Tag: Claudia Udrescu

  • Cald în vatră

    Cald în vatră

    Case mici de paiantă, zugrăvite rudimentar sau chiar nezugrăvite,
    întâmpină încă câteodată în satele româneşti. Sunt case care par părăsite, dar
    în care mai locuiesc bătrânii satului. Aceştia poate că nu mai au nici copii şi
    nici nepoţi alături, dar au încă atâtea poveşti de spus. Într-o astfel de zonă,
    în apropiere de Oneşti, nu mai puţin de 196 de case
    au fost cuprinse de flăcări anul trecut, în jumătate dintre cazuri cauza
    incendiului fiind coșurile de fum necurățate. Având în vedere această situaţie,
    Asociaţia Zi de bine împreună cu Asociația SufletEȘTI au luat iniţiativa de a
    curăța coșurile de fum și de a face provizii de lemne în gospodării în care
    locuiesc persoane vârstnice, din astfel de sate uitate de lume. Dorinţa: Să fie cald în vatră!


    Claudia Udrescu, din echipa de comunicare
    a Asociatie Zi de bine, ne-a povestit: Cald în
    vatră este proiectul nostru din luna decembrie și ne duce direct cu gândul la
    bunici, pentru că ne ocupăm de 31 de bunici, din satele din jurul Oneștiului, cum ar fi de
    exemplu Dumbrava, Brătești, Mănăstirea. Şi, practic, în cadrul acestui proiect,
    curățăm coșurile de fum și punem în siguranță coșurile de fum din aceste case
    ale persoanelor în vârstă, pe care nu le mai ajută aproape nimeni, după care le
    aducem lemne ca să poată să treacă cu bine și această iarnă, care, după cum
    știm, este și friguroasă de obicei, dar acum suntem în plină criză economică și
    în plină criză de lemne. După care ne vom întoarce peste aproximativ două
    săptămâni și o să le ducem ceva de ale gurii, pentru că, nu-i așa, au nevoie
    inclusiv de rezerve, de bucate, pentru ca să și le pună în cămară, să poată să
    treacă cu bine iarna asta complicată.



    Când se gândesc la bunicii de la ţară,
    oamenii îşi amintesc de persoanele blânde care îi înveleau de noapte bună cu
    povești, la lumina lemnului ce trosnea pe foc. Pentru mulți dintre adulţii de
    astăzi, casa bunicilor a rămas o casă cu pridvor sau tindă, cu tufe de
    trandafiri, cu un câine pe nume Grivei și miros de cald în sobă. Timpul a
    trecut și multe lucruri s-au schimbat. Ce a rămas, însă, sunt bunicii, care
    așteaptă cuminți și acum un semn că – pentru cineva din lumea asta mare – ei
    mai există încă. Claudia Udrescu a adăugat:

    Cald în vatră
    este un proiect pe care l-am pus în mișcare împreună cu Mihai Zarzu. Mihai este
    omul care pune suflet în Asociația SufletEşti și cum ne place nouă să-i spunem
    asociației din Onești și Mihai încă de anul trecut s-a pornit să curețe coșurile
    din casele oamenilor în vârstă, a bunicilor, cum îi numim noi, de care aflase
    sau pe care îi cunoștea de la alte acțiuni pe care le face în zonă. Și s-a apucat
    să curețe coșurile pentru că, nu știu dacă știți, în mediul rural sunt multe
    incendii care provin din păcate de la coșuri curățate necorespunzător sau
    coșuri defecte. Și atunci anul ăsta ne-am pornit împreună cu Mihai de la SufletEști
    și o echipă de coșari adevărați. A fost foarte, foarte simpatic să vedem coșari
    adevărați pe teren. Ne-am promis să le curățăm coșurile și să le facem provizii
    de lemne ca să poată să treacă cu bine peste această iarnă și ca să evităm
    incendiile din zonă. Incendii care au crescut, ca număr, din păcate. Problema
    este că sărăcia face ca oamenii să-și
    pună pe foc ce găsesc, deșeuri. Și atunci este un cerc vicios pentru că aşa coșurile
    se înfundă și sunt în mare pericol să ia foc și mai ales pe timp de noapte,
    când oamenii intră în casă, se încălzesc și de obicei când se întâmplă asta
    sunt anunțați de vecini.



