Radio România Internațional

Tag: Conservation Carpathia

  • Invasive Pflanzenarten bedrohen heimische Habitate und endemisches Gewächs

    Invasive Pflanzenarten bedrohen heimische Habitate und endemisches Gewächs





    Die Zunahme intensiver menschlicher Aktivitäten und der Klimawandel begünstigen die Verbreitung invasiver Pflanzenarten, die das ökologische Gleichgewicht stören. Mit dem Ernst der Lage haben sich auch das Europäische Parlament und der EU-Rat auseinandergesetzt, denn bereits im Oktober 2014 verabschiedeten sie eine Verordnung über die Prävention und das Management der Einbringung und Ausbreitung invasiver gebietsfremder Arten, wie das Dokument offiziell betitelt ist. Dort ist zu lesen, dass die Ausbreitung von fremden Pflanzen- und Tierarten oder Mikroorganismen nicht immer ein Grund zur Besorgnis sein muss, doch einige Unterarten können invasiv, also zu wuchernden Eindringlingen werden, die die Biodiversität lokaler Habitate ernsthaft bedrohen und damit auch sozial-ökonomische Systeme aus dem Gleichgewicht bringen.



    In den EU-Staaten und weiteren europäischen Ländern sind etwa 12 000 gebietsfremde Spezies heimisch geworden, davon gelten 10–15 % als invasiv. Ihre schädliche Einwirkung kann diverse Formen annehmen — von der Verdrängung endemischer Arten über Veränderung von Habitaten bis hin zur Einschleppung von Krankheiten, die heimische Pflanzen- und Tierarten und sogar Menschen befallen können. Allerdings können nur stark vermehrungsfähige gebietsfremde Arten oder Teile von lebenden Organismen zur Bedrohung werden, daher sollten auch nur diese Gegenstand strenger Regelungen sein, hei‎ßt es noch in der einschlägigen EU-Verordnung.



    Die Situation ist auch in Rumänien ähnlich, wo sich die Umweltstiftung Conservation Carpathia“ mit dem Problem auseinandergesetzt hat. Die Mitarbeiter der Stiftung haben entlang mehrerer Flusstäler im Südosten des Fogarascher Gebirges sechs fremde invasive Pflanzenarten entdeckt und versuchen, ihre Verbreitung einzudämmen. Der Biologe Oliviu Pop erläutert, wo diese gebietsfremden Arten besonders gedeihen:



    Diese invasiven Pflanzenarten, besser gesagt gebietsfremden invasiven Arten, vermehren sich besonders gut in natürlichen Habitaten, die dem Verfall preisgegeben wurden — beispielsweise Brachen, ungenützte Weiden und Almen oder Wiesen, wo Abfall deponiert wurde. Mit der Zeit verdrängen diese invasiven Arten die heimischen und bedrohen somit die Biodiversität. Besonders betroffen sind seltene oder geschützte endemische Pflanzenarten, aber auch Nutzpflanzen, die für die lokale Kreislaufwirtschaft sehr wertvoll sind. Der Klimawandel trägt das Seine zu dieser Entwicklung bei und verstärkt sogar die Verbreitung solcher Pflanzenarten, die, wie ihr Name schon sagt, gebietsfremd sind. Sie stammen aus anderen Regionen oder Ländern, sind Gärten oder Gewächsanlagen entwichen oder werden versehentlich von Menschen eingeschleppt.“




    Die Stiftung Conservation Carpathia“ widmet sich dem Umweltschutz und der Wiederherstellung des ökologischen Gleichgewichts, etwa in Gebieten, wo in der Vergangenheit umweltschädliche Forstwirtschaft betrieben wurde. Der Biologe Oliviu Pop hat die Erarbeitung einer wissenschaftlichen Studie koordiniert, die mit einer standardisierten Methodologie untersucht hat, wie es um die invasiven Pflanzenarten in den Flusstälern und entlang der Nebenflüsse in den Südkarpaten, insbesondere im Fogarasch-Gebirge bestellt ist. Anhand der Ergebnisse dieser Studie hat Conservation Carpathia“ einen Aktionsplan umgesetzt, mit dem Mitarbeiter der Stiftung sowie Volontäre aus dem In- und Ausland im vergangenen Sommer versucht haben, die Verbreitung der gebietsfremden invasiven Arten zu stoppen. Dabei kamen nur umweltfreundliche Methoden zum Einsatz, beispielsweise Mähen, Stutzen oder Entwurzelung, versichert der Biologe Oliviu Pop. Diese Aktivitäten sollen auch in den nächsten Jahren fortgeführt werden, bis die Verbreitung der invasiven Arten auf 50% ihrer derzeitigen Fläche in der Projektregion reduziert wird:



    Mit unserem Projekt wollen wir einerseits die natürlichen Habitate entlang der Flusstäler wiederaufleben lassen, die am meisten davon betroffen sind, andererseits aber auch Gestrüpp und Unterholz auf Bergwiesen sowie Wälder im Hochland sich regenerieren lassen. Dabei pflanzen wir heimische Arten wieder an und versuchen, die invasiven zu tilgen. Am Anfang haben wir etwa 165 km Flusstäler auf invasive Pflanzenarten untersucht und kartiert, und unsere Mitarbeiter und Volontäre haben anschlie‎ßend entlang 37 km einen Teil der gebietsfremden Pflanzen entfernt. Jetzt beobachten wir, ob und wie sich die invasiven Pflanzenarten nach unserem Eingriff weiterverbreiten. In der Zwischenzeit pflanzen wir Erlen und Weiden wieder an, die für diese Region typisch sind.“




    Einige der gebietsfremden invasiven Pflanzen, insbesondere wenn sie schöne Blüten treiben, könnten fälschlicherweise als harmlos eingestuft werden — doch die Eindringlinge bleiben schädlich für die heimischen Habitate, führte noch der Biologe Oliviu Pop aus. Daher werde man in Zukunft in Rumänien, aber auch EU-weit, weitere Aktionen dieser Art durchführen.

  • Plante invazive, identificate în România

    Plante invazive, identificate în România

    În ultimii ani, speciile
    străine invazive au devenit o problemă tot mai mare la nivel mondial. Pe lângă
    intensificarea activităţilor umane, schimbările climatice favorizează şi mai
    mult pătrunderea şi dezvoltarea lor în noi teritorii, creând dezechilibre
    ecologice.

    Situația pare a fi destul de serioasă, având în vedere că
    Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au considerat necesar să
    elaboreze un Regulament privind prevenirea și gestionarea introducerii și
    răspândirii acestor specii. Documentul arată că apariția unor specii alogene,
    fie animale, plante, ciuperci sau microorganisme, în medii noi nu reprezintă
    întotdeauna un motiv de îngrijorare. Cu toate acestea, o subgrupă semnificativă
    de specii alogene pot deveni invazive, având efecte dăunătoare grave asupra
    biodiversității și asupra serviciilor ecosistemice aferente, precum și alte
    efecte sociale și economice, care ar trebui prevenite. Aproximativ 12 000 de
    specii prezente în mediu în Uniune și în alte țări europene sunt alogene,
    dintre care aproximativ 10 până la 15 % sunt estimate a fi invazive.
    Amenințarea la adresa biodiversității și a serviciilor ecosistemice aferente pe
    care acestea o reprezintă ia diferite forme, având inclusiv efecte negative
    grave asupra speciilor indigene și asupra structurii și funcționării
    ecosistemelor prin modificarea habitatelor, a prădării, a concurenței în rândul
    speciilor.

    De asemenea, prin transmiterea de boli, prin înlocuirea speciilor
    indigene într-o parte semnificativă a ariei de răspândire și prin efecte
    genetice cauzate de hibridizare. Mai mult, speciile alogene invazive pot avea,
    de asemenea, un efect dăunător semnificativ asupra sănătății umane și a economiei.
    Numai exemplarele vii și părțile care se pot reproduce reprezintă o amenințare
    și, prin urmare, numai acestea ar trebui să facă obiectul restricțiilor,
    precizează specialiștii europeni.

