Tag: comunicare

  • Cum să comunicăm cu empatie?

    Cum să comunicăm cu empatie?

    Nu mă ascultă! Nu mă aude! Nu mă Înţelege! Sau chiar: Nu face niciodată ce îi spun! Iată formule pe care le auzim mereu în discuţii. Dar oare ne punem problema că fiecare avem nevoi, poate diferite, dar şi modalităţi diferite de la ni le atinge?



    Octavia Udrescu şi Decebal Popescu sunt Facilitatori de Comunicare Nonviolentă din 2020, de când au început să ţină ateliere şi workshopuri cu intenţia de a crea o comunitate de oameni capabili să vorbească într-un mod conectant şi autentic.



    L-am întrebat pe Decebal de ce ţin aceste Ateliere de Comunicare Nonviolentă (Ateliere CNV): “Sunt mai multe motivaţii: una dintre ele este această credinţă a mea că este o şansă pe care o avem noi, ca oameni, să trăim o viaţă mai fericită şi mai împlinită. Am fost învăţaţi – şi nu este vina cuiva anume – să avem un discurs de genul: eu am dreptate şi tu greşeşti; aşa este bine şi aşa este rău. Ei bine, ceea ce am descoperit prin ceea ce practic la Atelierele CNV este că poate vedem lucrurile diferit, şi cu puţină bunăvoinţă putem să găsim o cale prin care atât nevoile mele de creştere şi de dezvoltare, cât şi nevoile tale să fie împlinite. Asta pentru mine este fabulos!”



    Octavia ne-a povestit cum reacţionau cei care veneau la ateliere, odată ce înţelegeau că toţi avem diferite strategii pentru a ne împlini nevoile: “Oamenii veneau înapoi şi ne spuneau: am început să ascult! Nu puteam să ascult, mi se părea o prostie ce zicea celălalt, dar acum tac. Şi măcar ascult şi am aflat nişte chestii interesante. Dar dacă noi pornim cu ideea asta, că noi suntem cei mai deştepţi şi nu zicem: hai, să vedem ce spune celălalt, cum e lumea lui? Vom fi surprinşi. Că poate şi ideile lor sunt interesante, că poate ne dorim acelaşi lucru, că avem aceleaşi intenţii, dar în mod diferit le facem. Fiecare are altă modalitate de a-şi împlini aceste strategii. Este fascinant! Pentru mine, natura umană este fascinantă şi comunicarea asta conştientă aduce puntea de salvare ca să mă înţeleg pe mine. Dar ce vreau? De când am avut copii, mă uitam la ei şi încercam să îmi amintesc în copilărie cum reacţionam eu, ce făceam eu atunci, ce făceam mai ales la adolescenţă. Ce făceam? Cum mă comportam? Ţipam la mama? Trânteam uşi? Bineînţeles! Dar de ce oare făceam lucrurile astea?”



    Octavia ne-a mărturisit că a aplicat întâi şi întâi aceste tehnici acasă, cu fetele ei, luând experienţele ca pe o provocare. Care a fost rezultatul? “Am o relaţie mult mai bună cu mine şi cu familia şi arăt mult mai multă înţelegere faţă de ei când îmi spun “Nu”. Am discuţii cu fiica mea, care e adult, are 20 de ani şi am nevoie să mă ajute să întind rufele, de exemplu. Şi negociez cu ea şi îi spun “aş avea nevoie”, iar ea ştie şi ea principiile şi zice “vezi că ai fost cam pasiv agresivă când ai spus şi ai încercat să mă bagi în vină”. Şi zic, “am greşit, ce ai vrea să fac?” Şi îmi zice: “Aş vrea să îmi spui din timp când ai nevoie de ajutorul meu şi să nu mă forţezi ca în secunda aia să fac!” Aşa că zic” Bine vezi că astăzi o să spăl, aşa că aş avea nevoie în următoarea oră ca tu să îmi întinzi rufele.” Sunt şocată că funcţionează! Dar în momentul în care puneam eu presiune, acum vreau, nu se întâmplau lucruri. Acum când am deschiderea să primesc şi un “nu” şi să întreb “când ar fi bine pentru tine să faci lucrurile alea?”, lucrurile se întâmplă. Pentru că de fapt e nevoia omenească de a contribui, pe care toţi o avem, dar vrem să avem această libertate (n.r. să alegem) când să contribuim şi cum să contribuim.”



    Tot de la Octavia am aflat că prin autoempatie am putea să acceptăm “nu-urile” mai uşor: “Să îmi dau seama că e un moment greu pentru mine să primesc un “nu” şi să mă gândesc ce aş putea face ca să mă simt puţin mai bine. Adică să mă simt fizic mai bine, pentru că atunci când primesc un “nu”, mai ales de la familie, o iau direct în suflet şi mi se strânge stomacul şi zic “nu mă iubeşte”. Şi atunci îmi zic, stai că nu e vorba de dragoste aici, e foarte important pentru ea sau pentru el să facă altceva. Pot să accept asta. Şi îmi zic hai să mă uit la flori, hai să desenez ceva, hai să fac ceva care să îmi aducă puţină alinare şi puţin confort!”



