Radio România Internațional

Tag: Claudiu Mitcu

  • TIFF, la majorat

    TIFF, la majorat

    Primul festival international de
    film de lungmetraj din România care se desfăşoară în cel mai mare oraş din
    Transilvania, la Cluj – Napoca, şi-a deschis, vineri, porţile, ajungând,
    astfel, la cea de-a 18 – a ediţie. Până pe 8 iunie, vor rula peste 200 de
    pelicule şi, pe lângă proiecţii, au loc evenimente cum ar fi expoziţii sau
    concerte. În acest an, sunt celebrate cinematografiile din Franţa, China şi
    Albania. Destinată regizorilor aflaţi la primul sau al doilea film de ficţiune,
    competiţia oficială a festivalului se anunţă, şi în acest an, incitantă şi cuprinde
    12 opere ‘singulare, puternice şi provocatoare’ aşa cum sunt descrise de
    organizatori, astfel că misiunea juriului nu va fi deloc una uşoară, având
    de ales, la final, un singur câştigător al Trofeului Transilvania.

    ‘În acest
    an, m-au interesat, în principal, acele filme care nu se agaţă conjunctural de
    contextul socio-politic actual, alegând fie să-l eludeze complet, fie să-l
    insereze subtil în poveşti intimiste, explorate temerar dincolo de orice
    consecinţe’    , a declarat directorul artistic TIFF, Mihai Chirilov. Singurul
    titlu românesc înscris în competiţia oficială este Monştri, debutul
    regizorului Marius Olteanu. Este o poveste de dragoste despre compromis,
    presiuni sociale şi revelaţii dureroase din viaţa unui cuplu, prezentat, în
    premieră, în secţiunea Forum a Berlinalei din acest an şi care a fost recompensat
    cu Marele Premiu la Sofia.

    Din Islanda
    vine pelicula ‘Alb cât vezi cu ochii’ (‘A White, White Day’), al doilea
    lungmetraj al regizorului Hlynur Palmason câştigătorul Premiului pentru cea mai
    bună regie la TIFF 2018 cu ‘Iarna trădării’ (‘Winter Brothers’). Filmul îl are
    ca protagonist pe un poliţist taciturn pe care gândul că soţia l-ar fi înşelat
    îl obsedează chiar şi la doi ani după moartea acesteia. Intre lungmetrajele
    care vor mai rula in competitia oficiala se numara Copilul-problemă’ (‘System
    Crasher’), regia r. Nora Fingscheidt, prezentat in Berlinala din acest an sau
    ‘Un om fidel’ (‘Un homme fidele’), premiat în 2018 la San Sebastián pentru Cel
    mai bun scenariu, fiind al doilea lungmetraj din cariera regizorală a starului
    francez Louis Garrel, care şi joacă alături de soţia sa, Laetitia Casta.

    Si
    cinematografia românească este bine reprezentată cu aproape 40 de pelicule. Una
    dintre pelicule îi aparţine regizorului Claudiu Mitcu care revine în programul
    Zilelor Filmului Românesc, de data aceasta împreună cu Mihai Mincan, alături de
    care semnează ‘Emigrant Blues’, un documentar original inspirat de poveştile
    românilor plecaţi la muncă în Spania. Invitat special la ediţia din acest an a
    Festivalului Internaţional de Film Transilvania este celebrul actor Nicolas
    Cage, care va primi Trofeul Transilvania
    pentru Contribuţia Adusă Cinematografiei Mondiale.

