imediat o valoare negativă statutului de monument istoric. Dacă avem un monument, avem o problemă. Atâta timp cât nu o să avem instrumente eficiente și suficient de bine dispersate în societate pentru a corecta lucrurile, patrimoniul va rămâne o problemă. Ne vom uita cum este demolat sau este abandonat sau lăsat să dispară. Sigur că statutul acesta de monument istoric sau de parte a unui monument istoric – să nu uităm că centrul Bucureștiului e tot înscris în Lista monumentelor istorice – presupune niște restricții. În primul și în primul rând este interdicția de a demola și apoi sunt restricții cu privire la intervenții. Asta înseamnă un anumit parcurs administrative pentru autorizații, costuri mai mari și așa mai departe. Balanța trebuie echilibrată prin programe de susținere a proprietarilor sau de finanțare pur și simplu.



    În alte orașe, precum Timișoara sau Oradea, unde clădirile de patrimoniu trec, de câțiva ani, prin restaurări și consolidări impresionante, s-au găsit soluții la nivel administrativ. Sigur, în București problemele sunt mai numeroase, căci și patrimoniul imobil este mai bogat și întins pe un perimetru mai mare. În plus, nu există încă o imagine clară a situației cu care ne confruntăm: câte clădiri sunt în pericol de prăbușire la un cutremur și care sunt costurile, consideră Radu Văcăreanu, profesor în cadrul Universității Tehnice de Construcții București.


    Noi am făcut la un moment dat o estimare așa foarte rapidă cam care ar fi efortul de consolidare pentru fondul construit din România. Și am ajuns undeva între 13 și 14 miliarde de euro. Dacă punem la un loc o sumă care este aproximativ egală pentru ceea ce înseamnă eficiență energetică – apropo de Green Deal – ajungem undeva la 27 de miliarde de euro. Chiar dacă ar veni Moș Crăciun acum și ne-ar pune 27 de miliarde de euro în poală, noi nu avem cum să implementam aceste proiecte pornind de la capacitatea administrativă și de la cea a firmelor. Sunt firmele de construcții capabile să implementeze proiecte cu atâția bani? Evident că nu! Și atunci avem nevoie de o prioritizare, iar pentru asta trebuie știm cât de mare e problema în București. Am pipăit un pic situația riscului seismic în București. Și aici aș vorbi de două paliere. În primul rând, trebuie să ne uităm la siguranța vieții, adică să asigurăm viața oamenilor în cazul clădirilor cu risc seism. Dar apoi există al doilea palier, la care în mod obligatoriu va trebui să ne uităm, și anume: limitarea pagubelor.



    În aceste condiții, ce-a făcut Primăria Generală a Capitalei până acum? Un prim răspuns vine de la Edmond Niculușcă, reprezentantul oficiului de consolidări, care vorbește atât despre situația din trecut, cât și despre recent adoptatul Program municipal de restaurare. Edmond Niculușcă. Administrația pentru consolidări pe care o reprezintă lucrurile e o instituție nouă. Când am preluat mandatul acum opt luni, am fost surprins să descopăr că între cei 90 de angajați ai administrației nu exista nici un inginer structurist și cu asta am spus multe. Într-adevăr nu există programe de finanțare. Dar nu lipsa banilor la Primăria Capitalei sau la Administrația pentru consolidări ar fi cauza. Primăria are probleme majore financiare, dar Administrația pentru Consolidări nu are probleme financiare în momentul de față. Programul municipal de restaurare se va referi la toate imobilele monumente istorice imobile, aflate în zone construite protejate imobile aflate sau în zone de protecție a monumentelor ori ansambluri clasate. Include finanțării rambursabile pe 25 de ani cu o garanție imobiliară. Pe baza unor criterii, oamenii vor aplica la acest program de finanțare, program care te poate însoți ca proprietar sau ca asociație de proprietari în tot procesul de proiectare a lucrărilor de consolidare-restaurare, dar și în chestiuni care țin de avize sau autorizații care sunt foarte complicate. Procentul de cofinanțare din partea primăriei este între 50% și 75%. Este primul program de finanțare pe monumente istorice în București.




