Melany Pătrașcu este
canadiano-americană, a crescut în Statele Unite, unde a obținut o diplomă în
studii de Educație, Studii pentru tineret și Relații Internaționale. Îi place
să predea și să învețe lucruri despre lume. Este profesoară de limba engleză la
școala internațională King’s Oak din București din 2014, iar înainte a predat
timp de cinci ani în rezervația Rosebud Indian din Dakota de Sud, în Statele
Unite. E o cititoare pasionată, îi place să scrie, iubește istoria și crede în
predarea printr-o metodă creativă, distractivă și holistică. Îi place să lucreze
cu copiii și apreciază perspectiva inedită pe care o au asupra fiecărei zile.
Melany Pătrașcu a făcut mult voluntariat, mai
ales în România, unde s-a interesat de comunități defavorizate, comunități de
tineri și copii romi. Melany Pătrașcu ne povestește cum a început povestea românească:
¨În 2003
avem în jur de 17 ani și am venit prima oară în România cu o echipă misionară
din Statele Unite. În anul acela de
fapt, trebuia să mă duc în Coreea de Sud, dar o altă pandemie de atunci a
anulat această călătorie și am ajuns în România. Nu știam aproape nimic despre
România, am auzit că era o țară postcomunistă și m-a interesat un pic istoria
de atunci și faptul că erau încă foarte mulți copii orfani din sistemul de
stat. Aceste două lucruri m-au interesat destul ca să aleg România și pur și
simplu m-am îndrăgostit de țară atunci când am venit. Cred că a fost foarte legat de grupul de
români, de fapt, cu care am interacționat. Mi-a plăcut de ei, de felul lor de a
fi și m-am simțit foarte bine venită. Și am văzut și șansa de a mă implica,
pentru că încă erau nevoi sociale destul de pronunțate, care există în toată
lumea- și în Statele Unite avem locuri și oameni dezavantajați, dar aici am
văzut șansa mea de a mă implica. Atunci m-am implicat mai mult în comunitatea
românească și în România, dar și în Statele Unite.
M-am apucat
să învăț limbă română, încă mai învăț, am continuat să iubesc țara asta și am
studiat un pic mai mult din istoria României și m-a fascinat. M-a cucerit
faptul că erau foarte primitori românii care i-am cunoscut atunci și pe care îi
cunosc în prezent. Sunt foarte primitori și deschiși față de străini, cei mai mulți
pe care îi știu eu sunt și oameni educați, cu un simț al umorului dezvoltat și pe
care îl apreciez. În România, diferența față de zona în care am crescut eu din
Statele Unite este că legăturile cu familia au rămas destul de importante și
destul de strânse, iar asta este ceva cu care rezonez eu într-un mod personal
și care am simțit că este ceva comun cu prietenii mei români. Familia a rămas
ceva important- părinții, copiii, timpul petrecut împreună a rămas important.
Văd că
românii, mai ales în București, sunt și destul de presați, adică avem destul de
mult stres zilnic, eu lucrez mult și este tot timpul aglomerație în oraș. Dar
sunt și oameni harnici și care fac față la circumstanțele grele cu -de multe
ori- o abordare pozitivă și chiar sunt foarte mulțumită de ei, de comunitatea
de care aparțin. În timpul în care eram studentă mă pregăteam pentru o carieră
în educație, dar tot cu gândul în România am rămas și cam așa a început
povestea.
Iar povestea continuă: Melany
Pătrașcu a ales să se mute în România și să lucreze cu copii romi. S-a
căsătorit cu un român, iar din 2022, Melany și soțul ei sunt părinții adoptivi
a doi frați de 7 și 8 ani care vin din comunitatea romă.
A asistat de-a lungul timpului la o
serie de schimbări, dat fiind că România a trecut și trece în continuare
printr-un întreg proces de transformare.
Da, de fapt
am avut șansa să fiu în România atunci când a devenit parte din Uniunea Europeană.
Eram aici de revelion și am fost acolo în acest moment istoric. Ceva care îmi
place foarte mult în România este că e o țară dinamică, este o țară în
dezvoltare. De când am venit în 2003 se văd multe schimbări. Bine, mai sunt
schimbări necesare pentru că tot timpul este în dezvoltare, dar se vede
evoluția pozitivă și îmi place să fiu în acest mediu dinamic.
Am întrebat-o pe Melany ce a observat
că s-a schimbat și ce crede că încă trebuie îmbunătățit:
Față de
când am venit, acum sunt foarte multe oportunități de ieșit în oraș, sunt
festivaluri, sunt restaurante foarte bune, ne place mai mult mâncarea nouă,
românească și tot timpul se deschide ceva, o cafenea, un restaurant. Pe partea
birocratică, cred că mai sunt schimbări care sunt necesare. Îmi place foarte
mult că adopția este văzută mult mai pozitiv decât a fost în trecut, că s-au
implicat foarte multe familii și răspunsul general este foarte favorabil. Eu nu
cred că asta a fost mentalitatea de acum 20 de ani sau mai mult. În continuare
cred că este nevoie de îmbunătățiri în felul în care privim minoritățile în
România, pentru că până la urmă oamenii sunt oameni, copiii sunt copii și
faptul că facem discriminare pe bază de etnie este ceva care nu cred că ajută
situația care este să se îmbunătățească.
Și pentru că suntem la început de an,
am rugat-o pe Melany Pătrașcu să facă o urare:
Aș vrea să
fie pentru noi toți un an plin de speranță, plin de bucurie, de împliniri. Sunt
mulțumită de timpul meu în România și chiar simt că a devenit casa mea, dar din
păcate cunosc și oameni care nu se mai simt așa și asta este ceva care aș dori:
să ne amintim cu toții că România este casa noastră și să lucrăm cu spor, să
fie o casă din care ne bucurăm că facem parte și să facem să fie primitoare și
pentru alții.