    Cât despre participanţii la ateliere, Decebal Popescu ne-a spus: “Ne-ar plăcea să avem un public mai numeros şi mai bine echilibrat din punctul de vedere al genului, însă majoritatea persoanelor pe care le-am avut la atelierele noastre sunt femei care sunt preocupate de o relaţie mai bună, în principal, cu propria persoană. Însă am avut o deosebită satisfacţie să avem un public consistent de părinţi, atât mămici, cât şi tătici, părinţi de adolescenţi. Şi, ca de obicei, încercăm să asigurăm un spaţiu în care toate vocile să fie auzite. A fost o experienţă minunată când le-am alocat fiecăruia dintre participanţi două-trei minute să spună de ce a venit la acest atelier. Iar la final i-am întrebat cum a fost pentru voi să fiţi ascultaţi fără să fiţi întrerupţi timp de două sau trei minute? Iar reacţia a fost: “adică vrei să spui că acelaşi lucru ar trebui să îl facem şi noi cu copiii noştri?”



    O experienţă necesară oricui, pentru că toţi dorim să comunicăm, şi fără limită de vârstă, cu menţiunea că pentru a fi eficiente pentru copiii pre-adolescenţi, atelierele CNV ar fi indicat să fie făcute şi de părinţi şi de copii, în tandem.






  • Aurica Sviderschi din Republica Moldova

    Aurica Sviderschi din Republica Moldova

    Aurica Sviderschi din Republica Moldova, licențiată în Științele Comunicării la Universitatea Lucian Blaga” din Sibiu, voluntară pentru Centrul Cultural Arab din Sibiu



    În timpul masteratului în publicitate şi brand urmat la Sibiu, la Universitatea Lucian Blaga”, Aurica Sviderschi s-a alăturat Centrului Cultural Arab de acolo, o idee şi un proiect de suflet al colegei sale de facultate, Fawzia Rehejeh. Vorbim despre o organizatie neguvernamentala care promoveaza cunoasterea reciproca şi contribuie la îmbunătăţirea dialogului cultural dintre arabi și români. Centrul are şi o publicaţie, Arabica, o revistă digitală trimestrială editată în trei limbi: română, arabă și engleză. În plus, organizează, în format online, cursuri gratuite de limba română pentru imigranți, nivel începător și mediu. Şi desfăşoară anual Festivalul Culturii Arabe, o manifestare care include concerte de muzică orientală, expoziţii, precum şi o conferinţă academică cu tema, în 2022, “Ipostaze ale culturii arabe: moştenirea tradiţiei şi provocările modernităţii”. Ca voluntară a Centrului Cultural Arab, Aurica Sviderschi se ocupă de comunicare, promovare, design grafic şi comunicare vizuală, domenii despre care a studiat şi în care şi profesează în prezent. Lucrează ca specialistă în marketing într-o companie de tehnologie din Sibiu. Ce evenimente pregăteşte Centrul Cultural Arab din Sibiu pentru finalul anului 2022 ne spunea tânăra originară din Republica Moldova.


    Am iniţiat modulul II de cursuri de limbă română. Anul trecut am încheiat un modul cu succes de cursuri de limbă română pentru imigranţii din Sibiu, care a avut loc online, iar acum, anul acesta, pentru că am obţinut nişte fonduri de la Festivalul Culturii Arabe, organizăm cursuri de limba arabă pentru imigranţi din mai multe zone ale României. Totodată, pentru că există cerere de la imigranţii arabi din Sibiu, am organizat, şi din 5 decembrie se desfăşoară, cursul de limbă arabă pentru imigranţi şi nu doar pentru români, a fost o deschidere din partea publicului sibian să cunoască limba arabă şi cultura arabă şi ne bucură acest lucru, că există deschidere. De asemenea, vrem să marcăm într-un mod foarte interesant şi frumos Ziua Limbii Arabe care are loc în aceeaşi zi cu Ziua Migrantului, pe 18 decembrie. E o combinaţie foarte simbolică, cu multă semnificaţie şi vom organiza un eveniment la Muzeul Astra.



    La Sibiu Aurica Sviderschi s-a simţit foarte bine încă de la început, oraşul transilvănean a cucerit-o cu oamenii primitori şi cu un mix cultural foarte armonios. Mai mult, a participat la evenimente organizate de comunitatea de basarabeni din Sibiu, una destul de numeroasă şi unită, şi chiar a locuit iniţial la o familie de basarabeni.


    România pentru mine este a doua casă, este o parte din viaţa mea la care ţin şi pe care o preţuiesc, este prezentul şi viitorul meu, pentru că mă văd aici. M-am simţit bine primită, e o societate foarte deschisă aici la Sibiu, am acumulat un capital social la care ţin, care m-a ajutat să mă dezvolt, aici m-am format profesional, am descoperit Centrul Cultural Arab, care acum face parte din cine sunt eu, pentru că m-a format şi cultural, şi social, mă văd aici pe o perioadă foarte lungă. Îmi doresc să prospere acest Centru, e o iniţiativă foarte frumoasă, aduce împreună imigranţii, refugiaţii arabi şi comunitatea română, promovează cunoaşterea reciprocă şi dialogul cultural. Evident că mi-aş dori şi eu mai mlte realizări pe plan profesional, aş vrea tare mult să fiu independentă pe partea de job, în sensul că mi-ar plăcea să am propria mea afacere în marketing, comunicare şi publicitate.”



