Radio România Internațional

Tag: comunist

  • Exorcizarea crimelor trecutului comunist

    Exorcizarea crimelor trecutului comunist

    Fostul
    comandant al coloniei de muncă forţată de la Periprava, octogenarul Ion Ficior, a fost condamnat, miercuri, la 20 de ani de
    închisoare. Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti l-au găsit vinovat pentru
    crime împotriva umanităţii.

    În cei cinci ani în care a condus colonia, între
    1958 şi 1963, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv,
    inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici, care a provocat moartea
    a cel puţin 103 persoane. Potrivit rechizitorului, prizonierii de la Periprava
    nu beneficiau de asistenţă medicală şi medicamente, erau lipsiţi de hrană şi
    încălzire şi erau supuşi la numeroase pedepse, fiind torturaţi fizic şi psihic.

    Procurorii mai arată că regimul impus în colonie, în perioada în care aceasta
    era condusă de Ficior, nu asigura sub nicio formă condiţiile minime de
    supravieţuire pe termen lung pentru oameni ale căror sentinţe de detenţie
    depăşeau zece ani.

    Acum, pe lângă condamnarea la 20 de ani de închisoare,
    instanţa a mai dispus degradarea militară a fostului comandant de lagăr, care a
    încasat zeci de ani o pensie generoasă, de colonel, şi obligarea lui la plata,
    în solidar cu statul român, a sumei totale de 310.000 euro daune morale către
    opt părţi civile din dosar – foşti deţinuţi ori descendenţi ai acestora.

    Ficior
    e al doilea, dintr-un lot de cîteva zeci de torţionari comunişti aflaţi, încă,
    în viaţă şi identificaţi de anchetatori, pe care Justiţia îl trimite după
    gratii. Luna trecută, într-o răsunătoare premieră judiciară, fostul comandant
    al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu, a fost
    condamnat definitiv, de instanţa supremă, la 20 de ani de închisoare, tot
    pentru infracţiuni împotriva umanităţii, în urma abuzurilor criminale comise în
    urmă cu peste 50 de ani.

    Emblematic,
    procesul Vişinescu a adus la bară, ca martori ai acuzării, o mână de foşti
    deţinuţi politici, supravieţuitori ai ororilor concentraţionare, emaciaţi de
    anii de detenţie, de boli şi de traume, iar în boxa acuzaţilor un nonagenar
    încă în putere, care încerca să-şi cultive pe ziarişti talentul de o viaţă,
    acela de a da cu pumnul.

    Condamnarea unor asemenea personaje, pe care presa nu
    ezită să le numească strigoi ai comunismului, are o valoare reparatorie mai
    curând în plan moral. Potrivit istoricilor, între 1944 şi 1989, dictatura
    comunistă, instalată de armata sovietică de ocupaţie şi perpetuată prin
    abuzurile sângeroase poliţii politice, Securitatea, a trimis în închisoare
    peste şase sute de mii de români – studenţi sau ţărani, preoţi ortodocşi ori
    greco-catolici, politicieni democraţi sau naţionalişti, industriaşi sau ofiţeri
    regalişti.

    Pentru toate aceste victime, dreptatea vine prea târziu. Dar, pentru
    societatea românească de azi, condamnarea crimelor comunismului rămâne o
    datorie elementară.

  • Jurnal românesc – 30.03.2016

    Jurnal românesc – 30.03.2016

    România a înregistrat anumite progrese în lupta împotriva corupţiei, însă trebuie să ia în continuare măsuri în domenii prioritare ale vieţii sociale, precum sănătatea, educaţia sau agricultura. Sunt câteva din datele ce apar în Raportul de Competitivitate elaborat de Camera Comerţ Româno-Americană şi dat publicităţii marţi, la cinci ani de la ultima evaluare de acest fel. Documentul este un barometru pentru guvernanţi, care pot lua în calcul recomandările experţilor americani. Printre indicatorii care au înregistrat o evoluţie pozitivă faţă de ediţia din 2011 a raportului se numără lupta împotriva corupţiei, gradul de conectare la Internet şi ponderea angajaţilor din tehnologia înaltă şi medie. Pe de altă parte, raportul identifică şapte domenii prioritare care necesită o intervenţie imediată: evoluţia demografică şi sănătatea, infrastructura, exodul de inteligenţă, cercetarea, dezvoltarea şi inovarea, agricultura, educaţia şi coerenţa politicilor publice.



