Radio România Internațional

Tag: conflict

Diplomaţia europeană şi criza siriană

Reuniţi la Luxemburg, miniştrii de externe ai Uniunii Europene au cerut Rusiei să înceteze imediat atacurile aeriene împotriva opoziţiei siriene moderate. Diplomaţia europeană consideră că nu se poate ajunge la o pace durabilă în Siria dacă preşedintele Bashar al-Assad rămâne la putere. Nu de aceeaşi părere este şi Moscova, care, la cererea liderului de la Damasc, bombardează, de câteva zile, în Siria, poziţii despre care afirmă că sunt ale Statului Islamic.

Escaladarea militară în zonă a dus la plasarea dosarului sirian în prim-planul politicii internaţionale, subiectul fiind tratat în regim de urgenţă. Şefii diplomaţiilor europene au accentuat faptul că trebuie evitată cu orice preţ crearea unui vid politic în Siria, similar cu cel existent în Libia. În opinia oficialilor europeni, problema unei tranziţii politice în Siria trebuie rezolvată prin păstrarea principiului suveranităţii şi integrităţii teritoriale a acestei ţări, în care să coexiste toate minorităţile religioase – sunniţii, şiiţii şi creştinii.

Ministrul luxemburghez de externe, Jean Asselborn, a cărui ţară deţine în prezent preşedinţia Uniunii Europene, a avertizat că, în cazul în care Statele Unite ale Americii şi Rusia nu se înţeleg pentru a tranşa situaţia din Siria, nu se va ajunge la o soluţie. Jean Asselborn:

Trebuie ca Uniunea Europeană să încerce să aducă Rusia în coaliţia internaţională împotriva organizaţiei Statul Islamic, în spiritul rezoluţiei Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Nu trebuie deci să tăiem punţile de comunicare cu Rusia. Rusia se implică şi îl ajută acum pe Assad ca să joace o carte la finalul perioadei de tranziţie politică din Siria.”

Regimul Assad poartă cea mai mare responsabilitate pentru cei 250 de mii de morţi cu care s-a soldat până acum conflictul şi pentru milioanele de persoane care au părăsit această ţară – se menţionează în textul adoptat de miniştrii de externe la Luxemburg. Ministrul român de externe, Bogdan Aurescu, a apreciat în timpul reuniunii că acţiunile Rusiei în Siria contribuie la radicalizarea teroristă în regiune, iar implicarea Moscovei în această ţară nu trebuie să distragă atenţia de la situaţia din Ucraina.

România este gata să se implice activ în facilitarea dialogului, inclusiv prin folosirea ambasadei sale la Damasc, care este funcţională, a mai spus Aurescu, adăugând că Bucureştiul sprijină activitatea şi planul emisarului special al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Staffan de Mistura, pentru soluţionarea conflictului sirian.

13 October 2015
One year since the protests in Ukraine

One year ago, on February the 22nd, when the pro-Russian President Viktor Yanukovych left power, Ukrainians celebrated what they thought would be the great shift in the country’s post-Soviet history. Disgruntled with Yanukovych declining the EU association and free trade agreements, in spite of their expectations, people resorted to the strongest form of protest: they took to the streets. Nearly 100 protesters died in the few days of clashes between the supporters of pro-European ideals and the troops loyal to Yanukovych. Most of the clashes were reported in the capital city’s Independence Square, known today as the “Maidan,” which also gave the name of the pro-European movement that took shape at that time.

One year later, amid the disappointment entailed by a long series of unfortunate events, including Russia’s annexation of Crimea and the harsh secessionist conflict in the east of the country, the Ukrainians found the power to pay tribute to their dead. Thousands of people took part on Sunday in a “March of Dignity,” attended by the new President, Petro Poroshenko, and a number of EU leaders, including European Council President Donald Tusk and the President of Germany Joachim Gauk. On this occasion, Romania expressed hopes that its neighbour, Ukraine, would become a sovereign and stable state, with fully respected territorial integrity.

The Romanian President Klaus Iohannis, represented in the “Dignity March” by his security adviser George Scutaru, said that one year before the Ukrainians had mobilised against a corrupt and authoritarian regime, which had compromised their European hopes. We have seen, President Iohannis added, that a nation came back to life, and that its aspirations cannot be run over by tanks. In many respects, the Maidan heroes were just like the heroes in Timisoara and Bucharest in December 1989, the head of state also added, recalling the sacrifice made by many Romanians in order to have their country break with communism. President Iohannis also said that Bucharest supported the diplomatic settlement of the conflict in eastern Ukraine, which has already killed thousands of people.

The situation in eastern Ukraine will in fact be a key topic in the talks between the President of Romania and his Ukrainian counterpart, Petro Poroshenko, scheduled for March 17th in Kiev.

23 February 2015
A la une de la presse roumaine – 12.02.2015

Deux sujets aux enjeux inégaux occupent le devant de la scène journalistique roumaine — l’un semble plus proche et l’autre plus lointain pour les Roumains. Mon premier porte un nom roumain, mais mon deuxième, pas.

12 February 2015
Transnistria, un conflict îngheţat

Pentru analiştii cu memorie, criza ucraineană de anul acesta nu e decât o reeditare a jocurilor geopolitice şi de război exersate de Rusia încă de acum un sfert de veac. La scară micro, în condiţii care-ar putea fi numite de laborator, ceea ce s-a întâmplat în primăvară în Crimeea şi în vară în Donbas a fost brevetat, la începutul anilor 90, în Transnistria.

Cu doar 40% dintre locuitori etnici români, iar restul de origine slavă – ruşi şi ucraineni -, regiunea a forţat ieşirea de sub controlul Chişinăului încă dinainte de dezmembrarea fostei Uniuni Sovietice. A făcut-o sub pretextul, de nimic justificat, că Republica Moldova s-ar putea reuni cu România, căreia îi aparţinuse până la anexiunea stalinistă din 1940.

Secesioniştii şi-au atins scopul în 1992, când Chişinăul, independent de mai puţin de un an, a trebuit să se recunoască învins, după un conflict armat soldat cu sute de morţi şi tranşat odată cu intervenţia armatei ruse. Prezentată iniţial ca o operaţiune punctuală, prezenţa trupelor ruse în Transnistria a devenit, între timp, permanentă.