  • Festivalul Internaţional de Documentar şi Drepturile Omului One World Romania la a 10-a ediţie

    Festivalul Internaţional de Documentar şi Drepturile Omului One World Romania la a 10-a ediţie


    “Un film autist normal”/”Normal Autistic Film”, documentar realizat de regizorul ceh Miroslav Janek, este filmul câştigător al Festivalului Internaţional de Documentar şi Drepturile Omului One World Romania, care şi-a încheiat recent cea de-a 10 ediţie. “Credem că filmul ales nu se limitează doar la lumea copiilor autişti, ci ni se adresează tuturor. Ce putem învăţa de la ei este să ne preţuim unicitatea. Alegând acest film am ales, de fapt, curajul de a fi cine suntem cu adevărat. Normalitatea fiecăruia se dovedeşte a fi diferită. Prin cadrele şi personajele diverse, filmul arată că nu există o singură realitate, ci doar mai multe interpretări.” Este motivaţia juriul de liceeni care a decernat premiul după vizionarea celor 10 filme din competiţie. Regizorul Miroslav Janek, prezent în Bucureşti doar la începutul festivalului, le-a transmis publicului şi juraţilor o înregistrare video de mulţumire. La cea de-a 10-a ediţie a festivalului One World Romania, tema centrală a fost frica.


    “Trăim într-o lume globală şi totuşi tindem să ne întoarcem la trecut, să trasăm noi graniţe, să ne închidem între ziduri. Politicieni corupţi din toată lumea profită de slăbiciunile şi temerile noastre şi ajung la putere exploatându-le. Câţiva mai hotărâţi merg împotriva curentului, sacrificând tot ce au. Filmele One World Romania explorează originile temerilor noastre şi cum putem trece peste ele”.



    Alexandru Solomon, director One World Romania. “La această ediţie, frica s-a detaşat dintre toate celelalte teme care erau legate de politică, de toată atmosfera generală, care, de când am început noi selecţia, s-a înrăutăţit în toată lumea. Şi este vorba, în primul rând, de frica legată de curentele populiste, naţionaliste, homofobe. Dar, totodată, este vorba şi de teme mai punctuale, ca problemele legate de disfuncţionalităţile legate de sistemul medical în România dar şi în alte state, probleme care la rândul lor ne alimentează teama.”



    Dezbaterile între public şi invitaţii festivalului au fost ca la celelalte ediţii extrem de interesante, iar unele dintre ele s-au încheiat doar din cauza proiecţiei ce urma. Festivalul a crescut odată cu societatea civilă, după cum au crescut şi preocuparea pentru statul de drept, pentru combaterea corupţiei şi pentru libertatea de expresie. Alexandru Solomon, director One World Romania. “Direcţia Festivalului s-a definit în această direcţie pe parcursul anilor şi mizăm pe participarea ong-urilor şi asociaţiilor care pot adopta un documentar, documentar care să răspundă cauzei lor, un film care poate vorbi despre problemele pe care le ridică ei. Astfel că filmul documentar poate fi văzut şi ca un fel de piaţă, o piaţă de idei , unde se întâlnesc şi cineaşti, şi ong-urile, şi societatea civilă. Cu toate acestea, rolul filmului documentar nu este să rezolve diverse probleme. Ceea ce face filmul documentar faţă de media mainstream este prezentarea unei imagini mai aprofundate şi dintr-o perspectivă mai empatică a societăţii în care trăim, pentru că documentariştii sunt oameni care petrec mult timp cu subiectele lor şi se apropie într-un mod particular de oamenii pe care îi filmează. Şi tot comparativ cu media, regizorii de documentar sunt mai puţin presaţi şi de timp, şi de necesităţi. Faptul că la One World Romania am reuşit să creăm un dialog este vizibil, şi tot vizibil este şi faptul că publicul a devenit mai deschis în timp, mai capabil să-şi exprime opiniile, comparativ cu ceea ce se întâmpla în urmă cu 9 ani, când am început festivalul.”



    Cea de-a 10-a ediţie a Festivalului Internaţional de Documentar şi Drepturile Omului One World România a avut în selecţia de anul acesta 6 producţii româneşti: 3 dintre ele în secţiunea “Romania On the Move” şi alte 3 proiecte aflate încă în producţie în secţiunea “Romania Work-in-progress”. Claudiu Mitcu şi Ileana Bîrsan au prezentat, în cadrul Festivalului, un fragment de montaj din documentarul “Procesul”, film care urmăreşte cazul lui Mihai Moldoveanu, fost ofiţer al armatei române, condamnat la 25 de ani de închisoare pentru o crimă pe care susţine că nu a comis-o.