    Comisia Europeană a adoptat, marţi, Programul Operaţional ”Iniţiativa pentru IMM-uri” 2014-2020, pentru îmbunătăţirea accesului la finanţare a întreprinderilor mici şi mijlocii din România. Valoarea investiţiei oferite prin Fondul European de Dezvoltare Regională, sub formă de garanţii, este de aşteptat să crească de patru ori, până la 400 de milioane de euro sau chiar mai mult, datorită efectului de pârghie al investiţiilor private în credite pentru IMM-uri, afirmă comisarul european, Corina Creţu. Pentru o mare parte a IMM-urilor din România, accesul la finanţare reprezintă cea mai mare preocupare a antreprenorilor. O evaluare recentă realizată pentru România estimează deficitul de finanţare externă pentru IMM-uri la aproximativ 3,4 miliarde de euro până în 2020, acoperind nevoia de diferite tipuri de instrumente financiare (garanţii, împrumuturi cu risc împărţit, micro-creditare, investiţii de capital). România va primi 23 de miliarde de euro din totalul fondurilor politicii de coeziune din perioada 2014-2020.



    Senatul a adoptat tacit, marţi, propunerea legislativă pentru interzicerea organizaţiilor politice cu caracter comunist. Potrivit propunerii legislative, constituirea unei organizaţii politice cu regim comunist se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar aderarea la o asemenea organizaţie politică se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 ani. De asemenea, sprijinirea sub orice formă a unei asemenea organizaţii politice se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 4 ani.



    Plenul Senatului a adoptat, marţi, cu 97 de voturi ”pentru”, o abţinere şi 4 voturi împotrivă, propunerea legislativă semnată de doi senatori şi un deputat PNL, care prevede mărirea concediului paternal la 15 zile lucrătoare. În prezent, taţii au dreptul la 5 zile de concediu paternal. Potrivit propunerii legislative, dacă tatăl a obţinut atestatul de absolvire a cursului de puericultură, durata concediului paternal se majorează la 15 zile lucrătoare.



    Un sondaj realizat de CURS (Centrul de Sociologie Urbană şi Regională) la comanda SAR (Societatea Academică din România) în perioada 9 — 18 martie 2016 arată că preşedintele Klaus Iohannis şi PNL, partidul său de provenienţă, sunt în pierdere de popularitate în Bucureşti. Astfel, doar 27,5 la sută dintre bucureşteni aprobă felul în care preşedintele Iohannis conduce ţara, iar 38 la sută sunt critici. 31 la sută spun că nu şi-au format o părere. Doar 12 procente cred că după ultimele alegeri prezidenţiale în România a scăzut corupţia, faţă de 43 la sută care cred că a crescut şi 41 la sută care spun că a rămas la fel. În acelaşi sondaj, PNL are doar 26 procente din voturile bucureştenilor.



    Începând din luna iunie, persoanele fizice vor putea achita taxele şi impozitele cu ajutorul cardului bancar – a anunţat ministrul Finanţelor Publice, Anca Dragu, în plenul Camerei Deputaţilor. Potrivit acesteia, în acest moment, ministerul evaluează mai multe soluţii, printre care se află şi înrolarea ANAF în platforma ghişeul.ro. De asemenea, acesta analizează gradul de compatibilitate tehnică şi costurile aferente.

  • Torţionar comunist, condamnat în România

    Torţionar comunist, condamnat în România

    La mai bine de un sfert de secol de la căderea comunismului, în
    România, fostul comandant al închisorii de la Râmnicu Sărat în perioada
    1956-1963, Alexandru Vişinescu (90 de ani) a fost
    condamnat definitiv la 20 de ani de închisoare cu executare pentru infracţiuni
    contra umanităţii.