Sunt, deja, 15 ani de când, la summit-ul OSCE de la Istanbul, Rusia, condusă pe atunci de fostul preşedinte Boris Elţîn, se angaja să-şi retragă trupele şi arsenalul din estul Republicii Moldova. Sub Vladimir Putin, acestor trupe li s-a schimbat doar eticheta. Rămase, de facto, armată de ocupaţie, li s-a spus forţă de menţinere a păcii.

Săptămâna trecută, de la tribuna Adunării Generale a Naţiunilor Unite, ministrul de Externe al Republicii Moldova, Natalia Gherman, a cerut din nou plecarea acestei forţe, ce ar urma să fie înlocuită cu o misiune civilă internaţională. Prezenţa trupelor ruse în Transnistria creează obstacole suplimentare în calea procesului de pace — a spus, tranşant, d-na Gherman, referindu-se la discuţiile, parcă fără sfârşit, în aşa-numitul format 5+2, în care Chişinăul, separatiştii, Rusia, Ucraina şi OSCE sunt părţi în negocieri, iar Uniunea Europeană şi Statele Unite joacă rol de observatori.

Tot la New York, în marja Adunării Generale, şeful diplomaţiei de la Bucureşti, Titus Corlăţean, a reiterat importanţa prioritară pe care România o acordă soluţionării conflictului îngheţat din Republica Moldova vecină. Realizarea unui acord politic bazat pe respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale şi a unui statut politic special pentru regiunea transnistreană rămâne obiectivul Guvernului pro-occidental de la Chişinău şi al partenerilor săi de la Bucureşti, Bruxelles şi Washington. Dar toată lumea e conştientă că în Transnistria nimic nu se poate întâmpla fără acordul Moscovei, protectorul şi comanditarul secesioniştilor.

30 September 2014
Conflictul din Ucraina şi etnicii români

Ministerul român de externe dădea, vineri, publicităţii un nou comunicat în contextul sângerosului conflict armat din estul Ucrainei: era emisă o atenţionare privitoare la blocarea unor artere de circulaţie de la intrarea în Cernăuţi, la graniţa cu România, ca urmare a unor manifestaţii de protest. Ulterior, informaţiile parvenite din zonă precizau — locuitori din această regiune aflată în vestul Ucrainei, în mare parte etnici români, au ales o astfel de formă de protest pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de decizia autorităţilor de la Kiev de a declanşa o nouă mobilizare militară parţială.

Sute de tineri români au fost chemaţi la arme, iar părinţii lor se tem că vor fi trimişi să lupte în est, împotriva separatiştilor pro-ruşi. Bărbaţi din Cernăuţi şi-au pierdut, deja, viaţa în confruntări. Aşa că, indignaţi, oamenii au dat foc ordinelor de mobilizare în mijlocul străzii. Localnicii au blocat şosele şi au ameninţat că nu vor pleca până când autorităţile regionale nu vor anula ordinele de mobilizare emise după ce, în cursul săptămânii trecute, Parlamentul de la Kiev a aprobat mobilizarea parţială. Preşedintele Societăţii pentru Cultura Românească “Mihai Eminescu” din Regiunea Cernăuţi,

Vasile Bâcu, a făcut câteva precizări pentru Radio România: Mulţi bărbaţi au fost invitaţi la Comisariatul Militar pentru a forma, în fiecare raion administrativ, câte un detaşament de rezervişti, care să fie instruiţi din punct de vedere militar. Protestează mai ales părinţii şi rudele celor care sunt, deja, încadraţi în luptă, în est, de unde vin veşti neplăcute. Şi în Cernăuţi sunt persoane care au căzut în luptă. Deci, toţi se tem ca bărbaţii să nu fie trimişi pe front”.

În Ucraina trebuie să fie pace. Nu avem nevoie să ne plece copiii la război să moară.” — spunea una dintre persoanele care au blocat drumul, citată de presa românească.

O alta se întreba de ce tinerii români trebuie să moară în Donbas sau Doneţk, pe când bărbaţi tineri din est se odihnesc în ţinutul lor ca refugiaţi.

Insumând circa jumătate de milion de persoane, comunitatea românească din statul vecin e concentrată în partea de vest a ţării, pe teritoriile româneşti pe care fosta Uniune Sovietică le-a anexat în 1940 şi care au revenit, în 1991, Ucrainei, ca stat succesor. Pentru această comunitate, a treia ca mărime după cea a ucrainenilor şi ruşilor, conflictul ruso-ucrainean nu este şi al ei.

La Bucureşti, ministerul de externe a recomandat, din nou, prudenţă în privinţa deplasărilor în Ucraina.

Pentru informaţii actualizate cu privire la situaţia de securitate din zonă, cei interesaţi sunt invitaţi să consulte site-ul www.mae.ro.

28 July 2014
Unde de şoc ale conflictului din Gaza

Recurente la fiecare câţiva ani, exploziile de violenţă din Orientul Mijlociu sunt, de fapt, episoade ale aceluiaşi război fără sfârşit dintre Israel şi organizaţiile teroriste arabe, din Liban sau teritoriile palestiniene. Ca de fiecare dată, diplomaţia de la Bucureşti monitorizează atent situaţia din regiune, fiindcă România se simte nemijlocit responsabilă pentru destinul unora dintre locuitorii regiunii.

E vorba, pe de o parte, despre sutele de mii de cetăţeni israelieni originari de aici, dintre care mulţi şi-au păstrat şi cetăţenia română. Iar pe de alta – despre românii şi, mai ales, româncele care, prin căsătorie cu cetăţeni palestinieni, au ajuns în Cisiordania şi Fâşia Gaza. Acum o săptămână, când operaţiunile armatei israeliene contra teroriştilor din Gaza erau abia la început, autorităţile de la Bucureşti au coordonat repatrierea, la cerere, din Fâşie a 84 de cetăţeni români.

Ministrul de Externe, Titus Corlăţean, a ţinut să le multumească, în cursul unor discutii telefonice, omologilor săi din Israel, Avigdor Lieberman, Palestina, Riad al-Malki, şi Iordania, Nasser Judeh, pentru sprijinul acordat acţiunii de repatriere. Fără susţinerea acestor state, în condiţiile de securitate extrem de dificile din regiune, operaţiunea nu ar fi putut avea loc – a spus Corlăţean.