    Ileana Bârsan: “Ideea noastră a fost să vedem dacă subiectul interesează pe cineva şi dacă acest decupaj realizat din viitorul film funcţionează şi cum anume funcţionează. Încercăm să prezentăm acest caz într-un mod cât mai echilibrat. Am dorit un feedback şi pentru că filmul nostru are un singur personaj, pentru că noi n-am putut avea acces la alte voci, nu din vina noastră, ci pentru că ei ne-au refuzat, şi mă refer la oameni din sistem, procurori, judecători, implicaţi în procesele mai vechi sau în cel nou. Partea cea mai dificilă a fost să gândim un film într-un singur personaj şi să nu interpretăm. Am încercat în cele 20 de minute pe care le-am prezentat să alegem un material care să fie şi coerent, să şi intrige, dar să nu furnizeze toate informaţiile, de asemenea, să nu fie părtinitor cu personajul. A fost un exerciţiu util, această încercare ne-a ajutat şi la decupajul final.”



    Peste 11.000 de spectatori au fost anul acesta la One World Romania, cifră care nu ne lasă să uităm că urmează ediţia a 11-a din 2018, spun organizatorii. Câteva dintre filmele celei de-a zecea ediţii şi câteva dintre documentarele prezentate în anii trecuţi la One World Romania se regăsesc în 2017 în selectţia programului de distribuţie alternativă KineDok.

  • Truth, manipulation and propaganda in documentary films

    Truth, manipulation and propaganda in documentary films

    Film critic Ileana Birsan and documentary filmmakers Alexandru Solomon, Oana Giurgiu and Claudiu Mitcu were the guests of the latest event held by the Carturesti bookshop and CINEPUB dedicated to documentary films and their public.



    A well-documented history of Romanian Jews. 133 years ago, a small community from Moinesti leaves for the Holy Land to establish one of the first Jewish settlements in Palestine. Since then, the journey of the Jews to Israel has been intertwined with the history of modern Romania in a love/hate relationship whose influences we won’t be able to assess anytime soon. The story is presented visually in Dadaist style, thus paying tribute to the initiators of this movement, Tristan Tzara and Marcel Janco, two Jews originating from Romania. This is a short summary of the 2015 documentary film called Aliyah DaDa directed by Oana Giurgiu. Asked why she chose documentary film making for a career, Oana Giurgiu said this kind of film leaves a testimony over time. She also said it was regrettable that not many documentary films were made in Romania in the 1990s. Oana Giurgiu:



    “Before this film, I was involved in cinema vérité and television documentary. For me it was important to go beyond my limits. It took me one year or two to find an appropriate working formula, because I found it very hard to break out of my comfort zone. For this film I had many materials from the archives and very many photos, portrait photos, because at the time only such types of photos used to be made. And if Dadaists did it otherwise, I decided to build with the help of collages”.



    Claudiu Mitcu directed many documentaries among which “Australia” produced by HBO, which received the Romanian Filmmakers Union prize in 2010. The French Embassy in Romania granted him the Human Rights Prize for the documentaries Australia and Two of us. In the debate held on the occasion of the Week of Documentaries on CINEPUB, Claudiu Mitcu said that for him the documentary was important because it presented real-life, contemporary stories, important for society. Claudiu Mitcu:



    “Many of my films are visually ugly because on many occasions I do not direct. I am only behind the camera. But I believe that, in this way, films are more credible, and that it is more useful for the viewer to see in this way the topics and stories that I am trying to present. Even if it is not filmed in a beautiful way, even if certain things are lost through a less artistic way of filming, the message is stronger and more credible. Of the 7 documentaries, two are similar in style. Each documentary has its own style and it is actually the nature of the topic that gives its style.”



    Alexandru Solomon has written and directed over 15 documentaries including The Man with 1000 Eyes (2001), The Great Communist Robbery (2004), Cold Waves (2007), Kapitalism (2010) and Four Homelands (2015). Taking over Oana Giurgiu’s comparison between the media and documentary films, Solomon pointed out that although most of the stories a documentary can tell may appear in the media as well, that doesn’t diminish the importance of documentaries. In his opinion, the media is some sort of a fast food whereas a documentary is a slow food, giving society a chance to ponder on its problems. Solomon also went on to say the fact that the transition of the 1990s had not been depicted in a documentary was a huge loss.



