Radio România Internațional

Tag: conserve

  • Les légumes en saumure

    Les légumes en saumure

    Sachez d’abord que traditionnellement les familles roumaines préparent toute sorte de conserves de légumes qu’elles préservent jusqu’au beau milieu de l’hiver pour accompagner rôtis et grillades. Les plus simples à préparer sont les légumes en saumure, que les Roumains appellent « acrituri », littéralement « choses aigres ». Il vous faut des tomates vertes, des choux-fleurs, un chou blanc et un autre rouge, de petites pastèques vertes, des cornichons, des céleris-raves avec tiges et feuilles, des carottes et des piments rouges ou verts. Sachez que selon la tradition, il ne faut pas mélanger poivrons tomates aux cornichons puisqu’apparemment les deux ne s’entendent pas.

    Enfin, vous devez également savoir que les bocaux de légumes en saumure, vous devez les préserver au frais, à l’abri des rayons du soleil. Sinon, les légumes risquent de devenir trop salés ou bien s’abîmer rapidement. L’idée c’est de les préserver depuis l’automne et jusqu’au beau milieu de l’hiver. Pour la saumure il vous faut également des graines de poivre, de l’aneth séché et des feuilles de laurier. Lavez soigneusement les légumes. Il vous faut aussi des bocaux plutôt grands, sur le fond desquels vous devez mettre une couche de tiges et de feuilles de céleri et une brindille de cerisier avec des feuilles vertes. Lavez les légumes soigneusement, épluchez et coupez en rondelles le céleri-rave et les carottes.

    Posez les légumes dans les bocaux alternativement : tomates vertes, chou-fleur, céleri-rave, chou blanc, cornichons, piments, chou rouge et ainsi de suite. Enfin ajoutez-y aussi des tiges d’aneth séchées et terminez par une couche de tiges et de feuilles de céleri et de cerisier. C’est le moment de préparer la saumure. Pour chaque litre d’eau il vous faut une cuillerée de gros sel de mine de Roumanie. Dans une casserole, préparez cette saumure en ajoutant aussi des grains de poivre et des feuilles de laurier et mélangez soigneusement afin de dissoudre le sel.

    Versez la saumure sur les légumes et remplissez les bocaux, avant de les recouvrir d’un couvercle. Il ne vous reste qu’à patienter pendant quelques semaines avant de pouvoir les déguster. N’oubliez pas de les laver à l’eau froide afin de les dessaler un peu. Les servir pour accompagner grillades et différents fricassées riches en graisse ou bien des cassoulets en période de carême. Bon appétit !

  • Sfeclă roşie conservată

    Sfeclă roşie conservată


    Nu este una dintre vedetele bucătăriei româneşti, fiind folosită mai puţin la mâncăruri şi mai mult la salate. Sfecla roşie adaugă în mâncăruri şi salate nu doar gustul specific, ci şi culoare. Şi în România se pregăteşte borşul de sfeclă roşie, însă nu este un preparat specific românesc, ci provine din cultura gastronomică a popoarelor slave.



    În perioada toamnei, când este o abundenţă de legume, sfecla se află pe lista legumelor care sunt conservate. Cel mai simplă reţetă este cea de salată de sfeclă, păstrată în borcane. Sfecla poate fi coaptă în cuptor după care i se îndepărtează coaja. Sfecla poate fi pusă întreagă la fiert, în coajă. Poate fi consumată imediat, după ce a fost dată pe o răzătoare mai mare şi după ce se adaugă puţin ulei, puţin oţet, piper măcinat şi sare după gust. Se serveşte împreună cu hrean ras. Amestecată cu hrean ras, cu ulei şi cu oţet, sfecla roşie poate fi consumată după o perioada mai mare dacă o punem în borcane pe care le sterilizăm.



    O altă metodă de conservare este la borcane mai mari, în saramură şi în combinaţie cu conopidă. După ce am îndepărtat coaja, tăiem sfecla în cubuleţe şi desfacem conopida în buchete mici. Punem straturi alternative de sfeclă şi conopidă. Adăugăm fâşii de hrean şi câţiva căţei de usturoi, iar deasupra se pun ramuri uscate de mărar şi de cimbru. Se face o saramură, proporţia fiind de o lingură şi jumătate de sare la un litru de apă. După ce dă în clocot, saramura se toarnă în borcan, se acoperă, iar a doua zi se depozitează într-un loc răcoros.