În acest weekend, ca urmare a agravării stării de insecuritate, au fost repatriaţi încă 19 cetăţeni români şi membri de familie ai acestora, numărul persoanelor evacuate din Fâşie de către statul român ajungând, astfel, la 103. Pregătirea evacuării a fost laborioasă inclusiv din punct de vedere birocratic.

Titus Corlăţean: “Partea israeliană trebuie să aprobe fiecare nume şi prenume, fiecare om de pe listă. Şi au fost situaţii în care, din diverse raţiuni care ţin de competenţa şi verificările autorităţilor israeliene, n-am primit aprobări în primă instanţă – vorbim de familii mixte – şi este foarte dificil să evacuezi soţia şi copiii şi soţul, indiferent de cetăţenia lui, să rămână în teren. Avem şi acum astfel de situaţii în care trebuie să lucrăm pentru a obţine toate aprobările respective. Nu exclud deloc o nouă operaţiune.”

Implicarea României în regiune nu e doar logistică, pecuniară sau umanitară, ci şi politică şi diplomatică. Bucureştiul a pledat permanent pentru identificarea unei soluţii paşnice a conflictului din Orient. În plin Război Rece, România a fost singura ţară din spatele Cortinei de Fier care, la sfârşitul anilor 60, n-a intrerupt relaţiile diplomatice cu Israelul, deşi întreţinea raporturi cordiale şi cu fostul lider palestinian, Yasser Arafat.

Ulterior, toţi cei trei preşedinţi români post-comunişti au vizitat atât Israelul, cât şi teritoriile palestiniene şi au pledat pentru soluţia a două state, evreu şi arab, care să coexiste paşnic şi să-şi respecte reciproc securitatea.

21 July 2014
Racheta, acest Kalaşnikov al secolului XXl

Armele tot mai sofisticate trec de la armatele statelor in mainile civililor. Puterea lor este tot mai mare, lovesc cat mai departe si cat mai sus, in ceruri. Dar acest transfer nu se face si cu responsabilitatea pe care o structura oficiala o presupune, inclusiv in folosirea armelor pe care la detine. Pe mana unor grupuri cu interese diferite, opuse de cele mai multe ori structurilor oficiale, armele au o utilizare nesigura, incontrolabila.

Principiul de baza al grupurilor armate recomanda utilizarea armelor ce pot fi capturate de la armata cu care se afla in conflict. A doua jumatate a secolului al XX-lea a cunoscut o serioasa recrudescenta a grupurilor armate cu diferite pretentii si viziuni. Unele erau percepute ca luptand pentru libertate, altele ca grupuri teroriste sau paramilitare. Nu putine sunt cazurile cand rebeliunea civililor inarmati avea pretentii separatiste, unele ajungand la un final recunoscut international.

In tot acest peisaj bogat si sangeros, numitorul comun era arma automata de tip Kalasnikov, cu magazia sa de cartuse in forma curbata, teribil de usor de manevrat si ingrozitor de eficient. Era arma grupurilor clandestine, capturata de la armata sau venita pe post de ajutor de la statele ce sustineau respectivele grupruri. Kalasnikovul era insotitorul de care luptatorul civil nu se despartea niciodata si a urcat pe drapelele si stemele mai tuturor miscarilor de eliberare, separatiste, de opozitie armata sau teroriste, pur si simplu. Nu este gresit sa apreciem ca simplitatea si accesul facil la aceasta arma a stimulat recrudescenta rebeliunilor armate.

Faptul ca Uniunea Sovietica era creatorul si producatorul principal al acestei arme a facut prezenta peste tot in lume, in America de Sud a gherilelor de tot felul, in Africa luptei de decolonializare, in Asia instabila din anii 60 si 70 din secolul trecut. In anii 90, Kalasnikovul nu mai pleaca departe pentru ca nici Uniunea Sovietica nu mai este. Este intens solicitat de miscarile secesioniste ce se isca peste tot in cuprinsul fostei Uniuni comuniste, inclusiv in estul Republicii Moldova, in Transnistria. Acelasi sfarsit de secol face ca automatul Kalasnikov sa nu mai fie asa de eficient si nici macar suficient.

Apar in scena o alta arma rezervata armatelor statale, racheta. Mai mica sau mai mare, mai sofisticata sau lansata doar de pe umar, racheta este lansata de la sol si loveste tinte aflate la mare distanta, acolo unde kalasnikovul si purtatorul sau nu ar fi ajuns. Racheta in schimb, cunoaste evolutiile tehnologice, devine din ce in ce mai perfectionata si mai eficienta. In plus, nici utilizarea sa nu mai este apanajul unor capacitati speciale sau a unor oameni foarte pregatiti in domeniu. Devine tot mai mobila si cade mai usor in mainile rebelilor care stiu sa o foloseasca. Afaganistanul si rezistenta armata impotriva ocupatiei sovietice au adus racheta in mainile rebelilor.

Cu kalasnikovul in maini, luptatorii care au adus in scena si razboiul religios, saluta succesele zdrobitoare ale lansarii de rachete. Tancurile sunt lovite tot mai eficient si incep sa fie doborate si elicoptere sau chiar avioane. Tintele, terestre sau aeriene, au fost, la inceput, militare. Ulterior, intentionat sau nu, civilii au inceput sa fie victimele rachetelor lansate de civilii din grupurile armate de pozitie. Conflictul palestinian a trecut prin fazele kalasnikov, deturnari si atentate sinucigase spre lansarea de rachete, la intamplare de cele mai multe ori, spre teritoriul palestinian.

Este greu de anticipat efectul utilizarii rachetelor de catre grupurile de civili inarmati, care nu se supun reglementarilor internationale privind razboiul, dar de cele mai multe ori au generat multe, foarte multe victime civile. In prezent se poate spune ca s-a atins irationalitatea in utilizarea armamentului, in special a rachetelor de diferite tipuri, de catre opozitiile armate, iar partile rationale trebuie sa gaseasca urgent o solutie.

