Radio România Internațional

Tag: Claudia Şerbănuţă

  • Joaca de-a cititul

    Joaca de-a cititul

    Cu patru ani în urmă, (începând din data de 23 aprilie
    2012) Biblioteca Naţională a României, primea un nou sediu, situat în B-dul
    Unirii nr. 22, în Bucureşti. La deschidere, erau prezentate publicului
    activităţile şi misiunea unei biblioteci naţionale, atât zonele de interferenţă
    între biblioteca naţională şi celelalte tipuri de biblioteci (publice,
    specializate, universitare, şcolare, de cercetare), cât şi cele de interferenţă
    între biblioteca naţională şi alte instituţii info-documentare, precum muzeele,
    arhivele, centrele culturale.


    Cu toate modernizările, copiii încă nu-şi găseau un loc
    al lor la bibliotecă, deşi de la Claudia Şerbănuţă, managerul Bibliotecii
    Naţionale, am aflat că un astfel de spaţiu exista fizic, ceea ce a permis ca de
    curând, să fie amenajată aici Ludoteka, un spaţiu destinat copiilor de vârstă
    mică, motivul principal al popasului nostru de astăzi, la bibliotecă: Spaţiul Ludotecii a fost conceput încă din
    construcţie în biblioteca naţională, la fel ca şi sala de lectură pentru copii
    şi tineret. Biblioteca naţională în mod tradiţional nu oferea servicii pentru
    copii, dar oportunitatea de a avea o clădire nouă a adus şi şansa de a avea
    aceste spaţii dedicate copiilor. Ludoteka este gândită ca o sală de lectură,
    pentru preşcolari, pentru acei omuleţi care nu ştiu literele, dar care pot
    beneficia de interacţiunea cu cartea împreună cu un adult. Sala a fost folosită
    la un moment dat în parteneriat cu teatrul Ion Creangă (teatru de copii), care
    oferea spectacole în ludotekă, şi, începând de toamna trecută, împreună cu un
    grup de voluntari foarte entuziaşti, ne-a, propus să reamenajăm acel spaţiu
    astfel încât să fie potrivit pentru cei mici, potrivit pentru interacţiunea cu
    cartea şi pentru joacă, aceşti voluntari au reuşit să adune fonduri, au reuşit
    să entuziasmeze alţi voluntari de la organizaţia De Arhitectura, de exemplu, şi
    lucrând împreună am ajuns ca în această toamnă să putem oferi publicului acest
    spaţiu. În prezent este un spaţiu deschis exclusiv preşcolarilor, nu există alte
    categorii de vârstă, cu mobilier adecvat vârstei copiilor, cu spaţii unde cei
    mici pot să meargă inclusiv de-a buşilea, cu scări mici, astfel încât să poată
    fi urcate uşor de copii. Este un spaţiu deschis, de care avem grijă şi noi şi
    părinţii, spre bucuria noastră. Părinţii au grijă de acest spaţiu, strâng
    jucăriile după copilul lor, e o atmosferă foarte plăcută.



    Copiii sunt aşteptaţi la Biblioteca Naţională a
    României cu o sală amenajată special. Jocuri, jucării şi cărţi îi învaţă pe
    copii să se apropie de lectură într-o manieră ludică, la Ludotekă. Claudia
    Şerbănuţă, managerul Bibliotecii Naţionale, ne-a spus de ce este important să-i
    aducem pe copiii cât de mici la bibliotecă: În general,
    cititul este un act social care se învaţă. Şi cu cât copiii îl învaţă de mai
    devreme, cu atât le va fi mai uşor în viitor. Studiile pe cititul de la vârste
    foarte mici şi expunerea la carte, arată că expunerea la bibliotecă fără ca cei
    mici să interacţioneze direct cu cărţile, ajută mai puţin şi că este foarte important
    ca cei mici să interacţioneze cu cartea împreună cu un adult, adultul să-i
    arate ceea ce presupune o carte, faptul că imaginile au o poveste, că acele
    semne pe care ei nu ştiu încă să le identifice ca litere, au o valoare, care la
    un moment dat va fi un cuvânt pe care copilul îl va putea citi. Expunerea
    copiilor de la vârste foarte mici este importantă pentru a creşte adulţi care
    pot după aceea să înveţe uşor şi să gândească singuri. Biblioteca este acea
    resursă într-o comunitate, care ne este alături pe tot parcursul vieţii. Este
    important să o descoperim cât mai devreme, pentru ca s-o putem folosi cât mai
    mult timp. Din păcate la noi este în general greşit înţeleasă biblioteca drept
    o instituţie pentru şcoală. Biblioteca este o instituţie care ajută formarea
    noastră permanentă, dezvoltarea noastră permanentă. Spaţii de acest gen,
    biblioteci pentru copii foarte mici, sunt în ţările vestice, lucruri normale.
    La noi există biblioteci, în fiecare bibliotecă există un spaţiu pentru copii,
    însă prea puţin un spaţiu care să le fie dedicat lor. Sunt mereu mai multe
    tipuri de public în acelaşi spaţiu. Este un beneficiu pentru toţi cetăţenii ca
    astfel de spaţii dedicate copiilor şi pentru a-i ajuta pe aceştia în primii
    paşi către cunoaşterea literelor, să fie cât mai deschise şi cât mai dese.