    Este recomandat ca operaţiunea de curăţare a sfeclei să fie făcută cu mănuşi deoarece această legumă rădăcinoasă colorează intens palmele şi degetele. Când spunem însă despre cineva că a sfeclit-o înseamnă că roşeaţa pe care o capătă faţa respectivei persoane nu este un efect al operaţiunii de curăţare a acestei legume, ci faptului că se află într-o anumită situaţie dificilă, neplăcută, jenantă.


  • Sfeclă roşie conservată

    Sfeclă roşie conservată


    Nu este una dintre vedetele bucătăriei româneşti, fiind folosită mai puţin la mâncăruri şi mai mult la salate. Sfecla roşie adaugă în mâncăruri şi salate nu doar gustul specific, ci şi culoare. Şi în România se pregăteşte borşul de sfeclă roşie, însă nu este un preparat specific românesc, ci provine din cultura gastronomică a popoarelor slave.



    În perioada toamnei, când este o abundenţă de legume, sfecla se află pe lista legumelor care sunt conservate. Cel mai simplă reţetă este cea de salată de sfeclă, păstrată în borcane. Sfecla poate fi coaptă în cuptor după care i se îndepărtează coaja. Sfecla poate fi pusă întreagă la fiert, în coajă. Poate fi consumată imediat, după ce a fost dată pe o răzătoare mai mare şi după ce se adaugă puţin ulei, puţin oţet, piper măcinat şi sare după gust. Se serveşte împreună cu hrean ras. Amestecată cu hrean ras, cu ulei şi cu oţet, sfecla roşie poate fi consumată după o perioada mai mare dacă o punem în borcane pe care le sterilizăm.



    O altă metodă de conservare este la borcane mai mari, în saramură şi în combinaţie cu conopidă. După ce am îndepărtat coaja, tăiem sfecla în cubuleţe şi desfacem conopida în buchete mici. Punem straturi alternative de sfeclă şi conopidă. Adăugăm fâşii de hrean şi câţiva căţei de usturoi, iar deasupra se pun ramuri uscate de mărar şi de cimbru. Se face o saramură, proporţia fiind de o lingură şi jumătate de sare la un litru de apă. După ce dă în clocot, saramura se toarnă în borcan, se acoperă, iar a doua zi se depozitează într-un loc răcoros.



    Este recomandat ca operaţiunea de curăţare a sfeclei să fie făcută cu mănuşi deoarece această legumă rădăcinoasă colorează intens palmele şi degetele. Când spunem însă despre cineva că a sfeclit-o înseamnă că roşeaţa pe care o capătă faţa respectivei persoane nu este un efect al operaţiunii de curăţare a acestei legume, ci faptului că se află într-o anumită situaţie dificilă, neplăcută, jenantă.


  • Zacusca aux poivrons rouges

    Zacusca aux poivrons rouges

    La zacusca est un ragoût de légumes que les familles roumaines préparent à la fin de l’été pour la préserver jusqu’au beau milieu de l’hiver. Sachez d’abord que la recette classique de zacusca, aux poivrons rouges et aubergines grillées, peut être déclinée en de nombreuses variantes, en ajoutant différents autres légumes, tels des haricots secs, des courgettes et des champignons.



    Aujourd’hui je vous propose la simplicité et j’ai choisi de vous présenter une zacusca faite principalement de poivrons. Pour 3 kilos de poivrons rouges il vous faut aussi un kilo de poivrons tomate, un kilo d’oignons, 2 kilos de tomates, environ 400 ml d’huile de tournesol, des feuilles de laurier, du paprika, sel et poivre du moulin. Commencez par laver les poivrons et les poivrons tomates et les griller. Puis enlevez la peau, tout comme le milieu et les pépins.



    Lavez les tomates et trempez-les dans de l’eau bouillante afin de pouvoir les peler ensuite. Coupez l’oignon en julienne et mettez-le dans de l’huile dans une casserole plus grande ou une marmite, à feu moyen. Après une trentaine de minutes ou au moment où l’oignon commence à prendre une couleur plutôt dorée, ajoutez les poivrons coupés en lamelles et les tomates hachées. Mélangez bien, ajoutez les épices et laissez mijoter à feu doux pendant deux heures, en mélangeant de temps en temps jusqu’à ce que l’huile commence à apparaître à la surface de la casserole.



    Lavez plusieurs bocaux au couvercle en métal. Stérilisez-les au four avant d’y mettre la zacusca en ébullition et fermez les couvercles. Vous pouvez ensuite soit laisser les bocaux refroidir graduellement sous des couvertures jusqu’au lendemain, soit les mettre au four préchauffé à 180 degrés pendant une dizaine de minutes et puis de couper le feu et de les laisser refroidir à l’intérieur de celui-ci. De toute façon, prévoyez de les stocker dans une cave ou dans un endroit au frais, à l’abri des rayons du soleil. C’est une variante pour conserver la saveur des légumes d’été jusqu’au milieu de l’hiver. Bon appétit !