    Este prima soluţie de acest fel pronunţată de instanţele româneşti
    care vizează fapte petrecute în perioada comunistă. Judecătorii au mai decis degradarea militară a lui Alexandru Vişinescu
    şi interzicerea unor drepturi pentru o perioadă de cinci ani. În plus, el va
    avea de plătit despăgubiri de 300.000 euro unor urmaşi ai deţinuţilor închişi la
    Râmnicu Sărat. Procurorii susţin că Alexandru Vişinescu, în calitate de
    comandant al Penitenciarului,i-a supus pe deţinuţii politici la rele
    tratamente, bătăi şi alte violenţe, i-a lipsit de hrană, medicamente şi
    asistenţă medicală.

    Zeci de supravieţuitori şi rude ai deţinuţilor politici au
    depus mărturii în instanţă împotriva sa. Regimul
    impus nu asigura condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung, având în
    vedere că de cele mai multe ori sentinţele se întindeau pe o perioadă care
    depăşea 10 ani. Decesul deţinuţilor survenea, astfel, unui proces lent, prin
    care aceştia erau torturaţi fizic şi psihic. Din documentele studiate de anchetatori au fost
    identificaţi 138 de deţinuţi care au trecut prin Penitenciarul Râmnicu Sărat în
    mandatul lui Vişinescu, iar printre victimele sale se numără oameni politici importanţi precum
    Corneliu Coposu, Ion Diaconescu şi Ion Mihalache.La pronunţarea sentinţei,
    judecătorul Valentin Şelaru a enumerat unele din
    argumentele acuzării: În sarcina inculpatului Vişinescu Alexandru
    s-a reţinut că în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat a
    supus din motive politice colectivitatea deţinuţilor la tratamente neomenoase,
    tortură fizică şi psihică şi exterminare.

    Dacă Valentin Şelaru şi
    colegul său Iulian Dragomir au stabilit că torţionarul poate fi condamnat, cel
    de-al treilea judecător din complet a avut o opinie separată, în sensul admiterii apelului declarat de Alexandru
    Vişinescu şi încetării procesului penal în cazul acestuia, ca urmare a
    prescrierii faptelor. Francisca Vasile: Termenul de prescripţie de 22 de ani şi şase luni a curs de la 1
    ianuarie 1990 şi s-a împlinit în iulie 2012, cu peste un an înainte de
    sesizarea organului judiciar de către Institutul de Investigare a Crimelor
    Comunismului. Lipsa de reacţie a autorităţilor a determinat împlinirea
    termenului de prescripţie cu consecinţa înlăturării răspunderii penale.

    În timpul
    procesului, torţionarul s-a apărat spunând că a executat ordinele superiorilor, iar
    deţinuţii au murit din cauza vâstei. Alături de el, istoricii au identificat alte 35 de persoane ale căror
    nume se leagă de moartea a zeci de deţinuţi politici.

  • Alegeri legislative în Rep. Moldova

    Alegeri legislative în Rep. Moldova

    Alegeri cruciale duminică în Republica Moldova, importante pentru continuarea parcusului european al fostei republici sovietice, majoritar românofone. Cel mai recent sondaj de opinie îi dă pe comunişti pe primul loc în preferinţele electoratului, cu 19,6% din sufragii, ei fiind urmaţi de liberal-democraţi (PLDM) cu 17,2% din voturi, democraţi (PDM), cu 14,2%, Partidul Patria, cu 8,7% şi Partidul Liberal, cu 8,5%.



    Rezultatul se anunţă strâns, dar liderul comuniştilor, Vladimir Voronin, preşedinte al Republicii Moldova între 2001 şi 2009, a anunţat, deja, că în cazul victoriei în alegerile parlamentare, Partidul Comunist nu va denunţa Acordul de asociere la UE, semnat în iunie de Chişinău şi Bruxelles. Aceasta, după ce în urmă cu o lună declara într-o emisiune televizată că Republica Moldova a semnat documentul fără să se consulte cu Rusia şi că acest acord ar trebui denunţat.