    “The discussion about a documentarian’s objectivity seems old-fashioned to me. A documentarian tries to give an angle over some part of the reality. There is the possibility to choose the direction you want to depict. And the fact that you place the camera in a certain place, it means that you’ve made a choice. So, there is this conflict, between your choice and the moment you want to capture on camera.”



    Alexandru Solomon is also promoting documentaries in his capacity as director of the One World Romania International Documentary Film and Human Rights Festival, an event due over March 13th and 19th. During the festival, 60 documentaries selected out of the 13 hundred enlisted are to be screened in theatres around Bucharest. Several related events, such as debates, workshops and exhibitions are also to take place during the festival. Fear and its various outcomes is the main theme of this 10th edition of One World Romania. Corrupt politicians from around the world take advantage of our fears and weaknesses to manipulate us. The weak are being harassed daily by those in power but some of the most determined are running against the flood risking everything to beat the system. One World Romania films go back to the origins of our fears, presenting ways we can overcome them. Among the festival’s traditional themes is justice, a theme very popular both in USA and Romania. There is a festival section entitled “Fearless Justice” presenting cases of citizens from Russia, Chad, Peru and Mexico who are fighting for justice or who get together in order to combat state aggression. (Translated by C. Mateescu, L. Simion and D. Bilt)

  • Doku-Veteran Alexandru Solomon: Medien sind Fastfood, Dokumentarfilme Slowfood

    Doku-Veteran Alexandru Solomon: Medien sind Fastfood, Dokumentarfilme Slowfood

    Vor 133 Jahren machte sich eine kleine jüdische Gemeinde nach Palästina auf, um dort eine Siedlung zu gründen. Seitdem sind Menschen in Rumänien und Israel in einer Hassliebe verbunden, deren Auswirkungen kaum messbar sind. Die Filmkünstlerin Oana Giurgiu drehte dazu einen Dokumentarfilm im dadaistischen Stil — eine Hommage an Tristan Tzara und Marcel Janco, zwei aus Rumänien stammenden Juden und Urhebern dieser Stilrichtung. Bis zu diesem Film habe ich nur Ciné-Vérité oder Fernsehreportagen gedreht und es war wichtig für mich, über meinen eigenen Schatten zu springen. Es hat mehr als ein Jahr, fast zwei gedauert, bis ich eine eigene Filmsprache entwickeln konnte — ich fand es schwer, aus mir selbst herauszugehen. Doch für diesen Film hatte ich sehr viel Archivmaterial, besonders Fotos — Porträtfotos, weil andere damals kaum gemacht wurden. Und deshalb habe ich eine Collage gemacht — einen umgekehrten Dadaismus“, erzählte die Filmschaffende Oana Giurgiu.



    Ihr Kollege Claudiu Mitcu hat schon mehrere Dokumentare gedreht, davon den vom Bezahlfernsehen HBO produzierten Film Australien“, der in 2010 den Preis des rumänischen Filmverbands bekam. Und die französische Botschaft verlieh Mitcu den Menschenrechtspreis für zwei Dokumentarfilme. Der Regisseur findet es gro‎ßartig, dass er gesellschaftlich relevante, wahre Geschichten erzählen kann: Viele meiner Filme sehen hässlich aus, weil ich oft keine Regie führe, sondern einfach nur drehe. Aber die Filme sehen so glaubwürdiger aus. Und es ist für den Zuschauer besser, wenn er die Themen, die Story, die ich zu liefern versuche, so aufnimmt. Auch wenn es kein schönes Bild ist, wenn bestimmte Dinge durch eine weniger künstlerisch geführte Kamera verloren gehen — die Botschaft kommt viel stärker und glaubwürdiger rüber. Von sieben Dokumentarfilmen sehen sich zwei stilmä‎ßig ähnlich. Jeder hat seinen eigenen Stil, den die Natur des Thema vorgibt“, so Dokumentarfilmer Claudiu Mitcu