19 July 2014
Retrospectiva săptămânii 13.07 – 19.07.2014

Comisia Europeană are un nou preşedinte

Candidat din partea popularilor europeni, luxemburghezul Jean-Claude Juncker a devenit, marţi, noul preşedinte al Comisiei Europene. A fost validat, la Strasbourg, de Parlamentul European, după ce şi-a prezentat programul politic. Printre priorităţile sale figurează creşterea economică şi crearea de locuri de muncă, Uniunea economică şi monetară, piaţa unică şi revigorarea industriei, negocierile cu Statele Unite privind Acordul de parteneriat transatlantic, o politică europeană privind migraţia, dar şi relaţiile externe ale Uniunii Europene. Următoarea etapă este, acum, formarea echipei de comisari a lui Jean-Claude Juncker. Liderii Uniunii Europene, reuniţi, miercuri seara, în Consiliu, urmau să se pună de acord cu privire la posturile de comisari în unele domenii importante. Nu au reuşit, însă, aşa că au decis să se reîntâlnească pentru discuţii la sfârşitul lunii august. România doreşte să păstreze portofoliul Agriculturii în viitoarea Comisie şi, eventual, să-l menţină pe actualul titular al acestuia, Dacian Cioloş.

Uniunea Europeană şi SUA sancţionează, din nou, Rusia

Aceiaşi lideri europeni reuniţi la Bruxelles au decis suspendarea operaţiunilor financiare cu Rusia ale Băncii Europene de Investiţii şi a celei de Reconstrucţie şi Dezvoltare. Moscova, învinuită că alimentează conflictul armat din estul Ucrainei, este îndemnată să-şi utilizeze influenţa asupra grupărilor pro-ruse pentru a opri fluxul de arme şi de militanţi peste graniţă. Spre nedisimulata nemulţumire a ruşilor, şi Statele Unite ale Americii au anunţat cele mai dure sancţiuni din ultima perioadă împotriva lor, întrucât, aşa cum aprecia preşedintele Barack Obama, Moscova nu a luat măsurile necesare pentru a opri escaladarea violenţelor din Ucraina. Sancţiunile vizează două bănci importante din Rusia, între care cea a gigantului Gazprom, şi două companii din domeniul energiei. Acestora le va fi restricţionat accesul la pieţele de capital americane. Mai multe firme din domeniul militar vor fi şi ele afectate, inclusiv producătorul Kalaşnikov.

Ucraina şi Fâşia Gaza — focare de conflict

Situaţia din estul Ucrainei a atins, joi, noi cote tensionate odată cu prăbuşirea unui avion de linie al companiei Malaysia Airlines. Toate cele 298 de persoane care se aflau la bord au murit. Aeronava, care decolase de la Amsterdam şi se îndrepta spre Kuala Lumpur, a căzut în regiunea Doneţk, controlată de separatiştii pro-ruşi, la doar câţiva zeci de kilometri de graniţa cu Rusia. Preşedintele român, Traian Băsescu, a cerut clarificarea imediată a condiţiilor în care s-a petrecut catastrofa şi a solicitat ca experţi ai Uniunii Europene să participe la anchetă alături de autorităţile ucrainene. Totodată, ministerul român de externe a activat o celulă de criză care gestionează, concomitent, şi evoluţiile determinate de conflictul din Fâşia Gaza care opune armata israeliană şi mişcările islamiste din zonă. După evacuarea, la începutul săptămânii, a unui grup de 84 de români şi membrii lor de familie, la faţa locului au fost retrimise două echipe consulare mobile. Acestea sunt localizate în Amman şi Tel Aviv şi sunt pregătite să acorde asistenţă consulară românilor rămaşi în zonă.

Diferend preşedinte-premier pe tema reducerii CAS

Reducerea cu 5% a contribuţiei plătite de angajator la asigurările sociale (CAS) este benefică pentru mediul de afaceri din România, dacă, însă, nu este însoţită de noi creşteri de taxe şi impozite. Declaraţia a fost făcută de preşedintele Consiliului Investitorilor Străini, Steven van Groningen, după discuţii cu preşedintele Traian Băsescu. Luni, şeful statului l-a chemat pe premierul Victor Ponta la consultări după ce, anterior, anunţase că nu va promulga legea diminuării CAS decât după ce Guvernul îi va spune de unde va lua bani pentru a acoperi reducerea respectivă şi ce intenţionează să facă pentru a nu genera dezechilibre bugetare. În opinia lui Traian Băsescu, diminuarea cu 5% a CAS-ului ar atrage după sine mărirea taxelor sau reducerea investiţiilor. Premierul Ponta spune, în schimb, că reducerea CAS cu 5% la angajator trebuie făcută acum, pentru că se înregistrează creştere economică şi încasări suplimentare la buget.

Dreapta politică românească în pragul unificării

La Bucureşti s-au încheiat, săptămâna aceasta, negocierile politice dintre cele mai importante formaţiuni de centru-dreapta din România, PNL şi PDL, care vor să fuzioneze. Liderii celor două partide de opoziţie au căzut de acord asupra ultimelor detalii ale unificării. Îşi propun să creeze o mare formaţiune care să poarte denumirea PNL şi care să se bată de la egal la egal cu PSD, câştigător categoric al euroscrutinului de la finele lunii mai. Pe termen scurt, obiectivul major al PNL-PDL este câştigarea alegerilor prezidenţiale din noiembrie, la care vor avea un candidat comun pe care îl vor anunţa la începutul lunii august. Pe de altă parte, Consiliul Permanent al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România — în coaliţia la guvernare — l-a desemnat pe preşedintele formaţiunii, Kelemen Hunor, drept candidat la preşedinţia României.

19 July 2014
De la Crimeea la Transnistria

Nici analiştii, nici cancelariile occidentale nu se mai hazardează să afirme că apetitul teritorial al Rusiei lui Vladimir Putin ar fi fost satisfăcut odată cu anexarea Crimeei. Peninsula secesionistă din sudul Ucrainei nu-i decât un caz-şcoală de conflict îngheţat care, la semnalul Kremlinului, poate deveni fierbinte peste noapte.

Provincia azeră cu populaţie majoritar armeană Nagorno-Karabah, regiunile georgiene Abhazia şi Osetia de Sud sau Transnistria, în estul Republicii Moldova, sunt tot atâtea epicentre ale separatismului pro-rus din spaţiul ex-sovietic. Ieşite, în anii 90, de sub controlul autorităţilor centrale, după conflicte armate soldate cu nenumărate victime, toate s-au aşezat sub umbrela Moscovei, oferindu-i, astfel, pretextul de a interveni militar dacă independenţa de facto a protejaţilor ei ar fi cumva periclitată.

