Tag: companie

  • Animalele de companie şi schimbările climatice

    Animalele de companie şi schimbările climatice

    Studii realizate în străinătate relevă că firmele care produc hrană pentru animalele de companie ar polua mai mult decât maşinile. Conform acestor studii, carnea mâncată de animalele de companie este echivalentul a 64 de milioane de tone de dioxid de carbon pe an, ceea ce are cam acelaşi impact asupra mediului ca un an de poluare cu gaze de eşapament de la 13,6 milioane de maşini.



    În ce măsură hrănirea şi întreţinerea unui animal de companie ar influenţa nivelul emisiilor de dioxid de carbon?



    Am discutat pe această temă cu europarlamentarul Nicu Ştefănuţă şi cu profesorul Mario Codreanu de la Facultatea de Medicină Veterinară din București.



  • FMI şi problema corupţiei

    FMI şi problema corupţiei

    Miniştrii de finanţe din G
    20, grupul celor mai importante economii ale lumii, aflaţi, la sfârşitul
    săptămânii trecute, în capitala SUA,
    pentru reuniunile de primăvară ale FMI şi BM, au făcut front comun în
    scandalul Panama Papers.

    Pentru prima dată la un asemenea nivel şi într-o
    asemenea unanimitate, s-a reafirmat că doar transparentizarea finanţelor
    internaţionale poate să împiedice utilizarea paradisurilor fiscale pentru
    corupţie, evaziune fiscală, finanţarea terorismului sau spălarea banilor.

    Amintim că o anchetă realizată de circa o sută de publicaţii din întreaga lume
    a dus la dezvăluirea unor conturi în
    paradisuri fiscale aparţinând unor
    responsabili politici sau personalităţi. Documentele au fost regrupate sub denumirea de Panama Papers.
    Luând poziţie în acest scandal, ţările
    din G 20 au cerut înlăturarea secretului legat de companiile
    off-shore şi stabilirea unei liste negre a paradisurilor fiscale. Ele au cerut
    Forumului Mondial pentru Transparenţă al Organizaţiei pentru Cooperare şi
    Dezvoltare Economică să ia, până în luna octombrie, masuri care să permită statelor un mai bun
    acces la informaţiile despre cei care se ascund în spatele companiilor-paravan
    din paradisurile fiscale.

    Iniţiativa a fost salutată de
    directorul general al FMI, Christine Lagarde, care a declarat că eforturile la
    nivel internaţional de a combate evaziunea fiscală datează de mai mulţi ani,
    dar ca acum trebuie folosit momentul prielnic şi trebuie stabilite reguli
    clare, la nivel global: Problema, a spus Lagarde, este că toate ţările trebuie să participe la
    un asemenea sistem de reguli de transparenţă, pentru că, dacă există mici
    scăpări în sistem, atunci diverse minţi creative vor găsi căi pentru a exploata
    aceste scăpări.

    Organizaţii neguvernamentale şi presa afirmă că sumele ascunse
    în paradisurile fiscale, între 2008-2014, ar fi
    mai mari decat PIB-ul Spaniei, Rusiei şi Coreei de Sud, laolaltă.

    Şi în
    România, Fiscul a decis sa verifice, oficial, informaţiile apărute în legatură
    cu cetăţenii români ale căror nume apar în scandalul Panama Papers. Au fost
    alocate resurse pentru analiza datelor provenite din surse deschise, referitor
    la identitatea a peste 100 de persoane
    fizice şi juridice despre care se crede că ar fi implicate în acest
    scandal internaţional. Anonimizarea şi parcarea activelor în shell
    companies din jurisdicţii fiscale cu regim de offshore nu este, în sine,
    ilegală; întrebarea care se pune este, însă, de ce şi-ar asuma cineva riscurile
    şi costurile asociate cu această operaţiune, dacă nu pentru a ascunde provenienţa ilegală a acestor active?