    În această zonă, iarna este geroasă, iar
    dacă cerul se vede plin de stele este semn că vine gerul, după cum spun
    localnicii. Claudia Udrescu a mai precizat: Bunicii la care
    ajungem noi în cadrul acestui proiect au povești de viață diferite, au pensie
    sau nu, au pensii foarte mici, cam de 1000 de lei pentru că, în general, au
    lucrat la CAP pe vremuri, așa cum se obișnuia, sau în agricultură, sau pur și
    simplu nu au lucrat, au avut grijă de animale și au trăit din ce au putut până acum. Fie au copii, fie nu mai au copii,
    sau aceștia trăiesc departe, au povești de viață extrem de diferite și toți își
    duc bătrânețea cu multă, multă demnitate.


    În plan, bătrânii vor primi lemne care să
    le ajungă pentru un an. Am aflat că cea mai longevivă bunică la care prietenii
    de la Asociaţiile Zi de bine şi SufletEşti vor poposi în această lună a
    împlinit deja 93 de ani. Voluntarii îşi doresc ca bunicii să se simtă înveliţi
    cu căldură, în semn de recunoștință și iubire, chiar dacă nu sunt bunicii
    noștri cu acte în regulă.

    Claudia Udrescu: Aceștia din câteva sate din
    Moldova de care vă spuneam și de care ne ocupăm în cadrul proiectului Cald în
    vatră, ne amintesc cumva de bunicii noștri, pentru că mulți dintre noi suntem
    deja la vârsta la care, din păcate, nu-i mai avem și atunci am făcut cumva să
    devină bunicii noștri, chiar dacă nu sunt ai noștri cu acte în regulă. Și vă
    invităm și pe voi să să fiți alături de noi în campania pentru Cald în vatră
    găsiți toate detaliile pe zi de bine.ro și vă mulțumim foarte tare! Ne dorim,
    pur și simplu, să avem bunicii sănătoși și la anul. Acești bunici să-și facă
    focul în siguranță, să treacă cu bine și peste această iarnă.



    Iar dacă cumva vă sărbătoriţi ziua de
    naştere în luna lui Crăciun, aveţi ocazia să faceţi un cadou deosebit: să vă
    donaţi ziua de naștere în cadrul acestui proiect. Iar dacă nu e ziua dvs. şi
    totuși doriţi să ajuți la strângerea tuturor proviziilor necesare, puteţi dona direct
    de pe pagina zidebine.galantom.ro/fundraising


  • Plantaţi în amintire

    Plantaţi în amintire

    În Israel se plantează copaci în amintirea celor plecaţi dintre cei vii. În Marea Britanie familia poate solicita municipalităţilor şi plăti asezarea unei bănci în vreun loc plăcut celui plecat.Recent a fost iniţiat şi în ţara noastră proiectul Plantaţi în amintire, al Asociaţiei Zi de bine. Şi pentru că este primul proiect la care a luat parte de când e în doliu după tatăl ei, Claudia Udrescu, din echipa de comunicare a Asociaţiei Zi de bine, ne-a spus povestea proiectului:

    Plantați în amintire s-a născut din nevoia de a vorbi despre doliu în
    spațiu public. Și cum anume s-a întâmplat asta? Melania Medeleanu (n.r.
    fondatoarea Centrului comunitar Zi de bine) la un moment dat, a avut o
    discuție cu cineva care pierduse mulți oameni într-un teribil accident rutier.
    Şi în acel moment persoana respectivă încerca să vorbească despre cei care nu mai
    erau. Tot ce primea ca răspuns era o să treacă, timpul le vindecă pe toate,
    fii tare, nu plânge, dar tot ce își dorea ea era să poată să vorbească,
    să-și vorbească durerea, să mai țină un pic aproape pe cei care nu mai erau în
    viață, să-i țină aproape, vorbind despre ei. Ea a tot încercat să vorbească și
    apoi în jurul ei s-a făcut liniște. N-a mai sunat-o nimeni. A apărut apoi ideea
    din filmul Coco că noi existăm până când ultimul om își va aminti de noi. Și
    atunci ne-am întrebat cum am putea face ca acești oameni să trăiască pentru
    totdeauna, cumva, undeva? Și așa a apărut ideea site-ului, prima dată, site-ul
    nostru plantațiînamintire.ro, care spune poveștile celor dragi, care nu mai
    sunt. Sunt niște povești extrem de emoționante și de frumoase, unde cuvintele
    cântăresc foarte, foarte greu. Vă invit din toată inima să le citiți. După
    acest site a apărut ideea copacului, care este simbolul vieții, dar și al
    materialității. Pentru că un copac poate fi chiar îmbrățișat. Și acest copac,
    în ideea proiectului nostru, spune povestea celui drag, care nu mai este,
    printr-un cod QR.



