Nu lipsit şi de alte atuuri economice – cel mai mare port fluvial românesc, situat foarte aproape de frontierele cu Republica Moldova şi Ucraina, oraş universitar -, Galaţiul gravitează, de decenii bune, în jurul combinatului siderurgic. Acesta e, la rându-i, cel mai mare din ţară.
Inaugurată în 1966, uzina avea, şase ani mai târziu, peste 50 de mii de mii de angajaţi. Un studiu din 2011 arăta că două treimi din populația Galațiului a lucrat sau încă lucra în combinat sau în fabricile asociate acestuia. Însăşi echipa de fotbal fanion a oraşului şi judeţului, campioană a României acum 14 ani, se numeşte Oţelul. După prăbuşirea dictaturii comuniste, combinatul a fost privatizat. Azi e proprietatea Liberty House Group, înființat de britanicul de origine indiană Sanjeev Gupta. Şi resimte, din plin, criza generală din industria europeană energofagă.
Miercuri, zeci de angajaţi ai combinatului Liberty Galaţi au protestat, nemulţumiţi de întârzierile la plata salariilor şi a altor drepturi. Combinatul nu mai are activitate de nouă luni, iar conducerea acestuia a obţinut, în instanţă, aprobarea pentru procedura de concordat preventiv, care permite o amânare de patru luni a executării silite din partea creditorilor. Pentru moment, siderurgiştii gălăţeni nu sunt hotărâţi să declanşeze greva generală şi spun că încă aşteaptă lămuriri din partea conducerii combinatului.
Europarlamentarul PSD Dan Nica, stabilit de 40 de ani la Galaţi, avertizează asupra pericolului de închidere a combinatului, ceea ce ar lăsa fără venituri mii de familii:
„Industria europeană este într-o situaţie atât de proastă cum n-a fost niciodată. Combinatul din Galaţi este în mare pericol să-şi înceteze activitatea şi zeci de mii de oameni să-şi piardă locurile de muncă. La fel este pentru industria aluminiului, la fel este pentru industria cimentului, pentru industria îngrăşămintelor chimice, pentru că n-am reuşit să luăm acele măsuri: preţuri mari la energie, importuri din ţări din afara Uniunii Europene care sunt făcute cu emisii mari de bioxid de carbon şi care au invadat piaţa Uniunii Europene, lipsa de finanţare din orice sursă, programe europene, Banca Europeană de Investiţii care refuză să finanţeze toate aceste programe.”
În plus, spun experţii, majorarea taxelor americane la importurile de oţel va afecta puternic industria siderurgică din Uniunea Europeană şi, implicit, România. Eurodeputatul UDMR Iuliu Winkler:
„Dacă ne gândim că punem în plus 25% care se adaugă la costuri, atunci de fapt vine să adâncească criza în care se află industria oţelului şi în Uniunea Europeană, şi în România, pentru că este o criză care provine, în primul rând, din preţul energiei. Energia este cam de trei ori mai scumpă în Europa decât în Statele Unite şi asta termină toată ideea de competitivitate europeană”.
Ca volum, România este al treilea exportator european de oţel către Statele Unite şi, alături de Germania, principalul exportator de aluminiu.
