Tag: Complexul Energetic Hunedoara

  • Protestul minerilor s-a încheiat

    Protestul minerilor s-a încheiat

    Minerii din Valea Jiului au încetat protestele după mai multe zile petrecute în subteran, ca urmare a faptului că autorităţile de la Bucureşti au găsit soluţii pentru plata salariilor pe care Complexul Energetic Hunedoara nu a putut să le acorde la timp. Astfel, a fost adoptată o hotărâre care permite plata creanţelor salariale şi pentru companiile în insolvenţă, aşa cum este cazul Complexului Energetic, aflat în această situaţie critică de mai bine de un an. În urma acestei decizii, minerii primesc banii pe ultima lună şi o parte din sumele restante pentru tichetele de masă şi transport.



    Cei aproape 70 de mineri care s-au blocat sub pământ au decis să revină la suprafaţă, după ce unul dintre liderii de sindicat a coborât în mină cu documentul semnat de autorități. După mai multe zile petrecute în galerii, unii dintre ei au nevoie de asistenţă medicală. Unul dintre protestatari a dezvăluit faptul că a rămas în subteran chiar în ultima sa zi de lucru, el depunându-şi dosarul de pensie după anii de muncă grea în subteran.



    Minerii care au protestat în Valea Jiului spun că, dincolo de rezolvarea de moment a problemelor cu care se confruntă, rămâne lipsa acută a materialelor şi echipamentelor necesare muncii în subteran, care nu se poate rezolva fără investiţii. Soluţia găsită la negocierile din Capitală asigură salariile minerilor pentru următoarele trei luni, timp în care Complexul Energetic trebuie să se reaorganizeze şi să propună cu un plan care să asigure funcţionarea pe termen lung.



    Acest proces este în lucru de anul trecut şi ar putea fi finalizat într-o lună şi jumătate, afirmă ministrul Energiei, Virgil Popescu. El a adăugat că procesul este în fază finală şi că birocraţia juridică din timpul procedurii de insolvenţă a făcut ca acesta să dureze atât de mult: contestaţii la tabloul creditorilor, acţiuni în instanţă de declanşare a falimentului, respingerea acestora. Virgil Popescu a subliniat că societatea, practic, nu mai are fonduri suficiente şi că din producţia de cărbune care este extrasă nu se pot acoperi toate chletuielile.



    Aflat de mai mult timp în insolvență, Complexul Energetic Hunedoara a beneficiat în ultima vreme de mai multe ajutoare de stat, fiind ținut artificial în viață, deși are pierderi uriașe. Compania a ajuns în situaţia de a nu mai putea plăti salariile, pentru că din luna ianuarie nu mai primeşte subvenţia pentru Mina Lonea, aflată în programul de închidere, şi nici bani pentru serviciile de sistem. În 2018, Comisia Europeană a constatat că producătorul de energie Societatea Complexul Energetic Hunedoara” a primit din partea României un ajutor de stat incompatibil, în valoare de aproximativ 60 de milioane euro, prin patru împrumuturi finanțate din fonduri publice.



    Or, potrivit acesteia, în prezent, România trebuie să recupereze ajutorul ilegal și dobânzile aferente. În 2019, în ciuda constatărilor Comisiei, Guvernul de la București a decis să acorde, din nou, un ajutor de stat prin ștergerea datoriilor. Până acum, această ordonanță de urgență nu a fost, însă, aplicată.

  • Comisia Europeană investighează  ajutorul acordat Complexului Energetic Hunedoara

    Comisia Europeană investighează ajutorul acordat Complexului Energetic Hunedoara

    Comisia
    Europeană a deschis o investigație
    aprofundată pentru a evalua dacă diferitele
    măsuri de sprijin public acordate de autoritățile române Complexului Energetic
    Hunedoara sunt conforme cu normele UE
    privind ajutoarele de stat acordate
    întreprinderilor aflate în dificultate.


    În
    urmă cu 3 ani, Comisia a aprobat acordarea unui ajutor temporar pentru salvare
    în valoare de 37,7 milioane euro, Complexului Energetic Hunedoara
    . Acesta se
    afla într-o situație de dificultate financiară încă din 2013. În contextul
    respectivei decizii, România s-a angajat să prezinte un plan de restructurare
    menit să asigure viabilitatea viitoare a producătorului de energie, în cazul în
    care întreprinderea nu va fi în măsură să ramburseze ajutorul pentru salvare în
    termen de șase luni. În plus, printr-o decizie separată, publicată tot în
    aprilie 2015, Comisia a concluzionat că acest complex energetic trebuia să
    ramburseze circa 6 milioane euro, sumă aferentă ajutorului de stat
    incompatibil.


    Situaţia
    este însă mult mai complicată pentru că s-a intrat în procedura de insolvență
    în 2016, cu datorii de peste 500 de milioane euro față de diferite organe de
    stat. În al doilea rând, planul de restructurare nu prevede o contribuție
    perceptibilă din partea Complexului Energetic la costurile de restructurare și
    nici măsuri menite să limiteze posibilele denaturări ale concurenței ca urmare
    a unui sprijin considerabil din partea statului.

