Frumuseţea portului naţional
este cunoscută… şi recunoscută. Astfel nu mare a fost mirarea când un cojoc
foarte asemănător cu cel binşenesc (n.r. din zona Bihorului) a devenit parte a
unei colecţii cunoscute de modă. Nimic totuşi nu îl identifica drept aparţinând
culturii noastre, ceea ce a stârnit o campanie de protejare a meşteşugurilor
tradiţionale. Bihor Couture este numele campaniei în care s-au implicat mulţi
actori, de la iniţiatorii ideii, până la intermediari din comunitatea locală şi
bineînţeles din ce în ce mai mulţi meşteşugari.
Ioana Zamfir, responsabil cu
departamentul de creaţie în agenţia de publicitate care a lansat campania Bihor
Couture ne-a vorbit despre începuturile proiectului: Plagiatul nu e la
prima întâmplare, în cazul Dior Bihor. Cazul Tory Burch a fost unul, apoi
Valentino, toate recente. Mai mult decât atât nu se întâmplă doar în România,
se întâmplă peste tot în lume, mari nume în modă copiază modelul tradiţional al
diferitelor culturi şi noi ne gândeam că nu vrem deloc să blocăm inspiraţia,
casele de modă ar trebui să se inspire în continuare din alte culturi, problema
e că nimic nu se întoarce către acele culturi, nici ca promovare, nici ca
profit şi cumva sunt nişte meşteri populari ce nu mai au resursele ca să îşi
continue tradiţiile. Asta a fost provocarea pentru noi: cum să aducem nişte
bani înapoi în comunitate. De aici şi ideea de Bihor Couture, unde am făcut un
site oamenilor, i-am promovat, ca ei să-şi poată promova produsele pe care le
fac local şi să şi le poată vinde. Asta vrea să facă platforma să-i ajute să-şi
vândă cât mai eficient produsele.
Dar cum poate fi combătută
tendinţa oamenilor de a se îmbrăca în haine cu mărci consacrate în loc de haine
populare tradiţionale, chiar dacă stilurile se aseamănă uneori chiar până la
copiere aflăm de la nişte iubitori…de frumos.
Ana Florea, educatoare în Beiuş şi director artistic la Asociaţia Micul
Beiuşan, intermediază în cadrul campanei între posibilii clienţi, care doresc
să achiziţioneze unele produse prezentate pe site-ul Bihor Couture şi meşterii
populari care ar putea să livreze aceste produse. De la ea am aflat că deşi au
primit cu braţele deschise proiectul, în comunitatea beiuşană, meşterii sunt
greu de găsi: De găsit sunt greu de găsit, sunt din ce în
ce mai puţini, dar sperăm ca în viitor numărul lor să crească. Visul meu este
ca la un moment dat să avem o şcoală, un atelier în care să fie învăţat
meşteşugul cojocăritului, să fie învăţat cusutul, ţesutul, croitul costumului
popular. Momentan îi putem număra pe degete pe cei care încă lucrează în zona
Beiuşului. Dorinţa mea este ca pe viitor numărul lor să crească.
Am invita-o pe Ana Florea să ne vorbească despre frumuseţea cojocului
binşenesc: Cu siguranţă cojocul nostru binşenesc nu
este cel mai ornamentat şi nu este singurul care merită atenţia în peisajul
portului popular românesc. Unicitatea lui vine însă din detaliile cu care este
ornamentat şi din faptul că a atras atenţia unei case de modă care nu doar că
l-a folosit ca sursă de inspiraţie, ci l-a copiat în proporţie de 99%. Diferă
doar puţin nuanţele culorilor folosite şi materialele din care a fost realizat
cojocul respectiv. Cojocul nostru, binenţeles că este mult mai frumos, noi aşa
vrem să credem, altfel nu ar fi fost copiat. Este realizat din piele tăbăcită,
cu broderie din lână, toate materialele folosite sunt naturale. Bineînţeles că
există şi varianta de cojoc din piele ecologică, dar lucrat manual, 100%.
Cojocul binşenesc este plin de simboluri şi de semnificaţii şi probabil acesta
este un alt detaliu care îl face unic. Reprezintă istoria celui care îl poartă
şi, de asemenea, vorbeşte despre statutul lui social. Aş vrea să pot să desenez
în cuvinte ceea ce se vede pe cojocul binşenesc: cromatica este una foarte
variată, cojocul era un obiect de fală, în trecut. Nu era purtat de copii sau
de bătrâni, vorbea şi despre statutul social al celui care îl purta, are
reprezentat pe el inclusiv Crişul (n.r. apă curgătoare mare din zonă) cu peşti,
o masă a raiului, aşa cum numea cineva ornamentele florale din faţa cojocului
bărbătesc. Pe partea din spate a cojocului este reprezentat un simbol care
diferenţiază cojocul bărbătesc de cel femeiesc. Cojocul bărbătesc are un anumit
simbol pe spate, un simbol falic, iar cel femeiesc are un alt simbol, care le
diferenţiază. E foarte frumos şi cred că frumuseţea lui constă şi în
multutudinea simbolurilor care sunt reprezentate pe el.
Şi Ioana Zamfir, responsabil cu departamentul de creaţie în agenţia de
publicitate care a lansat campania Bihor Couture, ne-a vorbit cu speranţă
despre desfăşurarea proiectului, în ciuda dificultăţilor întâmpinate:Durează
foarte mult să faci un cojoc de genul acesta, aproximativ o lună, e lucru
manual, nu producţie în serie. Feedbackul a fost foarte bun, că trebuia să se
întâmple ceva în acest sens, mai ales în România, că trebuie să avem grijă de
tradiţiile noastre, că trebuie să-i promovăm pe meşterii despre care nu ştie
nimeni. Cumva sint speranţe şi se amplifică din ce în ce mai mult proiectul.
Chiar am brea să fie un exemplu şi pentru alte culturi, că se poate face ceva
în genul acesta, că poţi să-ţi păstrezi tradiţiile, că poţi să le vinzi mai
departe şi că poţi chiar să trăieşti din asta.
Îndemnul participanţilor la campanie este să
căutăm lucrul de mână autentic, să cumpărăm de la meşterii populari, încercând
în acest fel să dăm o mână de ajutor la păstrarea tradiţiilor.