    Regisseur Alexandru Solomon ist ein Veteran mit über 15 Dokumentarfilmen — er drehte schon 2001 den Mann mit 1000 Augen“, dann u.a. 2007 Cold Waves — Krieg auf Radiowellen“ oder 2010 Kapitalismus — unser Geheimrezept“. Zum Vergleich von Presse und Dokumentarfilm zieht er eine gastronomische Analogie heran: Die Medienberichterstattung ist Fastfood, Dokumentarfilme sind Slowfood. Sie halten der Gesellschaft einen Spiegel vor, in dem sie ihre Probleme sehen kann. Dass es keinen Film gibt, der die Transformation der 1990er Jahre behandelt, findet er schade. Und Objektivität ist eine komplizierte Frage meint Alexandru Solomon.



    Die Diskussion über die Objektivität des Dokumentarfilmers scheint mir obsolet zu sein. Der Dokumentarfilmer versucht, eine Perspektive über einen Teil der Realität zu geben. Es gibt diese Möglichkeit, eine Richtungswahl zu treffen. Wenn du die Kamera an einen Punkt setzt, hast du schon eine solche Wahl getroffen“, sagt Alexandru Solomon, der heute auch andere Aufgaben wahrnimmt. Er ist Direktor des Internationalen Dokumentarfilmfestivals One World Romania“ zum Thema Menschenrechte, das am Montag in Bukarest beginnt. Über 60 Dokumentarfilme werden gezeigt, sie wurden von 1300 eingeschickten Vorschlägen gewählt. Dazu gibt es Workshops, Rundtischgespräche, Ausstellungen. Engeres Thema ist die Angst und wie sie sich in der Gesellschaft manifestiert, umso mehr als korrupte Politiker und Populisten Kapital aus Angst und Schwäche herausschlagen und sie instrumentalisieren, um an die Macht zu kommen.

  • Adevăr, manipulare şi propagandă în filmul documentar

    Adevăr, manipulare şi propagandă în filmul documentar


    Criticul de film Ileana Bîrsan şi regizorii de filme documentare Alexandru Solomon, Oana Giurgiu şi Claudiu Mitcu au vorbit în cadrul un nou eveniment Cercul – un proiect Carturesti în parteneriat cu CINEPUB – despre filmele documentare şi publicul lor. S-a întâmplat cu ocazia Săptămânii documentarului pe CINEPUB.



    O istorie bine documentată a evreilor din România. Acum 133 de ani, o comunitate mică din Moineşti pleca spre Ţara sfântă, pentru a înfiinţa una dintre primele colonii evreieşti din Palestina. De atunci şi până azi drumul evreilor către Israel se împleteşte cu istoria României moderne printr-o relaţie de iubire şi ură ale cărei influenţe nu le vom putea cuantifica prea curând. Povestea istoriei este decupată vizual în stil dadaist ca un tribut adus iniţiatorilor curentului, Tristan Tzara şi Marcel Janco, doi evrei cu rădăcini în România. Este, pe scurt, povestea filmului documentar Aliyah DaDa (2015), regizat de Oana Giurgiu. Întrebată de ce a ales să facă documentar, Oana Giurgiu a spus că filmul de acest gen lasă o mărturie peste timp. Şi că este regretabil că în anii 90, în România, a fost un moment de pauză pentru filmul documentar. Oana Giurgiu: Tot ce am făcut înainte de filmul ăsta, a fost cine verite sau reportaj la televiziune. Adică pentru mine a fost important să-mi depăşesc condiţia. A durat un an şi ceva, aproape doi, să găsesc o formulă în care să mă încadrez cumva, pentru că mi-era foarte greu să ies din ceea ce ştiam. Pentru filmul ăsta aveam foarte multe materiale de arhive şi foarte multe fotografii, fotografii portret, pentru că pe atunci nu se făcea alt tip de fotografie. Şi dacă dadaiştii făceau invers, eu am construit cu ajutorul colajelor.