    Radio Chişinău transmite că situaţia este tot mai tensionată în utimele zile de campanie, mai ales după ce forţele speciale au descoperit că membri ai unei grupări extremiste pregăteau proteste şi atacuri violente după alegerile din 30 noiembrie. Poliţiştii şi procurorii au efectuat percheziţii în mai multe oraşe, unde au descoperit arme şi muniţii, sume importante de bani, precum şi planurile clădirilor unor instituţii de stat care ar fi urmat să fie atacate. Inspectoratul general de poliţie şi procuratura generală au anunţat că organizaţia Antifa, considerată de autorităţi una criminală, a început pregătirile pentru subminarea ordinii de drept în Republica Moldova încă din primăvara acestui an.



    La Bucureşti, rezultatul alegerilor din Republica Moldova este aşteptat cu interes. Guvernul a anunţat că va deconta o călătorie CFR dus-întors pentru elevii şi studenţii din Republica Moldova care doresc să participe la scrutin. Banii urmează să fie asiguraţi din bugetul Ministerului Transporturilor şi vor fi folosiţi pentru deplasări către localităţile de pe teritoriul României în care se organizează secţii de votare.



    Noul ministru român al afacerilor externe, Bogdan Aurescu, va merge a doua zi după alegeri la Chişinău. Vizita este precedată de cea a preşedintelui ales al României, Klaus Iohannis, care, cu două zile înainte de alegerile parlamentare din Republica Moldova, va avea discuţii oficiale cu preşedintele Partidului Liberal Democrat din Republica Moldova, Vlad Filat, şi o întâlnire neoficială cu preşedintele acestui stat, Nicolae Timofti.



    Înaintea călătoriei de la Chişinău, într-o postare pe Facebook, Klaus Iohannis sugerează că este nevoie de o opţiune fermă a cetăţenilor Republicii Moldova pentru susţinerea formaţiunilor democratice, europene. Mai mult, spune el, toate forţele care cred şi susţin un viitor european pentru Republica Moldova ar trebui să acţioneze în comun pentru acest obiectiv.

  • Vânzarea oamenilor în România comunistă (reluare)

    Vânzarea oamenilor în România comunistă (reluare)

    Cu o economie ruinată de război, de plata despăgubirilor către URSS şi a jafului sistematic, statul comunist asigura cu greutate standardul minim de viaţă. Inventivitatea Securităţii, braţul armat al poliţiei politice care şi-a arogat şi funcţii economice, în procurarea de valută a devenit nelimitată. Iar unul dintre modul prin care valuta a fost procurată a fost vânzarea de oameni, a celor care doreau să părăsească România, mai ales a membrilor minorităţilor evreieşti şi germană. Dar în anii 1970-1980, vânzarea de oameni a devenit o condiţie importantă a fugii din România şi chiar şi etnicii români au putut fi cumpăraţi de rudele lor.



    Germina Nagâţ este cercetător la Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii şi ea ne spune cum a început povestea celor care au fost vânduţi de autorităţile comuniste.



    ”Unul dintre dosare, dosarul de la Serviciul de Informaţii Externe nr. 2871, consemnează un episod de la care cred că putem porni în încercarea de a înţelege cum a început totul. În mai 1958, rezidenţa română a Securităţii din Londra a trimis la Bucureşti informaţia că s-a perfectat închirierea unui avion pentru transportul a 11 porci mari, rasa Landrace achiziţionaţi prin intermediul unui comerciant britanic pe nume Henry Jakober, nume conspirativ Kraus. Îl putem considera personajul central în iniţierea şi extinderea combinaţiei operative, acesta era numele, prin care Securitatea a extirpat din corpul naţiunii române sute de mii de oameni, majoritatea aparţinând comunităţilor evreieşti şi germane. Născut în 1900 în Moravia pe teritoriul fostului Imperiu habsburgic, şi emigrat în Anglia în anii 1930, om de afaceri de succes, bun cunoscător al României înaintea războiului mondial, Jakober era în 1958 director al firmei Oil Cakes & Doyle Seeds cu sediul la Londra. Avea relaţii comerciale foarte solide cu Ministerul Agriculturii, cu Ministerul Comerţului şi numeroase întreprinderi din Republica Populară Română. Vorbea ezitant, dar înţelegea bine limba română. În discuţiile libere cu partenerii de la Bucureşti, cei mai mulţi ofiţeri de securitate sub acoperire, se declara antimonarhist şi mare admirator al evoluţiilor politice din România. Pentru început, dl. Jakober s-a angajat faţă de români să procure nu doar animale vii, ci şi material genetic din Danemarca şi în mai 1958 se face o primă achiziţie de porci Landrace sub acoperire.”