    Licenţiată în comunicare şi relaţii publice la Universitatea Lucian Blaga” din Sibiu – timp de un semestru a beneficiat şi de o bursă Erasmus în Grecia, la Salonic, la University of Macedonia, Aurica Sviderschi a urmat la Sibiu şi un masterat în publicitate şi brand. A făcut voluntariat inclusiv în Republica Moldova natală, la Avante, un Centru de Sănătate Prietenos Tinerilor, precum şi la Fondul pentru Tineri Ialoveni.


    M-am născut într-un sat de lângă Chişinău, raionul Ialoveni, se numeşte Costeşti, e al doilea sat ca mărime din Republica Moldova, m-am mutat apoi în localitatea natală a tatălui meu, Moleşti, un sat din apropiere, acolo am avut parte de o copilărie foarte frumoasă, iar pentru liceu am revenit în Costeşti şi am cunoscut profesori foarte frumoşi, care m-au format, iar unii dintre ei chiar m-au motivat să vin în România să îmi continui studiile aici. Dorul de casă e un sentiment aparte, de neînlocuit şi, cred eu, iremediabil. Nu poţi să te vindeci de dorul de casă, chiar dacă eşti acasă, pentru că dorul înseamnă mai mult, mult mai mult decât lipsa anumitor persoane sau a anumitor mâncăruri de acasă, înseamnă cred şi dor de copilărie, de o anumită atmosferă, evident că mi-e dor de familie şi preţuiesc micile şi rarele momente în care ne întâlnim şi revenim cumva la origini şi la acele momente speciale din copilărie. Mi-e dor de atmosfera de acolo şi nu ştiu cum vor evolua acolo lucrurile în viitor, nu ştim încotro duce viitorul, dar dacă aş reveni în ţară, mi-ar plăcea să mă implic acolo, să schimb ceva atât cât pot eu pe nişa mea poate de marketing, poate pe nişa socială, dar mi-aş dori, poate chiar şi de la distanţă, să contribui la dezvoltarea ţării pe palierul meu, pe pătrăţica mea.”



  • Adele Coulloudon

    Adele Coulloudon

    Adele Coulloudon este o tânără
    originară din Franța și este specialistă în animație. A absolvit Facultatea de
    Marketing și Publicitate la Lyon, acolo unde a urmat un masterat în Comunicare.
    A ajuns în România în urmă cu patru ani, pentru un internship. Am întrebat-o
    cum a ales România și ce a determinat-o să rămână aici:


    A fost o
    întâmplare, de fapt, mie mi-a plăcut dintotdeauna să călătoresc. Am făcut un
    internship în Berlin și în Praga, am călătorit mult în zona aceasta și, pentru
    ultimul internship din timpul masteratului, m-am gândit să încerc o țară despre
    care nu cunosc nimic. Așa am ajuns aici, din întâmplare. Și nu regret deloc,
    pentru că acum lucrez cu studioul unde am făcut ultimul internship. Am venit
    prima oară acum patru ani, în 2017 și nu cunoșteam nimic despre România. E, de
    fapt, adevărat, că e o imagine despre această țară nu foarte bună în Franța,
    dar eu nu prea ascult lucruri de genul acesta. Am tot fost în alte țări cu reputație
    mai puțin bună și niciodată nu am văzut ceea ce se zice. Iar acum eu fac
    publicitate de țară, am mulți prieteni care au venit la mine și toată lumea e
    foarte încântată de acest loc, fiindcă e foarte frumos, țara e incredibil de
    frumoasă și cu multă diversitate, iar oamenii sunt extraordinari și îmi place
    totul aici. Și așa am rămas.



    Adele și-a dus prietenii care au
    vizitat-o peste tot prin România, pentru a le prezenta țara de care s-a
    îndrăgostit și care i-a devenit casă, cel puțin pentru un timp:


    Am
    călătorit mult, am făcut câteva roadtrip-uri în Transilvania și a fost foarte
    frumos. Locul meu preferat din această țară e Herculane. Mi se pare că e o
    atmosferă incredibilă acolo, cu doi munți care se întâlnesc într-un râu și ești
    lângă munte, lângă râul Cerna și există și aceste băi termale, poți face o baie
    foarte caldă, apoi să mergi la râul Cerna, care e foarte rece. A doua zi te
    poți plimba pe munte și mi se pare o atmosferă ieșită din timp, care îmi place
    enorm.



    Împreună cu o echipă de animatori,
    Adele a realizat o carte de animație 2D, care a fost selectată în ediția din
    acest an a Festivalului Internațional de Film Animat Animest. Cartea se numește
    Petite Book Anime și prezintă aventurile Adelei în România:


    A fost
    proiectul internshipului meu și e despre aventurile mele în România. Am inclus
    toți oamenii cu care m-am întâlnit pe stradă, care sunt și la Obor – un loc
    care îmi place foarte mult. Am ilustrat, i-am animat și am făcut o mică ediție
    cu ei. Acum lucrăm la un alt sezon, într-un studio, cu o echipă și sper ca până
    la anul viitor să apară ediția a doua a aventurilor mele în România.