Cum liderul de la Kremlin se menţine într-o tăcere care poate prevesti orice, i-a revenit preşedintei camerei superioare a Parlamentului rus, Valentina Matvienko, sarcina de a califica drept inoportune în momentul de faţă discuţiile referitoare la primirea în Federaţia Rusă a Transnistriei, Abhaziei şi Osetiei de Sud. Liderii celor trei regiuni nu au adresat Moscovei cereri de a fi primite — spune şefa Consiliului Federaţiei, după ce în presa rusă au apărut informaţii în legătură cu o scrisoare adresată preşedintelui Dumei de Stat a Rusiei, Serghei Narîşkin, de către preşedintele Parlamentului separatist de la Tiraspol, Mihai Burlă, în care acesta ar fi solicitat să fie analizată posibilitatea primirii Transnistriei.

După Crimeea, comandantul suprem al forţelor NATO din Europa, generalul Phillip Breedlove, nu pare convins de declaraţiile liniştitoare ale responsabililor ruşi: Suntem foarte îngrijoraţi de un posibil atac al Rusiei asupra Odesei sau Transnistriei. La graniţa de est a Ucrainei sunt dislocate suficiente forţe militare ale Rusiei care pot ajunge în Transnistria dacă aşa s-a decis. Este un scenariu înspăimântător pentru noi.”

La Bucureşti, preşedintele Traian Băsescu a reiterat ideea că Marea Neagră a devenit lac rusesc, întrucât în jurul ei există mai multe conflicte îngheţate, de tipul Transnistriei, în care Moscova este implicată prin desfăşurarea de trupe. La rândul său, ministrul de Externe, Titus Corlăţean, şi-a exprimat speranţa că Rusia va respecta procesul de integrare europeană a Republicii Moldova, proces susţinut consecvent de România, dar care, departe de a fi ireversibil, poate fi zădărnicit de o reinflamare a conflictului transnistrean.

24 March 2014
România şi situaţia din Ucraina

România nu ridică gradul de alertă, neexistând riscul unui conflict cu Rusia. Asigurările vin din partea preşedintelui Traian Băsescu referitor la situaţia generată de conflictul din Ucraina vecină, căreia Bucureştiul a reiterat că îi susţine fără rezerve independenţa, integritatea teritorială şi suveranitatea. Traian Băsescu: România consideră că orice prezenţă a trupelor Federaţiei Ruse pe teritoriul Ucrainei, fără acordul acesteia şi în afara acordurilor bilaterale, este o agresiune la adresa Ucrainei. Apreciem conduita trupelor ucrainene care nu au răspuns provocărilor, evitând astfel escaladarea situaţiei. Considerăm ilegitimă iniţiativa Parlamentului din Crimeea de a adopta o declaraţie de independenţă faţă de Ucraina în perspectiva referendumului anunţat pentru data de 16 martie.

În viziunea României, consultarea populară pe tema alipirii la Rusia a regiunii autonome rusofone este neconstituţională. Mai mult, Bucureştiul anunţă că se va alătura demersurilor euro-atlantice în vederea restabilirii ordinii de drept. De altfel, România s-a oferit să participe la eventuale negocieri pentru soluţionarea tensiunilor ruso-ucrainene. Din nou, Traian Băsescu: Dacă cineva va avea nevoie de expertiza unui vecin care cunoaşte bine situaţia regională, noi ne-am oferit să fim parte a unui eventual format de negociere, dar, legal şi moral, noi considerăm că SUA şi Marea Britanie, ca semnatari ai Memorandumului de la Budapesta, trebuie să fie în linia întâi a negocierilor, şi o fac.

În 1994, Ucraina accepta să se dezarmeze nuclear în schimbul garantării integrităţii sale teritoriale de către Statele Unite, Marea Britanie şi Rusia. Or, o anexare de către Moscova a Crimeii ar avea consecinţe serioase — aşa cum declara, la Strasbourg, europarlamentarul român Ioan Mircea Paşcu: În cazul în care Rusia va prelua Crimeea, alte ţări se vor gândi de două ori înainte de a renunţa la statutul lor nuclear, ceea ce va avea un efect negativ asupra neproliferării. Şi, poate cel mai important, tot sistemul european de securitate ar cădea şi va trebui renegociat unul nou, dar cu o Rusie mult mai agresivă.

Periculoase sunt, deopotrivă, apariţia unui nou conflict îngheţat în zona Mării Negre şi o destabilizare regională. Preşedintele Traian Băsescu: Nu am putut anticipa Georgia. Ucraina ne-a prins nepregătiţi. Am fi ridicoli dacă s-ar întâmpla ceva legat şi de Republica Moldova şi am fi tot nepregătiţi sau surprinşi, în condiţiile în care România semnalează demult aliaţiilor ei aceste riscuri.

În context, armata română îşi continuă, potrivit planificării, toate aplicaţiile şi programele de instruire. Şeful Statului Major a primit dispoziţie să mute aplicaţiile din partea a doua a anului în prima parte. România şi-a pus la dispoziţie spaţiul aerian pentru avioanele de supraveghere ale NATO şi a autorizat prezenţa unei fregate franceze în apele teritoriale româneşti.

13 March 2014
Conflicte ingheţate la marginea Europei

Tinerii de putin peste 20 de ani nici nu au auzit de găgăuzi si problema găgăuză. Îl linii mari, sunt turci care, de-a lungul istoriei, au fost creştinaţi şi, fugind din Imperiul otoman musulman s-au stabilit, după războiul ruso-turc din 1806-1812, deci acum două secole, în nordul si nord-vestul Mării Negre, mai ales în sudul Basarabiei, acum în Ucraina.

Cum această parte a fost decupată de Stalin si trecută la Ucraina, imediat după ce Basarabia a fost luată din România, prin ultimatumul din 1940, a avut loc si o divizare a localitătilor locuite de găgăuzi, multe dintre ele rămânând în Moldova sovietică de atunci, Republica Moldova de acum. La sfârsitul anilor 80, când perestroika lui Gorbaciov a permis afirmarea identităţii nationale, cetăţenii Moldovei, majoritari românofoni, şi-au cerut dreptul la limbă, alfabet si cultură naţionale.