    Situația este simililară și în România, unde
    fundația de mediu Conservation Carpathia a identificat în sud-estul munților
    Făgăraș, de-a lungul unor de văi de ape curgătoare, șase specii străine
    invazive de plante și acționează pentru eliminare acestora. Iată ce spune
    biologul Oliviu Pop:

    Aceste plante invazive, de fapt
    plante străine invazive, apar în habitatele naturale care sunt degradate sau
    abandonate cum ar fi câmpurile, pajiștile abandonate, sau zonele în care s-au
    depozitat deșeuri. Ele conduc în timp la eliminarea speciilor de plante native
    caracteristice zonei, adică la scăderea biodiversității. Aceste plante invazive
    elimina treptat speciile valoroase, plantele rare protejate, sau plantele bune
    furajere. Schimbările climatice la care asistăm tot mai mult în ultima vreme
    favorizează și ele instalarea și dezvoltarea acestor specii care, așa cum le
    zice și numele, nu sunt caracteristice zonei. Sunt venite din alte zone, fie
    scăpate din grădini, fie ajunse în mod accidental, introduse de om.


    Prin
    activitatea sa, fundația este preocupată de protejarea naturii, de refacerea
    zonelor afectate în trecut de exploatări forestiere neconforme și de
    restabilirea echilibrului în natură. În acest sens, a fost realizat un studiu
    științific coordonat de către Oliviu Pop, pe baza unei metodologii
    standardizate, de-a lungul principalelor văi și a afluenților acestora din zona
    de sud a Munților Făgăraș. Utilizând rezultatele studiului, Conservation
    Carpathia a elaborat un plan de acțiune, pe baza căruia, în această vară a
    organizat acțiuni de eliminare a speciilor străine invazive de plante, împreună
    cu angajații și cu voluntari români și străini. Au folosit doar mijloace
    ecologice, prietenoase cu natura (cosire, dezrădăcinare sau tăiere).
    Activitatea va continua pe parcursul mai multor ani, până la limitarea cu minim
    50% a extinderii acestor specii de-a lungul văilor râurilor din zona de
    proiect.

    Oliviu Pop: Noi avem în prezent un
    proiect de refacere a habitatelor naturale care se referă atât la refacerea
    habitatelor din zonele ripariene, adică cele de-a lungul râurilor, care sunt
    cele mai afectate de impactul antropic, dar și de refacere a pădurilor și a
    tufărișurilor din zona alpină. Pe lângă activitățile de plantare / replantare a
    unor specii caracteristice în aceste zone ripariene, de-a lungul văilor
    râurilor, încercăm în anumite locuri să eliminăm aceste specii de plante
    invazive. Prima dată am făcut un inventar pe o lungime de 165 de km de văi de
    râuri, iar apoi am reușit încet – încet, cu angajații și cu voluntarii noștri,
    să eliminăm o parte din aceste specii din aceste habitate ripariene, cam
    aproximativ de pe 37 km. Și acum încercăm să monitorizăm să vedem ce se
    întâmplă, cum reapar aceste specii pe măsură ce noi, în același timp, lucrăm la
    refacerea acestor habitate, la replantarea aninilor, sălcilor, speciilor de
    arbori caracteristice acelor zone.


    El
    mai atrage atenția că unele specii străine invazive au flori și pot fi
    considerate frumoase, din punct de vedere ornamental, însă, din punct de vedere
    ecologic rămân dăunătoare. Acest subiect, prea puțin atins până în prezent, va
    fi tot mai discutat în anii ce urmează, iar acțiunile de genul celor
    întreprinse de Conservation Carpathia vor fi tot mai dese la nivel național și
    european, estimează fundația de mediu din România.


  • Zimbrii din Munții Făgăraș

    Zimbrii din Munții Făgăraș

    Mai poate fi întâlnit destul de rar în rezervații și doar
    în câteva locuri în sălbăticie. Unul dintre acestea este, de curând, arealul
    Munților Făgăraș, din centrul României, unde Fundația Conservation Carpathia
    derulează un program de reintroducere în natură a acestor maiestuoase
    ierbivore, cândva un simbol al țării noastre. Cunoscut de români mai mult din
    basme și povești istorice, zimbrul păstrează în mentalul public un aer de
    legendă, fiind foarte îndrăgit. Dar nu doar din nostalgie sau doar pentru
    frumusețe sunt reintroduși zimbrii în libertate, după cum sublinia Adrian
    Aldea, biolog management faună la Conservation Carpathia:

    Munții Făgărașului reprezintă o zonă încă în bună parte neafectată de
    intervenția omului. În prezent, singurele specii care ar lipsi din mozaicul
    inițial ar fi zimbrul și castorul și de aici ideea reintroducerii lor, în
    cadrul acestui proiect Life care își propune crearea unei zone de
    sălbăticie în sud-estul Munților Făgăraș. Ne-am propus înființarea a trei zone
    din care să reintroducem zimbrii, până în prezent am implementat două și suntem
    cu a treia în curs de implementare – în care am adus deja câte un grup inițial
    de zimbri, iar anual pe perioada proiectului completăm cu mici grupuri de până
    în cinci exemplare. La finalul proiectului ne dorim să avem cel puțin 75 de
    zimbri în libertate.

