Tag: condimente

  • Tocană de legume

    Tocană de legume

    În stare proaspătă, ardeiul gras poate fi combinat, în salate, cu roşii, ceapă şi castraveţi, precum şi cu cuburi de brânză sau cu brânză rasă. Tot în stare proaspătă, ardeiul gras poate fi umplut fie cu salată de vinete coapte sau cu o cremă de brânză. De asemenea, ardeii graşi pot fi umpluţi cu orez, ciuperci sau carne tocată şi pregătiţi în cuptor. Tăiaţi în suviţe, ardeii pot fi pregătiți pentru un aperitiv sau, combinați cu alte legume mărunţite, pot fi folosiți la ciorbe sau la alte mâncăruri.

    Folosind ardei capia și ardei gras, poate fi pregătită o tocană de legume, care poate fi pusă apoi la borcane. Avem nevoie de 4 kg de ardei capia, de două kg de ardei gras, de un kg de ceapă și altul de morcovi, de un sfert de kg de orez, de două kg de roșii sau de o sticlă de suc de roșii de 0,7 -1 litru, de jumătate de litru de ulei, de piper boabe, foi de dafin și sare.

    Ardeii se coc pe plită, li se îndepărtează cotoarele, semințele și pielițele,  și se lasă la scurs. Ceapa tăiată solzișori este călită ușor într-un vas, în care adăugăm și morcovii dați pe răzătoare. În vas punem și pulpa de ardei, tăiată în șuvițe mici, roșiile tăiate cubulețe sau sucul de roșii. Se lasă la foc mic și, după ce compoziția a scăzut, se adaugă spre final orezul spălat în prealabil și lăsat în puțină apă.

    Se pun și 10-15 boabe de piper negru, două foi de dafin și se potrivește de sare. Se mai lasă la fiert câteva minute, după care se lasă la răcit. Tocana este turnată în borcane cu capac, după care acestea se sterilizează. Borcanele trebuie depozitate apoi într-un loc răcoros.

  • Cârnaţi de Pleşcoi

    Cârnaţi de Pleşcoi

    Cârnaţii de Pleşcoi au
    intrat, la începutul acestei luni, pe lista produselor cu indicaţie geografică
    protejată în Uniunea europeană. Pe această listă sunt înregistrate peste 1450
    de produse alimentare, printre ele figurând, alte cinci produse româneşti: scrumbia
    de Dunăre afumată, novac adumat din Ţara Bârsei, telemeaua de Ibăneşti, salamul
    de Sibiu şi magiunul de prune de Topoloveni.


    Cârnaţii de Pleşcoi sunt
    produşi în judeţul Buzău în mai multe localităţi
    printre care şi cea care dă numele produsului. Preparate asemănătoare din
    carne tocată au fost produse şi în alte zone, însă
    ei au devenit cunoscuţi datorită târgurilor locale organizate într-un loc cu
    mare trafic comercial, care lega cele trei mari provincii istorice româneşti:
    Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Cel mai cunoscut târg era Drăgaica,
    organizat în cursul lunii iunie la Buzău, iar documente de la începutul
    secolului al 19-lea fac referire la preţurile la care erau vândute pastrama de
    oaie şi cârnaţii, produse aduse din satele Berca şi Pleşcoi.

    Iniţial, cârnaţii
    de Pleşcoi erau produşi din carne de oaie, tocată cu barda, amestecată cu seu
    de oaie şi condimentaţi cu usturoi, cimbru şi busuioc. Acest amestec era pus în
    maţe subţiri de oaie, după care urma afumarea cârnaţilor. În reţetă a fost
    introdusă apoi şi carnea de vită, într-o proporţie mai mică decât cea de oaie.
    Sosirea în zona Buzăului, la sfârşitul secolului al 18-lea, a unor refugiaţi de
    naţionalitate bulgară şi sârbă din cauza războaielor ruso-turce a dus la
    modificarea reţetei cârnaţilor. Aceştia s-au aşezat în zona Buzăului unde au
    înfiinţat aşa-numitele sârbării, iar aici au continuat să facă ce ştiau ei mai
    bine, adică să cultive legume. Preferinţa acestora pentru condimentarea cu
    ardei iute roşu a dus la modificarea reţetei cârnaţilor de Pleşcoi. Atunci a
    apărut, se pare, babicul de Buzău sau babicul sârbesc de Buzău, preparat însă
    nu cu carne de oaie sau de vită, ci cu carne de porc, probabil o frondă faţă de
    otomani. Metoda de preparare a babicului este asemănătoare cu cea a cârnaţilor
    de oaie, carnea de porc, de obicei
    pulpă, fiind tocată cu barda.


    Există două tipuri de cârnaţi de Pleşcoi, unii
    uscaţi şi alţii afumaţi. În ambele variante, materia primă utilizată este
    carnea de oaie, două treimi şi de vită, o treime. În reţeta tradiţională este
    permisă înlocuirea cărnii de oaie cu carne de capră, în proporţie de cel mult
    10%. Condimentele folosite sunt ardei iute roşu, cimbru, boia de ardei iute şi
    dulce, usturoi şi sare. Carnea se dă cu sare şi se lasă la maturat, la rece,
    timp de două zile, după care se toacă şi se amestecă cu supă de oase, care are
    rolul de liant. Se adaugă şi condimente: usturoi mărunţit, ardei iute roşu crud
    sau uscat, tocat, cimbru mărunţit, boia de ardei iute şi boia de ardei dulce.
    Pasta astfel obţinută este introdusă în maţe de oaie, după care se formează
    cârnaţii, cu o lungime de 15 … 20 de cm. După aceea, cârnaţii sunt lăsaţi la
    zvântat la rece, timp de o zi, iar apoi afumaţi cu lemn sau rumeguş de fag.

