Nu este una dintre vedetele bucătăriei româneşti, fiind folosită mai mult la salate şi mai puţin la mâncăruri. Sfecla roşie adaugă în mâncăruri şi salate nu doar gustul specific, ci şi culoare. Şi în România se pregăteşte borşul de sfeclă roşie, însă nu este un preparat specific românesc, ci provine din cultura gastronomică a popoarelor slave. Îl întâlnim în special în partea de nord a României, mai ales în comunitățile de ucrainieni și de polonezi. Exact așa se și numește în Bucovina, borş polonez cu cartofi și sfeclă roşie. Avem nevoie de un kg de carne de vită sau de porc, pe care o tăiem în cubulețe, o punem la fiert și o spumăm.
Dacă este carne de vită aruncăm prima apă și reluăm operațiunea. Separat se fierbe, într-un litru de borș, jumătate de kg de sfeclă roșie, tăiată în cubulețe. Dăm pe răzătoare doi morcovi, o rădăcină de țelină, tocăm mărunt două cepe și toate aceste legume mărunțite le călim ușor în unt sau în ulei. După ce a fiert carnea, adăugăm toate legumele călite în oală, precum și borșul cu cuburile de sfeclă roșie. Mai punem și câțiva cartofi, tăiați cubulețe, la fel cubulețe de roșii în bulion și mai lăsăm la fiert circa 20 de minute. La final se aromatizează cu mărar și frunze de pătrunjel, tocate mărunt și se sărează după gust. Înainte de a fi servit, borşul cu cartofi şi sfeclă se drege cu smântână amestecată cu un ou.
Sfecla roșie poate fi pregătită pentru a fi servită ca salată. Poate fi consumată imediat, după ce a fost dată pe o răzătoare mai mare şi după ce se adaugă puţin ulei, puţin oţet, piper măcinat şi sare după gust. Se serveşte împreună cu hrean ras. Sfecla roşie poate fi coaptă în cuptor, după care i se îndepărtează coaja sau poate fi pusă la fiert, în coajă. Amestecată cu hrean ras, cu ulei şi cu oţet, sfecla roşie poate fi consumată după o perioada mai mare dacă o punem în borcane pe care le sterilizăm. În combinație cu cartofi fierți, tăiați cubulețe, obținem o salată în care punem piper negru râșnit, ulei, zeamă de lămâie și sare după gust şi pe care presărăm frunze tocate de pătrunjel.
O altă metodă de conservare este la borcane mai mari, în saramură şi în combinaţie cu conopidă. După ce am îndepărtat coaja, tăiem sfecla în cubuleţe şi desfacem conopida în buchete mici. Punem straturi alternative de sfeclă şi conopidă. Adăugăm fâşii de hrean şi câţiva căţei de usturoi, iar deasupra se pun ramuri uscate de mărar şi de cimbru. Se face o saramură, proporţia fiind de o lingură şi jumătate de sare la un litru de apă. După ce dă în clocot, saramura se toarnă în borcan, se acoperă, iar a doua zi se depozitează într-un loc răcoros.
Este recomandat ca operaţiunea de curăţare a sfeclei să fie făcută cu mănuşi deoarece această legumă rădăcinoasă colorează intens palmele şi degetele. Când spunem însă despre cineva că a sfeclit-o înseamnă că roşeaţa pe care o capătă faţa respectivei persoane nu este un efect al operaţiunii de curăţare a acestei legume, ci faptului că se află într-o anumită situaţie dificilă, neplăcută, jenantă.
