Astăzi vă invităm să ne însoţiţi într-un muzeu
deschis în 2018, Muzeul de Artă Recentă Bucureşti (MARe). Din luna mai a acestui
an a fost vernisată aici o expoziţie foarte inedită despre care am vorbit cu istoricului
de artă Erwin Kessler, director-fondator al MARe: expoziţia cu numele Clubul
Sportiv al Artelor (Sportul în Arta românească de la 1900 până astăzi).
Expoziţia, care cartografiază peisajul extrem de
divers al interesului artistic pentru sport şi educaţie fizică în cultura
vizuală a ţării noastre, prezintă 53 de lucrări de artă (pictură, desen,
sculptură, fotografie, video, instalaţie), realizate de 48 de artişti români,
din colecţiile a 12 muzee din ţară (inclusiv MARe), a peste nouă colecţii private
şi a patru galerii de artă, după cum ne-a istorisit Erwin Kessler:
Este cea mai amplă colaborare
pe care am avut-o până acum. Dintre lucrările pe care le expunem sunt lucrări
de patrimoniu, chiar lucrări de tezaur, iar aducerea lor la Muzeul de artă
recentă a însemnat un efort considerabil pentru noi. Este o expoziţie care
acoperă o perioadă amplă, de la 1900 până la 2021, am pregătit în vreo 14 luni
expoziţia şi mi-am dat seama la un moment dat că va fi o suprapunere anul
acesta între două evenimente sportive, Olimpiada, de anul trecut şi Campionatul
European de Fotbal. Şi ne-am gândit că dacă tot nu mai suntem o putere
sportivă, să arătăm ce rezultate a avut societatea românescă de la sport în
secolul anterior.
O asociare mai puţin obişnuită între artă şi
sport. Erwin Kessler: Sincer.
Toată lumea a fost surprinsă. Pare o contradicţie, de ce să te ocupi de sport,
atunci când te ocupi de artă. Ei bine, arta s-a ocupat de sport şi acest lucru
poate vedea oricine şi fără să vină la expoziţie, pentru că noi am făcut şi un
catalog, catalog cu totul deosebit ca aspect, un stadion, în
care sunt nu doar fotografii, ci şi introduceri în istoria artei româneşti care
s-a raportat la sport şi care este edificator în privinţa unui întreg proces
care începe undeva la sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX, când,
alături de artă, element esenţial în ascensiunea societăţii româneşti, încep să
aibă vizibilitate socială şi primele cluburi sportive. Arta şi sportul sunt în
aceiaşi barcă a modernizării. Sunt virtuţi.
Dintre artiştii celebrii care au oglindit domenii
sportive de elită Erwin Kessler i-a amintit pe Luchian, Grigorescu, referindu-se
la echitaţie, dar şi pe Brauner sau Mattis-Teutsch referindu-se la box.
Expoziţia ilustrează şi a doua jumătate a secolului XX, în care artiştii care
oglindesc sportul în artă ţin mai mult de propaganda comunistă. Şi apoi venim
în actualitate.
Erwin Kessler: După
1989, artiştii mai tineri în special, artişti critici, dintr-o dată, şi asta
arată expoziţia noastră, văd sporul cu o cu totul altă optică. O optică ce
transformă sportul dintr-o virtute într-un viciu, un viciu atât în perioada
comunistă, care manipulează din greu cu sportul, tot ce înseamnă şi conştiinţă
şi practici de educaţie fizică. Criticadevine
o pârghie în mâinile artiştilor tineri în desfiinţarea valenţelor pozitive ale
sportului. Cea de-a doua aripă a expoziţiei noastre, aripa post-1989, este
edificatoare în această privinţă: lucrări dure, lucrări care arată tot ceea ce
înseamnă comercializarea sportului.
L-am rugat pe Erwin Kessler să ne prezinte unele
dintre cele mai provocatoare exponate:
Printre cele mai provocatoare lucrări pe care le prezentămaş putea să vă vorbesc despre o
colecţie cu totul excepţională şi, până acum, inedită, prezentată într-o
vitrină, cu toate legitimaţiile de club ale lui Gheorghe Dinu, fost Stephan
Roll, care a fost un sportiv de stânga, încă din perioada interbelică până în
târziu. Surprindem parcursul acestui avangardism prin legitimaţiile de club,
care sunt legitimaţii burghezo-moşiereşti, până la legitimaţii de cluburi
comuniste. Asta arată o anumită continuitate ideologică: sportul propovăduit de
avangardişti este un sport care pregăteşte corpul artistului-atlet pentru
adevărata confruntare, cea cu forţele de ordine, pentru înfăptuirea revoluţiei.
Acesta este aspectul esenţial a pregătirii sportive a avangardistului:
capacitatea de a rezista represiunii, de a pregăti un corp valid pentru
revoluţia proletară. Este o piesă importantă, care poate fi trecută cu vederea
, dar istoriceşte este foarte evocatoare.
Şi Erwin Kessler a adăugat: În arta contemporană aş spune că una dintre cele mai
puternice piese pe care le avem este filmul din 1977 al lui Ion Grigorescu,
care se numeşte scurt Box, un film de artist, o peliculă făcută cu aparatură
confecţionată în mare măsură de către artist, o peliculă extrem de accidentată,
o peliculă în care artistul este bătut măr de propria sa umbră. S-a filmat în
două ipostaze concomitent, sunt suprapuse. Dinainte de 77 această idee de a îţi
fi frică de umbra ta era un fenomen generalizat pentru societatea comunistă. Din
arta contemporană cred că merită atenţie unul dintre cele mai interesante
tablouri pe care le prezentăm, Ştefan Constantinescu O sală de gimnastică,
după o fotografie găsită din anii 80, o sală de gimnastică tipic comunistă,
pictată în anii 90, o sală ca o catedrală dedicată noilor practici
cvasi-religioase, în care tinerii fac sporturi aliniaţi ca detaşamente. Şi aş
mai vorbi despre o lucrare foarte interesantă, dintr-o colecţie privată de
această dată, un boxeur de Hans Mattis-Teutsch, o lucrare extraordinară, din
anii 50, din timpul războiului, în care artistul încearcă să aducă laolaltă
atât caracterul elitist al sporturilor din perioada interbelică, avem un boxeur
cu şort aproape apretat, cu virtuţile proletare.
Expoziţia va fi deschisă până pe data de 19 septembrie.