    Am întrebat-o pe Adele dacă a
    întâlnit și lucruri care nu merg bine, care ar putea fi îmbunătățite și dacă
    are sugestii sau observații de făcut:


    Da, am
    multe observații. Nu știu dacă sunt eu în măsură să dau și sfaturi legate de
    acestea, însă am observat, din păcate, situația politică legată de corupție.
    România are un potențial uriaș și nu e pus cum trebuie în valoare și așa ajungem
    și la sistemul de sănătate, care nu e ce trebuie, la drumuri, la școală. Da,
    sunt multe puncte care pot fi schimbate, dar încet-încet mi se pare că
    lucrurile se schimbă și am multă speranță.



    Adele are numai prieteni români. A
    preferat să lege relații cu localnicii, pentru a experimenta viața românească
    autentică, nu cea de străin aflat aici temporar. Am întrebat-o ce i-ar spune
    cuiva care nu știe nimic despre România și dacă are planuri pe termen lung
    legate de țara noastră:


    Asta e
    complicat. Eu nu prea îmi fac planuri pe termen lung. Voi rămâne aici câțiva
    ani și pe urmă vedem ce va face viața cu mine. Trebuie să vii să vezi cât de
    frumoasă e țara. Aici ai tot: și munte, și mare, sat, oraș mare. Ce mi-a plăcut
    mie cel mai mult? Oamenii, care mi s-au părut incredibil de primitori, mereu
    toată lumea m-a ajutat, am cunoscut oameni chiar frumoși aici. Cred că, dacă
    vrei să te întâlnești cu oameni, vii unde trebuie.




  • Pericolele lumii virtuale pentru cei mici

    Pericolele lumii virtuale pentru cei mici

    Izolarea și restricțiile impuse de
    pandemie, care au mutat cursurile de la școală în mediul online, i-au obligat
    pe copii se petreacă mai mult timp ca de obicei pe internet. Acest fapt a avut consecințele sale, unele
    dintre cele extrem de neplăcute după cum relevă un studiu recent realizat de
    organizația non-guvernamentală Salvați Copiii din România. Comparativ cu
    situația de dinaintea stării de urgență, 59 % dintre copiii români au impresia
    că petrec prea mult timp pe internet sau folosind dispozitive digitale. De
    asemenea, pentru 22 % dintre ei perioada pandemiei a însemnat o înmulțire a
    situațiilor de pe internet care i-a deranjat sau i-a făcut să creadă că n-ar fi
    trebuit să descopere conținutul respective. De asemenea, temerile părinților
    s-au accentuat, 55 % dintre ei fiind mai îngrijorați ca în trecut de faptul că
    cei mici ar putea intra în contact pe internet cu adulți care încearcă să îi
    exploateze sau să abuzeze sexual, în timp ce 48 % sunt mai preocupați de faptul
    că copiii lor ar putea fi victime ale unor mesaje nepotrivite.

    O parte dintre
    aceste concluzii au fost extrase din reclamațiile pe care organizația Salvați
    Copiii le-a primit printr-un instrument online dedicată raportăriil
    conținuturilor dăunătoare de pe internet.
    Disponibil pe siteul oradenet.ro, formularul esc_ABUZ a condus la concluziei alarmante, după cum
    aflăm de la Andreea Hurezeanu coordonatoarea programului de securitate
    online destinat minorilor și derulat de organizația Salvați Copiii.

    Pe parcursul anului 2020, au fost primite peste 1500 de sesizări. Iar
    în 72% dintre acestea se refereau la materiale care reprezentau abuz sexual
    asupra copiilor, nuditate infantilă sau copii care pozează în ipostaze
    sexualizante. La fel ca și în anii precedenți, într-o proporție covârșitoare -
    în jur de 85% – victimele au fost de genul feminin. Iar în ceea ce privește
    vârsta, în 8% din cazuri au fost înfățișați copii până în 5 ani, 76% prezintă
    copii care au între 6 și 10 ani. Categoria 11 și 14 ani a fost reprezentată de
    14% dintre raportări, iar 2% dintre cazuri se concentrau pe adolescenții între
    15 și 18 ani.



    Nu s-au monitorizat rețelele sociale
    în mod special, ci toate siteurile accesate de copii și apoi reclamate ca fiind
    prea ușor accesibile minorilor care navighează pe internet. În aceste condiții,
    cum își pot proteja părinții copii? Iată câteva recomandări ale organizației
    Salvați Copiii. Andreea Hurezeanu.