    Drumul de la achiziţionarea de animale la aceea de oameni a fost repede parcurs, inventivitatea omului de afaceri mergând mână în mână cu cea a Securităţii: ”La un an după această primă tranzacţie reuşită, în mai 1959, într-un raport al Direcţiei I se menţionează că deputatul englez John Platz a intervenit pe lângă autorităţile române să permită plecarea din ţară a unei familii de evrei. Iniţial, lui Jakober, care susţinea că vorbeşte în numele deputatului englez, i s-a răspuns că acea problemă nu era de competenţa Ministerului Comerţului, dar se vor transmite numele persoanelor care interesează. În septembrie 1959, Beri Bernard (Marcu), cetăţean român, trimite Ministerului de Interne un memoriu în care cere eliberarea din închisoare a tatălui său, condamnat în 1954 la muncă silnică pentru trafic de valută. În memoriu, dl. Bernard se oferă să plătească statului român 10.000 de dolari despăgubiri şi precizează că banii provin de la rudele din străinătate care doresc nu doar scoaterea persoanei din închisoare, ci şi acordarea de viză pentru a emigra în Israel. Propunerea lui Bernard a fost acceptată, s-a indicat banca, urmând ca destinatarul să ridice contravaloarea în lei. Aceasta pare să fie prima viză eliberată contra cost, cu aprobare la nivel foarte înalt şi care, amănunt esenţial după părerea mea, nu a vizat doar eliberarea paşaportului, ci şi eliberarea din închisoare.”



    Potenţialul afacerii era mare, iar regimul de la Bucureşti nu a dorit să lase să-i scape o asemenea oportunitate. Germina Nagâţ: ”După ce a tranzacţionat cu succes alte importuri de porci, găini, bovine şi alte mărfuri, în aprilie 1960 Securitatea notează despre dl. Jakober că în urma discuţiilor purtate la Londra s-au stabilit următoarele: la sosirea primului transport de vite sau de oi în ţară, să i se acorde viza de ieşire lui Menţer Marcu, tatăl lui Beri, deoarece Jakober nu va primi niciun ban până la plecarea lui Menţer. Urma să li se dea drumul rudelor lui Beri Marcu după sosirea oilor Corriedale, iar Beri urma să fie eliberat după primirea taurilor Zebu. Documentele din care am citat surprind momentul în care a început, ca între adevăraţi oameni de afaceri, tocmeala pe cap de om, simultan cu tocmeala pe cap de vită. Tratativele comerciale pentru vite, oi şi porci s-au purtat la început la un loc cu cele de eliiberarea de oameni şi sunt consemnate în aceleaşi documente. După animale, în care au intrat şi căţei din rasa Collie, Securitatea i-a cerut lui Jakober furaje, instalaţii de muls, maşini pentru fabricarea de medicamente şi altele. În noiembrie 1961, regula de bază era că de preferinţă combinaţiile se efectuau contra numerar. Interesate de mărfuri speciale şi în egală măsură de bani, autorităţile române au dat fără ezitare vizele cerute pentru, citez, restabilirea relaţiilor normale cu Jakober, cât şi pentru eventuale noi combinaţii.”



    Cu toate că la un moment dat puterea de la Bucureşti a încercat să iasă din acea afacere, ea era mult prea tentantă pentru a fi oprită. 11000 mărci germane devenise tariful în anii 1980 pentru un etnic german cu studii superioare care dorea să plece în RFG. O sumă totală din plecarea tuturor celor care şi-au plătit vizele este încă greu de estimat. Numai în privinţa saşilor, cifrele variază între 250.000 şi 400.000 de persoane.