    Cârnaţii de Pleşcoi sunt pregătiţi pe grătar sau în tigaie, ca aperitiv cald
    sau împreună cu alte preparate la gratăr, cu sau fără garnitură şi cu salată de
    gogonele sau de castraveţi muraţi. La toate acestea poate fi adăugat şi un
    pahar de vin, alb sau roşu, sec sau demisec, zona Buzăului fiind renumită şi pentru
    vinuri.

  • Cârnaţi de Pleşcoi

    Cârnaţi de Pleşcoi

    Cârnaţii de Pleşcoi au
    intrat, la începutul acestei luni, pe lista produselor cu indicaţie geografică
    protejată în Uniunea europeană. Pe această listă sunt înregistrate peste 1450
    de produse alimentare, printre ele figurând, alte cinci produse româneşti: scrumbia
    de Dunăre afumată, novac adumat din Ţara Bârsei, telemeaua de Ibăneşti, salamul
    de Sibiu şi magiunul de prune de Topoloveni.


    Cârnaţii de Pleşcoi sunt
    produşi în judeţul Buzău în mai multe localităţi
    printre care şi cea care dă numele produsului. Preparate asemănătoare din
    carne tocată au fost produse şi în alte zone, însă
    ei au devenit cunoscuţi datorită târgurilor locale organizate într-un loc cu
    mare trafic comercial, care lega cele trei mari provincii istorice româneşti:
    Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Cel mai cunoscut târg era Drăgaica,
    organizat în cursul lunii iunie la Buzău, iar documente de la începutul
    secolului al 19-lea fac referire la preţurile la care erau vândute pastrama de
    oaie şi cârnaţii, produse aduse din satele Berca şi Pleşcoi.

    Iniţial, cârnaţii
    de Pleşcoi erau produşi din carne de oaie, tocată cu barda, amestecată cu seu
    de oaie şi condimentaţi cu usturoi, cimbru şi busuioc. Acest amestec era pus în
    maţe subţiri de oaie, după care urma afumarea cârnaţilor. În reţetă a fost
    introdusă apoi şi carnea de vită, într-o proporţie mai mică decât cea de oaie.
    Sosirea în zona Buzăului, la sfârşitul secolului al 18-lea, a unor refugiaţi de
    naţionalitate bulgară şi sârbă din cauza războaielor ruso-turce a dus la
    modificarea reţetei cârnaţilor. Aceştia s-au aşezat în zona Buzăului unde au
    înfiinţat aşa-numitele sârbării, iar aici au continuat să facă ce ştiau ei mai
    bine, adică să cultive legume. Preferinţa acestora pentru condimentarea cu
    ardei iute roşu a dus la modificarea reţetei cârnaţilor de Pleşcoi. Atunci a
    apărut, se pare, babicul de Buzău sau babicul sârbesc de Buzău, preparat însă
    nu cu carne de oaie sau de vită, ci cu carne de porc, probabil o frondă faţă de
    otomani. Metoda de preparare a babicului este asemănătoare cu cea a cârnaţilor
    de oaie, carnea de porc, de obicei
    pulpă, fiind tocată cu barda.


    Există două tipuri de cârnaţi de Pleşcoi, unii
    uscaţi şi alţii afumaţi. În ambele variante, materia primă utilizată este
    carnea de oaie, două treimi şi de vită, o treime. În reţeta tradiţională este
    permisă înlocuirea cărnii de oaie cu carne de capră, în proporţie de cel mult
    10%. Condimentele folosite sunt ardei iute roşu, cimbru, boia de ardei iute şi
    dulce, usturoi şi sare. Carnea se dă cu sare şi se lasă la maturat, la rece,
    timp de două zile, după care se toacă şi se amestecă cu supă de oase, care are
    rolul de liant. Se adaugă şi condimente: usturoi mărunţit, ardei iute roşu crud
    sau uscat, tocat, cimbru mărunţit, boia de ardei iute şi boia de ardei dulce.
    Pasta astfel obţinută este introdusă în maţe de oaie, după care se formează
    cârnaţii, cu o lungime de 15 … 20 de cm. După aceea, cârnaţii sunt lăsaţi la
    zvântat la rece, timp de o zi, iar apoi afumaţi cu lemn sau rumeguş de fag.

    Cârnaţii de Pleşcoi sunt pregătiţi pe grătar sau în tigaie, ca aperitiv cald
    sau împreună cu alte preparate la gratăr, cu sau fără garnitură şi cu salată de
    gogonele sau de castraveţi muraţi. La toate acestea poate fi adăugat şi un
    pahar de vin, alb sau roşu, sec sau demisec, zona Buzăului fiind renumită şi pentru
    vinuri.