    Cât despre atitudinea proprietarilor, ea diferă în funcție de profilul și de interesele lor. În trecut, au existat cazurile unor clădiri de patrimoniu lăsate special în paragină ca să-și piardă statutul de monument istoric și să poată fi demolate pentru exploatarea terenului. De asemenea, sunt și proprietari, care din diverse motive, manifestă reticență față de ideea unui consolidări. Dar, potrivit lui Edmond Niculușcă, în toate aceste cazuri responsabilitatea principală revine autorităților.



    Sunt asociații care nu își doresc consolidare. Atunci, lucrările trenează, proiectul expiră pentru că nu s-au pus de acord. Noi, ca autoritate, avem conform legii obligația să facem un proces verbal prin care consemnăm faptul că proprietarii își asumă riscul și că autoritatea nu a putut interveni pentru reducerea riscului seismic la imobilul respective. Într-adevăr sunt cazuri în care proprietarii nu își doresc, însă discursul ăsta prin care generalizăm și spunem că nu se întâmplă consolidarea pentru că oamenii nu vor consolidarea e fals. Oamenii nu au vrut consolidarea pentru că autoritățile nu au fost transparente. Nimeni a înțeles cât costă, ce se plătește, ce nu se plătește, de ce sunt atât de mari costurile și mai ales cât durează.



    În prezent, pe lista oficială a clădirilor din București cu risc seismic de clasa I se află 349 de imobile, dar asociațiile civice și experții în construcții consideră că, în realitate, numărul este mai mare, căci evaluarea clădirilor este întârziată și insuficientă.


  • Timişoara

    Timişoara

    Ajungem azi în
    vestul României într-un oraș multicultural și romantic. Clădiri vechi, muzee,
    concerte în aer liber, piețe de poveste şi un centru istoric unic în România,
    format din trei piețe urbane, fiecare reprezentând un alt stil arhitectural. Timișoara
    este o Europă în miniatură, o așezare în care conviețuiesc români, germani,
    sârbi, maghiari, croați, slovaci și bulgari. Este un oraș frumos, care are de
    oferit ceva fiecărui turist, fie că vine pentru câteva zile, într-un city
    break, fie că este în tranzit, spune Lucia Solomon, de la Centrul de Informare
    Turistică.

    Istoria orașului este foarte impresionantă și se
    poate vedea mergând la pas prin centrul orașului. Urmele arheologice vechi ale
    Timișoarei sunt de peste 7.000 de ani, dar ceea ce poate vedea un turist
    datează de prin secolele XVI-XVII, când Timișoara a fost ocupată de otomani. Se
    mai pot găsi fundația unei moschei și postamentul unui minaret care atestă și
    acele timpuri. Totuși, transformarea Timișoarei într-un oraș modern a avut loc
    în secolul al XVIII-lea. Atunci s-a format Timișoara modernă. Perioada în care
    a fost cucerită de către habsburgi, după 1716, a însemnat o nouă etapă de
    dezvoltare. Cetatea veche, din perioada otomană a fost demolată și a apărut o
    nouă cetate care a constituit cea mai amplă fortificație în sistem bastionar de
    pe teritoriul actual al României. O cetate de tip Vauban, asemănătoare celei de
    la Alba Iulia, care îngloba în centrul ei administrația orașului. Din perioada
    aceea, se poate vedea azi doar bastionul
    Theresia, dar și centrul vechi al orașului, care impresionează. Era perioada
    barocă, în care au fost construite numeroase clădiri în stil baroc, culminând
    cu Domul Catolic, Biserica Sârbească, dar și Palatul Baroc. Câte orașe mai au
    azi un palat baroc în centru? Acesta poate fi vizitat de orice turist. Acolo se
    află Muzeul de Artă.