  • Vânzarea oamenilor în România comunistă

    Vânzarea oamenilor în România comunistă

    Cu o economie ruinată de război, de plata despăgubirilor către URSS şi a jafului sistematic, statul comunist asigura cu greutate standardul minim de viaţă. Inventivitatea Securităţii, braţul armat al poliţiei politice care şi-a arogat şi funcţii economice, în procurarea de valută a devenit nelimitată. Iar unul dintre modul prin care valuta a fost procurată a fost vânzarea de oameni, a celor care doreau să părăsească România, mai ales a membrilor minorităţilor evreieşti şi germană. Dar în anii 1970-1980, vânzarea de oameni a devenit o condiţie importantă a fugii din România şi chiar şi etnicii români au putut fi cumpăraţi de rudele lor.



    Germina Nagâţ este cercetător la Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii şi ea ne spune cum a început povestea celor care au fost vânduţi de autorităţile comuniste.



    ”Unul dintre dosare, dosarul de la Serviciul de Informaţii Externe nr. 2871, consemnează un episod de la care cred că putem porni în încercarea de a înţelege cum a început totul. În mai 1958, rezidenţa română a Securităţii din Londra a trimis la Bucureşti informaţia că s-a perfectat închirierea unui avion pentru transportul a 11 porci mari, rasa Landrace achiziţionaţi prin intermediul unui comerciant britanic pe nume Henry Jakober, nume conspirativ Kraus. Îl putem considera personajul central în iniţierea şi extinderea combinaţiei operative, acesta era numele, prin care Securitatea a extirpat din corpul naţiunii române sute de mii de oameni, majoritatea aparţinând comunităţilor evreieşti şi germane. Născut în 1900 în Moravia pe teritoriul fostului Imperiu habsburgic, şi emigrat în Anglia în anii 1930, om de afaceri de succes, bun cunoscător al României înaintea războiului mondial, Jakober era în 1958 director al firmei Oil Cakes & Doyle Seeds cu sediul la Londra. Avea relaţii comerciale foarte solide cu Ministerul Agriculturii, cu Ministerul Comerţului şi numeroase întreprinderi din Republica Populară Română. Vorbea ezitant, dar înţelegea bine limba română. În discuţiile libere cu partenerii de la Bucureşti, cei mai mulţi ofiţeri de securitate sub acoperire, se declara antimonarhist şi mare admirator al evoluţiilor politice din România. Pentru început, dl. Jakober s-a angajat faţă de români să procure nu doar animale vii, ci şi material genetic din Danemarca şi în mai 1958 se face o primă achiziţie de porci Landrace sub acoperire.”



    Drumul de la achiziţionarea de animale la aceea de oameni a fost repede parcurs, inventivitatea omului de afaceri mergând mână în mână cu cea a Securităţii: ”La un an după această primă tranzacţie reuşită, în mai 1959, într-un raport al Direcţiei I se menţionează că deputatul englez John Platz a intervenit pe lângă autorităţile române să permită plecarea din ţară a unei familii de evrei. Iniţial, lui Jakober, care susţinea că vorbeşte în numele deputatului englez, i s-a răspuns că acea problemă nu era de competenţa Ministerului Comerţului, dar se vor transmite numele persoanelor care interesează. În septembrie 1959, Beri Bernard (Marcu), cetăţean român, trimite Ministerului de Interne un memoriu în care cere eliberarea din închisoare a tatălui său, condamnat în 1954 la muncă silnică pentru trafic de valută. În memoriu, dl. Bernard se oferă să plătească statului român 10.000 de dolari despăgubiri şi precizează că banii provin de la rudele din străinătate care doresc nu doar scoaterea persoanei din închisoare, ci şi acordarea de viză pentru a emigra în Israel. Propunerea lui Bernard a fost acceptată, s-a indicat banca, urmând ca destinatarul să ridice contravaloarea în lei. Aceasta pare să fie prima viză eliberată contra cost, cu aprobare la nivel foarte înalt şi care, amănunt esenţial după părerea mea, nu a vizat doar eliberarea paşaportului, ci şi eliberarea din închisoare.”