    De la Claudia Şerbănuţă am aflat că deşi au
    deschis Ludoteka recent, s-au creat facilităţi pentru ca spaţiul să fie deschis
    şi sâmbăta, în timp ce biblioteca este închisă, iar prezenţa în număr mare a
    părinţilor cu copii dovedeşte că este nevoie de astfel de spaţii fără nuanţă
    comercială. Ludoteka poate găzdui maximum 15 adulţi însoţiţi de copii, iar
    bucuria organizatorilor este că sala nu e niciodată goală.

    Claudia Şerbănuţă: Este o clădire nouă cu care ar trebui să ne mândrim cu
    toţii, este o clădire de bibliotecă, biblioteca fiind pentru public, în
    consecinţă este un spaţiu pentru public. O clădire cu mult potenţial.
    Serviciile noastre clasice de bibliotecă naţională sunt la un nivel din ce în
    ce mai bun, noi încercăm să punem nevoile publicului pe primul plan şi, în
    acest sens, anul acesta am reuşit să deschidem acest spaţiu: ludoteka pentru
    publicul tânăr. Cred că este important să înţelegem faptul că cititorii se
    cresc, nu există pur şi simplu,     ne-a mai spus interlocutoarea noastră care
    nu a uitat să menţioneze şi faptul că Biblioteca Naţională are parteneriate cu
    mai multe instituţii culturale, premisă a organizării unor evenimente culturale
    deosebite.







  • Bibliotecile publice din spaţiul rural

    Bibliotecile publice din spaţiul rural

    Potrivit celui mai recent Barometru cultural, 47% dintre români citesc o carte doar o dată pe lună, fie că o cumpără din librărie, fie că o împrumută din bibliotecă. În condiţiile acestea, este de la sine înţeles ca piaţa de carte din România să nu producă foarte mulţi bani sau, de altfel, tiraje spectaculoase. De pildă, piaţa de carte era evaluată în 2013 la 60 milioane euro reprezentând valoarea totală a vânzărilor de carte din România, atât online, cât şi offline, în timp ce în alte ţări (mai ales din cele din Vest), valoarea este de sute de milioane de euro. De altfel, vânzarea şi editarea de cărţi electronice sunt singurele aflate pe un trend ascendent în ultimii ani: din librării oamenii cumpără în medie o carte de an, de pe internet media ajunge la 10 bucăţi pe an. Cum mulţi invocă preţurile prohibitive ale cărţilor pentru a-şi motiva lipsa de interes pentru cumpărarea de cărţi, abonamentul la o bibliotecă publică ar părea alternativa preferată de cititori. Nu este chiar aşa, nici bibliotecile publice nu o duc prea bine. Unele din ele, mai ales cele din mediul rural, s-au închis. În ultimii ani din 3300 de biblioteci rurale acum au rămas 3000. Atunci, cum să faci pentru a-i readuce pe oameni la bibliotecă în timp de criză economică, dar şi în timpul revoluţiei digitale? Reinventându-l rolul bibliotecii în comunitate. Este ceea ce a făcut şi Biblioteca Naţională a României prin programul Biblionet. Detalii are Claudia Şerbănuţă, directoarea generală a acestei instituţii: Biblionet este un proiect care a început în România acum 7 ani, cu fonduri de la Fundaţia Bill şi Melinda Gates, şi a fost gestionat în România de IREX, o asociaţie non-guvernamentală. Ei şi-au asumat acest proiect prin care 2200 de bibliotecii rurale au primit aparatură IT. Administraţia locală trebuia doar să dorească acest lucru şi să-şi asume faptul că au spaţiu dedicat pentru bibliotecă, un spaţiu cât de cât curat şi potrivit pentru o astfel de instituţie. Mai trebuia să-şi asume şi faptul că va plăti conexiunea la internet. În mod surprizăntor, nu toate administraţiile locale au acceptat acest proiect, dar 2200 de biblioteci din cele 2800 este un procent bun. Prin proiectul Biblionet au fost instruiţi bibliotecarii ca să poată folosi acest echipamente şi să-i ajute pe alţii să le folosească.”