  • Legume conservate în oţet

    Legume conservate în oţet

    În această perioadă a anului, cu o bogată ofertă de legume proaspete, sunt pregătite conservele pentru iarnă. Se pun castraveţi şi gogonele în saramură, gogoşari vinete, ardei, conopidă în oţet. Sugestia noastră pentru această ediţie este reţeta pentru legume conservate în oţet. Legumele pot fi conservate fie separat, fie împreună, rezultând o excelentă salată pentru perioada sezonului rece.



    În multe ţări pot fi întâlniţi gogoşari conservaţi, de dimensiuni mici, “red cherry pepperoni”, acri din cauza oţetului în care au fost conservaţi şi, totodată, dulci din cauza zahărului adăugat în cursul procesului de conservare, Ei sunt umpluţi uneori cu brânză grasă şi serviţi ca un aperitiv. Deoarece gogoşarii de pe pieţele româneşti au dimensiuni mult mai mari, aceştia trebuie tăiaţi în şase, opt felii înainte de a fi conservaţi, îndepărtând, bineînţeles, cotorul şi seminţele. Pentru a umple cu legume un borcan cu capacitatea de 10 litri, avem nevoie de circa 5 kg de gogoşari, de o conopidă de circa un kg, de o ţelină şi de câţiva ardei subţiri. Mai putem adăuga castraveţi, ceapă de mici dimensiuni şi vinete. Conopida trebuie desfăcută în buchete mici, iar ţelina trebuie tăiată în felii. În borcan se pun mici bucăţi de hrean, o rădăcină care are rolul de a contribui, prin calităţile sale antiseptice, la o mai bună conservare. După ce toate legumele au fost puse în borcan, trebuie turnat un amestec de oţet şi apă, un litru de oţet trebuind combinat cu 2,5 litri de apă. La fiecare litru de apă trebuie să folosim o lingură şi jumătate de sare, o lingură de zahăr sau de miere care are, de asemenea, rolul de a contribui la o mai bună conservare. Aceste amestec, în care adăugăm două-trei frunze de dafin, vreo 10 boabe de piper negru şi o linguriţă de boabe de muştar, trebuie adus la fierbere, după care îl turnăm peste legumele din borcan, astfel încât acestea să fie acoperite. Punem capacul sau o folie de celofan şi lăsăm să se răcească lent după care depozităm borcanul la loc răcoros. Legumele astfel conservate pot fi consumate ca salată după două — trei săptămâni.

  • Legume conservate în oţet

    Legume conservate în oţet

    În această perioadă a anului, cu o bogată ofertă de legume proaspete, sunt pregătite conservele pentru iarnă. Se pun castraveţi şi gogonele în saramură, gogoşari vinete, ardei, conopidă în oţet. Sugestia noastră pentru această ediţie este reţeta pentru legume conservate în oţet. Legumele pot fi conservate fie separat, fie împreună, rezultând o excelentă salată pentru perioada sezonului rece.



    În multe ţări pot fi întâlniţi gogoşari conservaţi, de dimensiuni mici, “red cherry pepperoni”, acri din cauza oţetului în care au fost conservaţi şi, totodată, dulci din cauza zahărului adăugat în cursul procesului de conservare, Ei sunt umpluţi uneori cu brânză grasă şi serviţi ca un aperitiv. Deoarece gogoşarii de pe pieţele româneşti au dimensiuni mult mai mari, aceştia trebuie tăiaţi în şase, opt felii înainte de a fi conservaţi, îndepărtând, bineînţeles, cotorul şi seminţele. Pentru a umple cu legume un borcan cu capacitatea de 10 litri, avem nevoie de circa 5 kg de gogoşari, de o conopidă de circa un kg, de o ţelină şi de câţiva ardei subţiri. Mai putem adăuga castraveţi, ceapă de mici dimensiuni şi vinete. Conopida trebuie desfăcută în buchete mici, iar ţelina trebuie tăiată în felii. În borcan se pun mici bucăţi de hrean, o rădăcină care are rolul de a contribui, prin calităţile sale antiseptice, la o mai bună conservare. După ce toate legumele au fost puse în borcan, trebuie turnat un amestec de oţet şi apă, un litru de oţet trebuind combinat cu 2,5 litri de apă. La fiecare litru de apă trebuie să folosim o lingură şi jumătate de sare, o lingură de zahăr sau de miere care are, de asemenea, rolul de a contribui la o mai bună conservare. Aceste amestec, în care adăugăm două-trei frunze de dafin, vreo 10 boabe de piper negru şi o linguriţă de boabe de muştar, trebuie adus la fierbere, după care îl turnăm peste legumele din borcan, astfel încât acestea să fie acoperite. Punem capacul sau o folie de celofan şi lăsăm să se răcească lent după care depozităm borcanul la loc răcoros. Legumele astfel conservate pot fi consumate ca salată după două — trei săptămâni.