    Potenţialul afacerii era mare, iar regimul de la Bucureşti nu a dorit să lase să-i scape o asemenea oportunitate. Germina Nagâţ: ”După ce a tranzacţionat cu succes alte importuri de porci, găini, bovine şi alte mărfuri, în aprilie 1960 Securitatea notează despre dl. Jakober că în urma discuţiilor purtate la Londra s-au stabilit următoarele: la sosirea primului transport de vite sau de oi în ţară, să i se acorde viza de ieşire lui Menţer Marcu, tatăl lui Beri, deoarece Jakober nu va primi niciun ban până la plecarea lui Menţer. Urma să li se dea drumul rudelor lui Beri Marcu după sosirea oilor Corriedale, iar Beri urma să fie eliberat după primirea taurilor Zebu. Documentele din care am citat surprind momentul în care a început, ca între adevăraţi oameni de afaceri, tocmeala pe cap de om, simultan cu tocmeala pe cap de vită. Tratativele comerciale pentru vite, oi şi porci s-au purtat la început la un loc cu cele de eliiberarea de oameni şi sunt consemnate în aceleaşi documente. După animale, în care au intrat şi căţei din rasa Collie, Securitatea i-a cerut lui Jakober furaje, instalaţii de muls, maşini pentru fabricarea de medicamente şi altele. În noiembrie 1961, regula de bază era că de preferinţă combinaţiile se efectuau contra numerar. Interesate de mărfuri speciale şi în egală măsură de bani, autorităţile române au dat fără ezitare vizele cerute pentru, citez, restabilirea relaţiilor normale cu Jakober, cât şi pentru eventuale noi combinaţii.”



    Cu toate că la un moment dat puterea de la Bucureşti a încercat să iasă din acea afacere, ea era mult prea tentantă pentru a fi oprită. 11000 mărci germane devenise tariful în anii 1980 pentru un etnic german cu studii superioare care dorea să plece în RFG. O sumă totală din plecarea tuturor celor care şi-au plătit vizele este încă greu de estimat. Numai în privinţa saşilor, cifrele variază între 250.000 şi 400.000 de persoane.

  • Al doilea fost torţionar comunist, în boxa acuzaţilor

    Al doilea fost torţionar comunist, în boxa acuzaţilor

    Cu pas remarcabil de sprinten pentru cei 85 de ani ai săi, Ion Ficior încerca, joi, să scape de insistenţa reporterilor strânşi lângă sediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în ziua în care Parchetul ÎCCJ decidea să-l pună sub urmărire penală sub acuzaţia de genocid.



    Pentru octogenarul Ion Ficior nu reprezintă o povară vârsta biologică şi cu atât mai puţin una de natură morală crimele pe care le-a comis, potrivit mărturiilor şi probelor adunate de investigatorii IICMER, crime pe care el le neagă. Probele atestă ororile pe care Ficior, în calitate de comandant de lagăr, le-a administrat cu patos şi competenţă criminale. Astfel, a reieşit că, între 1958 şi 1963, când a condus Colonia de muncă de la Periprava, el a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar, căruia i-au căzut victime 103 deţinuţi politici.



    Regimul impus de Ion Ficior a fost, spun procurorii, unul menit să ducă la lichidarea fizică a deţinuţilor politici, prin metode directe sau indirecte: condiţii de detenţie mizerabile şi inumane, rele tratamente; lipsa hranei adecvate şi a asistenţei medicale, frig, foame, pedepse corporale cumplite.



    Circa 20 dintre supravieţuitorii de la Periprava au construit, cu mărturiile lor, dosarul Ion Ficior. El este doar unul dintre sutele de torţionari pe care regimul comunist instalat după 1945 i-a folosit în vasta operaţiune de lichidare a elitelor profesionale şi intelectuale din România, a declarat Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi Supravieţuitori de la Periprava: Pentru noi este puţin cam târziu. Cei mai mulţi dintre noi ne-am iertat criminalii. Acolo, comuniştii au trimis tot ce a avut această ţară mai drept, mai moral, mai bine pregătit profesional, pentru a fi zdrobiţi. Mulţi dintre noi şi-au găsit sfârşitul. Pentru că alde Ficior şi Vişinescu au fost sute în ţara asta, să nu vă gândiţi că doar aceştia doi”.