    Zimbrul este o specie umbrelă în cadrul ecosistemului,
    adică prin existența lui, prin intervențiile lui în natură se crează anumite
    nișe în care se instalează diverse alte specii sau populații ale unor specii.
    Prin regimul de hrană de exemplu: consumă vegetație atât ierboasă cât și
    arborescentă, lăstari… Deci menține deschise pășunile și poienile care sunt
    un habitat cu o mare diversitate specifică. De asemenea, prin comportamentul
    lui de a se scălda, de a-și face scăldători în care se instalează diverse alte
    specii, știu eu, de batracieni, de reptile…


    Alt
    motiv pentru care prezența zimbrilor în locurile lor străvechi este importantă
    este că prin mărimea și greutatea lor (masculii pot atinge chiar și o tonă),
    prin distanţele pe care se deplasează, ajută la crearea de poteci pentru alte
    mamifere mai mici precum căprioare, bursuci sau jderi. De asemenea, prin
    obiceiurile sale de igienă, care includ băile de praf și scărpinatul pe
    copaci și arbuști, zimbrul colectează în blană seminţe pe care le transportă în
    zonele pe care le explorează, ajutând la regenerarea pajișților și a spaţiilor
    deschise. Așadar are un rol foarte important pentru ecosistem, dar poate ajuta
    și la dezvoltarea comunităților locale.

    L-am întrebat pe Andrei Aldea dacă
    zimbrul poate contribui la promovarea turismului și cum a procurat fundația la
    care lucrează exemplarele aduse în Munții Făgăraș:

    În
    zonele și în țările în care reintroducerea zimbrului s-a făcut deja de mai
    mulți ani, turismul s-a dezvoltat foarte bine în această direcție. În special
    Polonia e bine cunoscută, dar și la noi – zona Neamț. La fel și în Brașov avem
    o rezervație cu zimbri, nu în sălbăticie, dar unde e bine promovată această
    idee, la Vama Buzăului. Sunt aduși din diverse locuri și centre, fie de
    reproducere, fie rezervații din Europa, dar și din țară. Problema costurilor
    este destul de variată. Depinde cum înțelege fiecare crescător să-și acopere
    cheltuielile. Noi avem un buget în cadrul proiectului și trebuie să ne cam
    încadrăm în el, dar sunt și țări sau centre care ne-au dat zimbrii gratis -
    deci rezonează cu ideea de reintroducere a lor în natură.


    Fundația
    are finanțare europeană, dar folosește și fonduri proprii. În ceea ce privește
    interacțiunea cu oamenii, zimbrii nu prezintă un pericol iminent sau imediat,
    dar aceștia pot deveni agresivi când se simt amenințați. De aceea turiștii
    trebuie să nu se apropie de zimbri pentru a face fotografii, să nu îi hrăneasca
    și păstreze o distanță de cel puțin 100 m față de aceștia.

    Totodată, zimbrii
    pot provoca și pagube, dacă, în căutarea hranei, se apropie de sate, de
    terenurile agricole sau de fânețe. De aceea, zonele de reintroducere au fost
    alese departe de așezările omenești, pentru a evita interacțiunea. Pentru a
    preveni orice posibil conflict cu acest animal puternic, rangerii fundației
    patrulează zona și monitorizează în permanență deplasările zimbrilor, starea
    lor de sănătate, prezenţa și interacţiunile cu alte specii sălbatice. Rangerii
    intervin pentru a alungă zimbrii în cazul în care aceștia se apropie prea mult
    de comunitate. De asemenea, în condiții meteo extreme, rangerii pot pune hrană
    suplimentară în locurile des frecventate de aceste animale. Pentru a evita
    orice nemulțumire a localnicilor, Conservation Carpathia oferă garduri
    electrice pentru a fi puse la dispoziția persoanelor care au probleme cu
    apropierea zimbrilor.