  • Panama, exotismul afacerilor

    Panama, exotismul afacerilor

    Deşi sună îngrozitor,
    paradisul poate fi şi fiscal. La fel de nepotrivit este să asociem exoticul cu
    potlogăriile financiare. Şi, totuşi, este deja un domeniu consacrat, acesta al
    manipulării banilor în locuri superbe din lume, asociate mai ales cu turismul
    şi petrecerea timpului în moduri foarte plăcute. Exotismul a migrat astfel din
    peisaj şi turism în teoria economică şi în practica afacerilor. Colţurile de
    lume care atrag prin taxe şi legislaţie extrem de permisive au apărut încă din
    secolul al XlX-lea. În secolul XX s-au
    înmulţit rapid, stimulate de soare şi peisajul exotic.

    Cel mai recent nume
    venit în această galerie este Panama, ţara, canalul, colţul din America
    Centrală, unde activează firma germano-panameză Mossack Fonseca. Partea germană
    a fost creată în 1977 iar în 1986 a intrat în afacere şi Ramon Fonseca, avocat
    şi scriitor. La fix 40 de ani de existenţă comună, germano-panameză, firma a
    fost făcută celebră de o publicaţie germană care i-a publicat listele de
    clienţi şi foarte multe alte documente secrete. Sediul principal al firmei este
    în Panama dar birourile şi afacerile ei se desfăşoară în întreaga lume, în cele
    mai neaşteptate locuri şi niveluri. Pe listă, aşadar, găsim persoane cunoscute
    sau de-a dreptul celebre, din toată lumea şi din toate domeniile. Dar şi mai
    multe sunt companiile de tip offshore, nume asociat aproape unanim cu
    încercarea de evaziune fiscală sau de ieşire de sub rigoarea unor legi stricte,
    cum sunt cele care funcţionează prin ţările cu performanţă economică reală.

    Acum
    un an, fiscul german, care ancheta ceva speţe de spălare de bani şi evaziune
    fiscală la o mare bancă gemană, ajunge şi la Mossack Fonseca. Se pare că atunci
    s-a produs şi scurgerea masivă de informaţii care a dus la afacerea Dosarelor
    Panama de astăzi. Oricum, publicaţia germană recunoaşte că deţine aceste
    informaţii de un an. Informaţiile publicate sunt extrem de diverse, cum diverse
    sunt şi situaţiile prezentate şi punctele de vedere asupra faptelor revelate.
    Firma în cauză spune că nu este nimic ilegal în ce a făcut, că şi-a făcut
    datoria profesională de a ajuta clienţii să îşi minimizeze pierderile fiscale
    şi să-şi maximizeze profitul. Pentru unii, însă, această intenţie dă foarte rău
    la locul de muncă. Mai ales când în discuţie sunt oameni politici şi mai şi
    exercită funcţii în care au fost aleşi de cei care nu au folosit serviciile
    unei firme de paradis fiscal pentru a avea mai mulţi bani în buzunar şi a plăti
    mai puţine taxe şi impozite ţărilor lor.

    Premierul islandez şi-a dat, deja,
    demisia, premierul britanic a trebuit să dea explicaţii, iar preşedintele rus,
    fost şi el premier, pentru un mandat, a oferit acuzaţii. Miniştri şi alţi
    oficiali îşi dau, la rândul lor, demisia sau se retrag mai spre umbră,
    încercând să dispară din atenţia iscată de dosarele din Panama. Efectele asupra
    vieţii politicienilor sunt imediate, rapide şi vizibile, dar s-ar putea să fie
    singurele. Se fac anchete şi reproşuri dar nu sunt aşteptate inculpări sau
    măsuri juridice mai serioase. Desigur, anchetele naţionale ar putea evidenţia
    situaţii de neacceptat pentru un stat sau altul, fiecare ţară şi-a evidenţiat
    propriii cetăţeni sau chiar lideri pe listele din Panama şi îi priveşte, acum,
    cu alţi ochi.

    Şi totuşi, mai avem un alt efect cert, ba chiar de anvergură şi
    de perspectivă, este vorba de punerea în discuţie a fenomenului offshore. Dacă
    până acum acest tip de companii era acceptat şi utilizat, după Panama va exista
    mereu o prezumpţie de vinovăţie faţă de companiile offshore. S-a produs o clară
    şi radicală schimbare de percepţie şi nu este exclus ca ţările mai hotărâte să
    ia chiar măsuri legislative împotriva acestui tip de afaceri, cu spaţii ample
    şi nevăzute, sinonime cu ilegalitatea.