Trezirea sentimentului naţional al românilor din Moldova, la 50 de ani de la ruperea lor de tara-mamă, nu a fost pe placul liderilor sovietici care s-au opus pe toate planurile. Astfel, au fost stimulate si sustinute, ba chiar produse, o serie de tendinte secesioniste ale unor grupuri minoritare de pe teritoriul Republicii Moldova. Primii care au ridicat radical aceste probleme au fost găgăuzii, sub coordonarea vizibilă sau ocultă a Moscovei.

În martie 1991, liderii secesionisti ai găgăuzilor au organizat un referendum care s-a pronuntat pentru rămânerea în Uniunea Sovietică, desi marele imperiu comunist îsi trăia ultimele zile. Crearea unei autonomii găgăuze de către autoritătile de la Chisinău au atenuat tendintele secesioniste ale găgăuzilor pentru ani buni, mai bine de două decenii. Problema găgăuză părea a aparţine total istoriei sovietice, fiind mai putin chiar ca un conflict înghetat, părea un conflict închis si uitat. El a fost readus în atentie în ultimul timp, cu urias sprijin rusesc, chiar cu fonduri private care au permis organizarea unui nou referendum, o initiativă privată si extrem de zgomotosă.

Nimeni nu mai înţelege nimic, dar toată lumea observă că această trezire la viată a unei probleme sovietice vine la câteva zile după summitul de la Vilnius în care Republica Moldova s-a apropiat programatic si contractul de Europa iar Ucraina a refuzat demersul integrationist, declarându-si optiunea pro-rusă, fapt ce a aruncat tara în haos. Cripto-sovieticii nu au putut ierta Chisinăului orientarea pro-europeană si încearcă să reaprindă focul pasiunilor nationaliste cu sentimente pro-ruse si cripto-sovietice. Dacă în urmă cu un sfert de secol liderii sovietici ai găgăuzilor cereau dreptul la secesiune dacă Republica Moldova se reuneste cu România, acum cer să rămână direct sub aripa Moscovei dacă tara lor, Republica Moldova, se întoarce în Europa democratică si dezvoltată.

Georgia are şi ea mai multe conflicte pe propriu teritoriu, inclusiv problema osetă, cu independentă recunoscută la Moscova. Dacă găgăuzii reprezentau o poveste veche, rezolvată si uitată, Transnistria este o problemă continuă. În aceleasi vremuri istorice de disparitie a Uniunii Sovietice, aceleasi teribile servicii secrete înfiintate de Stalin au creat o secesiune a raioanelor estice ale Republici Moldova, care au luptat cu arma în mână si cu Armata a XlV rusă, fostă sovietică, împotriva tinerilor autorităti de la Chisinău.

De un sfert de secol, Transnistria duce o viată independentă, sustinută de Rusia, în afara oricărui control international. După summitul de la Vilnius si mai ales după Curtea Constitutională a Republicii Moldova a recunoscut că limba oficială a tării, cea vorbită de majoritatea cetătenilor moldoveni, este chiar limba română. Simpla recunoastere oficială a acestui secret al lui Polichinelle, împreună cu orientarea europeană a Chisinăului, promite reactii din partea secesionistilor transnistreni, începând cu hărtuirea profesorilor liceului Lucian Blaga din Transnistria, singurul cu limba de predare română din acest infern cripto-sovietic. Practica utilizării unor astfel de conflicte decongelate la nevoie, este veche si simplă, traditională în spatiul ce a fost sovietic pe vremuri. La această margine a Uniunii Europene este nevoie, si Ucraina arată clar, ca mesajul european să fie puternic si determinat, afirmat explicit si fără întârziere.

8 February 2014
Ucraina, încotro?

Din toamnă, când preşedintele Viktor Ianukovici a refuzat, în ultima clipă, să semneze acordurile de asociere şi de liber schimb cu Uniunea Europeană, privilegiind, în schimb, relaţiile cu Rusia, Kievul şi, gradual, întreaga Ucraină s-au transformat, practic, într-n câmp de luptă între manifestanţii pro-occidentali şi poliţia regimului filorus.

Previzibil, evenimentele din teren au provocat reacţii pe măsură din partea Uniunii Europene şi a Statelor Unite, care au acuzat puterea din fosta republică sovietică că a provocat escaladarea violenţelor. Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, avertiza că represiunea poate avea efecte grave asupra raporturilor dintre Bruxelles şi Kiev. Ambasada americană la Kiev a anunţat că Washingtonul a revocat vizele pentru unii oficiali ucraineni, ca urmare a recurgerii la forţă împotriva manifestanţilor.

La Moscova, în schimb, elita guvernamentală este convinsă că ciocnirile violente au fost organizate şi finanţate de către Occident. Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a acuzat Uniunea Europeană că sprijină ceea ce a numit “pogromurile” comise de opoziţia de la Kiev. Secretarul de presă al Kremlinului, Dimitri Peskov, pretinde chiar că, alimentând revoltele, Occidentul vrea să submineze Jocurile Olimpice de Iarnă de la Soci, din invidie faţă de o Rusie pe care el o vede “puternică, de succes, bogată şi sanătoasă.”

Pentru profesorul român Dan Dungaciu, specialist în geopolitica spaţiului ex-sovietic, în Ucraina se joacă nu doar cărţi de politică internă, ci însăşi apartenenţa la un model de civilizaţie: În opinia mea, în acest moment la Kiev este exemplificată în cel mai înalt mod faptul că falia răsăriteană încă nu este clarificată. Confruntarea în această zonă rămâne, dacă vreţi, de geopolitică, cu sumă nulă: ce câştigă o parte pierde cealaltă şi în acest moment, sub ochii noştri se defineşte tocmai această fixare a frontierei spaţiului euroatlantic sau, dacă vreţi, privind dinspre est, fixare a frontierei spaţiului estic sau a vecinătăţii apropiate, cum îi place Moscovei să spună. Aceasta se întâmplă la Kiev în momentul ăsta, dacă privim de la o distanţă suficient de mare.”