    După etapa barocă a
    început perioada apartenenței la regatul Ungariei, în cadrul monarhiei
    austro-ungare, continuă Lucia Solomon. Principalele funcții
    ale orașului au devenit cele economice. Timișoara s-a dezvoltat foarte mult. De
    atunci, datează numeroase premiere ale orașului. În Timișoara a funcționat
    primul tramvai tras de cai la 1869 și a fost primul oraș cu iluminat electric
    din Europa, din 1884. În acea perioadă, au apărut și foarte multe parcuri care
    constituie și azi o emblemă, Timișoara fiind numită și Orașul Florilor. Ne
    putem mândri azi cu Parcul Rozelor, Parcul Justiției care e plin de lalele
    zilele acestea, dar și cu centrul orașului care are mereu un covor verde în
    Piața Victoriei, cu frumoase aranjamente florale în orice anotimp..


    Timișoara deține
    cel mai mare ansamblu de clădiri istorice din România. Dintre clădirile
    orașului, peste 14.000 sunt declarate monument istoric. Lucia Solomon,
    coordonatoare a Centrului de Informare și Promovare Turistică din cadrul
    Primăriei Timișoara. Principala caracteristică a Timișoarei o
    reprezintă clădirile Art Nouveau, construite la cumpăna dintre secolele XIX-XX.
    Sunt palatele frumoase care mărginesc Piața Victoriei. Orice turist e
    impresionat de arhitectură. Ele se regăsesc și în cartierele istorice.
    Timișoara are numeroase asemănări cu Budapesta și Viena. Chiar dacă la o scară
    mai mică, se regăsește acest stil arhitectural, care exista în întreaga Europă.
    Acest lucru îi impresionează mult pe turiști.


    În speranța că v-am convins să petreceți măcar câteva
    zile în Timișoara, vă așteptăm și data viitoare cu o nouă destinație. Până
    atunci, drum bun și vreme frumoasă!


  • Mini-Transilvania

    Mini-Transilvania

    Istoria merită să fie cunoscută. În
    special istoria locurilor. Şi ce altă cale mai bună de a face asta decât în joacă.
    Aceasta a fost ideea care a dat naştere unui proiect prin care un grup de
    tineri din Odorheiu Secuiesc, reuniţi sub denunirea de Legendarium, culeg de
    mai mult timp legendele locului şi realizează jocuri, cărţi şi desene animate
    pentru copii. Şi cum cererea a fost mare, cei de la Legendarium s-au gândit să
    crească atractivitatea turistică a zonei lor. Aşa că au început să facă machete
    după cele mai importante clădiri din Transilvania. Astfel, numărul acestora
    crescând, au ajuns recent să deschidă un Parc tematic, în bastionul Telegdy, al
    cetăţii situate în centrul centrul istoric al municipiului Odorheiu Secuiesc.
    Deocamdată în parc pot fi admirate machetele a 21 de clădiri istorice foarte
    cunoscute, dar planul este ca până anul viitor să fie adăugate reproducerile
    altor 30 de clădiri reprezentative din Transilvania.


    De unde a venit
    ideea acestui proiect am aflat de la Szabolcs Fazakas, sufletul Legendarium: Acest proiect a pornit acum 10 ani, Am
    primit o hartă culturală a legendelor europene, în Parlament, la Bruxelles.
    Această hartă este foarte frumoasă, dar ţara noastră era reprezentată pe
    această hartă numai de legenda Dracula. Şi de exemplu numai în secuime, după
    aceea, am cules 157 de legende, care sunt tot aşa de valoroase precum cea a lui
    Dracula. M-am gândit să prezentăm lumii occidentale cultura noastră, cultura
    secuilor, pentru că aceste legende sunt tot atât de valoraose ca şi legenda
    galilor sau legendele scoţienilor sau
    legendele celţilor. Dacă ne uităm la televizor şi vedem desenele animate
    cu Asterix şi Obelix, ele sunt ilustrarea unei legende a galilor. Aşa am
    încercat şi noi să culegem legendele noastre, am realizat o hartă, pentru
    copii. Această hartă nu este una geografică, ci o hartă a basmelor, o hartă a
    unei lumi ca în poveşti. Am pus puncte de reper, oraşe, fluvii.