    În cele mai multe cazuri, părinții nu știu
    că există programe de control parental care-i ajută pe copii să acceseze
    conținuturi potrivite minorilor. Din cauza asta se întâmplă să fie accesibile
    tot felul de imagini și de clipuri video care nu sunt potrivite pentru copii,
    dar care totuși există pe internet. De aceea e foarte important ca utilizatorii
    adulți în momentul în care găsesc astfel de conținuturi deranjate să te
    raporteze. Mai ales în contextul în care pandemia ne-a obligat să petrecem,
    oarecum, mai mult timp navigând pe internet, durata excesivă petrecută de copii
    în mediul online reprezintă un prim risc. Pe măsură ce ei petrec mai mult timp
    pe internet se pot confrunta cu situații precum cyberbullying (hărțuirea sau
    agresivitatea pe internet), sextingul, dependența de internet, accesul la știri
    false, etc. Toate acestea reprezintă pericole la care copii pot fi expuși pe internet.
    De pildă, cyberbullyingul este extrem de frecvent prin hărțuire online,
    agresivitatea verbală, iar România se află pe unul dintre locurile fruntașe la
    cyberbullying în UE între copii.



    În afară programelor de control
    parental și a reclamațiilor post-factum, comunicarea părinți-copii și
    cultivarea încrederii celor mici în adulți constituie alte forme de reducerea a
    riscurilor ridicate de navigarea pe internet. Andreea Hurezeanu. Noi i-am sfătuit, în primul rând, pe părinți să păstreze o
    comunicare deschisă cu copiii. Acesta este principalul atu pe care părinții îl
    au în gestionarea relației pe care minorii o au cu ceea ce petrece pe internet.
    Dacă între copil și părinte este o relație deschisă și o comunicare permanentă,
    copilul va avea curaj să-i povestească mamei, tatălui sau altor persoane în
    care are încredere despre întâmplările neplăcute la care a asistat pe internet.
    Dincolo de instalarea unui program de control parental, există nevoia de a
    menține o relație deschisă părinte-copil, de a strânge informații despre
    riscurile pe internet și de a discuta cu minorii despre aceste pericole. Tot
    printr-o relație de prieteniei cu copiii, părinții îi pot ajuta să depășească
    momentele dificile și neplăcute cauzate de anumite probleme apărute online.


    Tocmai pentru a reduce numărul
    acestor probleme, Salvati Copiii a lansat campania de informare Unskippable
    Stories (Povești peste care nu putem trece). Campania prezintă o serie de
    șase clipuri audio-video ce înfățișează conversații între abuzatori și victime,
    inspirate din cazuri reale. Acestea vor fi difuzate în mediul online, pe
    diverse rețele sociale, sub forma unor mesaje scurte, care nu pot fi
    dezactivate sau ignorate, întocmai cum poveștile copiilor, victime ale
    abuzurilor pe internet, nu pot fi trecute cu vederea.



  • Tiparele comportamentale ale tinerilor din România în mediul online

    Tiparele comportamentale ale tinerilor din România în mediul online

    Internetul a adus schimbări majore la nivel societal, având un impact
    important în viețile de zi cu zi ale oamenilor, subliniază Nicoleta Corbu,
    Mădălina Boțan, Raluca Buturoiu și Alexandru Dumitrache într-un articol
    publicat în numărul din decembrie 2020 al revistei academice Romanian
    Journal of European Affairs. Analizând tiparele comportamentale ale
    tinerilor din România în mediul digital, autorii ajung la concluzia că sunt necesare
    cercetări aprofundate pentru a înțelege legătura dintre sistemele de comunicare
    digitală și comportamentele tinerilor. Interacțiunile în mediul online au
    consecințe asupra lumii reale, iar acest lucru face vitală cunoaștere acestor
    tipare comportamentele ale tinerilor.


    Textul integral al articolului poate fi accesat online la: http://rjea.ier.gov.ro/wp-content/uploads/2020/12/RJEA-vol-20-no-2_Dec-2020_articol-5.pdf


    (Ionuț-Mircea Marcu, expert Institutul European din România)

  • Cafeneaua virtuală

    Cafeneaua virtuală


    Dacă vă e dor de o ieşire la o discuţie cu prietenii, să ştiţi că nu sunteţi singurii. Dar pentru că artiştii nu se simt bine în izolare, s-a creat încă de la începutul acestei perioade de distanţare socială, o variantă de socializare online: Cafeneaua virtuală.



    Roxana Donaldson, scriitoare şi artist plastic, ne-a povestit: “Cafeneaua virtuală a pornit de la încercarea de a menţine comunicarea deschisă. Este un moment dificil, un moment al unei izolări maxime, spaţiul real s-a micşorat foarte mult, însă spaţiul virtual s-a dilatat la o viteză fantastică. Şi oferă acum posibilitatea de a păstra un pic din cum era lumea înainte. Şi eu şi prietenii mei de la Cafeneaua virtuală ne-am gândit că este momentul să umplem cumva acest timp dilatat, păstrând o comunicare prin calea momentului, prin digital. Ne-am gândit la o cafenea, pentru că suntem toţi oameni sociali, pentru că avem nevoie de conversaţie, pentru că se merge la cafenea şi pentru a schimba idei. Există o tradiţie veche a cafenelei artistice, a schimbului de idei, a comunicării intelectuale. Şi cred că noi încercăm să facem asta.”



