La mulţi ani! Ca în fiecare an,
plecăm împreună într-o călătorie pentru a descoperi portul, măștile și obiceiurile
de Crăciun.
În ziua de Crăciun toate casele
sunt curate, iar mesele îmbelşugate; bradul nu lipseşte din nici o casă; acesta
este împodobit cu mere, nuci şi fasole uscată; fetele de măritat îşi scot
zestrea la iveală şi aşteaptă flăcăii la colindat. În noaptea de Crăciun, în
majoritatea zonelor, focul din sobă nu are voie să se stingă, de aceea bărbatul
din casă aşează pe foc o buturugă mare, denumită şi buturuga de Crăciun.
Și pentru că Moș Crăciun trebuie
să vină pe la fiecare dintre cei dragi, vă propunem să deveniți spiridușii
Moșului și să îl ajutați la pregătirea cadourilor pentru cei dragi, în ritmul
colindelor.
Dacă vă aflaţi în Tulcea veţi
auzi urările cetei de Moşoaie, strigate în ritmul clopeţeilor stârniţi de
mersul săltat al tinerilor colindători.
Ionuţ, un tânăr colindător ne-a
mărturisit: Nu uităm
niciodată aceste tradiţii. Iar Daniela Puia, colega lui, ne-a spus ce rol
are acest colind: Şi
alungă strigoii. Detalii mai specifice am primit de la profesor maistru Ion
Trandafir, îndrumătorul mai în vârstă al colindătorilor: : Moşoaiele, în Luncăviţa de Tulcea, au o mare
importanţă. Începând de pe 6 decembrie, de la Sf. Neculai şi până pe 24, la
Luncăviţa se desfăşoară Tradiţiile Luncăviţene: Moşoaiele. Aceste Moşoaie au o
costumaţie specifică, care, în seara de Ajun, vesteşte gospodarul că vin
sărbătorile şi alungă spiritele rele, ca să rămână curtea curată, pentru când
vine Crăciunul. Când aud clopotele gospodarii au poarta deschisă. Dacă un
gospodar nu primeşte o ceată de colindători, atunci nu se simte mulţumit că
vine Crăciunul. Gospodarul primeşte o ceată, doua, trei. Sunt foarte multe
cete. Avem aproape 50, de asta e sărbătoare!
Şi cum în Dobrogea trăiesc pe
lângă români, haholi, ucrainieni şi turci, care au împrumutat unii de la alţii
obicieiurile, am aflat de la oamenii locului că de Crăciun, din cele mai vechi
timpuri, turcii îi primeau pe moşoi în case, iar românii făceau baclavale.
În zona Banatului Montan, se împodobeşte
bradul cu dulciuri, sub brad se pune un colac, un cărnaţ şi o sticlă de răchie drept
daruri pentru Moş Crăciun, iar pentru calul acestuia se pun grăunţe şi fân.
Seara se aşteaptă pițărăii (colindătorii) care vin la colindat din casă în
casă, pe la miezul nopţii până dimineaţa, în funcţie de vârstă.
În Transilvania pregătirile
pentru Crăciun începeau încă de pe 15 noiembrie – dată la care începe postul
Crăciunului. De la acea dată muncile agricole se sfârşeau, oamenii nu mai
mâncau deloc carne, iar femeile se întâlneau la şezători pentru a ţese straiele
de sărbătoare. Îmbrăcată în straie tradiţionale bogat brodate, Maria Ana Mariş,
din zona Clujului, ne-a spus:
La noi se colindă de Naşterea Mântuitorului şi avem si colinde precreştine:
colindatul junilor sau Ceata Junilor şi colindele specifice din zona noastră. La noi colindătorii nu se costumează, nu se
maschează, doar se îmbracă în costume tradiţionale româneşti. Cu mare drag se
aşteaptă şi se primesc colindătorii.
În Maramureş, datinile de
Crăciun sunt un amestec de credinţe păgâne cu cele creştine; spre deosebire de
alte zone, aici are loc jocul moşilor – colindarea gazdelor de către
colindători deghizaţi cu măşti; aceştia colindau pentru a ura sănătate şi
fericire gazdelor.
Şi în zona Moldovei, Crăciunul
este o sărbătoare importantă; toate activităţile ce au loc în ziua ajunului
sunt de fapt un ritual spre protecţia animalelor, a livezilor şi a gospodăriei;
femeile curăţau toată casa şi făceau colaci, iar bărbaţii aveau grijă să
înapoieze orice lucru luat cu împrumut. Tot în acestă zi femeile coceau un
colac în formă de cifra 8, care în primăvară urma să fie afumat şi pus între
coarnele boilor ce arau pământul; în ajun femeile pregăteau masa de Crăciun,
care urma să conţină vreo 12 feluri de mâncare, multe dintre acestea fiind din
carne de porc, sacrificat cu câteva zile mai înainte.
În Bucovina se crede că toate
colindele sunt rostite pentru ca diavolii să dispară, iar satul să fie curat în
noaptea de Crăciun; de asemenea se spune că este un mare păcat dacă o
gospodărie are uşa închisă în ajunul Crăciunului şi nu poate să-i primească pe
colindători.
Un alt obicei care în timp şi-a
pierdut semnificaţia este mersul cu steaua; acest obicei avea menirea de a
informa oamenii de naşterea lui Hristos; copiii care mergeau cu steaua se
deghizau în magi şi vesteau marea minune.
În zona Olteniei tradiţiile de
Crăciun sunt strâns legate de ritualuri de purificare şi de aflare a ursitului
de către fetele nemăritate. În ajun are loc scormonitul în foc: toţi membrii
familiei, indiferent de vârstă, dau cu joarda în foc şi spun câteva versuri ce
au menirea să protejeze gospodăria de boli şi să aducă un an nou bogat şi
roditor.
Iar dacă vă gândiţi să
colindaţi, să ştiţi că merită, pentru că, în funcţie de zonă, colindătorii
primesc covrigi, mere, pere, boabe fierte, colivă, ţuică fiartă şi vin.