    Claudiu Mitcu a regizat mai multe documentare, dintre care Australia, produs de HBO, a fost premiat de UCIN în 2010. Ambasada Franţei în România i-a acordat Premiul Drepturile omului pentru documentarele Australia şi Noi doi. În dezbaterea organizată la Saptamana documentarului pe CINEPUB, Claudiu Mitcu a spus că pentru el, importanţa documentarului vine din faptul că prezintă nişte poveşti cât se poate de reale şi actuale, poveşti importante pentru societate. Claudiu Mitcu: Multe dintre filmele mele arată urât vizual pentru că de multe ori nu regizez. Doar filmez şi atât. Dar mi se pare că în felul acesta filmele sunt mult mai credibile. Şi că este mult mai util pentru privitor să vadă în felul acesta subiectele, poveştile pe care încerc să le livrez. Chiar dacă nu este filmat frumos, chiar dacă sunt anumite lucruri pierdute printr-o filmare mai puţin artistică, mesajul este mult mai puternic şi mai credibil. Din cele 7 documentare, două seamănă ca stil. Fiecare documentar are stilul lui şi natura subiectului îţi dă stilul.



    Alexandru Solomon a scris şi regizat peste cincisprezece documentare, printre care Omul cu o mie de ochi (2001), Marele jaf comunist (2004), Cold Waves – Război pe calea undelor (2007), Kapitalism – Reţeta noastră secretă (2010), România: patru patrii (2015). Reluând comparaţia lansată de Oana Giurgiu, dintre presă şi film documentar, Alexandru Solomon a spus că multe, cele mai multe dintre poveştile pe care le poate spune un documentar apar şi în media, dar asta nu diminuează importanţa filmului documentar. În viziunea sa, presa este un soi de fast food, documentarul un fel de slow food. Documentarul îi dă şansa unei societăţi de a se reflecta cu toate problemele ei, iar faptul că toată tranziţia anilor 90 nu se regăseşte într-un astfel de film reprezintă o pierdere uriaşă, spune Alexandru Solomon: Discuţia despre obiectivitatea documentaristului mi se pare desuetă.Documentaristul încearcă să dea o perspectivă asupra unei părţi din realitate. Există posibilitatea de a alege, de a decanta în ce direcţie mergi. Faptul că plasezi camera într-un loc deja înseamnă o alegere. Or, de multe ori există acest conflict, între alegerea ta şi momentul în care trebuie să prinzi ceva.



    Alexandru Solomon se ocupă şi de promovarea filmului documentar, în calitate de director al Festivalului Internaţional de Documentar şi Drepturile Omului One World Romania, care va avea loc în perioada 13-19 martie. În perioada respectivă vor fi proiectate la Bucureşti, în cinematografele Elvire Popesco, Eforie, Union şi Studioul Horia Bernea – Cinema Muzeul Ţăranului peste 60 de filme documentare, selectate dintre cele peste 1300 înscrise. De asemenea, pe parcursul întregii săptămâni, vor fi organizate mai multe evenimente conexe – dezbateri, ateliere, expoziţii. La cea de-a 10-a ediţie a festivalului One World Romania se vorbeşte despre frică – în general – şi despre diferite manifestări ale sale în societate. Politicieni corupţi din toată lumea profită de slăbiciunile şi temerile noastre şi ajung la putere exploatându-le. Cei mai slabi dintre noi sunt hărţuiţi zi de zi de cei mai puternici. Câţiva mai hotărâţi merg împotriva curentului, sacrificând tot ce au. Filmele One World Romania explorează originile temerilor noastre şi cum putem trece peste ele.Printre temele deja tradiţionale ale festivalului se află justiţia, un subiect care, la data alcăturii programului, a devenit extrem de actual atât în Statele Unite, cât şi în România. În secţiunea numită Dreptate fără frică se regăsesc mai multe cazuri în care cetăţeni din Rusia, Ciad, Peru şi Mexic îşi caută dreptatea pe cale legală sau se coalizează pentru a răspunde agresiunii statului.