    Despre subiect, am discutat cu
    europarlamentarul Siegfried Mureşan, care este de loc din Hunedoara şi cunoaşte
    foarte bine situaţia. În opinia sa, Comisia nu este convinsă că planul de
    restructurare propus ar putea restabili viabilitatea pe termen lung a întreprinderii
    fără ca acesteia să i se acorde în continuare un ajutor de stat: Comisia
    Europeană trebuie să ratifice ceea ce propune Guvernul României. Rolul
    principal îi aparţine acestuia. Comisia Europeană nu impune nimic, doar
    veghează ca regulile să fie respectate şi că guvernul României îşi îndeplineşte
    obiectivele pe care el însuşi şi le-a propus. Dar, vă daţi seama, cu 3 guverne
    într-un an de zile…



    Comisia
    Europeană va continua să colaboreze cu autoritățile române pentru a găsi o
    soluție viabilă pentru activele Complexului Energetic Hunedoara prin care să se
    asigure că această întreprindere continuă să furnizeze energie electrică, să
    diminueze costurile suportate de consumatori și să limiteze sarcina suportată
    de contribuabilii români, mai spune eurodeputatul Siegfried Mureşan: Autorităţile
    române trebuie să trimită la Comisia Europeană planurile de restructurare şi CE
    răspunde într-un timp cât mai rapid, în termen de câteva săptămâni de zile. Nu
    mă aştept să existe întârzieri mai mari.



    Complexul
    Energetic Hunedoara deține o cotă de piață de aproximativ 5% din producția de
    energie electrică din România
    și are circa 6.600 de angajați. A fost
    constituită în 2012 cu activele deținute anterior de către alte întreprinderi
    deținute de stat, aflate în situație de insolvență și lichidate
    (Electrocentrale Paroșeni și Electrocentrale Deva, precum și, Compania
    Națională a Huilei S.A. Petroșani).


  • UE şi ajutorul de stat

    UE şi ajutorul de stat

    Comisia Europeană a autorizat sprijinul de aproape 450 de milioane de lei echivalentul a circa 100 de milioane de euro, acordat de statul român pentru închiderea a două mine de cărbune neviabile din Valea Jiului, Lonea şi Lupeni. Un comunicat al Reprezentanţei de la Bucureşti a Executivului comunitar precizează că acesta a constatat că măsura respectă regulile europene, ţările membre putând acorda ajutor de stat la închiderea minelor, pentru atenuarea impactului social şi asupra mediului. Mai mult de jumătate din sumă va fi folosită pentru lucrători – adică pentru salarii compensatorii şi programe de reconversie profesională, pentru lucrările necesare în subteran, reabilitarea arealului şi recultivarea terenurilor. Restul banilor vor fi folosiţi pentru a acoperi pierderile de producţie până la închidere – adaugă Reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti.


    Minele Lonea şi Lupeni sunt unităţi ale Complexului Energetic Hunedoara, iar închiderea lor trebuie realizată până cel târziu la sfârşitul anului 2018. Măsura survine după ce, luna aceasta, justiţia decisese ieşirea din insolvenţă a Complexului, situaţie juridică în care s-a mai aflat şi în prima jumătate a anului în curs. În cadrul CEH lucrează mii de angajaţi, la două termocentrale şi la patru mine de cărbune. Închiderea a două dintre acestea e doar un episod din lunga agonie a mineritului românesc. Privilegiată, din raţiuni deopotrivă pragmatice, dar şi ideologice, în perioada dictaturii comuniste, industria minieră asigura vitalitatea unei economii energofage. Minerii erau excelent plătiţi în raport cu alte categorii socio-profesionale, dar munca foarte grea din subteran, alienantă şi abrutizantă, îi transformase într-o imprevizibilă masă de manevră. În 1977, în Valea Jiului s-a înregistrat una dintre puţinele revolte colective împotriva regimului comunist din epocă. Dar, 13 ani mai târziu, imediat după Revoluţia anticomunistă, tot din Valea Jiului plecau spre Bucureşti trenuri ticsite cu mineri, partizani ai preşedintelui de stânga Ion Iliescu, care acuzase o tentativă de puci de extrema dreptă. Doar două zile, 14 si 15 iunie 1990, au stăpânit minerii Capitala, unde s-au substituit oricărei autorităţi legale. Suficient să lase in urma lor 700 de răniţi, peste o mie de oameni reţinuţi abuziv şi cel puţin şase morţi. Universitatea profanată, sediile partidelor de opoziţie şi ale ziarelor independente devastate completează tabloul invaziei minereşti. Demonizată, atunci, în restul ţării, Valea Jiului nu şi-a regăsit încă identitatea în cele aproape trei decenii care-au trecut.



    Nerentabil şi poluant, sectorul minier şi-a restrâns, progresiv, ponderea, încă de pe la jumătatea anilor 90, când guvernul de coaliţie, cu dominantă creştin-democrată, a închis primele mine. Cu salariile compensatorii primite, o parte dintre mineri au încercat să-şi deschidă mici afaceri, mulţi s-au întors în locurile de baştină, departe de Vale, alţii au plecat să muncească în străinătate. Scenarii pe care, spun experţii, le vor urma şi disponibilizaţii de la Lonea şi Lupeni.