Comisia
Europeană are datoria să protejeze companiile europene. Acum trebuie să
acţionăm, a declarat preşedintele forului european, Jean-Claude Juncker,
înainte de lansarea procesului legii de blocaj, blocking status, care
urmăreşte să neutralizeze efectele extrateritoriale ale sancţiunilor americane
pentru companiile europene care vor să investească în Iran. Este vorba despre un
regulament european datând din 1996, creat atunci pentru a contracara embargoul
asupra Cubei şi până la urmă neutilizat deoarece dezacordul a fost rezolvat la
nivel politic. Acum, legea amintită revine în atenţie în urma deciziei SUA de a
se retrage din acordul nuclear cu Iranul şi trebuie adaptată până la 6 august,
când vor intra în vigoare primele sancţiuni decise recent de Washington.
Aşa-numita lege de blocaj permite companiilor şi instanţelor europene să nu se
supună reglementărilor privind sancţiunile adoptate de ţări terţe şi stipulează
că nici un verdict decis de tribunale străine pe baza acestor reglementări nu
s-ar aplica în UE. Este vorba despre protejarea companiilor internaţionale unde
există şi implicare europeană în faţa deciziilor Administraţiei americane, a
explicat europarlamentarul Iuliu Winkler: Statele Unite părăsesc multilateralismul. Statele Unite sunt într-un
proces de a ataca Organizaţia Mondială a Comerţului. Ele sunt nemulţumite de
OMC, ele sunt nemulţumite de acordurile de comerţ multilaterale în care Statele
Unite au fost, zice preşedintele Trump, păcălite de către partenerii de pe
piaţa globală. Acum Statele Unite se retrag dintr-un acord multilateral
crucial, după părerea mea, în zona Orientului Mijlociu. Deci tot acest asalt
asupra multilateralismului înseamnă de fapt, cum spuneau analiştii americani,
tactica cawboy-ului singuratic pe care preşedintele Trump o urmează.
Multilateralismul este o chestiune esenţială pentru Europa şi pentru Uniunea
Europeană atât în ceea ce priveşte comerţul şi economia, cât şi în ceea ce
priveşte relaţiile internaţionale geopolitice sau strategice. Gândiţi-vă ce a
însemnat în secolul trecut Europa individualismelor. Evident că nu dorim să ne
întoarcem acolo şi evident că vrem în Europa, sigur, cu un accent puţin diferit
din partea cancelarului Merkel, cu un accent mai săltăreţ, mai tineresc din
partea preşedintelui Macron, dorim să învăţăm pe plan global şi să luptăm în
toate condiţiile şi cu toate mijloacele pe care le avem pentru păstrarea
multilateralismului.
Bruxelles-ul a decis, de asemenea, să permită Băncii
Europene de Investiţii să faciliteze investiţiile companiilor europene în Iran,
Comisia menţinându-şi, în acelaşi timp, cooperarea cu acesta. Nu există soluţie alternativă la
acordul cu Iranul, a declarat şi şefa diplomaţiei europene Federica Mogherini,
în replică la discursul omologului său american, Mike Pompeo, care a evocat 12
condiţii drastice pentru a încheia un nou acord cu Teheranul în locul celui
încheiat în 2015, care prevede limitarea programului nuclear iranian în
schimbul ridicării sancţiunilor. Toţi cei din Uniunea Europeană împărtăşesc
ideea că acordul nu este perfect, însă trebuie să rămânem în acest acord şi să
continuăm negocierile cu Iranul pe alte teme, precum programul de rachete
balistice, a declarat pentru presă şi cancelarul german Angela Merkel.
Analizând decizia Uniunii Europene în raport cu cea a liderului de la Casa
Albă, Adrian Mitroi, profesor de Relaţii Internaţionale la ASE, apreciază că balansul
Europei între instinctul comercial şi cel geostrategic este foarte complicat. Intrăm
într-o zonă foarte interesantă şi, probabil, critică economic, consideră
profesorul Mitroi, o zonă în care presiunea merge cel mai evident asupra
preţului barilului de petrol, cu consecinţa imediată – uşoară încetinire
economică. Nu trebuie uitată în această ecuaţie dependenţa Europei de gazul
rusesc şi faptul că Washingtonul este în defavoarea acestor relaţii comerciale.
Poate spera Uniunea Europeană să ajungă unul din polii de putere ai planetei
alături de SUA, Rusia, China? Profesorul Adrian Mitroi este mai degrabă
sceptic: Sincer cred că nu,
pentru că a pierdut foarte mult în tăria politicii externe. Europa nu prea
joacă în jocurile de politică externă. Economic este încă fragilă. Continentul
american a reuşit foarte bine, Uniunea Europeană nu are o trezorerie comună şi
atunci politicile sunt uşor defazate. Suntem sensibili aici la un dolar mai
puternic sau la dobânzi mai mari pe dolar. Faptul că noi suntem în plin proces
de reformatare a UE şi am pus secundar acum şi partea economică, trezoreria
comună, toate aceste lucruri bune care ne-ar fi dat mai multă tărie şi
economică, pierdem un pic de viteză. Dar, mai spune profesorul Mitroi, există
şi marele plus al faptului că Europa recunoaşte că sunt mult mai multe lucruri
care ne leagă, decât cele care ne dezleagă.