    La cafenea poate veni oricine este interesat, ne-a mai spus Roxana Donaldson şi a detaliat: “Venim fiecare din altă zonă: din arte vizuale, din literatură, din business, din freelancing, din marketing şi PR, avem în cafenea oameni foarte diverşi, pe care îi uneşte pe de-o parte dorinţa de comunicare şi pe de altă parte dorinţa de a ţine lucrurile în picioare. Fiecare în fiecare ediţie vorbeşte despre acele lucruri care îl pasionează. Propune teme de discuţie, aduce un invitat, lansează întrebări. Cafenelele noastre sunt deschise oricui doreşte să participe la eveniment, sunt libere, fără taxă, pot fi urmărite pe paginile noastre de facebook, oamenii se pot loga prin intermediul unei aplicaţii de social media, pot asculta, pot pune întrebări, putem să comunicăm, să respirăm un pic liber.”



    Apoi, Roxana ne-a vorbit despre începuturi: “În prima temă, am discutat un pic despre limitele digitalului, despre teleşcoală, despre telemuncă, pentru că această primă temă a intervenit chiar la începutul perioadei de izolare. Aşa că aceste cafenele virtuale au debutat cu întrebări şi răspunsuri referitoare la cum facem faţă fiecare dintre noi şi cum ni se pare digitalul la o primă degustare, în condiţiile în care digitalul a devenit singura modalitate de comunicare.


    Este o soluţie de avarie, este imperfectă, ne permite să continuăm într-un fel, să nu ne oprim cu totul, dar cred că digitalul, cel puţin în acest moment, şi-a dezvăluit şi limitele. Am înţeles că putem face lucruri în digital, dar că ele vor fi fundamental diferite decât ce înseamnă realitate şi că pentru a putea funcţiona a la long în digital, va trebui cumva să găsim modalităţi superioare de a-l utiliza. Cred că atâta vreme cât digitalul rămâne o soluţie de avarie, el nu se va dezvolta la potenţialul maxim. Partea pozitivă este că am învăţat cu această ocazie că se poate şi aşa.”



    Deşi este limpede că ne-a surprins această mutare a vieţii în online, alternativa unei întâlniri la “cafeneaua virtuală” le-a plăcut participanţilor, după cum ne-a mai spus Roxana Donaldson: “Da, ne-a plăcut. Am mai avut după aceea o întâlnire în care l-am invitat pe Axel Mustaş (cu numele real de Axel Mustață, actor român, Președinte Fundația Ileana Mustatza Membru Compania Passe-Partout Dan Puric și membru fondator trupa Improvisneyland), actor la Teatrul Naţional şi liderul unei trupe de improvizaţie, care ne-a vorbit despre ce înseamnă să fii actor şi să nu mai poţi juca în acest moment.


    A fost foarte interesant, pentru că am făcut inclusiv un exerciţiu de improvizaţie online şi a mers, a fost frumos şi ne-a oferit posibilitatea să ne punem problemele lui. În general, atunci când traversăm perioade de criză, fiecare din noi se gândeşte la cum îl afectează pe el. Atunci când ai posibilitatea să vezi lucrurirle puţin şi din alt punct de vedere, apreciezi mai real ce se întâmplă şi cât de profunde sunt modificările astea în toate direcţiile sociale.”



    O altă temă a fost “Perfect starngers” Izolați între real și digital, perfect strangers branșați în sinapse virtuale, încercând să rezistăm. O discuție despre artă, proiecte, corona, arhive, fotografie și amintiri. Invitată la acel moment a fost Cristina Irian, preşedinte al Asociaţiei Omnia Photo, care ne-a povestit: “Sunt un invitat al acestei cafenele şi rolul meu iniţial a fost acela de a povesti câteva lucruri despre ceea ce noi reuşim să facem cu asociaţia noastră şi cu arhivele de fotografie. Chiar numele asociaţiei noastre, povesteam cu colegele de la Cafenea, provine de la numele a două studiouri foto care au funcţionat în perioada interbelică în România.


    Eu şi colegul meu de la Craiova, Dorin Delureanu, am găsit, fiecare pe cont propriu, o serie de fotografii vechi, de prin anii 30-40. El a găsit Photo Omnia Craiova, eu am găsit Photo Omnia Bucureşti şi am început să ne punem întrebări despre aceste studiouri mai puţin cunoscute. De aici a venit şi ideea acestei asociaţii, prin intermediul căreia să recuperăm arhive, fotografii, colecţii de fotografie private, mai puţin cunoscute oamenilor.”



    Cafeneaua virtuală îşi propune să se reunească o dată pe săptămână, iar participanţii îşi propun să rămână conectaţi şi după ce nu va mai trebui să stăm acasă. Aşa că nu ne rămâne decât să vă lansăm o invitaţie să vă aăturaţi proiectului, pe pagina Cafeneaua Virtuală Brand Trainers


  • Statele UE se angajează să facă mai mult împreună în domeniul digital

    Statele UE se angajează să facă mai mult împreună în domeniul digital

    După ce ediția de anul trecut a Zilei Digitale, care a fost organizată la Roma, a declanșat acțiuni reușite de cooperare în domenii precum calculul de înaltă performanță, mobilitatea conectată și digitalizarea industriei, Comisia a repetat initiativa în 2018 pentru a încuraja sporirea cooperării cu privire la aspectele digitale. În ultimul an, s-au realizat progrese majore în ceea ce privește piața unică digitală. Eliminarea tarifelor de roaming și portabilitatea conținutului online fac de acum parte din viața cetățenilor europeni. Norme mai stricte privind protecția datelor cu caracter personal și primele norme la nivelul UE privind securitatea cibernetică vor deveni realitate în luna mai. Europa ar trebui să avanseze și, pe baza pieței unice digitale, să sporească investițiile și să promoveze cooperarea într-o serie de domenii-cheie, precum inteligența artificială, tehnologia blockchain sau serviciile medicale.