Demisia Guvernului Mykola Azarov, care a orchestrat represiunea, schimbarea legilor antidemocratice şi crearea unei comisii de revizuire a Constituţiei sunt concesii la care Puterea a consimţit pentru a obţine un armistiţiu cu strada. Preşedintele Centrului pentru promovarea tradiţiilor româneşti din Cernăuţi, Iurie Levcic, e unul dintre cei circa jumătate de milion de etnici români din vestul Ucrainei. El nu crede că acalmia va dura prea mult:

Nici până acum nu s-a rezolvat nimic, chiar dacă micile victorii, cum ar fi demisia lui Azarov şi suspendarea legilor din 16 ianuarie, totuşi s-au produs, nu se liniştesc oamenii pentru că nu mai cred în această putere. Au fost minţiţi de foarte multe ori. S-a schimbat poziţia puterii, iarăşi, de foarte multe ori şi acuma oamenii sunt hotărâţi să meargă până la capăt, mai ales că opoziţia acuma abia îşi trasează un plan mai vizibil de luptă împotriva acestui regim.”

Analiştii de la Centrul pentru Prevenirea Conflictelor din Bucureşti avertizează că incapacitatea Puterii de a stinge tensiunile din societate ar putea provoca un război civil. Acesta ar opune regiunile din vestul Ucrainei, dintotdeauna orientate spre Occident, zonelor cu populaţie rusofonă şi rusofilă din est. Sunt şi ipoteze care evocă partajarea teritorială a republicii, urmând aceeaşi falie geopolitică. Profesorul Dan Dungaciu nu acreditează, însă, asemenea scenarii apocaliptice:

Până la urmă, nu se poate ca cele două tabere din Ucraina, adică cei care trag spre est şi cei care trag spre vest, să meargă până la capăt, pentru că nu există un capăt. Capătul, teoretic, ar fi ruperea Ucrainei în două, dar în acest moment un asemenea scenariu, după părerea mea, este complet neplauzibil pentru că nimeni, nici estul, nici vestul, nu îşi poate asuma un asemenea, dacă vreţi, dezastru, care ar presupune costuri sociale, politice, economice pe care nimeni nu e dispus să şi le asume în acest moment. Deci situaţia trebuie privită în acest fel: cum se va găsi echilibrul pentru cele două părţi ale Ucrainei care, cum spuneam, se uită în direcţii diferite şi acest echilibru trebuie găsit fără ca tensiunea din Kiev să atingă cotele pe care nimeni nu le vrea atinse, adică vreun război civil care să se soldeze cu victime, care ar fi cu siguranţă numeroase.”

Analistul american George Friedman, de la cunoscuta agenţie Stratfor, aminteşte că, prin poziţia strategică şi resursele agricole şi minerale, Ucraina are o importanţă vitală pentru sistemul defensiv al Rusiei. Şi, de aceea, nu crede că Moscova ar consimţi vreodată s-o abandoneze Vestului. Este improbabil ca evoluţia din Ucraina să genereze o schimbare geopolitică decisivă — spune Friedman, dar este un excelent exemplu despre modul în care o tulburare politică într-o ţară crucială din punct de vedere strategic poate afecta sistemul internaţional ca întreg.

7 February 2014
Conflictele îngheţate din Rep. Moldova

Republica Moldova n-are timp să se bucure de roadele opţiunii sale europene. La nici trei luni după ce guvernul de la Chişinău a semnat, la summitul comunitar de la Vilnius, acordurile de asociere şi de liber schimb cu Uniunea Europeană, e supus unor presiuni sincronizate menite să-i zadărnicească eforturile.

În Găgăuzia, autorităţile locale pregătesc pentru 2 februarie un referendum cu miză dublă. Pe de o parte, acesta vizează aderarea Chişinăului la uniunea vamală Rusia-Belarus–Kazahstan, presupusă alternativă la UE. Pe de alta, prepară ieşirea Găgăuziei – zonă cu populaţie majoritar turcofonă, de confesiune creştin ordodoxă – din componenţa Republicii Moldova, în cazul în care aceasta şi-ar pierde independenţa, printr-o strict ipotetică unire cu România.

“Acest referendum ilegal nu are nimic în comun cu problemele cetăţenilor şi poate tensiona situaţia din republică “ – a avertizat premierul Iurie Leancă, amintind că plebiscitul încalcă atât Constituţia, cât şi alte legi.

Pregătirea referendumului fusese, de altfel, suspendată de către o instanţă judecătorească, iar procuratura generală de la Chişinău a şi dispus deschiderea urmăririi penale împotriva organizatorilor. În schimb, vârf de lance al opoziţiei filo-ruse de la Chişinău, Partidul Comuniştilor nu ezită să instige la încălcarea legii. Comuniştii cer găgăuzilor să participe la referendum şi să se pronunţe pentru.

Tot la Chişinău, ambasadorul rus anunţă că Găgăuzia se va bucura de o atenţie specială din partea Moscovei. Simultan cu acest război al comunicatelor, în estul republicii, liderii separatişti anunţă aplicarea legislaţiei ruse pe teritoriul celeilalte regiuni pro-moscovite, Transnistria, cu scopul declarat de a facilita integrarea acesteia în Federaţia Rusă. Transnistria a iesit, de facto, de sub controlul Republicii Moldova în 1992, dupa un scurt război soldat cu sute de morţi şi tranşat odată cu intervenţia trupelor ruse de partea separatiştilor. Aproape simultan, fără să recurgă la rebeliune armată, dar tot sub protecţia Moscovei, Găgăuzia a primit o largă autonomie din partea Chişinăului.

Aproape un sfert de secol a trecut fără ca aceste conflicte îngheţate să-şi fi aflat soluţia. Diferitele formule propuse de OSCE ori formatul de negocieri în care, pe lângă Chişinău şi separatişti, au fost cooptate Rusia, Ucraina, UE şi Statele Unite s-au dovedit ineficiente.

Potrivit analiştilor, cele două regiuni secesioniste sunt aşi în mânecă la care Moscova nu va renunţa niciodată. Utilitatea lor strategică a fost validată atât în anii 90, când au făcut inefectivă independenţa abia proclamată a Chişinăului, cât şi acum, când îi stânjenesc drumul spre Europa şi despărţirea de trecutul sovietic.

