Codul European al Comunicaţiilor Electronice asigură standarde mai ridicate ale serviciilor de comunicare, inclusiv comunicaţii de urgenţă mai eficiente şi mai accesibile. În plus, acesta le permite operatorilor să beneficieze de norme care stimulează investiţiile în reţele de foarte mare capacitate, precum şi de o previzibilitate mai mare în materie de reglementare, conducând la servicii şi infrastructuri digitale mai inovatoare.
Termenul pentru transpunerea Codului în legislaţia naţională a fost 21 decembrie anul trecut. Până în prezent, numai Grecia, Ungaria şi Finlanda au notificat Comisiei faptul că au adoptat toate măsurile necesare pentru transpunerea directivei, declarând astfel că au finalizat procesul de transpunere. Prin urmare, Comisia a trimis scrisori de punere în întârziere tuturor celorlalte 24 de ţări membre, prin care le solicită să adopte şi să notifice măsurile relevante. Statele membre au la dispoziţie două luni pentru a răspunde.
Codul European al Comunicaţiilor Electronice care actualizează cadrul de reglementare în domeniu, în funcţie de noile provocări, a intrat în vigoare în decembrie 2018, iar statele membre au avut la dispoziţie doi ani pentru a pune în aplicare normele sale. Acesta este un act legislativ esenţial pentru a realiza societatea europeană a gigabiţilor şi pentru a asigura participarea deplină a tuturor cetăţenilor Uniunii Europene la economia digitală şi la societate.
Comisia a monitorizat procesul de transpunere şi a oferit statelor membre orientări şi asistenţă, cu scopul de a le sprijini în procesul de transpunere a directivei în legislaţia naţională.
În conformitate cu dispoziţiile Codului, Comisia a adoptat, în decembrie anul trecut, următoarea legislaţie pentru a consolida concurenţa, armonizarea reglementărilor şi condiţiile de concurenţă echitabile pentru toţi actorii de pe piaţă, precum şi pentru a-i proteja pe consumatori şi pentru a permite aplicarea de tarife echitabile şi diversificarea ofertei de servicii de internet şi de telefonie. Este vorba de un nou regulament care stabileşte un tarif maxim unic la nivelul Uniunii de terminare a apelurilor de voce, pe care operatorii îl pot percepe pentru transmiterea apelurilor fixe şi mobile între reţelele lor şi o recomandare privind pieţele relevante, care actualizează lista pieţelor predefinite pe care autorităţile naţionale de reglementare europene au obligaţia de a le reexamina periodic.