    Comisarul European responsabil pentrupentru economia şi societatea digitale, Mariya Gabriel, a oferit mai multe amănunte despre aceste eveniment: Ziua Digitală e un eveniment unic, care înlesneşte colaborarea dintre Comisia Europeană, statele membre şi toate părţile implicate pentru a putea face faţă provocărilor generate de dezvoltarea digitală astfel încât toate companiile şi toţi cetăţenii europeni să beneficieze de aceasta. Nu mai e un secret pentru nimeni că amploarea şi viteza cu care se schimbă societatea şi economia noastră graţie digitalizării sunt fără precedent. Un exemplu în acest sens îl reprezintă adoptarea de noi tehnologii precum inteligenţa artificială, blockchain şi noile paradigme din domeniile de calcul şi de comunicare care vor atinge toate domeniile industriei mondiale. Sper ca această Zi Digitală din 2018 să ne ajute sa progresăm toţi spre un ţel comun: transformarea digitală a societăţii şi economiei noastre să fie pusă în slujba intereselor concetăţenilor noştri şi a companiilor noastre astfel încât să putem asigura un viitor prosper şi durabil pentru toţi.





    Discuțiile de la Bruxelles s-au concentrat pe modul în care evoluțiile tehnologice vor modela viitorul Europei. S-a stabilit că inteligența artificială poate aduce beneficii importante societății și economiei europene, cum ar fi servicii medicale mai bune, transporturi mai sigure și un sector industrial mai competitiv. Pentru a putea profita pe deplin de oportunitățile oferite de inteligența artificială, țările europene trebuie să colaboreze, inclusiv în ceea ce privește utilizarea celor mai înalte standarde de protecție a datelor. În cadrul discuțiilor a fost abordată și tehnologiablockchain, utilizată pentru a data documente digitale astfel încât să nu fie posibilă alterarea acestora. Comisia Europeană va investi aproximativ 300 de milioane EUR în proiecte care vizează sprijinirea utilizării acestei tehnologii. În ceea ce privește sănătatea, cetățenii ar trebui să aibă un rol activ în tratamentul lor personalizat. Astfel, urmează să fie creată o conexiune de acces între bazele de date genomice existente și viitoare din întreaga UE, ceea ce va facilita progresele cercetării în domenii precum bolile rare, cancerul, afecțiunile creierului și altele.



  • Gala Stagiarilor şi bursierilor Europe Direct Bucureşti

    Gala Stagiarilor şi bursierilor Europe Direct Bucureşti

    Centrul de informare
    Europe Direct Bucuresti, găzduit de Institutul European din România, oferă
    studenţilor şi masteranzilor de la universităţile din Bucureşti posibilitatea
    de a efectua specializări în afaceri europene. Recent, a avut loc la Bucureşti
    cea de-a doua ediţie a Galei Stagiarilor şi Bursierilor; 20 de tineri
    studenţi sau absolvenţi de studii superioare au fost beneficiarii burselor
    social-media. Durata acestei burse este de o lună, cu posibilitatea prelungirii
    până la 3 luni, cu acordul părţilor, în funcţie de activităţile Centrului,
    disponibilitatea bursierului şi dorinţa de implicare. Aflăm mai multe despre
    acest proiect de la Diana Filip, coordonatorul Centrului Europe Direct
    Bucureşti: Este un program pe care l-am
    fundamentat la începutul anului 2014. Primele burse s-au alocat în 2014 şi
    ne-am gândit ca stagiarii care muncesc în cadrul Institutului European,
    respectiv Centrul Europe Direct, să fie stimulaţi şi premiaţi pentru munca lor
    având în vedere că muncesc cot la cot cu noi într-un program de 3-6 ore
    pe zi. Noi facem o selecţie, o dată sau
    de două ori pe an, în funcţie de necesitate şi în funcţie de numărul de
    aplicaţii pe care îl avem. Numărul de locuri este alocat câte două pe fiecare
    lună, respectiv am avut 20 de locuri anul acesta şi anul trecut, în 2015, iar
    în 2014 ceva mai puţine pentru că programul a început mai târziu. Apelul se
    lansează online, pe website-ul nostru. Este o oportunitate europeană pe care o
    diseminăm şi pe canalele de comunicare socială, respectiv facebook şi twiter.
    Aplicaţiile se transmit pe e-mail şi trebuie să contină un CV, un formular pe
    care îl punem noi la dispoziţie şi care trebuie să fie completat cu detalii
    care ne interesează. De asemenea, mai trebuie şi o lucrare creativă pe tematică
    europeană axată pe priorităţile europene ale anului respectiv. Recent, tocmai
    am încheiat apelul pentru bursierii anului 2016.


