Imediat după Revoluţia anticomunistă din
1989, imaginile cu copii abandonaţi în orfelinate au ţinut capul de afiş al
presei interne, dar şi internaţionale. Într-un gest de solidaritate de o
anvergură fără precedent, numeroase familii din străinătate au sosit în România
pentru a-i înfia, oferindu-le un trai incomparabil mai bun peste hotare. Nu au
lipsit, însă, abuzurile, vehement criticate de baroneasa Emma Nicholson, o
perioadă raportor în Parlamentul European pentru România, pe vremea când ţara
se pregătea să intre în Uniunea Europeană. Astfel, pe fondul scandalurilor
legate de traficarea unor copii, în 2001, Bucureştiul a interzis adopţiile
internaţionale, în ciuda lobby-ului făcut de mai multe state.
Zece ani mai
târziu, autorităţile au dat din nou undă verde străinilor să înfieze copii
români, însă cu anumite condiţii. În paralel, au continuat să amelioreze
legislaţia naţională din domeniu, în condiţiile în care în România există aproape
60 de mii de orfani.
Procesul de adopţie foarte sinuos, personalul insuficient,
lipsa de interes, prejudecăţile, lipsa tribunalelor pentru minori – toate
acestea figurează printre motivele pentru care majoritatea copiilor rămân în
sistem până ajung adulţi, fără ca măcar să aibă şansa de a fi declaraţi
adoptabili, deşi toţi, indiferent de vârstă, de starea de sănătate sau de etnie
au, teoretic, dreptul de a avea o familie. Or, pentru încurajarea adopţiilor,
marţi, comisia pentru muncă şi protecţie socială din Camera Deputaţilor a
adoptat un proiect de lege care scurtează termenele şi simplifică procedurile,
astfel încât un copil să poată fi declarat mai repede adoptabil. Pentru a facilita o relaţie
bună între copil şi noua familie, Comisia a majorat de la 3 la 12 luni
concediul de acomodare care poate fi acordat părinţilor. Amendamentul a fost
susţinut de deputatul PNL Cristina Pocora: Cu atât mai mult
dacă este mai mare atunci când este adoptat acel copil are mari lipsuri şi mari
probleme emoţionale, în primul rând, dacă a stat într-un centru sau a stat la o
familie în plasament.
Concediul este echivalent celui de creştere a
copilului şi se acordă la cerere, împreună cu o indemnizaţie de 1.700 de lei pe
lună (circa 400 de euro).
Social-democratul Adrian Solomon a explicat: Pentru copii până în 2 ani se aplică legislaţia legată de indemnizaţia
pentru creşterea copilului. Pentru cei mai mari de 2 ani – să se aplice această
prevedere cu concediul de acomodare.
Tot
pentru părinţii care urmează să adopte se extinde perioada de valabilitate a
atestatului, astfel încât dacă pe parcursul unui an nu au reuşit să adopte un
copil vor mai avea la dispoziţie încă un an. Argumentul principal al acestor
modificări a fost numărul redus de adopţii în rândul copiilor cu vârstă mai
mare de 2 ani. Din cele 1.700 de cereri existente, majoritatea privesc copii până
în 2 ani, or numărul acestora este de doar 200 din totalul celor 3.800 de copii
declaraţi adoptabili.