    Alexandru Vişinescu, fost şef al închisorii de la Râmnicu Sărat, unde şi-au pierdut tinereţile figuri politice exemplare, este cel care a deschis lista torţionarilor pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îi urmăreşte penal pentru genocid. Acesta lucru a fost posibil graţie muncii de investigaţie duse de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, pe a cărui listă a infamiei se află, în total, 35 de angajaţi din fosta Direcţie comunistă a Penitenciarelor. IICMER este printre puţinele instituţii din România care au acţionat concret, după condamnarea simbolică a regimului comunist, pentru a dovedi natura criminală a acestuia. Chiar dacă pot fi considerate tardive, deconspirarea torţionarilor comunişti şi condamnarea acestora pot juca un rol normativ, instructiv pentru generaţiile tinere.

  • Fantomele trecutului comunist

    Fantomele trecutului comunist

    “Asigur partidul care m-a crescut şi m-a educat, că voi duce cu şi mai multă perseverenţă lupta contra duşmanilor poporului nostru muncitor şi voi lovi fără cruţare în ei”. Acesta este angajamentul unuia dintre slujitorii regimului comunist din România, dus la îndeplinire, din păcate, în timp ce conducea una dintre numeroasele închisori ale morţii, din perioada 1945-1989.



    Ion Ficior (85 de ani), fost şef al sinistrului lagăr de la Periprava, un loc izolat din Delta Dunării, este acuzat de genocid de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), care, de altfel, l-a şi deferit justiţiei. Potrivit rechizitoriului făcut de Institut, în perioada 1958-1963, Ficior a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinutilor politici întemniţaţi la Periprava. Metodele locului variau de la privarea de hrană şi medicamente, până la torturi greu de imaginat. Acestui tratament i-au căzut victime, sustine IICCMER, 103 contrarevolutionari, cum erau numiţi, în acea vreme, opozanţii regimului comunist.



    Fecior este al doilea nume de torţionar — dintr-o listă cu 35 — pe care Institutul îl face public. Şi cum în România se mai întamplă ca faptele reprobabile să fie chiar remunerate, aceşti torţionari au beneficiat, chiar şi după prăbuşirea comunismului, de nişte pensii consistente, de bătrânei respectabili, care ar fi slujit ţara la cel mai înalt nivel. 5.100 de lei, circa 1200 de euro, adică atât cât ia un ministru în functie, este cuantumul pensiei de care se bucură, în prezent, Ficior.



    Conştient, şi el, de absurdul situaţiei, Guvernul de la Bucureşti încearcă, după principiul ”mai bine mai târziu decât niciodată”, să impună, prin lege, despăgubiri pe care călăii comunişti ar urma să le plătească propriilor victime.



    Oficial, regimul comunist cu toate ororile care l-au însoţit, a fost condamnat abia în 2006, la 17 ani de la prăbuşire. Aşa se face că fostele victime, care au îndurat inumanele tratamente aplicate în mizerele închisori comuniste, nu au primit fireştile compensaţii din partea statului.



    Pe de altă parte, condamnarea comunismului nu a adus cu sine legi reparatorii, cum ar fi o lege a Lustraţiei. O astfel de lege, menită să limiteze sau chiar să blocheze accesul la demnităţi publice celor care au făcut parte din aparatul politico-represiv al fostului regim, nu a fost nicicând adoptată. Şi asta nu e totul. Nici măcar celebrul dosar al Revoluţiei, în care ar fi trebuit aduşi în faţa justiţiei vinovaţii pentru evenimentele sângeroase din 1989, care au dus la căderea comunismului, nu a fost finalizat. În asemenea condiţii, este clar că România de acum, membră a UE şi NATO, nu şi-a încheiat socotelile cu trecutul.