    Deşi provine din mediul non-guvernamental, programul Biblionet a fost preluat de Biblioteca Naţională care-l gestionează azi cu rezultate bune, după cum aflăm tot de la directoarea generală Claudia Şerbănuţă: Numărul de vizitatori a crescut în acest timp. Mai mult decât atât. S-au diversificat şi serviciile. Dacă până la implementarea proiectului Biblionet, unele biblioteci de-abia puteau să ofere o sală de lectură şi nişte cărţi vechi, odată ce-au venit calculatoarele, au apărut mai mulţi vizitatori care, deşi nu sunt neapărat interesaţi de lectură, sunt preocupaţi tot de formare. Din 2011 până în 2014, în doar 400 din aceste biblioteci, 116.000 de fermieri şi-au depus cererile pentru subvenţiile agricole online. »



    Cele peste 2000 de biblioteci rurale incluse în programul Biblionet au devenit adevărate laboratoare ale comunităţii”, a spus eurodeputata Renate Weber care le-a vizitat pe două dintre ele, la invitaţia Bibliotecii Naţionale a României în colaborare cu Programul Biblionet şi iniţiativa ”Public Libraries 2020,, a Fundaţiei olandeze Reading & Writing. Renate Weber a fost în judeţul Sibiu, în localităţile Marpod şi Avrig, şi a rămas plăcut impresionată de ce a văzut acolo.



    Bibliotecile acestea au devenit efectiv laboratoare de tot felul de proiecte pentru comunităţile locale. Eu am văzut, de pildă, la Avrig un grup de copii care se auto-organizează, care-şi descarcă de pe internet piese de teatru pe care le adaptează şi le montează. Ei singuri reuşesc să facă toate astea. Au chiar 12 scenete în repertoriu. Pe de altă parte, există grupul persoanelor mai vârstnice care vor să menţină tradiţiile şi se adună la bibliotecă pentru a-i învăţa pe cei mici şi cum se ţese şi cum toarce. Tot aici a luat fiinţă Asociaţia Crescătorilor de Animale care se întâlneşte la bibliotecă unde are acces la informaţie. Tot în bibliotecă au loc şi şedinţele consiliului local pentru că atât la Marpod, cât şi la Avrig, autorităţile locale au fost foarte deschise. Aici se fac cursuri de limbi străine, fără ca asta să implice vreun cost suplimentar, căci oriunde, într-o comunitate, se poate găsi cineva care să predea o limbă străină între nişte limite. Bibliotecile au devenit un fel de motor al comunităţii.



    Aceste motoare ale comunităţii au, însă, nevoie şi de bani ca să se susţină. Unii dintre ei pot veni chiar de la instituţiile UE, dacă sunt accesate cum şi când trebuie.



    Renate Weber: Chiar dacă lucrurile care ţin de cultură şi de educaţie, în UE, nu se reglementează prin legislaţie la nivelul uniunii, aplicându-se principiul subsidiarităţii, fondurile în realitate sunt fonduri care pot să vină de la UE cu destinaţie precisă. Eu îmi doresc ca, de la nivelul PE, când se va discuta bugetul anual, să mă asigur că vor exista fonduri pe care să le accesăm din România pentru a le folosi pentru redotarea bibliotecilor, de pildă.”



    De pregătirea bibliotecarilor pentru rolurile noi pe care le au de îndeplinit în laboratoarele comunităţii se vor ocupa atât Biblioteca Naţională, dar şi autorităţile locale, în măsura în care doresc acest lucru. Claudia Şerbănuţă: 80% din bibliotecile publice din România sunt în mediul rural, un procent foarte mare. Majoritatea bibliotecarilor lucrează în comunităţi mici, au nevoi profesionale specifice. Biblioteca Naţională îi va susţine în acest sens, atât cât poate Mingea este în terenul administraţiei locale în privinţa găsirii de finanţări potrivit pentru proiectele de formare profesională. Dar ei nu sunt singuri în acest proces. Când am invitat-o pe dna Weber la Sibiu, ne-a fost foarte greu să alegem locul cel mai potrivit, căci sunt atâtea proiecte de succes în ţară. De pildă, în Medgidia, avem servicii noi, cum ar fi un grup de susţinere a supravieţuitorilor de cancer mamar. Este o iniţiativă a bibliotecarei din zonă, fără a avea susţinere financiară. Oamenii din comunitatea au răspuns pe măsură. Ei au nevoie de mai mult informaţii şi nu ştiu de unde să le obţină. De aceea, bibliotecile trebuie să rămână în comunităţi şi să se transforme din depozite de cărţi în instituţii relevante pentru comunitate.”



    Şi odată readuşi oamenii în bibliotecă pentru treburile lor curente, se deschide şi apetitul pentru lectură.