    Iar la cererea
    părinţilor şi profesorilor care au văzut harta, a apărut şi o carte cu
    legendele locurilor: Cum a ieşit cartea,
    încet, încet am început să realizăm produse în care sunt prezente aceste desene,
    legende: am realizat două jocuri, unul cu tătari, unul cu comori. Şi aceste
    jocuri plac foarte mult copiilor, pentru că sunt mai interesante, trebuie să
    culegi comori, am făcut şi nişte lădiţe din lemn, pictate, cu saci în care pui
    comoara. Am devenit şi noi copii şi am început să gândim cu mintea copiilor ce
    şi cum le-ar plăcea.


    Iar de aici
    până la crearea Parcului tematic Mini-Transilvania a fost doar un pas. Am aflat
    de la Szabolcs Fazakas că expoziţia a fost amenajată în bastionul cetăţii Székely
    Támadt, care era folosit anterior ca depozit. Machetele clădirilor au fost
    realizate de un arhitect din Budapesta, originar din judeţul Harghita, care
    este specializat în astfel de lucrări. El a folosit diferite materiale
    plastice, ornamentele de pe clădiri au fost printate 3D iar machetele au fost
    acoperite cu vopsea cu factor UV şi rezistentă şi la umiditate.


    Szabolcs
    Fazakas ne-a spus că aceste clădiri, reunite în parcul tematic intitulat
    Mini-Transilvania, au fost alese astfel încât fiecare naţionalitate din
    regiune să fie reprezentată. Aceste
    machete în parc sunt clădiri istorice din Transilvania. Toate clădirile au
    legendele lor. Am călătorit mult prin Europa, am văzut în foarte multe ţări
    astfel de parcuri, chiar în Bruxelles, Mini-Europe, Austria, Mini-Mundus,
    Italia, Mini-Italia şi mi-am zis de ce să nu facem un parc
    Mini-Transilvania, în care ilustrăm cum au arătat cândva aceste monumente,
    pentru că noi reconstruim aceste clădiri în epoca lor de aur. Când va fi
    finalizat parcul, vor fi prezentate şi legendele, aşa că o să fie un parc
    interactiv. Nu numai ne uităm la clădiri, ci copiii sau adulţii care se vor
    plimba prin parc vor face cunoştinţă şi cu poveştile acestor clădiri. În final,
    parcul Mini-Transilvania va avea forma Transilvaniei. Copiii vor putea să
    înţeleagă şi geografic şi cultural toată esenţa acestei zone.


    Este vorba
    despre clădiri legendare, ne-a mai spus interlocutorul nostru, enumerând câteva
    atracţii ale parcului: În parc momentan
    avem 20 de clădiri. Biserici săseşti care aparţin patrimoniului UNESCO.
    Mănăstirea Brâncoveanu (n.r. din Sâmbăta de Sus), Castelul Bran, Cetatea
    Râşnov, Cetatea Făgăraş, Cetatea
    Odorheiu Secuiesc. Biserici (n.r. cea franciscană): Şumuleu Ciuc. În
    parcul final o să avem 80 de clădiri. Şi vom încerca să prezentăm şi clădiri şi
    locuri deja de interes internaţional. Adică va fi reprodusă şi fierăria de
    lângă Hunedoara unde s-a făcut Turnul Eiffel, sau este prezentat şi Castelul de
    la Sângeorgiu de Pădure, unde s-a născut străbunica împărătesei (reginei – n.a.) Angliei. Încercăm să arătăm europenilor, cât de mult a dat Europei
    partea aceasta a ţării noastre. Încercăm să atragem turişti.


    De asemenea,
    cei interesaţi pot vedea reproducerea fidelă a capelei Isus, din Odorheiu
    Secuiesc, a bisericii fortificate din Dârjiu, singurul monument din Harghita
    aflat pe lista UNESCO, a castelului Corvinilor şi cetăţii Deva, precum şi
    macheta sinagogii din Dej. Informaţiile despre fiecare clădire sunt disponibile
    în limbile română, maghiară şi engleză, iar accesul în parcul Mini-Transilvania
    este gratuit.


    Am mai aflat de
    la iniţiatorii proiectului că lucrează şi la un serial de desene animate cu
    legendele locului, cu care urmează să iasă pe piaţa internaţională.