    O surpriză extrem de plăcută s-a produs în toamna lui
    2020, când în Munții Făgăraș a fost observat un prim pui de zimbru, care crește
    și se dezvoltă fără probleme. Nu are încă un nume și s-ar putea nici să nu
    aibă, pentru a i se păstra identitatea de animal sălbatic.

  • Kampf gegen illegale Abholzung: Umweltstiftung kauft Waldflächen auf

    Kampf gegen illegale Abholzung: Umweltstiftung kauft Waldflächen auf

    Das Fogarasch-Gebirge erstreckt sich auf einer Fläche von 198 Ha mit einzigartigen Landschaften von seltener Schönheit, mit wilden Bereichen und einer reichen Biovielfalt. Dieses wurde zur Natura-2000-Stätte erklärt. Leider wurde dieses Gebirge in den letzten Jahren immer mehr entwaldet. Somit wurde im Landkreis Argeş die grö‎ßte Zahl an illegalen Abholzungen verzeichnet, die im Zeitraum 2009-2011 von den Behörden festgestellt wurden, bzw. 6.458 Fälle. Die Zahl ist in den letzten Jahren gestiegen. Am meisten ausgesetzt sind Privatwälder, für die die Eigentümer keine Bewachungsverträge abgeschlossen haben, auch wenn das Pflicht ist. Ähnliche Situationen gibt es im ganzen Land und sie stellen eine gro‎ße Bedrohung für das Überleben der Karpatenwälder dar, die die wertvollsten Wälder Europas sind.



    Seit einigen Jahren führt die Conservation-Carpathia-Stiftung ein Projekt zur Rettung der Wälder vor der Abholzung durch. Die Stiftung verfügt über Gelder aus internationalen Spenden und kauft die Wälder, die in der Gegend des Fogarasch-Gebirges zum Verkauf angeboten werden. Sie bewaldet diese wieder, schützt sie und setzt Ma‎ßnahmen zur Wiederherstellung der beschädigten Gebiete um. Mihai Zotta ist der technische Leiter dieser Stiftung. Er schildert, wie alles begann:



    Die Idee des Projekts entstand 2005-2006, als in der Gegend des Nationalparks Königstein die illegalen Abholzungen begannen, infolge der massenhaften Rückerstattung der Wälder. Zu dem Zeitpunkt wurde eine Gruppe Philanthropen, die sich für den Umweltschutz einsetzten, von Christoph Promberger, unserem Exekutivleiter, und von Horaţiu Hanganu, dem damaligen Interimsleiter des Königssteiner Nationalparks, eingeladen. Nach einem Besuch in der Gegend und nach einigen Gesprächen sind diese Menschen zum Schluss gekommen, dass es eine Möglichkeit gibt, die gefährdeten Wälder zu retten. Es handelte sich aber nicht um die klassische Variante des Kampfes gegen die Holzdiebe an Seite der Behörden. Diese Leute sind zum Schluss gekommen, dass die grö‎ßte Chance für die Rettung der Wälder in dieser Gegend der Kauf dieser sein würde. Somit könnten diese aufbewahrt und konserviert werden. Es war eine neue und seltsame Idee für damals. Auch jetzt fragen sich Menschen, ob es nicht etwa einen versteckten Hintergedanken gibt. Wie dem auch sei, hat man 2007 die ersten Waldflächen in der Gegend des Königssteiner Naturparks erworben. Nachdem man den Abholzungen im Inneren des Nationalparks ein Ende gesetzt hat, wurden diese ins Dâmboviţa-Tal, in die neu gegründete Natura-2000-Stätte im Fogarasch-Gebirge verlagert. Hier wurden zwischen 2004 und 2010 rund 2000 Ha illegal abgeholzt. Aus diesem Grund hat man auch hier weiter Grundstücke gekauft… Langsam hat man immer mehr Waldflächen erworben. Es gibt über 600 Kaufverträge. Keiner glaubte, dass wir ausgehend von den ersten 3 Ha die bis heute erworbene Fläche erreichen würden bzw. über 16 Tausend Ha Wald.“