    Mădălin Blidaru studiază la Facultatea de
    Ştiinţe Politice ( SNSPA) şi a fost stagiar la Centrul Europe Direct în iunie
    anul trecut. Iată ce ne-a declarat: Am avut ocazia să
    fiu la curent cu tot ce înseamană Europa, să văd ce activităţi derulează
    Parlamentul European şi cum se transmit în România, să văd ce activităţi
    desfăşoară Comisia Europeană, incluzând aici oportunităţi de finanţare, care
    sunt promovate în rândul cetăţenilor, oportunităţi pentru tineri, burse,
    programe de studiu şi alte noutăţi din
    UE. Acest stagiu a fost unul de comunicare. A fost un stagiu interesant pentru că ştim cât de util e ca informaţia să
    ajungă la cetăţeni, la tineri şi la mai puţin tineri. În perioada în care am
    fost acolo am interacţionat cu persoanele venite să afle informaţii referitoare
    la diferite subiecte care erau pe agenda europeană. La facultate sunt
    specialist în mare parte pe studii europene, deci acest stagiu m-a ajuntat
    să-mi organizez cunoştinţele. M-a ajutat şi la examene.


    Tot la Facultatea de Ştiinte Politice a studiat şi Ioana Vorochevici. În
    prezent este doctorand: Am fost la Centrul de Informare
    Europe Direct în stagiu anul trecut pentru o lună. A fost un stagiu extrem de
    interesant şi de util nu numai din punct de vedere al elementelor tehnice
    învăţate acolo în materie de social media, ci şi din punct de vedere al noilor
    perspective pe care le-am întilnit datorită evenimentelor la care am
    participat. Sunt foarte recunoscătoare pentru oportunitatea pe care am avut-o
    şi sper să continuăm colaborarea aşa ca multiplicator de informaţii, aşa cum
    suntem numiţi de coordonatoarea centrului.


    Marina Penciu este doctorand în
    cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, iar în primăvara
    anului trecut a avut oportunitatea de a
    urma un stagiu la Institutul European din România: A fost una dintre cele mai
    productive participări ale mele în afara facultăţii, mai ales prin prisma
    faptului că eu am aderat destul de mult la misiunea centrului. Mi se pare
    foarte importantă comunicarea către cetăţeni şi nu doar în sens generic şi
    declarativ, ci comunicarea punctuală, concretă, pe înţelesul cetăţeanului. Am
    încercat să transformăm mesajele generale ale UE în mesaje punctuale, clare,
    concise prin care cetăţenii să înţeleagă mai bine Europa. Eu cred că oamenii
    trebuie să înţeleagă care este scopul şi care sunt pârghiile pe care le pot
    accesa, ca cetăţeni ai Uniunii, mai ales într-un context ca acesta mai sensibil
    de criză. Trebuie să conştientizăm că, până la urmă, proiectul european este în
    avantajul tuturor. Acum la doctorat mă specializez tot pe tematica
    organizaţiilor internaţionale, nu pe Uniunea Europeană, ci pe NATO. Insă cred
    că a lucra într-o organizaţie internaţională, aşa cum este Uniunea Europeană,
    este unul dintre joburile momentului. Cred că acest tip de job este cel mai
    potrivit pentru felul nostru de a fi şi pentru planurile pe care generaţia
    noastră le are.


    Reţeaua Europe Direct reprezintă unul
    dintre principalele instrumente folosite de Comisia Europeană pentru informarea
    cetăţenilor şi comunicarea cu aceştia la nivel local. Ioana Marchiş -
    coordonatorul Reţelei Europe Direct România -, îndeamnă studenţii să se înscrie
    şi la bursele din cadrul Reprezentanţei Comisiei Europene în România: Comisia Europeană are foarte
    multe programe pe care le derulează fie în parteneriat, fie prin instituţiile
    abilitate ale statului membru. Acest proiect care se cheamă Europe Direct se
    derulează în toate stateme membre. Practic, sunt 550 de astfel de centre, cum
    este Europe Direct Bucuresti, în toată Europa. In România sunt 31 de centre. Cu
    această ocazie, îi invit pe cei care deja sunt stagiari, au fost stagiarii
    vostri să aplice şi la noi, în cadrul Reprezentanţei pentru un stagiu. Avem
    această oportunitate deschisă până în luna iunie-iulie pentru a aplica şi sper
    cât mai mulţi dintre voi să fiţi pasionaţi şi implicaţi pe ceea ce înseamnă
    comunicare, pentru că stagiul vostru a fost pe comunicare. Noi, în acest moment,
    în cadrul Comisiei Europene, începem să lucrăm la nişte termeni de referinţă,
    adică la ceea ce ne dorim să se întâmple cu aceste centre în următorul ciclu de
    finanţare.


    O parte dintre cei care au urmat aceste cursuri de comunicare europeană au
    reuşit deja să se angajeze în domeniu. Ei sunt comunicatori în domeniul
    politicilor europene pentru România.