16 January 2014
Siria, o problemă internaţională

Situatia din Siria se agraveaza de la o zi la alta. Saptamana trecuta, un presupus atac cu arme chimice in apropiere de Damasc, soldat cu sute de victime, a pus pe jar comunitatea internationala, tot mai ingrijorata. Dar si mai divizata in privinta conflictului care dureaza de mai bine de 2 ani si jumatate. Pe de o parte, UE, SUA si o parte a statelor arabe care sustin opozia siriana au avertizat cu un “raspuns serios” daca se va dovedi ca Siria a folosit arme chimice.

Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon a declarat, ca utilizarea armamentului chimic în Siria, în cazul în care va fi dovedita, va constitui o crima împotriva umanitatii si va avea consecinte grave”. In plus, opozitia siriana sustine ca bilantul victimelor acestui atac, atribuit autoritatilor de la Damasc, este mult mai mare, peste 1.300 de morti,.acuzatiile sprijinindu-se pe înregistrari video cu victime civile, difuzate pe Internet. Guvernul dezminte, insa, versiunea opozitiei.

La randul lor, Occidentali spun ca apar tot mai multe dovezi ca in atacul de la periferia capitalei siriene ar fi fost utiliizate arme chimice. Acestia au cerut autoritatilor de la Damasc sa permita inspectorilor ONU aflati in Siria sa faca o ancheta in acest caz, iar in urma presiunilor internationale, regimul Bashar Al-Assad si-a dat acordul.

De cealalta parte, aliatii regimului de la Damasc – Rusia, China, Iranul si alte tari arabe, care atribuie atacul opozitiei sirine – solicita occidentalilor sa dea dovada de retinere in exercitarea de presiuni asupra Damascului si sa nu raspunda provocarilor. Ei atrag atentia ca o eventuala interventie militara in Siria, tot mai mult luata in calcul de europeni si americani, ar da foc regiunii si ar avea consecinte grave avand in vedere ca “multe tari din zona – Egipt, Liban, Libia, Irak, sunt în continuare destabilizate”.

Turcia, vecina Siriei, care se confrunta in ultimii 2 ani cu un aflux foarte mare de refugiati sirieni, a anuntat ca, in lipsa unui consens in cadrul ONU impotriva Damascului se alatura unei coalitii internationale care sa actioneze pentru a pune capat violentelor impotriva civilior din acesta tara.

Potrivit celui mai recent bilant al Natiunilor Unite, de la declansarea conflictului in Siria, in martie 2011, peste 100 de mii de persoane au murit si peste 1,4 milioane de sirieni s-au refugiat in tarile vecine. Drama refugiatilor continua. Zilele trecute, o nava a Garzii Române de Coasta, care patrula în cadrul unei misiuni internationale in Marea Mediterana, a salvat, pentru a doua oara într-o luna, aproape o suta de imigranti sirieni, care au fugit din calea razboiului. Refugiatii, aflati pe un pescador care plutea în deriva în apele teritoriale italiene, doreau sa ajunga in tari din UE pentru a cere ajutorul autoritatilor din statele respective.

26 August 2013
UPDATE Egipt: evitarea călătoriilor care nu sunt necesare – 6/07/2013

37 de persoane au murit în ultimele 24 de ore în Egipt, în confruntările dintre susţinătorii şi opozanţii preşedintelui Mohamed Morsi, precum şi în atacurile unor persoane înarmate din regiunea Nord-Sinai. Reamintim recomandarea ministerului român de Externe de a evita deplasările care nu sunt necesare pe teritoriul Egiptului.

Demonstraţiile de protest şi violenţele continuă în Egipt. Sunt semnalate demonstraţii violente ale susţinătorilor fostului preşedinte Mohamed Morsi, în special în zona sediului Gărzii Republicane, în apropierea celor două palate prezidenţiale din Heliopolis-Cairo. De asemenea au avutloc ciocniri violente la Marsa Matrouh, Alexandria, Beheira (în partea de nord a Egiptului) şi în Miniya (sud).

Situaţia în Egipt rămâne tensionată şi după înlăturarea de la putere a preşedintelui islamist Mohamed Morsi. Acesta a fost reţinut şi mai mulţi lideri ai Frăţiei Musulmane au fost arestaţi. Şeful Curţii Constituţionale, Adli Mansour, a devenit noul preşedinte interimar.

Minsterul român de Externe a cerut cetăţenilor români care se află deja pe teritoriul Egiptului să se adreseze Ambasadei Române în Egipt şi să îşi anunţe prezenţa în regiune, comunicând coordonatele personale pentru a putea fi contactaţi în situaţii de urgenţă. Diplomaţia de la Bucureşti recomandă cetăţenilor români să evite deplasările care nu sunt necesare în anumite zone şi oraşe din această ţară, respectiv în Ismailia, Suez, El Arish, Badr, Helwan, Dahab, Taba, mănăstirea Sfânta Caterina, Peninsula Sinai, dar şi în capitala ţării, Cairo.

Ambasada României la Cairo este în contact cu cetăţenii români prezenţi în Egipt şi este pregătită să acţioneze în funcţie de situaţie pentru a le acorda ajutorul necesar, în caz de nevoie.

MAE menţionează că România condamnă orice formă de violenţă, îşi exprimă regretul pentru pierderile de vieţi omeneşti cauzate de violenţele din ultimele zile şi reiterează necesitatea respectării drepturilor fundamentale ale omului şi libertăţilor cetăţeneşti.

Demonstraţiile şi violenţele continuă în Egipt, în Cairo, Alexandria, Asiut, Beni Suef, precum şi în guvernoratele din Delta Nilului, anunţă MAE. Doarece situaţia se menţine tensionată, ministerul român de Externe recomandă cetăţenilor români aflaţi în Egipt să evite deplasările în zonele în care au loc proteste, precum şi implicarea în orice fel de manifestaţii.

Ministerul Afacerilor Externe atenţionează cetăţenii români care doresc să călătorească în Egipt sau se află pe teritoriul acestui stat asupra faptului că în Cairo și în celelalte orașe egiptene vor avea

loc demonstraţii începând cu 28 iunie 2013.

Recomandăm cetăţenilor români să evite zonele unde îşi au sediile principalele instituţii guvernamentale şi partide politice, unde auloc proteste şi să evite implicarea în orice fel de manifestaţii.

Sursa: MAE, Mediafax

29 June 2013