    Astfel, la începutul lunii noiembrie a
    apărut un prim parc cu amintiri. Claudia Udrescu: Și astfel s-a
    născut primul parc de dor din România, la Lugoj, parc pe care l-am descris pe 5
    noiembrie. Este un parc care, văzut de sus, are forma infinitului, în care 100
    de mesteceni spun povești de dor, cu un gincobiloba în mijloc, simbolul vieții.
    Sunt practic 100 de mesteceni de iubire, la Lugoj, și sunt practic 100 de povești
    reunite în primul parc de acest fel din România. Când am deschis parcul la
    Lugoj a fost cu multe emoții. Am fost acolo alături de zeci de persoane care au
    venit să așeze plăcuța cu acest cod QR, plăcuță care leagă, cum vă spuneam, mesteacănul
    de povestea celui iubit care nu mai este. Cum mi-a spus cineva: pentru că am
    plantat acest mesteacăn, zilele mele de noiembrie vor fi mereu verzi, chiar
    dacă toamna copacii se scutură de frunzele arămii, sau cum ne-a spus o altă
    persoană: sufletul meu este mai ușor pentru că povestea mamei nu rămâne
    închisă doar în sufletul meu, este dusă mai departe de mestecenii plantați. Și
    ce poate fi mai plin de viață decât un parc în care generațiile următoare vor
    iubi, se vor plimba, se vor juca sau vor căuta adăpost la umbra acestor
    mesteceni plantați în amintire.



    Un demers prin care viaţa se contiună
    într-o altă formă mereu, după cum ne-a spus Claudia Udrescu:

    Prin acest parc, durerea și doliul sunt transformate în viață. Oamenii
    au venit din Brașov, din Plopeni, de exemplu, din Craiova, din Timișoara, din
    București. Unii dintre ei chiar și-au luat în brațe copacul, au simțit nevoia
    să-și îmbrățișeze mesteacăul, acest mestacăn-dor. Altcineva a spus că o să vină
    să-și ude copacul ca să crească mare. S-a stat ore în șir la povești, pe
    băncile de lângă mesteceni. S-au dat multe telefoane pe whatsapp pentru că
    multe persoane, dintre cele care au plantat, sunt plecate din țară, de fapt. Vă
    invit din toată inima să citiți poveștile care au fost scrise cu multă durere,
    dar și cu foarte multă iubire pe plantați în amintire.ro, pentru că nimic nu
    este mai trainic, credem noi, decât
    iubirea cu care au fost scrise aceste povești, iubirea cu care au fost alese
    fiecare dintre cuvinte. Știm cât de greu au fost să scrieți aceste povești și
    vă mulțumim pentru încredere. Şi aș mai vrea să spun că toată luna noiembrie
    este dedicată amintirii celor care nu mai sunt vii decât la noi în suflet,
    pentru că vrem să dăm mai departe multe resurse care să ne ajute să procesăm
    acest doliu prin care la un moment dat trecem cu toții în viață.


    Şi a fost doar un prim pas al acestui
    proiect ce va continua câtă vreme vor exista oameni al căror dor se cere
    ostoit. Claudia Udrescu:

    Ce ne dorim noi acum foarte mult, și
    mulțumim pentru sutele de mesaje pe care le-am primit, este să întindem această
    rădăcină-amintire peste tot în țară. Pentru noi este important ca un astfel de
    proiect să se facă în parteneriat cu o primărie, pentru că noi venim și
    plantăm, dar este nevoie ca primăria să se ocupe de acest parc, pe termen lung,
    să-l îngrijească, să țină în viață acest parc, copacii, pentru că nu este un
    parc obișnuit. Este un parc în care fiecare copac înseamnă o persoană, înseamnă
    cineva drag care nu mai este, pentru cineva care a plantat. Și cu multă emoție
    și bucurie putem să vă spunem că următoarele două parcuri vor fi deschise la
    București și la Oradea. Vom veni din toată inima acolo unde o primărie este
    deschisă pentru un astfel de proiect și ne dorim enorm să facem asta. Pentru că
    peste tot oamenii iubesc și peste tot oamenii se duc și peste tot oamenii au
    nevoie de un spațiu aproape sacru, îndrăznesc să spun, în care să-și şoptească
    dorul și acest dor să aibă ecou. Și aș îndrăzni să vă rog să ne susțineți
    pentru acest proiect Plantați în amintire.

    Dacă
    o intrați pe site-ul nostru zidebine.ro, veți putea găsi modalitățile de a ne
    susține. Poate cel mai simplu este un SMS la 8 8 4 5 cu textul sus, pentru o
    donație de 2 euro pe lună.


    Este toamnă. Dar dorurile prind viaţă.