  • Zacuscă

    Zacuscă

    Ne aflăm la jumătatea lunii septembrie, iar faptul că pe piaţă sunt foarte multe legume şi fructe, reprezintă un semn că a venit momentul pregătirii conservelor pentru iarnă. Deşi se află în topul preferinţelor în rândul cumpărătorilor români în ceea ce priveşte conservele, zacusca din magazine parcă nu seamănă cu cea pregătită în casă, motiv pentru care mulţi români preferă să consume timp şi energie pentru a prepara în casă această delicatesă. Ce poate fi mai bun iarna, la masa de dimineaţă, decât nişte felii de pâine prăjită unse din belşug cu zacuscă.



    Dar să parcurgem lista ingredientelor de care avem nevoie şi să urmărim modul de preparare. Avem nevoie de circa 5 kg de vinete, 5 kg de ardei graşi sau gogoşari roşii, 2 kg de ceapă, un litru de suc de roşii, un litru de ulei, sare, piper boabe, foi de dafin.



    Vinetele şi ardeii se coc pe plită pe aragaz sau în cuptor. Sunt curăţate apoi de coajă şi de cotoare, iar vinetele sunt lăsate la scurs, în timp ce ardeii sunt tăiaţi în bucăţi mici. Separat, ceapa tăiată în felii subţiri este călită uşor în ulei. Toate legumele astfel preparate sunt puse împreună într-un vas mare, pus la foc mic, amestecând des. Adăugăm piper boabe şi foi de dafin şi, după ce zacusca scade suficient, o punem în borcane pe care le închidem bine cu folie de celofan sau cu capac. Pentru o cât mai bună conservare, borcanele cu zacuscă sunt introduse apoi într-un vas cu apă şi lăsate la fiert 15 minute.



    În zacuscă pot fi adăugate ciuperci sau chiar peşte. Ciupercile trebuie tăiate în bucăţi mici şi puse de la început împreună cu celelalte legume. La zacusca cu peşte putem să nu folosim vinete, însă vom avea nevoie de unul sau două kg de morcovi pe care îi curăţăm şi îi trecem prin maşina de tocat împreună cu cele 3 kg de ceapă pe care le vom folosi. Mai avem nevoie de vreo 5 kg de ardei graşi, kapia sau gogoşari şi, evident, de circa 3 kg de peşte. Modul de preparare este asemănător cu cel prezentat, cu diferenţa că peştele (crap, somn sau şalău) trebuie fiert, curăţat de oase şi apoi trecut prin maşina de tocat. Carnea de peşte este adăugată apoi în vasul în care vor fierbe toate legumele şi procesul tehnologic continuă ca şi în exemplele anterioare. Pentru a pregăti zacuscă trebuie să vă alocaţi cel puţin 4 ore, dar efortul merită, vă asigur!

  • Zacuscă

    Zacuscă

    Ne aflăm la jumătatea lunii septembrie, iar faptul că pe piaţă sunt foarte multe legume şi fructe, reprezintă un semn că a venit momentul pregătirii conservelor pentru iarnă. Deşi se află în topul preferinţelor în rândul cumpărătorilor români în ceea ce priveşte conservele, zacusca din magazine parcă nu seamănă cu cea pregătită în casă, motiv pentru care mulţi români preferă să consume timp şi energie pentru a prepara în casă această delicatesă. Ce poate fi mai bun iarna, la masa de dimineaţă, decât nişte felii de pâine prăjită unse din belşug cu zacuscă.



    Dar să parcurgem lista ingredientelor de care avem nevoie şi să urmărim modul de preparare. Avem nevoie de circa 5 kg de vinete, 5 kg de ardei graşi sau gogoşari roşii, 2 kg de ceapă, un litru de suc de roşii, un litru de ulei, sare, piper boabe, foi de dafin.