    Eigens für die Verwaltung der erworbenen Wälder hat die Stiftung eine eigene Forstverwaltung sowie einen Jagdverband gegründet. Es handelt sich um den ersten Jagdverband des Landes, der nichts jagt. Die Stiftung hat drei Gewächshäuser, wo sie Saatgut und junge Bäume bereitstellt, um die Wälder mit wertvollen Arten wie vor 100 Jahren wiederherzustellen. Laut den Fachleuten von Conservation Carpathia ist es besonders wichtig, den natürlichen Bestand des Waldes zu bewahren. Im Dâmboviţa-Tal wurden in der Rucăr-Gegend zwischen 2005 und 2011 über 2.500 Ha Wald illegal abgeholzt. Es wurde fast nichts neu nachgesät. Die Stiftung hat 400 Ha von den Wäldern, die bei Rucăr zerstört wurden, aufgekauft und mit deren Wiederherstellung begonnen, sagt Mihai Zotta:



    Ursprünglich wurden alle Wälder gekauft, die von der Abholzung gerettet werden konnten. Danach haben wir nach 2012 eine Reihe von Projekten zum ökologischen Wiederaufbau ins Leben gerufen. Das grö‎ßte davon wird von der Europäischen Kommission finanziert. Es handelt sich um ein Projekt von Life Natura, im Rahmen dessen 400 Ha abgeholzter Wald und über 2000 Ha Waldbestand gekauft wurden, um den ökologischen Wiederaufbau zu starten. Praktisch wurden alle Wiederaufbautätigkeiten mit Geldern von der Europäischen Kommission finanziert. Die Wälder werden von der Stiftung mit Eigenmitteln gekauft. Wir haben drei Gewächshäuser, wo wir einen Teil der jungen Bäume bereitstellen. Da gibt es eine ganze Geschichte. Vor 100 Jahren waren diese Wälder im oberen Dâmboviţa-Tal Fichtenwälder und gemischte Fichten- und Nadelbaumwälder. Zur Zeit des kommunistischen Regimes, als die Abholzung in diesem Bereich begann, hat die damalige Politik vorgeschrieben, dass anstelle der wertvollen natürlichen Mischwäldern Nadelbäume gepflanzt werden, denn man ist davon ausgegangen, dass diese schneller wachsen und dass das Holz wertvoller für das Baugewerbe oder für die Möbelhersteller ist. Wir müssen nun zu der ursprünglichen Waldgrundart zurückkehren.“




    Au‎ßer der Wiederherstellung der Wälder, die es einst in dem Fogarasch-Gebirge gegeben hat, beabsichtigt man auch die Wiederherstellung der Erlenwiesen, die es entlang des Flusses Dâmboviţa gegeben hat. Mit der Zeit werden auch andere Waldflächen gekauft. Schlie‎ßlich werde die Stiftung ein Schutzgebiet von internationaler Bedeutung im Süden der rumänischen Karpaten gründen, wo Abholzung und Jagd vollkommen untersagt sind. Mihai Zotta zu diesem Vorhaben:



    Was wir uns wünschen, ist, dass das Fogarasch-Gebirge oder zumindest ein Teil davon — die Urwälder, die Hochwälder, die unberührten, unbearbeiteten Wälder — zum Nationalpark werden. Das Fogarasch-Gebirge hätte der erste Nationalpark Rumäniens werden müssen. Es war aber nicht der Fall, denn es hat dort zahlreiche wirtschaftliche und soziale Interessen gegeben. Wir möchten in allen Gemeinden rund um das Fogarasch-Gebirge ein Projekt einleiten, das tragbare Geschäfte erkennt, die den Lokalgemeinden Geld einbringen sollen und umweltfreundlich sind. Somit werden die hiesigen Bewohner in 5-10-20 Jahren einsehen, dass die wichtigste Ressource der Gegend das Fogarasch-Gebirge ist. Wir haben bereits Einiges unternommen. Wir haben einige Studien durchgeführt und stellen Geschäftspläne auf.“




    Die Stiftung Conservation Carpathia wird die Schutzgebiete, die sie gründen wird, dem rumänischen Staat spenden, unter der Voraussetzung, dass der Staat deren Verwaltung übernimmt und ihre Aufbewahrung garantiert.