    Vinetele şi ardeii se coc pe plită pe aragaz sau în cuptor. Sunt curăţate apoi de coajă şi de cotoare, iar vinetele sunt lăsate la scurs, în timp ce ardeii sunt tăiaţi în bucăţi mici. Separat, ceapa tăiată în felii subţiri este călită uşor în ulei. Toate legumele astfel preparate sunt puse împreună într-un vas mare, pus la foc mic, amestecând des. Adăugăm piper boabe şi foi de dafin şi, după ce zacusca scade suficient, o punem în borcane pe care le închidem bine cu folie de celofan sau cu capac. Pentru o cât mai bună conservare, borcanele cu zacuscă sunt introduse apoi într-un vas cu apă şi lăsate la fiert 15 minute.



    În zacuscă pot fi adăugate ciuperci sau chiar peşte. Ciupercile trebuie tăiate în bucăţi mici şi puse de la început împreună cu celelalte legume. La zacusca cu peşte putem să nu folosim vinete, însă vom avea nevoie de unul sau două kg de morcovi pe care îi curăţăm şi îi trecem prin maşina de tocat împreună cu cele 3 kg de ceapă pe care le vom folosi. Mai avem nevoie de vreo 5 kg de ardei graşi, kapia sau gogoşari şi, evident, de circa 3 kg de peşte. Modul de preparare este asemănător cu cel prezentat, cu diferenţa că peştele (crap, somn sau şalău) trebuie fiert, curăţat de oase şi apoi trecut prin maşina de tocat. Carnea de peşte este adăugată apoi în vasul în care vor fierbe toate legumele şi procesul tehnologic continuă ca şi în exemplele anterioare. Pentru a pregăti zacuscă trebuie să vă alocaţi cel puţin 4 ore, dar efortul merită, vă asigur!

  • Din nou despre siguranţa alimentară

    Din nou despre siguranţa alimentară

    La doar câteva luni după scandalul, cu rezonanţă europeană, al lasagnei în care producătorul francez substituia vita cu cal adus din România, un nou caz de fraudă aruncă dubii asupra industriei alimentare de pe continent. Doi distribuitori britanici de alimente au retras din vânzare un lot de conserve de vită provenite din România, fiindcă acestea conţineau, potrivit corespondentului Radio România la Londra, carne de cal, fără ca eticheta să specifice acest fapt.



    La Bucureşti, preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare, Vladimir Mănăstireanu, a precizat că ponderea cărnii de cal în conservele retrase e între 1 şi 5 procente, iar tot ce depăşeste 1% e considerat, legal, drept fraudă. Aceasta se referă la diferenţa de cost dintre cele două tipuri de carne şi nu la nocivitatea produsului ca atare, fiindcă, spun specialiştii, calul este, deopotrivă, mai ieftin, dar şi mai propice consumului decât vita. El a spus că a fost deja identificată firma românească producătoare a conservelor de vită feliată şi a anunţat sancţiuni drastice pentru cei care nu au făcut controalele necesare.



    Vladimir Mănăstireanu: “Agenţii economici sunt pasibili de amenzi usturătoare, care pot să ajungă până la 50.000 de RON (echivalentul a circa 12 mii de euro- n.red.), iar dacă medicii veterinari sau alt personal din aceste unităţi au falsificat, sunt pasibili de puşcărie.” În numele patronatului din domeniu, preşedintele Asociaţiei Române a Cărnii, Sorin Minea, spune că România a demonstrat de fiecare dată că nu a fost sursa cărnii de cal comercializate, sub alte etichete, în diferite ţări europene. El explică: “Fiecare lot care iese dintr-un abator poartă o ştampilă. Ştampila aceea garantează controlul. Dacă cineva nu face acel control, deci dacă proprietarul abatorului respectiv încearcă să păcălească şi falsifică acea ştampilă, înseamnă că are o problemă.”



    Problema falsurilor e una general europeană şi nu se rezumă la industria alimentară. De la ceasuri de lux la haine de firmă, de la Londra la Bucureşti, totul şi pretutindeni e susceptibil de falsificare. Cum, însă, fraudele din sectorul alimentar pot afecta însăşi sănătatea publică, sensibilitatea consumatorilor e pe măsură.



    În vară, în siajul aşa-numitului Dosarului Lasagna, controalele riguroase operate în întreaga Uniune Europeană au oferit relevaţii stupefiante: proteină de porc în mâncăruri presupus halal din restaurante musulmane, materii fecale în produse de patiserie, salamuri etichetate bio ticsite de aditivi cancerigeni. Pare, astfel, fără sfârşit cursa dintre legislatorii şi inspectorii care încearcă să prevină ilegalităţile şi, respectiv, ingeniozitatea morbidă a unor producători fără scrupule.